Persoana necăsătorită şi relaţiile sexuale

De la Gospel Translations Romanian

Dacă Biblia abordează o temă des întâlnită şi de mare urgenţă, şi dacă acest subiect este unul dintre cele mai puternice forţe naturale din lumea contemporană, atunci predicatorii Cuvântului lui Dumnezeu sunt obligaţi mai devreme sau mai târziu să declare voinţa lui Dumnezeu cu privire la această problemă. Viaţa sexuală a persoanei necăsătorite (vom vorbi despre persoanele căsătorite săptămâna viitoare) îl preocupă foarte tare pe Dumnezeu. Chiar şi aceia dintre voi care nu v-aţi încredinţat lui Cristos ca să vă mântuiască şi care nu-l iubiţi pe Dumnezeu, chiar şi voi sunteţi obligaţi să vă supuneţi la ceea ce are Dumnezeu de spus cu privire la dorinţele voastre sexuale. Chiar dacă vă răzvrătiţi că nu sunteţi proprietatea lui, voi îi aparţineţi lui Dumnezeu. El v-a creat şi are dreptul de necontestat să vă spună ce este bine pentru voi. El l-a trimis pe Isus Cristos în lume să acopere răzvrătirea voastră şi să facă pace prin sângele crucii sale. Şi mă rog ca voi să vă întoarceţi din răzvrătirea voastră, din neîncrederea şi neascultarea voastră şi să vă încredeţi în iertarea lui Cristos şi să trăiţi pentru slava lui Dumnezeu.

Trupul vostru nu vă aparţine

Apoi aş putea să le spun tuturor celor din această cameră, nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, din voi, pe care l-aţi primit de la Dumnezeu? Voi nu vă aparţineţi; aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Aşadar daţi-i slavă lui Dumnezeu cu trupul vostru. ( 1 Corinteni 6:19, 20).

O, ce cuvânt tare care răzvrăteşte natura noastră omenească. Trupul în care trăiţi nu este al vostru să faceţi cu el ce vreţi. Dumnezeu a răscumpărat trupul vostru din blestemul păcatului plătind cu însuşi Fiul Său, iar acum trupul vostru ar trebui să slujească unui singur scop care le cuprinde pe toate: ”Preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru.” Aşa cum spunea Paul în Romani 6:12–14,

Nu lăsaţi ca păcatul să domnească în trupurile voastre muritoare ca să vă facă să vă supuneţi pasiunilor lor. Nu vă dedaţi păcatului ca instrumente ale răutăţii, ci predaţi-vă lui Dumnezeu ca popor care a fost adus de la moarte la viaţă, iar , iar părţile trupurilor voastre predaţi-le lui Dumnezeu ca instrumente ale dreptăţii. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, căci nu sunteţi sub lege ci sub har.

Pe Dumnezeu îl interesează ce faceţi cu trupurile voastre. El le-a creat, el le-a răscumpărat, el le posedă, el locuieşte în ele, iar ceea ce facem cu ele necesită câteva indicaţii în anumite cazuri, cum ar fi dacă să fumăm, sau să consumăm băuturi alcoolice sau droguri, sau să mâncăm în exces, sau să nu facem niciodată sport, sau să dormim prea puţin, sau să ne angajăm în relaţii sexuale înafara căsătoriei, sau să ne masturbăm, sau să purtăm haine provocatoare, sau alte lucruri care utilizează nepotrivit trupul sau îl abuzează. Însă ceea ce conştiinţa noastră aprobă sau dezaprobă nu este întotdeauna un ghid precis a ceea ce Dumnezeu aprobă. Prin urmare, Biblia depăşeşte îndemnul general, „preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupurile voastre,” trecând la indicaţii mai specifice, în special în materie de relaţii sexuale. Aşadar mă voi strădui să fiu şi eu mai specific.

De ce a inventat Dumnezeu dorinţa sexuală?

