Dovada a Gloriei lui Dumnezeu/Membru

De la Gospel Translations Romanian

Ideea de a forma membri ai bisericii pare a fi puţin productivă în zilele de azi. Nu este oare aceasta un pic ostil şi poate chiar elitist a considera unele persoane fiind parte a acestei societăţi şi altele nu? Am putea spune că aceste afirmaţii sunt nebiblice şi chiar poate necreştine. La finele Actului 2 se spune: ”Domnul a adăugat la componenţa lor” (care este - biserica) pe cei ce au fost salvaţi. Nu este oare aceasta totul ce contează? De asemenea în Actul 8, un reprezentant oficial al guvernului Etiopiei călătoreşte în Palestina şi revenea acasa în carul său de război, citindul pe profetul Isai. Philip a fost condus de către Spiritul Sfînt de a-l intercepta şi ai vorbi; omul avea credinţă şi a fost botezat. În acest caz,a fost oare etiopianul membru al bisericii?

I. Angajamentul faţă de biserică – fobia de membru

Toate acestea sunt mult mai importante decît mulţi alţii cred în ziua de azi. De fapt, sunt convins că odată ce acest fapt va fi înţeles corect, aceasta ar însemna un pas important în procesul de revitalizare al bisericii, în evanghelizarea naţiunii noastre, în promovarea lui Cristos în jurul lumii, şi astfel aducînd glorie lui Dumnezeu!

Evangheliştii americani necesită o reconsiderare şi reanaliză a acestui subiect, în special tovărăşia bisericilor din Convenţia Baptistă de Sud. Referitor la un studiu al Bisericii Baptiste de Sud cîţiva ani în urmă,tipica biserica baptistă de sud avea 233 membri cu doar 70 rămaşi în prezent la slujba de dumincă dimineaţa. Întrebarea mea este : unde sunt restul 163 membri? Posibil pe la casele lor bolnavi, la case de toleranţă, la universitate, în vacanţă, sau înrolaţi în armată? Probabil unii din ei, dar toţi 163? Ce spune aceasta despre crestini celora din jur? Cum interpretăm noi astfel rolul creştinismului în vieţile noastre? Şi cum este starea de spirit a acelor oameni, care nu au vizitat biserica luni întregi, sau mai mult. Este oare prezenţa lor ceva ce ar trebui sa ne intereseze? Pentru a înţelege aceasta ar trebui mai întîi de toate să ne întrebăm, “Ce înseamnă biserica?”

II. Ce este biserica?

“Biserica” nu este doar o zidire

Prin cuvîntul “biserică” noi nu ne referim la o unitate a religiei, şi nici la bisericile Budiste sau Evreieşti. Prin “biserică ” noi nu subînţelegem o clădire din piatră, acesta fiind doar cel de-al doilea sens cu care noi folosim acest cuvînt. Această zidire este doar locul unde cei credincioşi se întrunesc, astfel denumirea puritană acordată de către Anglia clădirilor bisericii este “casa de întruniri.” Bisericile din timpurile mai vechi ale Angliei arătau pe din afară ca nişte case doar că mai mari. Era doar casa unde cei ai bisericii se adunau.

Biserica este o comunitate bine definită

În conformitate cu Noul Testament, biserica este iniţial o comunitate de oameni ce practică şi demostrează precum că ei au fost salvaţi de bunătatea Domnului prin credinţa în Cristos şi în Dumnezeu. Aceasta este însemnătatea bisericii conform Noului Testament; nu este doar o zidire din piatră. Creştinii de altă dată nu au avut aceste zidiri pentru aproape 300 de ani după fondarea bisericii. Chiar de la începuturi, bisericile creştine locale reprezentau doar nişte congregaţii de anumite persoane. Anumite persoane ar fi fost cunoscupe pentru fondarea acestor adunări, iar alţii cunoscuţi ca fiind- cei de din afara lor.

