9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Convertirii

De la Gospel Translations Romanian

La primul serviciu al bisericii noastre, în 1878, am adoptat o declaraþie de credinþã. A fost o versiune consolidatã a Mãrturiei de Credinþã de la New Hampshire din 1833. Aceastã mãrturie a devenit baza Credinþei ºi Mesajului Baptist, adoptatã de Convenþia Baptistã de Sud în 1925 ºi din nou, într-o versiune revizuitã ºi redusã, în 1963. În declaraþia noastrã de credinþã, Articolul VIII spune:

Noi credem cã Pocãinþa ºi Credinþa sunt îndatoriri sacre, ºi de asemeni daruri ale harului, elaborate în sufletele noastre de cãtre Duhul regenerant al lui Dumnezeu; prin care fiind adânc convinºi de vina, pericolul ºi neputinþa noastrã, ºi de calea salvãrii prin Hristos, ne întoarcem spre Dumnezeu cu cãinþã neprefãcutã, mãrturisire, ºi cerere de iertare; în acelaºi timp primindu-L din toatã inima pe Domnul Isus Hristos ca Profet, Preot ºi Rege, ºi bazându-ne numai pe El ca singur ºi suficient Salvator.

Observaþi cã aceastã declaraþie vorbeºte despre convertirea noastrã, întoarcerea noastrã. Noi ne întoarcem pentru ca suntem “profund convinºi de vina noastrã, pericolul ºi neputinþa noastrã, ºi de calea salvãrii prin Hristos”. ªi cum se întâmplã aceastã întoarcere – care este compusã din pocãinþã ºi credinþã? Este “elaboratã în sufletele noastre de cãtre Duhul regenerant al lui Dumnezeu”. Declaraþia citeazã apoi douã pasaje din scripturã pentru a susþine idea: Fapte 11:18, “Dupã ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slãvit pe Dumnezeu, ºi au zis: Dumnezeu a dat deci ºi Neamurilor pocãinþã, ca sã aibã viaþa.” ºi Efeseni 2:8, “Cãci prin har aþi fost mântuiþi, prin credinþã. ªi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.”

Dacã înþelegem convertirea ca fiind ceva ce realizãm prin noi înºine în loc de ceva ce Dumnezeu face în noi, atunci o înþelegem greºit. Convertirea, cu certitudine, include acþiunile noastre—noi trebuie sã luãm un angajament sincer, o decizie personalã lucidã. Chiar astfel, convertirea înseamnã mult mai mult decât aceasta. Scriptura este clarã în învãþãtura cã noi nu cãlãtorim toþi spre Dumnezeu, unii gãsind calea deja, în timp ce alþii mai cautã încã. De fapt, ea ne prezintã pe noi ca având nevoie de schimbarea inimii, de transformarea minþii, de viaþã în duhurile noastre. Nici unul din aceste lucruri nu le putem face noi. Noi putem face un angajament, însã trebuie sã fim mântuiþi. Schimbarea de care are nevoie fiecare persoanã, în ciuda a ceea ce s-ar vedea pe dinafarã, este atât de radicalã, atât de personalã, cã numai Dumnezeu poate sã o îndeplineascã. Avem nevoie de Dumnezeu ca sã ne converteascã.

Îmi aduc aminte de povestirea lui Spurgeon despre vremea când mergea prin Londra iar un om beat a venit la el, s-a sprijinit de stâlpul felinarului de lângã el ºi a spus: “Hei, D-le. Spurgeon, eu nu sunt unul dintre convertiþii dumneavoastrã!”. La care Spurgeon a rãspuns, “Trebuie sã fii unul dintre ai mei—cu siguranþã nu eºti unul al Domnului!”

Un rezultat al neînþelegerii învãþãturii biblice cu privire la convertire poate fi foarte bine faptul cã bisericile evanghelice sunt pline de oameni care au fãcut angajamente sincere la un anumit punct în viaþa lor, dar care evident, nu au experimentat schimbarea radicalã pe care Biblia o prezintã ca ºi convertire. În conformitate cu un studiu recent al Consiliului de Studiu Biblic al Baptiºtilor de Sud, Baptiºtii de Sud (denominaþia mea) au o ratã a divorþurilor peste media naþionalã în America. Cauza pentru o astfel de “mãrturie contrarã” alãturi de reputaþi urmaºi ai lui Hristos trebuie sã fie, cel puþin în parte, predicarea nebiblicã cu privire la convertire.

Cu siguranþã convertirea nu este nevoie sã fie o înflãcãratã experienþã emoþionalã, ci trebuie sã se evidenþieze prin roadele ei dacã trebuie sã fie ceea ce Biblia numeºte convertire realã. Înþelegând punctul de vedere al Bibliei cu privire la convertire reprezintã una din caracteristicile unei biserici sãnãtoase.