Aş dori să încep cu următoarea întrebare: De ce a inventat Dumnezeu dorinţa sexuală? Înainte de a încerca să dau răspuns la această întrebare cu citate din Scriptură, haideţi să definesc dorinţa sexuală. În primul rând, nu includ dorinţele homosexuale. Până când voi avea ocazia să predic despre homosexualitate, voi spune trei lucruri despre aceasta:

1. Dacă vă aflaţi aici şi sunteţi homosexual, mă rog să nu vă simţiţi îndepărtaţi, ci să rămâneţi şi să căutaţi ajutor.
2. Practica homosexualităţii este păcat; este împotriva voinţei revelate a lui Dumnezeu.
3. Dorinţele homosexuale, ca multe alte tipuri de dorinţe, sunt anormale, iar cei ce le au ar trebui să caute să se schimbe cu ajutorul rugăciunii, al prietenilor şi cu ajutorul consilierii creştine. Nu este uşor, dar este posibil.

Când pun întrebarea de ce a creat Dumnezeu dorinţa sexuală, mă gândesc la dorinţa normală de stimulare şi intimitate sexuală care începe cu adolescenţa timpurie şi continuă, pentru unii se pare în mod nedefinit, dar pentru majoritatea se materializează într-o dorinţă mai puţin viscerală şi totuşi nu mai puţin reală de intimitate personală şi trupească. Am descoperit de-a lungul anilor că există oameni cu dorinţe sexuale foarte viguroase, iar alţii au dorinţe foarte delicate. Nu doresc să tratez pe nimeni pe parcursul acestei conferinţe ca fiind mai buni sau mai răi decât alţii. Când vorbesc despre cei cu dorinţe sexuale mă refer la marea majoritate a oamenilor care începând cu adolescenţa timpurie trebuie să facă faţă într-un fel sau altul cu apetitul sexual dăruit de Dumnezeu.

Aşadar, de a creat Domnul dorinţa sexuală? Vă voi da un răspuns scurt şi unul detaliat. Răspunsul scurt vine din cartea Genezei 1:27, 28, "Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa, după chipul său l-a creat pe om; bărbat şi femeie i-a creat. Iar Domnul i-a binecuvântat şi le-a spus, „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l.” Din moment ce dorinţa sexuală are ca scop final consumarea sa în contactul sexual , iar contactul sexual este mijlocul prin care bărbatul şi femeia trebuie să se înmulţească şi să umple pământul, prin urmare, deduc că unul dintre motivele pentru care Dumnezeu ne-a creat cu dorinţă sexuală este pentru a avea grijă ca omenirea să umple într-adevăr pământul cu oameni. Iar pentru unii oameni procrearea de copii este singura justificare pentru că urmăresc să satisfacă dorinţele sexuale. Însă vom vedea, cu mai multe detalii săptămâna viitoare, când vom vorbi despre relaţiile sexuale în cadrul căsătoriei, că apostolul Paul are o cu totul altă părere.

Un al doilea răspuns la întrebarea de ce a creat Dumnezeu dorinţa sexuală, se găseşte, cred, în Timotei 4:1–5,

Duhul spune în mod clar că în vremurile de pe urmă unii se vor îndepărta de credinţă, urmând spiritele şi doctrinele înşelătoare ale demonilor prin pretenţiile mincinoşilor ale căror conştiinţe sunt stricate, care nu îngăduie căsătoria şi propovăduiesc abstinenţa de la mâncare, pe care Dumnezeu le-a creat pentru a fi primite cu recunoştinţă de către cei care cred şi care cunosc adevărul. Căci tot ceea ce a creat Dumnezeu este bun, şi nimic nu trebuie respins dacă este primit cu recunoştinţă, căci atunci este consacrat de Cuvântul lui Dumnezeu şi de rugăciune.

În acest text Paul încearcă să-l ajute pe Timotei să ştie ce să spună atunci când dă piept cu învăţături false ( şi deja existau câteva la Efes) care propovăduiesc că satisfacerea apetitului pentru mâncare trebuie redus cât de mult posibil. Aceasta înseamnă, abstinenţa de la căsătorie şi evitarea mâncării care nu este necesară. Nu este întâmplător că Paul menţionează căsătoria şi alimentaţia împreună aici şi le tratează ca pe o singură problemă. Pentru că problema este într-adevăr plăcere trupească, fie ea prin stimulare sexuală sau prin mâncare. Învăţăturile false afirmau, „Reduceţi plăcerea trupească la minim doar atât cât să nu muriţi.”