În Noul Testament

În Vechiul Testament

Ideea unei comunităţi bine definite ce-l propovăduieşte pe Dumnezeu este prezentă în ambele Testamente, cel Nou precum şi cel Vechi. De la Dumnezeu, lucrînd împreună cu Noah şi familia sa, pînă la Abraham şi descendenţii săi, pînă la naţiunea Israelului, precum şi pînă la biserica Noului Testament, Domnul a ales să menţină oamenii separaţi într-un mod distinct şi clar pentru a-şi prezenta caracterul. Domnul mereu s-a străduit a menţine o linie bine definită între cei credincioşi şi cei necredincioşi.

Biserica baptistă renumită a fi unică în acest sens

Acest concept al bisericii ca o comunitate adunată este ceva ce a distins biserica Baptistă de celelalte. Pe timpul Reformelor relaţia dintre stat şi biserică era destul de strînsă dar şi complicată. Disciplina din intermediul bisericii sau statului deseori duceau la careva consecinţe celeilalte. Se presupunea că cei născuţi în limitele unei anumite jurisdicţii politice trebuiau să fie şi membri ai bisericii de stat. Restabilirea baptismului pe timpul Reformării ameninţa rădăcinile aceastei asociaţii, deoarece baptiştii sunt cei ce au redobîndit idea bisericii din Noul Testament, ca o congregaţie a celora ce propovăduiesc şi oferă evidenţe ale regeneraţiei.

O Notă Istoricilor

O notă interesantă istoricilor – biserica, ca o comunitate voluntară de convenţie a celor credincioşi este o contribuţie importanţă libertăţii religiei pe care baptiştii în particular au oferit-o naţiunii noastre. Posibil aceasta să te surprindă. Posibil într-o zi sa-I vedem pe babtişti în calitate de totalitarişti religioşi întîrziaţi şi opresivi. Dar aceasta este departe de a fi adevărat din punct de vedere istoric, şi este foarte ironic într-acelaşi timp. În anumit sens, libertatea cu care unii dintre noi vorbesc şi scriu despre bigotismul nostru este protejată de către biserică, pe care noi creştinii, care suntem baptişti ne-am menţinut în această ţară timp de trei decenii.

Biserica nu este ceva legat de tine sau familia ta prin descendenţă fizică sau natural, sau cetăţenia ta în această naţiune. Nu, Noul Testament ne învaţă faptul că biserica este pentru cei ce au credinţă. Astfel noi susţinem legile acestui pămînt ce oferă bisericii posibilitatea de a opera în libertate. Baptiştii de pe timpuri nu sunt cei ce susţineau o nouă biserică stabilită în America, ci la drept vorbind noi suntem duşmanii acesteea. Gîndirea noastră despre biserica nu ne va permite aceasta. Noi susţinem evanghelizarea naţiunii prin intermediul bisericii ce coopereză îmreună în credinţa pentru Isus Cristos. Şi, o biserică este o adunare a creştinilor locali ce au credinţă în Cristos şi unul în celălalt.

III. De ce să aderăm la biserică

Importanţa acestei întrebări

Acest subiect este foarte important pentru bisericile noastre, şi pentru noi Creştinii de azi. Este o temă crucială pentru a înţelege ce anume cere Cristos de la tine, fiind unul dintre discipolii săi. Aderarea la o biserică nu te va salva mai mult decît munca ta personală, studiile, cultura, prietenia, contribuţiile tale, sau botezul. Cei ce nu sunt creştini nu ar trebui să adere la o biserică ci să înveţe mai multe despre credinţă şi ce înseamnă a fi creştin. Iar pentru cei ce sunt creştini aş dori sa-i întreb: ce înseamnă pentru voi a trăi o viaţă de creştin? Noi trăim viaţa de creştin singuri?

Cinci motive de a adera la biserică

Sunt multe întrebări bune ce ar putea să ne ilumineze necesitatea noastră de biserică, dar permiteţi-mi să vă ofer cinci motive de bază de a adera la biserica ce propovăduieşte credinţa şi reprezintă modelul unui trai creştin.

1. Siguranţa

Nu ar trebui să aderi la biserică pentru a fi salvat, ci pentru a te asigura că eşti salvat. Vă aduceţi aminte cuvintele lui Isus în evanghelia lui John?

