Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 1

De la Gospel Translations Romanian

Isaiah 58:1-12 1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul reparator al încălcărilor, restauratorul străzilor unde noi locuim.

John Chrysostom

Unul dintre cei mai renumiţi pastori din primele milenii ale Bisericii Creştine a fost John Chrysostom,episcopul Constantinopolului din sec.al IV-lea. Doresc sa-l menţionez deoarece el a lăsat una dintre cele mai zdrobitoare afirmaţie referitor la valoarea postului. El a fost cunoscut ca un ascetic (pustnic) într-o perioadă de lux a Constantinopolului ,iar modul său de trai a ofensat atît de mult Împăratul Arcadius şi soţia sa Eudoxia încît a fost eventual surghiunit şi a decedat în anul 407 AD. El zice din cauza postului, Postul să fie cauza, atîta timp cît există pentru fiecare din noi o imitaţie a îngerilor, o dispreţuire pentru prezent, o şcoală a rugăciunilor, o hrană a sufletului, un frîu al gurii, o scadere a senzualităţii: ce scade din furie, calmează mânia, precum şi vijelia naturii, stimulează raţiunea, spulberă gîndurile, uşurează trupul, îndepărtează poluarea nocturnă, înlătură durerile de cap. Prin postire o persoană aplanează comportamentul, se exprimă liber, sesizează în mod adecvat starea gîndirii sale. Nu toate dintre cele enumerate se potrivesc tuturor în perioadele de post. Spre exemplu, unora le va crea dureri de cap şi nu viceversa. Dar eu doresc ca voi să-l ascultaţi pe Chrysostom şi alţi mii de sfinţi ce au dovedit valoarea profeţiei lui Dumnezeu: cînd mirele este îndepărtat atunci discipolii vor posti. (Matei 9:15).

Săptămăna trecută noi am început să notificăm că postul este şi periculos. Eu nu am în vedere pericol cu aspect fizic, ceea ce tu poţi evita daca urmezi instrucţiunile simple (priveşte informaţia de pe panou). Eu am în vedere pericol spiritual. Tu poţi să posteşti într-un mod foarte corect şi plăcut Celui de Sus şi spiritual distrugător pentru sine.

Săptămîna trecută am fost avertizaţi de către Isus precum că acesta a fost cazul. Dacă tu posteşti pentru ca alţii să te observe, tu primeşti laudele celor din jur, dar nu şi cele ale lui Dumnezeu. Pentru a dovedi devotamentul nostru El a spus că ar fi trebuit să nu fim observaţi de cei din jur , ci doar de unul Dumnezeu: piaptănă-ţi parul, spala-ţi faţa şi nu aplica chipul mohorît. Apoi, dacă acţiunile tale se adeveresc pure- Tatăl tău, care le vede pe toate, în secret, te va răsplăti.

Săptămîna aceasta şi următoarea noi auzim o altă avertizare, de această dată de la profetul Isaiah-sau mai precis de la Dumnezeu prin cuvintele lui Isaiah. În acest capitol avem numeroase asociaţii. Eu privesc acestea nu ca simple concluzii potrivite referitor la tema postului, dar ca informaţie asociată cu careva experienţe însemnate în viaţa unor persoane; şi eu consider aceasta avînd o influenţă considerabilă în lupta Echipei Master Planning referitor la priorităţile fiecăruia din noi şi ţinta fiind biserica pentru restul acestei decade.

Bill Leslie

Una dintre experienţele memorabile mie este cea a lui Bill Leslie, fostul pastor al bisericii LaSalle Street din Chicago, care a decedat nu demult după o lungă şi remarcabilă guvernare – asemănătoare cu cea descrisă în Isaiah 58. El a venit într-o zi la Twin Cities şi a povestit despre căderea spirituală pe care a îndurat-o acesta şi despre faptul cum un mentor spiritual l-a îndrumat spre acest capitol. El a spus că versetul 10-11 l-a salvat de la istovire completă şi epuizare.

Şi dacă tu te dedici postului şi te expui la foame, şi satisfaci dorinţele celor chinuiţi, atunci lumina ta va lumina în întuneric şi melancolia ta va dispărea. Dumnezeu te va călăuzi mereu şi-ţi va îndeplini dorinţele în regiuni uscate (precum Chicago), şi-ţi va întări oasele; iar tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor nesecat.