Răspunsul lui Paul la această învăţătură ascetică este foarte clar în versetele 4 şi 5:

Tot ceea ce a creat Dumnezeu este bun, şi nimic nu trebuie respins dacă este primit cu recunoştinţă; căci azunci este consacrat de Cuvântul lui Dumnezeu şi de rugăciune.

De ce a creat Dumnezeu dorinţa sexuală şi contactul sexual pentru a o satisface? De ce a creat Dumnezeu foamea şi hrana pentru a o satisface? Versetul 3 dă un răspuns foarte limpede: „Dumnezeu a creat ( aceste lucruri) pentru a fi primite cu recunoştinţă de către cei care cred şi cunosc adevărul.” Toate plăcerile nevinovate şi opţionale ale vieţii ( şi astea sunt cu miile) au fost create de Dumnezeu pentru a fi ocazii de recunoştinţă faţă de Dumnezeu din partea celor care cred şi cunosc adevărul. Motivul pentru care Dumnezeu a creat dorinţa sexuală şi actul sexual pentru a satisface dorinţa nu este doar pentru a umple pământul de oameni, dar şi pentru a da o altă unică şi superbă ocazie de a aduce mulţumire din două inimi pline de recunoştinţă pentru darul sexualităţii oferit de Dumnezeu.

Şi haideţi să nu ne lăsăm înşelaţi de lume. Acest dar a fost conceput pentru cei credincioşi şi pentru nimeni altcineva. Uitaţi-vă la versetul 3, „Domnul a creat aceste lucruri pentru a fi primite cu recunoştinţă de cei care cred.” Tocmai prin felul în care a fost conceput nu poate fi decât pentru credincioşi, pentru că a fost creat ca o ocazie de recunoştinţă. Însă cei care nu „cunosc adevărul”—adevărul, în speţă că Dumnezeu este dătătorul tuturor darurilor bune şi vrednice de a fi preamărite şi pentru care să fie adusă mulţumire—cei care deţin acest adevăr (Romani 1:18, 25) şi nu se încred în Dumnezeu nu pot satisface dorinţele sexuale în conformitate cu planul lui Dumnezeu. Toate tipurile de comportament sexual sunt păcat deoarece nu izvorăsc din credinţa în Dumnezeu (Romani 14:23) şi nu aduc ca rezultat mulţumire lui Dumnezeu. Plăcerea sexuală aparţine de drept doar celor credincioşi. Toţi ceilalţi sunt hoţi şi tâlhari. Nu lăsaţi cumva lumea să vă înşele crezând că noi creştinii încercăm să împrumutăm şi să purificăm o cantitate limitată din plăcerea lumii. Domnul a creat plăcerea sexuală doar pentru supuşii săi, iar lumea s-a răzvrătit împotriva lui şi a furat darurile sale, le-a corupt şi le-a înjosit şi le-a transformat în arme de distrugere şi a râs de cei care rămân credincioşi Regelui şi folosesc darurile sale potrivit Cuvântului Său. Însă noi nu vom fi înşelaţi. Darul este al nostru, iar noi îl vom consacra, adică îl vom păstra pur, aşa cum spune Paul în versetul 5, „prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune”.

Din moment ce credem că Dumnezeu a conceput dorinţa sexuală şi că el ne-a oferit-o spre binele nostru ( altfel nu am mai da mulţumire), deducem ceva ce este complet raţional, în speţă, că Dumnezeu ştie cum poate profita la maxim de această dorinţă fiecare dintre creaturile sale şi că, prin urmare, Cuvântul Său este un ghid infailibil spre împlinirea sexuală maximă. Am spus că este o deducţie raţională. Doar aşa dacă te încrezi cu adevărat în Dumnezeu. Lumea se va tăvăli pe jos de râs la gândul că constrângerile biblice conduc la plăcere sexuală maximă. Însă dacă noi credem că Dumnezeu este bun şi că în Cristos ne-a iertat toate păcatele, atunci trebuie să credem că cuvintele sale de îndrumare pe probleme sexuale ne vor aduce cea mai mare împlinire sexuală posibilă, chiar dacă aceasta înseamnă abstinenţă totală.

