Copiii lui Avraam Sunt Moştenitori ai Lumii

De la Gospel Translations Romanian

Romani 4:13-15

În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. 14 Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită; 15 pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

Să Ne Rugăm pentru Evrei ca să Fie Mântuiţi?

O, cât de trist este principalul editorial din ediţia de sâmbătă a ziarului StarTribune! Sâmbătă a fost Rosh Hashanah, anul nou evreiesc. Acest editorial a fost scris ca răspuns la iniţiativa Baptiştilor de Sud de a-i chema pe creştini în perioada acestor zile sfinte să se roage pentru Evrei ca să-l primească pe Isus ca Mesia şi să fie mântuiţi. Esenţa editorialului a fost să sugereze că această chemare la mântuire este arogantă. Articolul l-a citat pe Avram Heschel, "Creştinii trebuie să renunţe la ideea că Evreii trebuie convertiţi." Această idee, a spus Heschel, este "unul dintre cele mai mari scandaluri din istorie" (StarTribune, 11 septembrie, 1999, p. A20).

Este trist pentru că articolul distorsionează învăţătura istorică creştină şi biblică cu privire la relaţia dintre Israel şi Biserică. Nu este nici o îndoială că mulţi creştini i-au tratat rău pe Evrei de-a lungul secolelor şi au nutrit o atitudine groaznică anti-semitică. Noi respingem un astfel de comportament, din acelaşi motiv pentru care respingem şi editorialul de sâmbătă. Ambele sunt străine învăţăturii Noului Testament.

De ce este lucrul acesta relevant pentru mesajul de astăzi? Deoarece presupun din învăţătura lui Pavel că Neamurile ca voi şi ca mine care se încred în Mesia, Isus, sunt împreună moştenitori ai făgăduinţei făcute lui Avraam pentru că noi suntem de fapt copii ai lui Avraam. Noi suntem adevăraţi Iudei. Şi presupun, de asemenea, că Iudeii de drept care-L resping pe Mesia, Isus, nu vor fi socotiţi ca şi Iudei adevăraţi şi vor pieri în necredinţă.

Aceasta însă nu este concluzia mesajului. Este temelia lui. Am dezvoltat-o mai înainte şi o vom mai dezvolta. Dar daţi-mi voie să vă îndrum înspre temelie. Isus Hristos este împlinirea tuturor speranţelor lui Israel. El este "da" la toate promisiunile lui Dumnezeu (2 Corinteni 1:20). El este Mesia (Marcu 14:61-62; Matei 16:16; Ioan 20:31; Fapte 9:22; 1 Ioan 2:22; 5:1). A-L respinge pe El înseamnă să-l respingi pe Dumnezeu Tatăl, şi a-L mărturisi pe El ca fiind adevărat şi Domn al vieţii tale înseamnă să fii împăcat cu Dumnezeu. 1 Ioan 2:23, "Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl."

Cu alte cuvinte, Iudeii care-L resping pe Isus ca şi Mesia şi Mântuitor pierd promisiunile lor ca şi Iudei. Şi Neamurile care-l acceptă pe Isus ca şi Mesia şi Mântuitor devin moştenitori ai acelor promisiuni.

Lucrul acesta nu a fost creaţia apostolului Pavel sau a lui Ioan. Ei au învăţat-o de la Isus. De exemplu, în Matei 8:10-12, când sutaşul dintre Neamuri a venit la Isus pentru vindecarea slujitorului lui, Isus a fost atât de mişcat de credinţa acestui om încât a spus, "Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor." Cu alte cuvinte, o persoană dintre Neamuri care crede în Isus va sta la masa moştenirii cu Avraam în veacul care vine, pe când un Iudeu care nu crede va fi aruncat în întunericul de afară.

Adevăraţii Iudei – Împreună Moştenitori cu Avraam

Aceasta este învăţătura pe care au dat-o Isus şi toţi apostolii: Neamurile devin adevăraţi Iudei prin credinţă în Mesia, Isus, şi Iudeii pierd moştenirea lor finală ca şi Iudei dacă nu-L acceptă prin credinţă pe Isus ca şi Mesia. Este o neînţelegere profundă a creştinismului să descrii această învăţătură ca pe o presupunere arogantă care susţine că creştinismul vrea pur şi simplu ca toţi Iudeii să-şi abandoneze moştenirea. Modul biblic de a spune lucrul acesta este că "mântuirea vine de la Iudei" (Ioan 4:22), şi promisiunile făcute lui Avraam sunt rădăcina care sprijineşte întreaga mântuire (Romani 11:18), şi singura cale pentru oricare om dintre Neamuri să fie mântuit este să devină un împreună moştenitor cu Avraam încrezându-se în Mesia Iudeilor. Moştenirea Iudaică este singura noastră nădejde.