“Oricine respectă ordinele mele, acela este cel ce mă iubeşte. El care mă iubeşte va fi iubit de către Tatăl meu, şi de mine şi mă voi arăta lui… Dacă tu respecţi ordinele mele, tu te vei bucura de dragostea mea faţă de tine, la fel precum eu am ascultat ordinele Tatălui meu şi acum mă bucur de dragostea sa faţă de mine… Voi sunteţi prietenii mei dacă ascultaţi ordinele mele…Acum, că deja cunoaşteţi aceste lucruri, veţi fi binecuvîntaţi dacă le faceţi,”( John 14:21; 15:10,14; 13:17).

Prin aderarea la biserică noi ne plasăm în poziţia în care noi cerem fraţilor şi surorilor să ne trăim vieţile în conformitate cu ceea ce noi vorbim. Noi le cerem să ne încurajeze uneori reamintindu-ne de căile Domnului şi alte momente cînd suntem provocaţi şi cînd ne îndepărtăm de El. Fiind membru al biserii locale reprezintă o marturie a congregaţiei publice precum că viaţa ta este o dovadă a regeneraţiei .

Fiind membru al bisericii locale nu este salvarea încă, dar, este o reflectare a acesteea. Şi dacă nu există reflectare, cum am putea noi afla dacă salvarea există cu adevărat?

Prin aderarea la biserica, noi de fapt ne dăm mîinile unul altuia şi ne ajutăm şi încurajăm în momentele cind avem nevoie de a ni se reaminti de puterea Domnului în vieţile noastre, sau să fim provocaţi de diferenţele dintre noi.

2. Evanghelizarea lumii

Pentru a răspîndi credinţa în lume este nevoie de a deveni membru al bisericii locale. Împreună noi putem să răspîndim mai cu succes credinţa, acasă cît şi peste hotare. Am putea face aceasta prin cuvinte, astfel împărtăşind noutăţile bune cu ceilalţi şi ajutîndu-i pe alţii să facă aceasta. O biserică locală este de natură o organizaţie misionară. Noi întărim această teorie prin acţiuni, lucrînd în scopul de a arăta dragostea Domnului prin suplinirea necesităţilor fizice a celor orfani, bolnavi, copii sau dezavantajaţi. Prin apartenenţa noastră la biserică noi ajutăm la împărtăşirea credinţei în jurul lumii şi de asemenea oferind milioane de dolari şi mii de voluntari a ajuta pe cei ce necesită ajutor imediat,cum ar fi în cazurile cataclizmelor naturale, studii fără a conta pe alte ministere. Chiar şi aşa de imperfecţi cum am fi noi, dacă spiritul Domnului există în fiecare dintre noi, El va folosi vieţile şi cuvintele noastre pentru a demonstra celorlalţi adevărul credinţei. Acesta este un rol important pe care-l deţinem acum şi pe care nu-l vom avea în Rai. Acesta este privilegiul bisericii la moment – a fi o parte din planul Domnulul, de a răspindi credinţa în El în rîndurile muritorilor.

3. Răspîndirea credinţelor false

Domnul doreşte ca prin această cale să ne menţină pe toţi uniţi, pentru a expune credinţele false. Prin intermediul nostru, fiind cu toţii creştini, demonstrăm lumii precum că creştinismul există cu adevărat. În bisericile noastre noi demascăm mesaje şi imagini ce pretind a fi biblice dar de fapt nu sunt. Este oare posibil ca unii dintre cei ce nu sunt membri ai bisericilor evanghelice, nu sunt membri deoarece ei nu au credinţă în acelaşi Dumnezeu? O misiune importantă a bisericii este şi de a recunoaşte şi a proteja adevărata evanghelie şi a preveni pervertirea acesteea. Trebuie de asemenea să realizăm faptul că o parte din sarcina noastră în procesul de evanghelizare este nu doar să prezentăm sub un aspect pozitiv evanghelia lui Isus Cristos, dar de asemenea să demontăm răul, confuzul, martorii denaturaţi ce s-au înălţat în calitate de biserici Creştine, dar care în realitate doar confundă evanghelia mai mult decît o confirmă.