De ce împlinirea sexuală este menită doar în cadrul căsătoriei?

Să vedem care sunt cuvintele sale de îndrumare pentru cei care nu sunt căsătoriţi? Cuvântul grecesc din care derivă cuvântul „pornografie” este porneia. În Noul Testament porneia este tradusă cu „desfrânare”, „impuritate”, „imoralitate”. În general ( dar nu mereu) se referă la promiscuitatea sexuală a persoanelor necăsătorite. În Matei 15:19 Isus spune, „ Din inimă vin gândurile rele, crimele, adulterul, desfrânarea." Aici este pus în legătură cu adulterul, acesta fiind păcatul specific al infidelităţii sexuale în căsătorie, iar desfrânarea fiind un cuvânt mai general ce defineşte relaţiile sexuale pentru persoanele ce nu sunt căsătorite.

Atât Noul cât şi Vechiul Testament condamnă desfrânarea, sau contactele sexuale înafara căsătoriei, ca fiind păcat. În Galateni 5:19 Paul îl include în lucrările trupului. În Corinteni 12:21 este gata să plângă pentru cei care nu s-au căit de acest păcat. În Efeseni 5:3 el spune că desfrânarea nu ar trebui niciodată să fie menţionată printre creştini. În Coloseni 3:5 desfrânarea este prima pe lista lui Paul unde menţionează lucrurile pe care ar trebui să le omorâm în interiorul nostru. Iar în Apocalipsa 9:21 este menţionată împreună cu crima, vrăjitoria şi furtul ca fiind lucruri de care cei împietriţi la inimă nu vor să se căiască.

In 1 Corinteni 7:2 Paul spune,

Datorită ispitei imoralităţii (adică desfrânarea) fiecare bărbat ar trebui să aibă propria sa soţie şi fiecare femeie soţul său.

Apoi continuă în versetele 8 şi 9:

Persoanelor necăsătorite ( bărbaţi şi femei) şi văduvelor spun că este bine pentru ei să rămână singuri aşa cum sunt eu. Însă dacă nu pot să se stăpânească, să se căsătorească. Căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă de pasiune.

Ideea pe care vreau să o extrag din aceste versete este că, în conformitate cu Scripturile, orice contact sexual înainte de căsătorie este imoral. În ziua de azi există mulţi moralişti centraţi pe om care recunosc că relaţiile sexuale nediscriminate sunt un lucru greşit dar care argumentează că, atunci când un cuplu este logodit sau are o prietenie profundă, atunci lucrurile stau diferit iar relaţiile sexuale sunt o expresie legitimă a iubirii. Însă viziunea biblică nu poate fi extinsă pentru a acoperi această concesie. Paul ia în consideraţie posibilitatea ca un cuplu să fie înflăcărat de pasiune unul pentru celălalt, iar singura şi unica sa soluţie pentru satisfacere este căsătoria: „Dacă nu se pot stăpâni să se căsătorească!” Dumnezeu nu numai că a creat dorinţa sexuală, dar a creat şi atmosfera perfectă pentru satisfacerea sa, căsătoria. Şi orice încercare de a modifica conceptul său nu numai că este imoral în faţa lui Dumnezeu , dar şi distructiv pentru relaţiile personale şi pentru împlinirea personală.

Acest lucru ridică următoarea întrebare: de ce a poruncit Dumnezeu să găsim satisfacerea dorinţelor noastre sexuale în căsătorie? Din câte ştiu eu, Dumnezeu nu ne dă un răspuns direct la această întrebare în Cuvântul Său, nici nu este obligat să facă acest lucru. Uneori Dumnezeu lasă înţelepciunea poruncilor sale să o descoperim prin experienţă. Cei care nu ascultă de el descoperă acest lucru prin tragedie. Cei care ascultă descoperă aceasta prin răbdare şi bucurie.

Modul în care am încercat să înţeleg înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu prin limitarea contactului sexual la căsătorie este să pun întrebarea,”Ce anume diferenţiază căsătoria de toate celelalte relaţii heterosexuale?” Răspunsul biblic la această întrebare este că permanenţa face diferenţa între căsătorie şi toate celelalte relaţii alese. Căsătoria este un angajament făcut pe viaţă, până ce moartea ne va despărţi. 1 Corinteni 7:39

Soţia este legată de soţul său cât trăieşte acesta. Dacă soţul moare, este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, doar în Domnul.