Iudaismul este atât de central pentru creştinism încât nu există mântuire fără el. Şi Isus Hristos este atât de central pentru Iudaism încât nu există mântuire fără El. Nu este arogant pentru creştini să spună Iudeilor: Nu avem nici o nădejde fără moştenirea voastră şi fără Mesia al vostru; şi nici voi n-aveţi nici o nădejde fără cele două. De fapt, chiar dacă mulţi Evrei şi cotidianul StarTribune percep ca şi jignitor faptul că Baptiştii de Sud cheamă la rugăciune ca Israel să creadă în Mesia al lor, lucrul acesta este un act de profundă dragoste. Căci, "Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa" (1 Ioan 5:12).

Aşadar astăzi îmi bazez mesajul pe acest mare adevăr: noi Neamurile care credem în Isus ca şi Mesia suntem împreună moştenitori cu Avraam şi împreună cu el vom moşteni lumea. Evreii şi Neamurile împreună, care cred în Hristos, sunt moştenitori ai lumii. Textul este Romani 4:13-14, "În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă. Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită." Am avut de-a face cu textul acesta săptămâna trecută dar am lăsat punctul trei pentru această dimineaţă. Ce înseamnă să fii "moştenitor al lumii"? Lui Avraam i s-a promis că va fi moştenitor al lumii, şi, conform versetului 14, cei care au credinţă sunt şi ei "moştenitori" cu el.

Moştenitor al Lumii

Ce înseamnă că eşti moştenitor al lumii? Şi ce diferenţă face lucrul acesta astăzi?

Să începem prin a întreba unde în Vechiul Testament a găsit Pavel ideea că Avraam şi adevăraţii lui moştenitori vor fi "moştenitori ai lumii." Nicăieri în Vechiul Testament nu sunt folosite aceste cuvinte – "moştenitor al lumii." Cum de în Romani 4:13 Pavel a rezumat "făgăduinţa făcută lui Avraam" în felul acesta: "că el va fi moştenitor al lumii"?

Aş arăta înspre trei promisiuni făcute lui Avraam care implică ceea ce spune Pavel aici.

Mai întâi, în Geneza 17:8 Dumnezeu îi spune lui Avraam, "Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor." El nu spune pur şi simplu că generaţiile care vor veni vor primi ţara în posesie veşnică, ci că Avraam însuşi va primi ţara. "Ţie şi seminţei tale după tine, îţi voi da..." Lucrul acesta este cel puţin un indicator, dacă nu o dovadă, că Avraam va învia din morţi şi se va bucura de moştenirea lui. Deci el poate fi un moştenitor al lumii pentru că va fi viu ca să o moştenească.

În al doilea rând, în Geneza 17:7 Dumnezeu face cea mai preţioasă şi puternică făgăduinţă dintre toate: "Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine." Eu voi fi Dumnezeul tău. Ce înseamnă aceasta? Ei bine, Isus a spus că înseamnă că Avraam nu putea fi învins de moarte. A-L avea pe Dumnezeu ca şi Dumnezeul tău înseamnă că nu vei fi dat la moarte. În Matei 22:32 Isus a luat cuvintele Vechiului Testament, "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam" şi a comentat, "El nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii." Cu alte cuvinte, a spune că Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul tău şi totuşi eşti învins de moarte este de neconceput pentru Isus şi Pavel. Făgăduinţa că Dumnezeu va fi Dumnezeul lui Avraam înseamnă: Avraam va învia din morţi. De aceea poate fi el un moştenitor al lumii: el nu este mort, şi nu poate fi învins de moarte. Nici tu nu vei fi învins de moarte dacă eşti împreună moştenitor cu el prin credinţă.

În al treilea rând, în Geneza 22:17 Dumnezeu îi promite lui Avraam, "te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei." Aceasta înseamnă că în viitor nu sunt duşmani care vor triumfa asupra seminţei lui Avraam. Toţi duşmanii lor vor fi subjugaţi.

A fi Moştenitor – Implicaţii

Avraam şi urmaşii lui vor moşteni ţara; Avraam va învia din morţi şi nu poate fi învins de moarte; Avraam şi sămânţa lui vor triumfa asupra duşmanilor lor. Care este implicaţia acestor trei promisiuni? Pavel a văzut toate aceste promisiuni împlinite în Mesia, Isus Hristos. Mesia este adevăratul moştenitor. Aceasta îmbracă promisiunile cu o împlinire mai mare decât a cunoscut Avraam.

Isus este Domnul tuturor naţiunilor şi ţărilor. Orice genunchi se va pleca în faţa Lui (Filipeni 2:10). Tatăl spune Fiului, "Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!" (Psalm 2:8).

Nu numai aceasta, Isus Mesia a învins moartea prin învierea Sa şi Pavel spune în 1 Corinteni 15:57, " Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa [asupra morţii] prin Domnul nostru Isus Hristos!"