4. Construirea Bisericii

Al patrulea motiv pentru a adera la biserică este edificarea sau construirea unei biserici. Aderarea la biserică ne va ajuta să conturăm individualismul nostru greşit şi ne va ajuta să realizăm natura corporativă a creştinităţii. Cînd tu studiezi Noul Testament, tu afli că vieţile noastre creştine ar fi trebuit să implice grija noastră unul pentru celălalt. Aceasta este o parte a ceea ce înseamnă a fi creştin. Şi, deşi noi o facem cu imperfecţie, noi ar fi trebuit să fim obligaţi a o face. Noi intenţionăm să încurajăm chiar şi paşi mici în dreptate, dragoste, altruism, creştinism. La orele de aderarea la biserică eu deseori povestesc cazul unui prieten ce lucra la un campus al bisericii creştine pe care eu o frecventam ca membru. El mereu se furişa imediat după imn, asculta slujba şi apoi pleca. Într-o zi l-am întrebat de ce nu ascultă întreaga slujbă.”Nu primesc nimic din restul slujbei”, a răspuns el. „Te-ai gîndit vre-o dată să devii memru al bisericii?”, l-am întrebat. El a crezut această întrebare fiind absurdă. El a zis:”De ce aş face-o? Dacă voi adera la biserică cred că ei mă vor încetini din punct de vedere spiritual.” Cînd a spus acestea mă gîndeam la modul cum el înţelege faptul de a fi creştin. I-am răspuns:”Te-ai găndit vre-o dată că posibil Domnul doreşte ca tu să dai mînă cu mînă cu ceilalţi? Desigur ei ar putea să te încetinească, dar tu ai putea sa-i ajuţi să se mişte mai repede. Acesta ar putea fi o parte a planului Domnului pentru noi, să trăim împreuna fiind creştini!”

5. Gloria Domnului

În sfîrşit, un creştin ar trebui să adereze la biserică în numele gloriei lui Dumnezeu. Petru a scris unor crestini străvechi :”Trăieşte-ţi viaţa cît mai bine poţi printre păgîni, deşi ei te vor acuza că faci ceva greşit, şi ei ar putea vedea faptele bune, şi-l vor proslăvi pe Domnul în ziua cind El va veni să ne viziteze.” (I Petru 2:12).

Uimitor nu-i aşa? Dar apoi iarăşi am putea spune că Petru a auzit învăţămintele Maestrului său. Vă aduceţi aminte de lecţiile lui Isus la slujba de pe munte. „Lasă-ţi lumina să lumineze înaintea oamenilor, astfel ei vor vedea faptele bune pe care le-ai făcut şi laudă-l pe Domnul în Rai,”(Matei 5:16). Din nou, presupunerea surprinzătoare pare a fi faptul că Domnul va primi gloria pentru faptele noastre bune. Dacă aceasta este adevărat despre vieţile noastre individuale, nu ar fi trebuit să fim prea surprinşi aflînd faptul că Cuvîntul Domnului spune că acesta este cazul cu vieţile noastre ca creştini. Domnul spune că modul în care noi ne vom iubi unul pe celălalt ne va identifica ca descendenţi ai lui Cristos. Vă amintiţi cuvintele renumite ale lui John 13:34-35: ”Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei.” Vieţile noastre împreună sunt pentru a ne marca ca fiind ale Lui, ce-i vor aduce laude şi glorie.

IV. Semnul de membru al bisericii

Datorită faptului că noi ne aflăm într-o lume în decădere şi suntem într-o legătură parţială cu ea, cum am putea determina cine este şi cine nu un membru al unei anumite biserici? Cine face parte din aceasta şi cine nu?

Botezul

Mai întîi de toate, pentru a fi membru al unei biserici, trebuie să fii botezat, ca un credincios al păcatelor tale şi ca o profesie pe care tu te-ai pocăit şi crezi că doar unul Cristos îţi va oferi salvare. Scriptura indică clar în Matei 28 de a-i boteza pe cei ce devin discipoli. Prin toate cărţile Actelor, noi vedem că discipolii au înţeles şi ascultat această comandă.

Noi credem că botezul este pentru cei ce au transformat credinţa în Cristos într-o profesie. Din această cauză, noi credem că este o eroare a doctrinei de a practica botezul celor nou născuţi. Lăsaţi-mă să vă prezint cinci motive ce mă provoacă să gîndesc în aşa mod.