Nu mai există nicio altă relaţie între bărbat şi femeie care să necesite acest fel de angajare permanentă. Aşadar, în căsătorie, Domnul a conceput o relaţie unică, stabilă şi durabilă pentru cea mai intimă expresie a iubirii. Cred că experienţa confirmă că ceva bun şi frumos se pierde din intimitatea noastră sexuală în căsătorie dacă ne dăruim înafara acestei uniri. Dumnezeu poate ierta acest păcat, însă nu îndepărtează şi rana. Actul nu va mai fi niciodată la fel. Există o aprofundare ce nu poate fi exprimată în cuvinte a uniunii din căsătorie, pe care a intenţionat-o Dumnezeu , când soţul şi soţia stau alături în perfectă pace şi libertate şi spun, „Ceea ce tocmai ţi-am dăruit nu am mai dăruit nimănui.” Mă adresez celor pentru care nu este prea târziu: Nu rataţi acesta!

Găsesc de mare ajutor analogia cuvintelor lui Isus din Matei 7:6, "Nu aruncaţi perlele la porci.” Este posibil să înjosesc adevărul despicând firul în patru. Unele adevăruri sunt prea preţioase ca să fie discutate cu cuvinte ostile. Tot la fel este şi cu trupurile noastre. Nimeni nu se dispensează de afecţiunile sale trupeşti fără discernământ. Nu daţi mâna cu toţi pe care îi salutaţi cu o scurtă aplecare a capului. Nu îi îmbrăţişaţi pe toţi cei cu care daţi mâna. Nu îi sărutaţi pe toţi cei pe care îi îmbrăţişaţi. Şi aş afirma că există o perlă de mare valoare o perlă de intimitate emoţională, spirituală şi fizică , ce poate fi plasată doar într-un singur recipient fără a fi înjosită şi distrusă, iar acesta este carcasa puternică şi permanentă, căptuşită cu catifea a căsătoriei. Împlinirea sexuală unică şi personală în permanenţa căsătoriei pentru cei care s-au păstrat curaţi este una din cele mai bune explicaţii pentru care Dumnezeu a limitat satisfacerea dorinţelor sexuale la căsătorie.

Nu este uşor ceea ce implică toate acestea pentru persoana necăsătorită cu dorinţe sexuale medii. Chiar dacă o persoană se căsătoreşte pe la douăzeci de ani, se confruntă cu vreo zece ani de stres din punct de vedere sexual. Iar pentru cei care rămân singuri, cu sau fără voia lor, problema confruntării cu dorinţele sexuale continuă multă vreme. Ce ajutor le putem da acestor oameni, printre care îi includ pe toţi cei de la treisprezece ani în sus care nu sunt căsătoriţi şi care totuşi simt dorinţa de stimulare şi satisfacere sexuală? Principala povară pe care o pun pe umerii voştri în această categorie este să-l preamăriţi pe Domnul în trupurile voastre păstrându-vă liberi de orice formă de sclavie, fiind supuşi doar lui Dumnezeu. În Romani 6:16 Paul spunea,

Nu ştiţi că dacă vă predaţi cuiva ca sclavi ascultători, sunteţi sclavii celui pe care îl ascultaţi, fie al păcatului, care vă duce la moarte, sau al ascultării, care duce la neprihănire?

Iar în 1 Corinteni 6:12 corintenii libertini spuneau cu mândrie, „Toate sunt legale pentru mine,” însă Paul răspunse, „Totuşi nu voi fi înrobit de nimic.” Sensul acestui mic schimb de cuvinte este faptul că este posibil să fim înrobiţi în numele libertăţii. Aceasta este situaţia în ziua de azi. În numele libertăţii sexuale, suntem o naţiune înrobită de dorinţele noastre sexuale. Dacă doriţi să ştiţi de ce este dependentă o naţiune, observaţi pur şi simplu ce folosesc maeştrii mass media pentru a ne atrage atenţia. Sexul vinde orice. Vinde filme, maşini, mobilă, haine, băuturi alcoolice, ţigări şi echipament sportiv. Sexul vinde deoarece suntem o naţiune înrobită la o a doua, a treia şi a patra dată când privim la trupul din imagine. Însă nu va fi aşa printre voi, fiindcă voi aţi fost eliberaţi de păcat şi acum sunteţi robii lui Dumnezeu. Aşadar, preamăriţi-l pe Dumnezeu păstrându-vă liberi de forţele lumii care vor să vă înrobească.

