Suntem creați pentru laudă

De la Gospel Translations Romanian

În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge, căci vă voi face o pricină de slavă și de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război sub ochii voștri”, zice Domnul. (Țefania 3:20)

Țefania a fost unul dintre profeții de judecată ai lui Yahweh, care a prevestit ziua Domnului – atât apropierea zilei judecății lui Iuda (Țefania 1:4–13; 2:2; 3:7), cât și ziua de viitor a judecății întregii lumi (Țefania 1:1–3, 14–18; 3:8).

Cu toate acestea, astfel de avertismente doar au oferit contextul pentru scopul principal al cărții, acela de a aduna o încredere neobosită în credincioșia lui Dumnezeu pentru a-Și păstra și ispăși, în cele din urmă, rămășița care I-a rămas credincioasă, chiar și prin judecată. Chemarea lui Țefania la supunere prin “a-L căuta” și “aștepta” pe Yahweh devine o chemare la ispășire, culminând cu bucuria răscumpăraților în Împăratul lor și în mântuirea Lui și bucuria Mântuitorului în aceia pe care i-a mântuit (Țefania 2:3; 3:8, 14–15, 17).

În vremea aceea

Cu umbrele judecății întrezărindu-se la orizont, cea mai mare motivație a lui Țefania pentru a-L urma cu răbdare pe Dumnezeu vine în viziunea lui glorioasă a speranței viitoare care dăinuie pentru toți cei care perseverează în credință. Crescând din focul judecății va veni o creație nouă care va include închinători transformați din toate neamurile Pâmântului (Țefania 3:8–10). Și acum că mânia lui Dumnezeu va fi satisfăcută, după ce a fost revărsată asupra păcătoșilor sau a Înlocuitorului, implicațiile acestei reînnoiri sunt glorioase pentru rămășița credincioasă a lui Iuda (Țefania 3:11–20).

Ultimul verset al cărții include un magnific tablou al speranței. Începe “în vremea aceea” – când cei trufași vor fi scoși afară și cei dependenți de Dumnezeu vor fi păstrați (Țefania 3:11–13), când biruința ireversibilă a Împăratului va ridica strigătele de veselie ale celor scăpați (Țefania 3:14–15) și Yahweh Își eliberează rămășița și Se desfătează de ea (Țefania 3:16–19).

În vremea aceea, Yahweh Își va strânge laolaltă răscumpărații pentru un motiv cheie. Traducerile Bibliei NASB, ESV și NIV tratează “admirația” și “aclamarea” (în ebraică “renume” și “laudă”) ca pe ceva ce rămășița lui Iuda primește de la întreaga lume, care privește: “Vă voi da slavă și laudă între toate popoarele Pământului” (NASB/NIV); “Vă voi face o pricină de slavă și de laudă între toate popoarele pământului” (ESV).

A cui laudă?

În altă parte, Dumnezeu promite clar să îi înalțe pe ai Săi înaintea ochilor întregii lumi. Îndeplinindu-și misiunea de la început, poporul Său va sta ca împărăție de preoți și neam sfânt, mijlocind și arătând lumii măreția lui Dumnezeu (Exod 19:5–6; 1 Petru 2:9; cf. Deuteronom 4:6–8; 28:1; Isaia 60:18; Apocalipsa 5:10). Iar apoi Dumnezeu le va da un nume nou și înălțat (Geneza 12:2; Isaia 56:5; 62:2; 65:15; 66:22; cf. Romani 2:29; 1 Corinteni 4:5; 1 Petru 1:7; 5:4).

Totuși, acest text nu spune că Yahweh le va da răscumpăraților Săi faimă și aclamare. Folosind prepoziția “la/pentru”, acest verset declară că Yahweh va așeza pe poporul Său în centrul lumii pentru “un nume și pentru laudă”. Al Cui Nume și a Cui laudă este în prim-plan? Cele mai apropiate texte parelele sugerează că valoarea și cinstea lui Yahweh sunt scopul suprem al noii creații.

Sunt Numele lui Dumnezeu, faima lui Dumnezeu care trebuie să fie înălțate în viețile sfinților Lui. După cum a subliniat contemporanul mai tânăr al lui Țefania, Ieremia, Yahweh a pus deoparte pe poporul Său în primul rând “ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și slava Mea, dar nu M-au ascultat.” (Ieremia 13:11; cf. Deuteronom 26:19).

Transformați pentru închinare

Cu toate acestea, în noul legământ, când păcatele sunt iertare și loialitaea este îngăduită, Yahweh declară că poporul Lui va fi “o pricină de laudă și de slavă printre toate neamurile Pământului” (Ieremia 33:9; cf. Isaia 55:12–13; 61:10–62:3). Aceasta este, după cum a depus mărturie Ezechiel, o lucrare de transformare pe care Dumnezeu o face în poporul Său prin Duhul Său, înaintea ochilor neamurilor, El acționează astfel “din pricina Numelui Meu Celui sfânt” (Ezechiel 36:22–23, 26–27; cf. 39:25).

Profetul Zaharia a redat înțelesul bine când a subliniat că turma eliberată a lui Dumnezeu va fi ca „pietrele cununii împărătești” care vor intensifica “bunătatea” și “frumusețea” lui Dumnezeu. (Zaharia 9:16–17).

Rezultatul suprem al noului legământ este închinarea. Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu, prin Dumnezeu și pentru Dumnezeu (Romani 11:36; cf. Coloseni 1:16). Noua creație, acum inaugurată prin Hristos și Biserica Sa este despre Dumnezeu. (2 Corinteni 5:17; Galateni 6:15). Este despre slava Sa, despre Fiul Său, despre preamărirea Sa între neamurile planetei.

Chiar și azi, când ne adunăm pentru a ne închina, fie ca viețile noastre să fie marcate de valoarea fără egal a lui Dumnezeu în Hristos, pentru ca toți “să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16; cf. 9:8; Ioan 15:8; 2 Corinteni 9:13; Filipeni 1:11; 2 Tesaloniceni 1:10).