LUPTÂND CU FRICA NECREDINŢEI

De la Gospel Translations Romanian

Necredinţa ca fundament şi esenţă a păcatului

Permiteţi-mi să fac o legătură între textul de duminica trecută şi problema noastră de astăzi legată de necredinţa apărută din cauza necazurilor. În Epistola către Evrei, capitolul 3, versetul 12, se spune: „Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.” Iar versetul 14 spune „Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El.” Cu alte cuvinte, dovada sigură că v-aţi făcut părtaşi ai lui Hristos – că sunteţi uniţi cu El în credinţă – este faptul că vă păstraţi încrederea fermă până la sfârşit. Perseverenţa în credinţă este necesară pentru mântuire. Când o persoană crede cu adevărat, inima respectivei persoane este atât de schimbată încât viaţa este trăită de credinţă (Galateni 2, 20: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”)

Noua naştere duce persoana într-o existenţă plină de lupte. Iar această luptă este denumită „lupta credinţei” în II Timotei 4, 7, I Timotei 6, 12. Iar aici, în Epistola către Evrei este denumită lupta împotriva necredinţei. „Luaţi seama (aceasta este vegherea luptei), fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei (acesta este duşmanul în luptă), ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu (acesta este avertismentul pentru cei care nu iau această luptă în serios).”

Cu alte cuvinte cea mai mare bătălie a vieţii noastre este bătălia pentru păstrarea credinţei în Dumnezeul cel viu şi pentru a împiedica ca inima noastră să devină o inimă vicleană prin necredinţă. Pentru că dacă necredinţa în Dumnezeul cel viu devine punctul principal al vieţii noastre, atunci rezultatul va fi împietrirea noastră, nemaifiind în stare de pocăinţă şi astfel îndepărtându-ne de harul divin.

Dar acest lucru nu se va întâmpla cu cei care trăiesc, cu adevărat, în Hristos. Cei care sunt cu adevărat născuţi în Dumnezeu vor lua lupta în serios şi se vor înfrupta din puterea lui Dumnezeu pentru a lupta şi vor câştiga această luptă perseverând în credinţă. Aceasta promite Dumnezeu: „Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini” (I Tesaloniceni 5, 24).

Necredinţa ca fundament al necazurilor

Textul de astăzi arată acest lucru printr-o stare a inimii specifică, numită anxietate.

Opriţi-vă un moment şi gândiţi-vă la câte acţiuni şi atitudini păcătoase apar din anxietate. Neliniştea cu privire la bani duce la invidie, lăcomie, economie necumpătată şi furt. Neliniştea provocată de reuşita unui anumit proiect vă poate face iritabili, duri şi aroganţi. Neliniştea şi grija în ceea ce priveşte relaţiile vă pot face închişi, indiferenţi şi nepăsători faţă de ceilalţi oameni. Neliniştea provocată de cum răspund oamenii în faţa sentimentelor voastre vă poate face să ascundeţi adevărul, să minţiţi despre anumite lucruri.

Dar care este fundamentul anxietăţii? Şi cum poate fi combătută? Pentru a răspunde la aceste întrebări vom face referire la textele din Evanghelia după Matei, capitolul 6. de patru ori în acest text, Iisus ne spune că nu ar trebui să ne facem griji.

1. Versetul 25: „De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?”
2. Versetul 27: „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?”
3. Versetul 31: „Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? ”
4. Versetul 34: „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.”

Versetul care explică foarte clar fundamentele anxietăţii este versetul 30: „Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” Cu alte cuvinte, Iisus spune că rădăcina grijilor este lipsa credinţei în Tatăl ceresc. Şi cum necredinţa pune stăpânire pe inimile noastrem atunci apare grija.

Aşa că, atunci când în epistola către Evrei se spune „Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei,” se include şi acest înţeles „Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă ANXIOASĂ a necredinţei”. Grija este una dintre caracteristicile inimii care vine din necredinţă. Grija multă, spune Iisus, vine din necredinţă.

Două tipuri de reacţii la acest adevăr

Acum mă pot gândi la două tipuri de reacţii din partea oamenilor care aud aceste vorbe. Lăsaţi-mă să vă spun care sunt acestea şi apoi să vă dau câteva exemple din Biblie înainte să porniţi în lupta împotriva necredinţei care provine din grijile de zi cu zi.

1. „Aceasta nu este o veste bună!”

Unul dintre răspunsuri ar suna cam aşa: aceasta nu este o veste bună! De fapt, este chiar descurajant să înveţi pe cineva că ceea ce credea acea persoană că este lupta lui internă cu o dispoziţie de moment, mai mult sau mai puţin profundă, este, de fapt, o luptă mult mai profundă cu Dumnezeul în care crezi sau nu.

