Cum să ne slujim pastorul

De la Gospel Translations Romanian

Prietenul Scripturii (volumul 75, numărul 8), Minneapolis, MN

Haideţi să începem cu un pasaj din Sfânta Scriptură, din Romani 1:8-12. Paul spune bisericii:

Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea. Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele, şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi. Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem împreună, şi voi şi eu.

Aş dori să discut despre responsabilitatea pe care o avem de a ne sluji pastorul . Ni s-a spus de multe ori că toţi creştinii sunt slujitori, potrivit cu verestul din Efeseni 4:12. La şcoala duminicală punem accent pe faptul că trebuie să ne rugăm unii pentru alţii şi să ne încurajăm reciproc, dar cred că avem tendinţa să uităm că şi pastorul este unul dintre noi. De aceea, aş dori să ne reamintim de ce anume trebuie să ne slujim pastorul, cum putem să o facem mai bine şi la ce rezultate să ne aşteptăm.

În primul rând, de ce anume trebuie să ne slujim pastorul? Pentru că şi el este un om ca noi, şi un frate credincios. Ca om, este supus ispitelor la fel ca şi oricare dintre noi. Credinţa lui nu vine automat doar din cauză că este pastor. Nu îi este mai uşor decât nouă să fie o persoană iubitoare, plină de speranţă. Resursele sale în lupta credinţei nu sunt mai numeroase decât ale noastre. Este un om ca şi noi.

Mai mult decât atât, responsabilităţile unice, aferente chemării lui necesită să îl slujim cu credincioşie. Un exemplu de responsabilităţi sunt cele administrative, care implică rezolvarea a sute de detalii despre care majoritatea dintre noi nici nu avem cunoştinţă. Apoi, este şi responsabilitatea de a primi mesaje de la Dumnezeu şi de a le împărtăși bisericii săptămână de săptămână. Să nu credeţi că un pastor primeşte mesajele aşa de uşor. Primirea consecventă a mesajelor biblice necesită o muncă asiduă. În camera de studiu a pastorului se varsă multe lacrimi peste predici care, pur şi simplu, refuză să se contureze. Dacă ne simţim secătuiți din punct de vedere spiritual putem să lipsim de la biserică, sau putem veni pentru a fi împrospătați, dar un pastor unde poate merge? Un pastor are şi dorinţa copleşitoare ca enoriaşii săi să se asemene tot mai mult cu Isus în purtare şi să fie lumina lumii. Pavel a spus în Galateni (4:19): “Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” Nimic nu apasă mai tare pe inima unui pastor decât lipsa creșterii oamenilor în credinţă, dragoste şi neprihănire.

Putem cu toţii să facem o listă și mai lungă cu tot felul de chestiuni pastorale presante, dar acum haideţi să vedem cum ne putem sluji pastorul.

Cel mai bun mod în care îl puteți ajuta pe pastorul dumneavoastră este să fiţi un creştin. Pavel a spus în Filipeni 2:2-3: „Faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi”. Cu alte cuvinte, nimic nu îl va încuraja mai mult pe pastorul dumneavoastră decât o biserică plină de dragoste și smerenie, care să Îl reflecte pe Cristos. Pavel s-a adresat bisericii din Roma în felul următor: „Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem împreună, şi voi şi eu” (Romani 1:11-12). Credinţa noastră este o sursă de încurajare pentru pastorul nostru, haideţi deci să fim oameni plini de credinţă.

Pe lângă asta, aş vrea să vă sugerez trei lucruri specifice pe care le putem face pentru a ne încuraja pastorul şi pentru a înmulţi roadele lucrării lui.

1. Rugaţi-vă zilnic pentru el. Notaţi-vă undeva lucrul acesta ca să nu uitați. Nu vă rugaţi la modul general: ”Doamne, binecuvintează-l pe pastor”, ci fiţi specifici. Rugaţi-vă pentru sănătatea lui, pentru predici, pentru familia lui, pentru vizitele pe care le face, pentru slăbiciunile şi defectele lui. Puneţi-vă în locul lui şi încercaţi să vă identificaţi cu el când vă rugaţi.
2. În al doilea rând, străduiţi-vă să-i spuneţi ceva încurajator. Scrieţi-i câteva rânduri pe o foaie de hârtie, trimiteţi-i ocazional câte o scrisoare acasă şi daţi-i câte un telefon. Luaţi-l deoparte din când în când şi, privindu-l în ochi, spuneţi-i: “Apreciez ceea ce faceţi şi mă rog zilnic pentru dumneavoastră.” Nu vă mulţumiţi doar cu schimburile superficiale de cuvinte din holul bisericii, după serviciile de duminică.
3. În al treilea rând, mustraţi-l într-un duh de iertare. Nu am întâlnit niciodată pe cineva care să fie deplin mulţumit cu pastorul său. Motivul e simplu: nici un om nu este perfect. Unii oameni, însă nu par să înveţe acest lucru şi se duc de la o biserică la alta în căutarea pastorului perfect. Este în zadar. Ar fi mult mai bine dacă ați găsi o biserică în care să vă simţiţi confortabil şi să vă asumaţi responsabilitatea pe termen lung de a-l ajuta pe pastorul dumneavoastră să devină și mai eficient. Fiecare ar dori să schimbe câte ceva la pastorul lui, dar câţi dintre noi ne-am dedicat cu seriozitate rugăciunii pentru acel ceva? Câţi dintre noi am stat de vorbă cu el într-un duh smerit, plin de iertare, ca să îl încurajăm la schimbare? Dacă îl iubim cu adevărat, o vom face… să nu ne fie teamă să discutăm cu el.

Acestea sunt doar câteva modalităţi de a sluji pastorul. Vă puteţi gândi şi la altele.

Ultima întrebare pe care am ridicat-o a fost: ce aşteptări avem de la lucrarea noastră? Pe scurt, ne putem aștepta ca pastorul nostru să fie înviorat, încurajat şi cu speranţa înnoită. Astfel, slujirea noastră faţă de el se va întoarce la noi ca un bumerang şi va produce o biserică înviorată, încurajată și plină de speranță.. Doar acum se va vedea că Cristos este real şi că lucrează în mijlocul nostru.