1. Nimeni nu este împotriva botezării celor credincioşi. Dezbaterile sunt în jurul botezului minorilor.
2. În Noul Testament nu există exemple clare referitor la botezul minorilor.
3. În Noul Testament nu sunt instrucţiuni clare referitor la botezul minorilor.
4. Noul Testament nu prezintă nici o paralelă între circumcizia fizică şi botezul fizic. De fapt, Colosienii indică două paralele de circumcizie spirituală cu botezul fizic şi anume circumcizia inimii cu botezul fizic. Aceasta ar susţine ideea de a-i boteza doar pe cei ce oferă dovezi precum că s-au renăscut.
5. Din punct de vedere istoric, în Noul testament nu este nimic referitor la botezul celor minori şi nici în Didache – manual crestin din secolul al doilea. Nu există nici o înregistrare sigură referitor la aceasta în secolul unu şi nici al doilea. Tocmai în secolul al treilea sunt dovezi referitor la botezul celor minori, dar nu reprezintă acel botez al nou născuţilor pe care-l propovăduiesc unii dintre prietenii noştri protestanţi ai reformelor, ci mai degrabă ceea ce biserica catolică acum ne învaţă – precum că botezul de fapt ne oferă a renaştere, o regeneraţie, o salvare. Ideea de botez al minorilor pe care unii dintre prietenii noştri protestanţi o predau, nu apare decît după ce alţi Protestanţi ai anilor 1520 au restabilit practicarea botezului celor credincioşi. Huldrich Zwingli este pionerul ideei precum că botezul ceilor minori nu este salvator sau regenerator.

Dovezile biblice referitor la botezul celor credincioşi

Paul presupune în scrisorile sale, faptul că acei ce sunt botezaţi au trăit o nouă viaţă (Romanii 6), comparativ cu cei ce şi-au circumcis inimile (Colosienii 2). Botezul este esenţial pentru a deveni membru al bisericii, iar cei ce refuză această comandă clară a lui Cristos, fiind nebotezat şi pretinzînd al urmări pe Cristos, ar fi pur şi simplu instruit şi disciplinat imediat pînă la momentul cînd ei decid a urma indicaţiile lui Cristos sau se vor dezice de a mai căuta aprobarea bisericii. Nu este nimic mai uşor de făcut din cele ce-ţi cere Isus decît să te botezi.

Cina Domnului

Fiind membru al bisericii înseamnă a fi prezent la Cina Domnului. Aceasta de fapt înseamnă că tu continui în calitate de creştin. Scriptura înregistrează comenzile lui Isus către discipolii săi de a servi cina din pită şi vin „pomenindu-mă”, după cum el afirmă din propriile cuvinte despre pîine. Despre cupă El a zis:”oricînd ai bea din aceasta, pomeneşte-mă”. Din prima scrisoare a lui Paul către Corintieni cunoaştem faptul că acestea existau pe acele timpuri şi a continuat să fie aşa prin confesionarea creştinilor din acele timpuri. Apariţia bisericii la Cina Domnului este simbolul apariţiei bisericii ca fiind cea care-i adună pe cei ce se hrănesc prin credinţa în Cristos.

Prezenţa

Fiind membru al unei biserici ar însemna prezenţa regulată la adunările publice. Prezenţa este una dintre cele mai de bază guvernare unul faţă de celălalt. Precum deseori citatul Ebraicul 10:25 spune „Să nu renunţăm să ne întîlnim după cum unii au obişnuinţa, dar să ne încurajăm unii pe alţii – cu cît mai mult ne apropiem de Ziua cea mare”.

Dacă Noul Testament foloseşte imaginea bisericii ca o clădire, atunci noi ar fi trebuit să fim cărămizile ei; dacă biserica este o organizaţie, atunci noi suntem membrii ei; dacă biserica este o casă a credinţei, presupunem că noi suntem o parte a acestei case. Oile sunt în turmă, iar ramurile pe o viţă-de-vie. Din punct de vedere biblic,dacă careva este creştin el trebuie să fie membru al bisericii. Şi aceasta aderare la biserică nu este pur şi simplu o înregistrare a unor spuse de noi cîndva, sau referitor la un local familiar nouă, ci trebuie să reprezinte reflectarea unei obligaţii, o prezenţă regulată, altfel este fără nici un folos, sau chiar mai rău decît atît- este periculoasă.