Răspunsul meu la această atitudine nu poate fi decât unul dezaprobator. Să presupunem că ai avut o durere de stomac şi că te-ai luptat cu medicamentele şi cu tot felul de diete, dar totul a fost în van. Şi apoi, să presupunem să doctorul, după un control de rutină, îţi spune că ai cancer la intestinul gros. Ar fi aceasta o veste bună în acele momente? Cu siguranţă, nu! Şi aş fi total de acord.

Dar să formulăm întrebarea într-un alt fel: eşti bucuros că doctorul a descoperit cancerul când încă există posibilitatea de tratare şi că poate fi tratat cu succes? Vei spune atunci da, mă bucur că doctorul a găsit adevărata problemă. Sunt şi eu de acord din nou. Deci, vestea că ai cancer nu este una bună, pentru că nu este bine să ai cancer. Vestea bună constă în faptul că, ştiind că ai cancer, ai aflat adevărata problemă şi există posibilitatea reală de tratare.

De aceea este bine de învăţat faptul că problema reală din spatele anxietăţii, a grijii, este necredinţa în promisiunile lui Dumnezeu. Nu este o veste bună, pentru că cancerul necredinţei nu este bun. Dar este bună pentru că FIIND CONŞTIENŢI DE ADEVĂRATA PROBLEMĂ este bine, mai ales că necredinţa poate fi tratat atât de bine de Marele nostru Doctor al sufletelor.

Ceea ce vreau să subliniez este faptul că, găsind legătura dintre grijă şi necredinţă, este o veste foarte bună, pentru că aceasta este singura posibilitate de a începe lupta cu cauza reală a păcatului nostru şi de a câştiga victoria pe care Dumnezeu ne-o pune la dispoziţie prin terapia Cuvântului şi Duhului Lui.

2. Cum pot avea această siguranţă?

Mai este o altă posibilitate prin care să demonstrăm că grija noastră îşi are rădăcinile în neîncrederea în promisiunile lui Dumnezeu. Este cam aşa: toată ziua încerc tot felul de griji; şi astfel cred că credinţa mea în Dumnezeu este total inadecvată. Deci, pot avea astfel vreo siguranţă că voi fi mântuit într-un final.

Fiind necredincios Vs. Atacarea credinţei

Răspunsul meu ar fi acesta: să presupunem că sunteţi la o cursă de maşini, iar adversarul tău nu vrea ca tu să termini cursa şi atunci îţi aruncă cu noroi în parbriz. Faptul că tu îţi pierzi, pentru moment, vizibilitatea şi începi să te impacientezi nu înseamnă că vei abandona cursa. Nici nu înseamnă că eşti pe pista greşită. Dacă ar fi aşa, adversarul tău nu te-ar deranja deloc. Ceea ce înseamnă de fapt acţiunea aceasta este că tu trebuie să îţi cureţi parbrizul.

Mărturia Scripturii

Psalmul 56, versetul 3 spune „Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.” Să fim foarte atenţi, pentru că nu spune „niciodată nu mă îngrijorez.” Atacurile de panică şi lupta de abia acum începe. Deci, Biblia nu presupune că adevăraţii credincioşi nu vor avea momentele lor de panică. În loc de acest lucru, Biblia ne spune cum să luptăm împotriva acestor atacuri.

De exemplu, în I Petru 5, 7 este scris „Puneţi-vă toată nădejdea în El, pentru că El vă iubeşte.” NU spune că nu veţi avea de ce să nădăjduiţi în Dumnezeu. Spune doar că atunci când parbrizul vostru este murdărit de noroi şi v pierdeţi pentru moment vizibilitatea în trafic şi începeţi să vă îngrijoraţi, daţi drumul la ştergătoare şi la apa pentru spălat parbrizul.

Către el care se luptă zilnic cu grijile

Răspunsul meu pentru cei care se luptă zilnic cu grijile ar fi: aceasta este mai mult sau mai puţin normal. Problema este cum ne comportăm în faţa lor.

Iar răspunsul la aceasta este: te lupţi cu grijile prin lupta împotriva necredinţei. Şi lupţi împotriva necredinţei prin meditaţia asupra Cuvântului lui Dumnezeu şi cerând ajutorul Duhului Sfânt. Iar aa cu care ne spălăm parbrizul murdar este ajutorul Duhului Sfânt.