Şi în 1 Corinteni 15:25-26 Pavel spune, "Căci trebuie ca El [Hristos] să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea."

Deci toate promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam sunt da în Mesia, Isus Hristos. El este moştenitorul tuturor neamurilor; toată lumea Îi aparţine Lui. El este Domnul vieţii şi al morţii. El conduce acum la dreapta Tatălui ca să pună pe orice vrăjmaş, inclusiv moartea, sub picioarele sale de dragul poporului său.

Ceea ce este clar din acest text este că motivul pentru care noi suntem moştenitori ai lumii este pentru că Isus Mesia este moştenitorul lumii, şi noi suntem moştenitori în El. Cu alte cuvinte, în acelaşi fel în care devenim copii ai lui Avraam, şi anume, crezând în Mesia, în acelaşi fel devenim moştenitori cu Avraam ai lumii, pentru că Mesia este moştenitorul lumii. El împlineşte toate promisiunile lui Dumnezeu, şi noi devenim împreună moştenitori cu Avraam în El. În El noi suntem Iudei, şi în El suntem moştenitori ai lui Dumnezeu.

Galateni 3:29 este o afirmaţie foarte clară a ambelor aspecte: "Şi dacă sunteţi ai lui Hristos (adică, ai lui Mesia), sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă." Ambele: în Hristos sunteţi moştenitori ai lui Avraam, şi în Hristos sunteţi moştenitori cu el. Deci dacă îi aparţineţi lui Hristos în această dimineaţă, sunteţi moştenitori ai lumii.

Ce înseamnă aceasta?

Toate Lucrurile Sunt Ale Voastre

Cred că cel mai bun comentariu cu privire la ceea ce înseamnă aceasta se găseşte în 1 Corinteni 3:21-23, "Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie LUMEA, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu."

Remarcaţi, mai întâi, că motivul pentru care toate lucrurile sunt ale voastre este că voi aparţineţi lui Hristos şi Hristos aparţine lui Dumnezeu. Hristos este moştenitorul lui Dumnezeu şi în El voi sunteţi împreună moştenitori. Acesta este modul în care Pavel spune lucrul acesta în Romani 8:17, "Moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos."

Apoi remarcaţi că în Hristos toate lucrurile sunt ale voastre. Aceasta este ceea ce înseamnă să fii un moştenitor al lumii. Evrei 1:2 spune, "La sfârşitul acestor zile, [Dumnezeu] ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile." Hristos deţine toate lucrurile. Sunt ale Lui să le folosească după cum Îi face Lui plăcere. Şi ceea ce îi face plăcere este să împartă toate lucrurile cu oamenii pentru care a murit.

Deci practic, a fi un moştenitor al lumii înseamnă că în acest moment, dacă eşti credincios în Isus Hristos, toate lucrurile sunt ale tale spre încredinţare, ca să vorbim în felul acesta, şi vor deveni de fapt ale tale în veacul viitor. Isus a spus lucrul acesta în diverse moduri. De exemplu, "Cei blânzi vor moşteni pământul" (Matei 5:5). Unul dintre cele mai interesante exemple este în Luca 16:12. Isus vorbeşte despre folosirea banilor în veacul acesta. El compară folosirea posesiunilor noastre de acum cu posesiunile din veacul care vine. "Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?" Cu alte cuvinte, tratează posesiunile voastre prezente – tot ce aveţi – ca fiind "ale altuia."

Eşti doar o persoană căreia acum i s-a încredinţat ceva, un administrator al averilor altcuiva. De fapt tu nu deţii nimic în acest veac. Totul este al lui Dumnezeu. Eşti un ispravnic, un agent, un broker. Datoria ta este să administrezi lucrurile lui Dumnezeu pentru scopurile lui Dumnezeu. Aceasta ar trebui să guverneze absolut toate alegerile tale cu privire la ce faci cu lucrurile lui Dumnezeu: Ce alegeri ar preamări adevărul, vrednicia şi slava lui Dumnezeu?

Dar în veacul care vine, în înviere, Isus spune că vi se va da ce este "al vostru." "Dacă nu aţi fost credincioşi în folosirea a ceea ce este al altuia, cine vă va da ce este al vostru?" "Al vostru" corespunde cu "lumea" din Romani 4:13 şi 1 Corinteni 3:22. Sunteţi un moştenitor al lumii. Toate lucrurile sunt ale voastre. Veţi moşteni ceea ce este "al vostru."

Lucrul acesta este atât de uimitor încât sfidează limbajul nostru în încercarea de a-l descrie în mod adecvat. Cu siguranţă toate lucrurile vor fi tot ale lui Dumnezeu. Toate vor fi tot ale lui Hristos. Da, dar uniunea noastră cu Hristos va fi cu mult mai mare aşa încât va da diferenţa dintre a administra lucrurile altuia şi a avea ceea ceea ce este al nostru. Şi ale noastre vor fi "toate lucrurile."