Ce l-a lovit pe Pastorul Leslie atît de puternic a fost faptul, că dacă noi ne dedicăm celor din jur Dumnezeu promite să ne transforme într-o grădină stropită - asta e, noi vom primi apa de care avem nevoie pentru înviorare. Ba chiar mai mult: în aşa mod noi vom fi un izvor nesecat - pentru cei din jur, pentru necesităţi, istovire, epuizarea conducerii devotamentului urban. Aceasta i-a servit drept model al divinităţii ce l-a ajutat să depăşească această criză morală şi ia permis să meargă înainte în viaţă. Doresc să realizăm pe parcursul acestei săptămîni şi a celei ce urmează, că acesta este modul de postire pe care Dumnezeu vrea să ne înveţe.

Doug Nichols

O altă experienţă însemnată a acestui capitol este legătura pe care o întreţine Doug Nichols cu Preşedintele Intervenţiilor Activităţii Internaţionale. Doug este persoana care i-a scris lui Tom Steller vara trecută sugerîndu-i ca biserica noastră să plece spre Rwanda împreună cu cîteva sute de persoane pentru a oferi ajutor la înmormîntarea celor decedaţi, iar medicii şi surorile medicale să se ocupe cu misiunea lor de bază pentru care au fost trimişi acolo. El a ţinut cuvîntare în cadrul Conferinţei Pastorilor o săptămînă sau doua în urmă şi a adresat unul dintre cel mai provocator mesaj auzit în ultima perioadă. Activitatea Internaţională se specializează în ajutorul copiilor orfani din jurul lumii.

Pentru a vă explica ce fel de persoană este, el mi-a scris săptămîna trecută şi mi-a mulţumit pentru conferinţă şi a lăsat un PS la sfîrşitul scrisorii: „

În ultima minută cît probabil ţi-a luat pentru a citi această scrisoare, 28 de copii au murit de alimentare defectuoasă şi boli, ce puteau fi prevenite. 1,667 încetează din viaţă în fiecare oră, 40,000 de copii se sting zilnic! Rog să faceţi rugăciuni cu ACŢIUNI pentru ca mai mulţi misionari să aducă credinţa către aceşti copii.”

Doug a fost diagnosticat cu cancer la colon în Aprilie 1993. Ei i-au da 30% şanse de viaţă după intervenţia chirurgicală şi colostomie precum şi tratament cu raze ultra violete. Toamna trecută el a urcat în avion şi a plecat spre Rwanda împreună cu Dr nostru Mike Anderson şi cîţiva alţii. Oncologistul său ce nu este Creştin de religie a presupus că el va deceda în Rwanda. Doug a zis că e Ok cu aceasta deoarece el va pleca în Rai.Oncologistul l-a contactat pe chirurgul acestuia pentru a nu-l lăsa pe Doug să plece spre Rwanda. Chirurgul este un creştin şi i-a zis, „Este ok, căci Doug este pregătit sa moară şi să plece în rai.” Am aflat că Doug totuşi urma să plece spre Rwanda – cu cancer şi colestemie. Eu am rechemat să ne adunăm cu toţii împreună în sala de rugăciuni şi să ne rugăm pentru Doug cu referinţă la Isaiah 58:7-8: „Este [postul pe care-l aleg] să nu împarţi pîinea ta cu cei flămînzi, şi să-i aduci pe cei fără adopost la tine în casa; să-l acoperi pe cel dezbrăcat, şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă? Atunci lumina ta va străbate prin întuneric precum zorii zilei, iar restabilirea ta (ex. Vindecarea ta) va avea loc rapid.

Noi ne-am rugat foarte specific referitor la Doug, ca oferind hrană celor înfometaţi şi adăpostirea celor nevoiaşi să nu-l doboare ci să-l întărească.

Doug l-a sunat din Rwanda pe oncologistul său evreu şi l-a notificat ca este înca în viaţă. Cînd a revenit acasă, a trecut numeroase testări medicale ce au arătat: lipsa evidenţelor de îmbolnăvire. Daca va fi în viaţă pîna în luna Aprilie-doi ani perioadă limită-fără revenirea unor semne de cancer, medicii promit o mare şansă de trai. Doug are 53 de ani.