Fără munca mijlocitoare a Duhului Sfânt ştergătoarele Cuvântului zgârie doar suprafaţa oarbă a necredinţei. Amândouă sunt necesare – Sfântul Duh şi Cuvântul. Citim promisiunile lui Dumnezeu şi ne rugăm pentru ajutorul Duhului Sfânt. Şi aşa cum ştergătoarele curăţă să vedem binele pe care Dumnezeu l-a plănuit pentru noi (Ieremia 29, 11), credinţa noastră creşte din ce în ce mai puternică, iar grija noastră slăbeşte tot mai mult.

Îndepărtarea grijilor prin lupta împotriva necredinţei

Permiteţi-mi să închei cuvântul meu folosind câteva imagini care să vă arate cum lupta împotriva necredinţei este medicamentul împotriva grijilor.

Modelul lui Iisus şi al lui Pavel

Aici, în textul nostru avem ilustrarea grijii pentru mâncare şi îmbrăcăminte. Chiar şi în ţara noastră, cu sistemul său dezvoltat, grija banilor şi a gospodăririi poate fi foarte intensă. Dar Iisus spune în versetul 30 că acesta este rezultatul necredinţei „Oh, puţin credincioşilor.” Şi astfel, acest paragraf are cel puţin o duzină de promisiuni care să ne facă să luptăm împotriva necredinţei.

De exemplu, la sfârşitul versetului 32, El spune „Tatăl vostru Cel Ceresc ştie că vă trebuie toate astea. Dar căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă.” Aceasta este o promisiune extraordinară. În tot ceea ce faceţi acasă sau la serviciu, să puneţi scopul lui Dumnezeu prima dată, iar El vă va da tot ce aveţi nevoie pentru existenţa voastră. Să credeţi în aceste promisiuni, iar toate grijile financiare vor dispărea în căldura grijii lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel a aplicat promisiunea aceasta filipenilor astfel. În Filipeni 4, 6 el spune „Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.” Iar în 4, 19 „Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăţia Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus.”

Grijile cu care ne întâlnim

Şi, astfel, urmărim astăzi modelul lui Hristos şi al Sfântului Apostol Pavel. Luptăm împotriva grijii necredinţei cu promisiunile lui Dumnezeu.

• Când sunt nerăbdător cu privire la o nouă aventură sau întâlnire riscantă, mă lupt împotriva necredinţei cu promisiunea: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine. Nu privi cu îngrijorare, căci eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau putere şi te ocrotesc, iar dreapta Mea cea tare te va sprijini” (Isaia 41, 10).
• Atunci când mă gândesc că slujirea mea ca preot este inutilă sau prea seacă, lupt împotriva necredinţei cu promisiunea „Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui” (Isaia 55, 11).
• Când mă gândesc că sunt prea slab în slujirea mea, mă lupt cu necredinţa cu promisiunea lui Hristos „Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” şi cu „Cum îţi sunt zilele, aşa va fi şi putere ta” (Deuteronom 33, 25).
• Când sunt îngrijorat în legătură cu deciziile pe care trebuie să le iau pentru viitor, mă lupt cu necredinţa cu promisiunea „Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei” (Psalmi 31, 9).
• Când sunt îngrijorat de faptul că trebuie să mă întâlnesc cu adversarii mei, mă lupt cu necredinţa cu o promisiune „Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8, 31).
• Când sunt îngrijorat că sunt bolnav, mă lupt împotriva necredinţei cu o promisiune „Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Romani 5, 3-5).
• Când sunt îngrijorat că îmbătrânesc, lupt împotriva necredinţei cu o promisiune „Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile voastre căruntele Eu vă voi ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă leg înaintea voastră că vă voi ocroti şi vă voi izbăvi şi în viitor” (Isaia 46, 4).
• Când sunt îngrijorat că voi muri, mă lupt împotriva necredinţei cu promisiunea „Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.” (Romani 14, 7-9).
• Când sunt îngrijorat că poate voi deznădăjdui în credinţă şi voi cădea de la Faţa lui Dumnezeu, mă lupt împotriva necredinţei cu promisiunea „că Cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus” (Filipeni 1, 6). „Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini” (I Tesaloniceni 5, 23). „Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7, 25).

Iar ieri, când Rob şi Gail s-au căsătorit, ei şi-au imprimat promisiunile lui Dumnezeu în căsătoria lor. Cu acestea, ei au luptat şi vor lupta în continuare cu grijile necunoscute dintr-o căsnicie: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta; El Însuşi va fi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici te va părăsi; nu te teme, nici nu te spăimânta” (Deuteronom 31, 8).

Vă trimit, deci, în războiul vostru, luaţi cartea lui Dumnezeu, cereţi Duhului Sfânt să vă ajute, aşezaţi-vă promisiunile în inimă şi mergeţi la luptă. Şi nu uitaţi promisiunea din Pildele lui Solomon 21, 31 „Calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul.”