Zece cuvinte de consiliere pentru persoanele necăsătorite

Am zece cuvinte de consiliere pentru persoanele care nu sunt căsătorite dar care trebuie să se confrunte cu dorinţele sexuale. Unele dintre acestea au orientare masculină deoarece ştiu că ispita îi atacă în primul rând pe bărbaţi şi abia apoi pe femei. Unele sunt indicaţii ce anume să faceţi, altele ce să nu faceţi, însă toate au ca scop să fie pozitive deoarece sunt menite să vă ajute să vă păstraţi libertatea de orice formă de sclavie şi să nu ascultaţi decât de Dumnezeu.

În primul rând, nu căutaţi satisfacerea sexuală prin masturbare, adică, stimularea propriei persoane până ajungeţi la orgasm sau la punctul maxim. Masturbarea nu rezolvă presiunea sexuală pentru multă vreme, tinde să devină un obicei, produce sentimentul de vină şi contrazice concepţia menită de Dumnezeu asupra sexualităţii. Trupurile şi dorinţele noastre au fost menite spre unirea sexuală a persoanelor, iar masturbarea contrazice această menire. Însă probabil cel mai rău lucru din toată povestea, masturbarea este inevitabil însoţită şi făcută posibilă de fantezii sexuale în minte, pe care nu ni le-am permite în realitate şi astfel devenim ca fariseii: fercheşi pe exterior, dar pe interior plini de perversiuni.

În al doilea rând, nu căutaţi satisfacţia sexuală atingând sau fiind atins de o altă persoană, chiar dacă vă opriţi cu puţin înainte de contactul sexual. Oricine ştie că acea atingere intimă este preludiu şi pregătire pentru contactul sexual, şi prin urmare aparţine acolo unde îşi are locul acel eveniment, în speţă, în cadrul căsătoriei. Acolo unde angajarea permanentă ce caracterizează căsătoria lipseşte, mângâierea devine manipulare depersonalizată; transformă trupul celuilalt într-un aparat de masturbare pentru a obţine un fior fizic personal. Dumnezeu ne-a creat astfel încât dacă încercăm să transformăm acel moment de atingere într-o expresie personală şi spirituală a iubirii, nu suntem în stare s-o facem fără a face promisiuni de loialitate. Implicit în inimile noastre la momentul respectiv este afirmaţia: ai voie să mă atingi pentru că ai promis să nu mă laşi şi nici să nu mă părăseşti vreodată. Ai voie să mă ai pentru că tu eşti eu. Suntem astfel creaţi încât tânjim după permanenţă atunci când oferim cele mai intime daruri. Locul lor este în cadrul căsătoriei.

În al treilea rând, evitaţi stimularea sexuală care nu este necesară. Nu trebuie facultate ca să ştiţi că există suficiente firme care închiriază filme porno şi librării cu cărţi de adulţi pentru a ţine o persoană lividă 24 de ore pe zi. Vizitarea acestor locuri deocheate prezintă suficientă ispită. Dar testul real este ce faceţi cu sursele mai legitime de stimulare sexuală. Filmele PG, revista Times, ziarul, televiziunea, chioşcurile de reviste, versurile de muzică rock. În societatea noastră nu puteţi scăpa de stimularea sexuală, însă puteţi refuza să o căutaţi. Şi adesea o puteţi evita când o vedeţi că vine spre voi. Acesta este marele test dacă suntem înrobiţi sau liberi —dacă putem să-i spunem nu impulsului de sclavie din trupurile noastre care doreşte ca noi să continuăm să căutăm şi să poftim.