Isaiah 58: Aproape de Inima lui Isus

Deci puteţi să observaţi că Isaiah 58 are o asociere semnificativă cu viaţa mea. Eu mă rog să auzim mesajul acestui capitol pentru biserica noastră – Master Planning Vision pentru următorii cinci ani şi mai mult. Acest capitol conţine ceva foarte apropiat de inima lui Isus. Putem să distingem aceasta în vorbele lui Luka 4:18 („Spiritul lui Dumnezeu este cu Mine deoarece El m-a miruit să propovăduiesc Biblia celor săraci. El m-a trimis să proclam eliberare celor încarceraţi şi restabilirea vederii celor orbi, precum şi eliberarea celor călcaţi în picioare”). Iar în Matthew 25:35 („ Eu eram flămînd şi tu mi-ai dat de mîncare; Eu eram însetat şi tu mi-ai dat să beau; eu eram un străin pentru tine, iar tu m-ai invitat în casă; dezbrăcat şi tu m-ai îmbrăcat; eu fiind bolnav, tu m-ai vizitat; fiind la închisoare, tu ai venit la mine”). Si John 7:38 („ El, care crede în mine, precum spune Biblia, „din adîncul sufletului, se va bucura de rîuri de apa vie”) . O relaţie de încredere reciprocă cu Isus este calea pe care Isaiah 58 o realizează în viaţa ta. Povara acestui capitol este a pătrunde în conducerea lui Isus - şi din ce în ce mai mult eu cred că ar trebui să infiltrez şi guvernarea noastră.

Să pătrundem în ea şi să analizăm cît suntem în stare astăzi şi apoi să revenim duminica viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi să vedem ce are Dumnezeu să ne spună referitor la post, cum să nu postim şi cum ar fi trebuit să postim.

Postul: Pericolul de a substitui pasiunea religiei în schimbul unui trai corect

In primele trei verseturi Dumnezeu aduce acuzaţii poporului său. El spune lui Isaiah să plîngă tare şi sa-i declare casei lui Iacob păcatele lor. Dar păcatul lor este mascat cu un smalţ nemaipomenit de o pasiune religioasă. Aceasta este ceva foarte copleşitor şi cumpătat. Versetul 2:

Tu ma cauţi zi de zi, şi doreşti să afli căile mele, ca şi (ex....de parcă ele ar fi existat)o naţiune ce a făcut dreptate şi nu a renunţat la ordinele Dumnezeului lor.

Cu alte cuvinte, ei se închinau precum o naţiune justificată şi supusă ar face. Şi ei s-au convins în faptul că ei într-adevăr îl doresc pe Dumnezeu precum şi căile sale în vieţile lor. Aceasta este o teribilă deziluzie.

El merge la sfirşitul versetul ui 2:

Ei mă întreabă deciziile mele, şi se bucură de apropierea de Dumnezeu.

Deci ei doresc ca Dumnezeu să intervină şi să facă dreptate pentru ei. Lucrurile nu decurg prea bine – după cum vom vedea curînd. Dar ei nu pot depista adevărata problemă. Ei adoră să vină să se închine. Ei vorbesc limbajul de proximitate de Dumnezeu. Ei ar putea chiar să treacă prin experienţe religioase şi estetice în străduinţele lor de a se apropia de Dumnezeu. Dar ceva este în neregulă. Ei exprimă frustrarea lor în versetul 3, dar ei nu ştiu ce este.

În versetul 3 ei îi spun lui Dumnezeu,

De ce noi am postit iar Tu nu ne-ai observat? De ce noi ne-am umilit şi Tu nu ai văzut?

Deci ceva nu merge bine şi ei postesc pentru a îndrepta lucrurile, dar totuşi nu merge, deci ceva la sigur nu este bine. În versetul 2 – 3 sunt menţionate cinci lucruri religioase pe care ei le fac – şi toate în zadar. În versetul 2 se spune:

1. Ei „il caută pe Dumnezeu”; şi
2. Ei doresc să cunoască căile lui Dumnezeu; şi
3. „Ei cer deciziile lui Dumnezeu”; şi
4. „Ei se bucură de proximitatea lui Dumnezeu”; şi
5. În versetul 3 ei postesc şi se umilesc sau se mîhnesc.

Cu toate acestea Dumnezeu îi spune lui Isaiah, Plînge în voce tare, nu încet şi discret, dar tare, şi declară oamenilor mei păcatele lor.