Acei „membri” ce nu sunt implicaţi confuză membrii adevăraţi şi non-creştinii referitor la faptul ce înseamnă a fi creştin. Şi noi,acei membri „activi” le facem involuntar celor „inactivi” un serviciu nu prea bun permiţîndu-le să rămînă membri ai bisericii; pentru a fi membru depinde de aprobarea conducerii bisericii de a i se oferi salvare. Noi trebuie să înţelegem aceasta: a fi membru al bisericii înseamnă a primi declaraţia conducerii acesteea de salvare individuală a membrului. Totuşi cum o oarecare adunare ar putea mărturisi cinstit despre vre-un membru invizibil precum că acesta este prezent.

Disciplina

Un alt aspect important fiind memrbu al bisericii este – disciplina. De la Isus ce învăţa în Matei 18 pînă la Paul în Corintienii 5 şi Galii 6, este indisputabil faptul ca unul dintre funcţiile bisericii locale este de a forma limite ce vor exclude persoane ce nu doresc a fi excluse din membii bisericii. Pentru mai multe informaţii referitor la acest subiect, vezi sursa „Handbook of Church Discipline” de către Jaz Adams (Zondervan 1986) şi Mark Dever ediţia Polity: Biblical Arguments on How to Conduct Church Life (Centrul Reformelor de biserică, 2001). Adams prezintă subiectul din punctul de vedere Presbiterian, în timp ce cea de-a doua carte este o compilaţie de zece volume de la Baptiştii străvechi. Deşi ambele cărţi discută subiectul din diferite perspective de biserică, există şi o sustanţială informaţie asemănătoare. Ambele lucrări ar fi trebuit să fie destul de folositoare oricărui parinte sau lider de biserică.

Dragostea

Dragostea trebuie să fie notificată în cei ce sunt membri ai bisericii. În John 13 Isus le-a spus discipolilor sai: „Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei.” (John 13:35). Ar putea careva decide de sine stătător dacă se poate numi creştin,fără a se obliga intr-o relaţie prietenoasă cu alţi creştini, aceştia din urmă ar trebui să ia în consideraţie ceea ce am citit noi în John 4:20:”Dacă cineva spune-Eu îl iubesc pe Domnul, dar încă îl urăşte pe fratele său,atunci el minte. Pentru careva care nu-şi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Domnul,pe care nu l-a văzut” . Datorită tendinţei noastre de a ne duce în eroare şi supra-apreciind bunătatea naostră personală, ar trebui să mulţumim Domnului că El ne-a oferit aşa cecuri pentru mîndria şi orbirea noastră. A oferi şi a primi dragostea creştină este ceea ce ne învaţă Biblia, ceea ce înseamnă să fim membri ai bisericii, şi noi facem aceasta în orica cale posibilă, de la donaţii din veniturile noastre bisericii, pînă la salutarea celora ce nu-i cunoaştem. Multe alte lucruri au loc reieşind din aceasta în cadrul unei biserici locale. De exemplu, noi cerem membrilor bisericii a semna un acord prin care ei relatează faptul cum ei vor acţiona prin rîndurile membrilor. Noi aşteptăm ca membrii să se roage pentru biserică, că ei vor oferi suport financiar bisericii şi că se vor implica în guvernarea bisericii. Botezul, Cina Domnului, Prezenţa, Disciplina şi Dragostea sunt cerinţele de bază ale aderării la biserica locală.

Deci, prietenul meu creştin, nu frecventa biserica asa pur şi simplu (deşi ar trebui să frecventezi), ci devin-o membru al acesteea. Dă mîna cu alţi creştini. Caută o biserică pe care o poţi frecventa în aşa mod încît cei ne credincioşi să audă şi să vadă evanghelia, astfel ca creştinii cei slabi să fie ajutaţi şi cei puternici să-şi folosească energia raţional, iar liderii bisericii să fie încurajaţi şi ajutaţi, astfel Domnul va fi glorificat.