În al patrulea rând, când vine stimulare faceţi un act foarte conştient de transfer al atenţiei asupra lui Cristos. Ce bine ar fi fost să aflu acest lucru mai devreme. Când merg pe stradă, dacă vreun panou sau pancartă pune dorinţa de plăceri sexuale ilegitime în mintea mea şi dorinţa începe să crească, iau această dorinţă şi spun, „Isuse, tu eşti Domnul şi Dumnezeul meu, iar dorinţa mea cea mai mare este să te cunosc, să te iubesc şi să te ascult, aşadar această dorinţă este după tine. O iau de la cel care îţi face concurenţă, o transform şi o direcţionez către tine. Îţi mulţumesc că m-ai eliberat din legătura păcatului. Este uimitor cât control putem câştiga asupra direcţiei pe care o ia dorinţa noastră, dacă dorim din inimă să-i plăcem lui Cristos.

În al cincilea rând, rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea o putere din ce în ce mai mare , o dorinţă de a-l cunoaşte, de a-l iubi şi de a-l asculta mai presus de orice. Am citi odată o predică numită, „Puterea expulsivă a unei noi afecţiuni.” Ideea principală era că nu există o cale mai bună de a depăşi o dorinţă rea decât de a o alunga cu una nouă. Prin rugăciune implorăm ajutorul divin de a crea în noi acea nouă dorinţă după Dumnezeu.

În al şaselea rând, îmbăiaţi mintea voastră în Cuvântul lui Dumnezeu. Isus s-a rugat, „Sfinţeşte-i în adevăr. Cuvântul tău este adevărul” (Ioan 17:17). Nimic nu reînnoieşte mintea şi o face capabilă să evalueze lucrurile după voia lui Dumnezeu cum o face meditarea regulată a Cuvântului lui Dumnezeu. Cel care nu se înarmează cu sabia Duhului (Efeseni 6:17) va pierde bătălia pentru trupul său.

În al şaptelea rând, fiţi mereu ocupaţi, iar când faceţi pauze, alegeţi lucrurile care sunt pure, drăguţe, excelente, demne de laudă (Filipeni 4:8). Lenevirea într-o lume ca a noastră aduce cu sine păcatul. Este cu mult mai greu pentru ispita sexuală să câştige teren când suntem ocupaţi cu o sarcină productivă. Iar dacă aveţi nevoie să luaţi o gură de aer proaspăt mergeţi să vă plimbaţi în parc, nu pe Bulevardul Hennepin.

În al optulea rând, nu petreceţi prea mult timp singuri. Fiţi adesea în compania creştinilor. Nu renunţaţi să vă întâlniţi în adunări, ci încurajaţi-vă reciproc, stimulaţi-vă reciproc la fapte bune şi de iubire. Discutaţi despre luptele voastre cu prietenii voştri de încredere. Rugaţi-vă unii pentru alţii şi fiţi răspunzători unii pentru alţii.

În al nouălea rând, străduiţi-vă să vă gândiţi la toată lumea, în special la cei de sex opus în relaţie cu veşnicia. Nu este uşor să aveţi fantezii despre o persoană dacă meditaţi la chinurile veşnice pe care le vor suferi în iad datorită necredinţei lor. Nici nu este uşor să dezbrăcaţi în mintea voastră o persoană care ştiţi că este un frate sau soră veşnică în Cristos. Paul spunea în 2 Corinteni 5:16, „ De acum înainte nu vom mai cunoaşte pe nimeni după trup.” Vom privi pe toată lumea din perspectiva veşnică a lui Dumnezeu.

În sfârşit, ne vom hotărî să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa, iar el vă va da tot ce aveţi nevoie din punct de vedere sexual. Poate fi un soţ sau o soţie. Poate fi harul şi libertatea de a fi necăsătorit şi curat şi mulţumit. Asta e la latitudinea lui Dumnezeu. Treaba noastră este să căutăm împărăţia lui Dumnezeu. Sau, cu alte cuvinte, pasiunea care ne ocupă toate gândurile trebuie să fie aceea de a-l preamări pe Dumnezeu în trupurile noastre păstrându-ne liberi de orice formă de sclavie, cu excepţia uneia singure: sclavia plină de bucurie şi dătătoare de împlinire faţă de Dumnezeu.