Deci aici este vorba despre o postire care nu-l mulţumeşte pe Dumnezeu. Aici este o veneraţie care nu-l satisface pe Cel de Sus. Este tipul de veneraţie pe care noi nu dorim sa-l avem aici în Bethlehem. Şi totuşi ce este rău în al căuta pe Dumnezeu, şi a avea plăcerea de a cunoaşte căile sale, şi să-l întrebăm doar deciziile Sale, şi să ne bucurăm de proximitatea sa , postind şi umilindu-ne înainte Sa? Ce este rău în toate acestea? De ce, toate acestea sună la fel ca şi modalităţile de veneraţie despre care noi discutăm! Oare nu este aceasta sobru?

Oare toate acestea nu te fac să tremuri? Toate acestea nu te provoacă să devii real şi onest cu Dumnezeu, în aşa mod tu niciodată nu vei fi surprins de căile Domnului – nici chiar dacă depui mult zel în practicarea religiei sau dorinţele fictive expuse.

Care este problema în modul lor de umilire?

Răspunsul Domnului este în mijlocul versetului 3: Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acestea este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului?

Deci iată care este problema aici. Etica, practica, relaţia acestora cu postul – sau închinarea la general – reprezintă testul real de originalitate al postului şi veneraţiei. Luni este dovada zilei de Duminică. Domnul enumeră formele religioase ale postirii lor: umilirea sau smerirea cuiva (nu mîncarea), plecînd capul ca o trestie împrăştiind cenuşa (c.f. Psalmul 35:13) Apoi El enumeră relaţia etică cu postirea: tu mergi după propria plăcere (în alte moduri în afara mîncării), tu mînuieşti lucrătorii şi devii iritabil sau litigios şi provoci conflict ajungînd pînă la bătaie. Şi Dumnezeu întreabă: ” Este oare acesta postul pe care eu l-am ales?” Răspunsul este Nu.

Alt test de originalitate

Iata aici avem un alt test de originalitate. Isus spune: dacă tu posteşti pentru a fi observat de cei din jur, tu primeşti ceea ce doreşti. Asta e. Isaiah spune: dacă postirea ta te face lipsit de indulgenţă în alte domenii, aspru cu angajaţii, iritabil şi litigos, atunci postul tău nu este acceptat de Dumnezeu. Aceasta nu este ceea ce el doreşte. Domnul este îndurător avertizîndu-ne despre pericolul ce-l poate provoca substituirea pasiunii pentru religie cu un trai justificat.

Gindeşte-te şi roagă-te referitor la aceasta în săptămîna ce vine, ca atunci cînd revenim aici cu toţii duminica viitoare, să fii pregătit a auzi despre alternativele minunate şi puternice şi de eliberare ale Domnului faţă de această ipocrizie. Gîndeşte-te la aceasta cu implicaţii de lungă durată pentru veneraţie în viaţa ta şi în această biserică. Daca nu este adoraţie – nu este propovăduire sau cîntece cu voce sau la instrumente, nu-s rugăciuni, nu este post, oricît de intens sau frumos – aceasta ne face aşpri cu angajaţii în ziua de luni, sau litigioşi cu soţiile acasă, sau puţin indulgenţi în alte aspecte ale vieţii, sau destul de supăraţi încît să lovim pe cineva – nici un fel de veneraţie sau postire ce ne face aşa nu este reală, Doamne – primeşte închinare.

Nu face o greşeală aici: adevăratul post poate fi o miluire de la Dumnezeu pentru a depăşi acea asprime la servici,şi conflict acasă, şi lipsa de indulgenţă, şi supărare. Dar dacă postirea devine o mască religioasă pentru a micşora sau ascunde acele lucruri şi permiterea acestora de a continua, atunci ele se transformă în ipocrizie şi ofensă faţă de Dumnezeu.

Echipele noastre de rugăciuni ar avea plăcerea să se roage cu oricare din voi doreşte în această dimineaţă, ce simte o oarecare povară să se roage despre orice îl ameninţă a face veneraţia ta sau postirea ta inautentică. Şi desigur, un lucru care le face pe acestea din urmă cel mai fals este neîncrederea în sine însuşi. Astfel eu te îndemn să aspiri din răsputeri să obţii viaţa reală în această dimineaţă. Revin-o săptămîna viitoare şi vezi cum ramine cu acest capitol.