Cum se poate aşa ceva? Cum pot fi toate ale lui Hristos şi ale mele? Gândiţi-vă la Apocalipsa 3:21 ca şi analogie. Isus le spune credincioşilor din Laodiceea, "Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie." Vom şedea cu Hristos pe tron. Deci într-un sens vom împărtăşi conducerea regească şi proprietatea lumii. Hristos nu pierde nimic, dar noi câştigăm totul.

Dar încă întrebăm, Cum se poate aşa ceva? Cum pot "toate lucrurile" să fie ale mele şi "toate lucrurile" să fie şi ale tale? Ei bine aşa este, mai mult sau mai puţin, într-o căsătorie din veacul acesta. Un soţ şi o soţie au o casă împreună. Nu deţin părţi din ea, ci o deţin pe toată. Sunt proprietari împreună. Deci în veacul care vine va fi o aşa uniune şi armonie între noi încât toţi copiii lui Dumnezeu vor deţine toată moştenirea lui Dumnezeu în măsura în care sunt uniţi cu Hristos, moştenitorul tuturor lucrurilor. Aceasta nu va fi o problemă pentru că în veacul viitor marea bucurie a noastră va fi să creştem bucuria altora dăruind, împărtăşind şi folosind toate lucrurile pentru marea bucurie a tuturor oamenilor. Va fi o înţelepciune perfectă cu privire la modul cum să facem aceasta şi va fi o lume perfectă unde nu va fi deşertăciune sau frustrare. Cu toţii vom spune unii altora, "Toate lucrurile sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos şi Hristos este al lui Dumnezeu." Şi numai spunând aceasta ne va umple de o bucurie debordantă.

Ce Diferenţă Aduce Lucrul Acesta în Viaţa Ta?

O ultimă întrebare: ce diferenţă aduce lucrul acesta în viaţa ta – faptul că acum eşti moştenitor al lumii?

1. Lăsaţi-l să vă umple de bucurie. Romani 5:2, "Ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu." Romani 12:12, "Bucuraţi-vă în nădejde." Nădejdea noastră că suntem moştenitori ai lumii ar trebui să ne dea o bucurie necontenită în viaţă. Dacă lucrul acesta nu vi se pare real, luptaţi în rugăciune şi meditaţie până când Dumnezeu îl va face real în viaţa voastră. Acesta nu este un vis. Viaţa trăită ca şi cum aţi fi acum posesorii lucrurilor şi că lumea aceasta ar fi principala lume – acela este un vis.

2. În nădejdea aceasta, fiţi siguri şi tari, mai ales în mijlocul suferinţei şi încercării. Romani 5:3-4, "Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşeală." În tot tremurul vostru, al lacrimilor şi sentimentelor de neputinţă, lăsaţi ca pământul de sub picioarele voastre să fie granitul acestei făgăduinţe: Eu sunt un moştenitor al lumii. Când planetele lumii voastre par să fi ieşit de pe orbitele lor şi ameninţă să dispară în uitare, lăsaţi ca această nădejde să fie soarele puternic din centrul sistemului solar al vieţii voastre, care trage toate lucrurile înapoi pe orbită: Sunt un moştenitor al lumii.

3. În nădejdea aceasta, riscă ceva nou pentru Dumnezeu. Lasă ca siguranţa ta ca şi moştenitor al lumii să te facă să fii ieşit din comun în această viaţă scurtă. Riscă pentru Isus. Poartă-te ca şi un moştenitor al lumii, ca unul care va moşteni totul când moare. Fă câţiva paşi noi în lucrare. Alătură-te unui grup mic. Înscrie-te pentru o lucrare. Porneşte o nouă lucrare la muncă sau la şcoală sau în cartierul tău. Vinde-ţi afacerea şi mergi în alte locuri din lume. Schimbă felul în care faci lucrurile. În Romani 12:11, chiar înainte de a spune, "bucuraţi-vă în nădejde," spune, "slujiţi Domnului." Riscă ceva nou pentru Dumnezeu ca şi moştenitor al lumii. "Aşteptaţi lucruri mari de la Dumnezeu," după cum a spus William Carey (lucru pe care aveţi toate drepturile să-l faceţi acum). "Încercaţi lucruri mari pentru Dumnezeu."

4. Daţi-i slavă lui Dumnezeu încrezându-vă în El ca să vă dea moştenirea pe care a promis-o. Este toată a Lui. El a promis că o va da celor care au credinţa lui Avraam. Deci fii ca Avraam în Romani 4:20, "El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu."

Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi tari în încercare. Riscaţi în lucrare. Daţi-i slavă lui Dumnezeu.

Pentru că sunteţi un moştenitor al lumii.