Gospel Translations Romanian - Contribuţii ale utilizatorului [ro]

Fraţilor, luaţi în considerare hedonismul creştin

Steffmahr — Mon, 15 Mar 2010 18:56:58 GMT

Steffmahr:

{{Info|Brothers, Consider Christian Hedonism}}

Când Iisus i-a avertizat pe ucenicii Săi că s-ar putea sa le fie tăiate capetele (Luca 21:16), I-a liniştit cu promisiunea că, totuşi, niciun fir de păr din capul lor nu va pieri (v. 18).

Când I-a avertizat că ucenicia însemnă auto-negare şi răstignire (Marcu 8:34), El I-a consolat cu promisiunea că "oricine îşi pierde viaţa de dragul Meu şi evanghelia''îl va salva''" (v. 35).

Când El le-a poruncit să plece toţi şi să Îl urmeze, EL ia asigurat că vor primi "înzecit pentru persecuţiile de acum ... şi în veacul ce va să fie, viaţă eternă" (Marcu 10:28-31). În cazul în care trebuie să ne vindem tot, o facem ''cu bucurie'', deoarece terenul pe care dorim să-l cumpărăm are comoara ascunsă (Matei 13:44).

Prin hedonismul creştin, nu vreau să spun că fericirea noastră este cel mai de preţ bun. Vreau să spun că dorinţa de a obţine cel mai de preţ bun va avea tot timpul ca rezultat fericirea noastră. Dar ''toţi'' creştinii cred acest lucru. Hedonismul creştin spune mai mult, şi anume, că noi ar trebui să ''căutăm'' fericirea cu toată fiinţa noastră. Dorinţa de a fi fericiţi este un bun motiv pentru orice faptă bună şi dacă abandonaţi căutarea propriei fericiri nu Îl puteţi mulţumi pe Dumnezeu.

Hedonismul creştin are drept scop de a înlocui o moralitate kantiană cu una biblică. Immanuel Kant, filosof german care a murit în 1804, a fost exponentul cel mai puternic al ideii că valoarea morală a unei fapte scade dacă ne propunem să obţinem orice beneficiu de la ea. Faptele sunt bune, dacă cel care le face este "dezinteresat". Noi ar trebui să facem bine, pentru că este bine. Orice motivaţia de a căuta bucurie sau recompensă corupe fapta.

Împotriva moralităţii kantiene (care a fost considerată prea mult timp creştină!) trebuie să introducem moralitatea biblică hedonistă liniştită. Jonathan Edwards, care a murit când Kant avea 34 de ani, s-a exprimat în felul următor în una din analizele sale timpurii: "Decis, să mă străduiesc să obţin pentru mine cât mai multă fericire posibilă pe lumea cealaltă, cu toată puterea, vigoarea şi vehemenţa, ba chiar şi violenţa de care sunt capabil, sau să ajung în stadiul în care să exercit, în orice mod asupra căruia se poate gândi."

CS Lewis spune în felul următor într-o scrisoare către Sheldon Vanauken: "Este o datorie creştină, după cum ştiţi, pentru toată lumea să fie pe cât de fericită poate."

Şi Flannery O'Connor ne arată punctul ei de vedere despre de auto-negare în felul următor: "Întotdeauna renunţi la un bun mai mic pentru unul mai mare; opusul este păcat. Vizualizaţi-mă scrâşnind din dinţi urmărind fericirea - complet înarmată de asemenea, deoarece este o căutare extrem de periculoasă."

Noţiunea kantiană spune că este bine să se obţină fericirea ca un ''rezultat ''involuntar ''al acţiunii'' voastre. Dar toate aceste persoane (inclusiv eu)''caută ''fericirea. Repudiem atât posibilitatea cât şi dorinţa de comportament moral dezinteresat. Este imposibil, pentru că voinţa nu este autonomă; întotdeauna înclină spre ceea ce percepe că va aduce cea mai multă fericire (Ioan 8:34, Rom. 6:16; 2 Petru 2:19).

Pascal a avut dreptate când a spus: (''Pensee'' 250): "Toţi oamenii caută fericirea, fără excepţie. Toţi ţintesc spre acest scop diferit de mijloacele pe care le utilizează pentru atingerea acestuia. . . .Ei nu vor face niciodată nici cel mai mic efort decât cu acesta drept scop. Acesta este motivul tuturor acţiunile oamenilor, chiar şi a acelora care contempla sinucidere."

Dar nu numai că moralitatea dezinteresată (a face bine de dragul binelui) este imposibilă; nu este nici de dorit. Această înseamnă că nu este biblic, deoarece ar însemna că cu cât un om a devenit mai bun cu atât mai greu ar fi pentru el să acţioneze punct de vedere moral. Un om bun în Scriptură nu este omul căruia îi displace să facă bine, dar se gândeşte la aceasta de dragul datoriei. Un om bun ''iubeşte'' bunătatea (Mica 6:8) şi ''se desfată'' în legea Domnului (Ps.1:2). Dar cum poate un astfel de om să facă o faptă bună dezinteresat? Cu cât este mai bun omul cu atât găseşte mai multă bucurie în ascultare.

Kant iubeşte un om care dă dezinteresat. Dumnezeu îi iubeşte pe cel care dă cu bucurie. (2 Cor. 9:7). Efectuarea dezinteresată de datorie îi displace lui Dumnezeu. El vrea ca noi ''să găsim bucurie'' în a face bine şi că o facem cu încrederea că ascultarea noastră asigură şi creşte bucuria noastră în Dumnezeu.

Ah, aş putea scoate noţiunea din bisericile noastre că virtutea necesită o performanţă a datoriei - noţiunea că lucrurile bune sunt promise ca ''urmare'' a supunerii, dar nu ca un ''stimulent'' al ei. Biblia este plină de promisiuni care nu sunt anexate atent ca ''non-rezultate motivaţionale'', dar care în mod clar şi cu curaj şi hedonistic au ca scop motivarea comportamentul nostru.

Ceea ce declanşează moralitate biblică de la hedonismul lumesc nu este faptul că moralitatea biblică este dezinteresată, dar că este interesată de lucruri cu mult mai mari şi mai pure. Câteva exemple:

Luca 6:35 spune: "Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, şi faceţi bine, şi împrumutaţi fără să aşteptaţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi mare." Nota: 1) Noi nu ar trebui să fim motivaţi de mărire lumeasca ( "aşteptaţi nimic în schimb");, dar 2) ni se da puterea de a suferi pierderi în dragoste prin promisiunea unei recompense viitoare.

Din nou, în Luca 14:12-14: "Când organizezi o cina sau un banchet, nu îţi invita prietenii sau fraţii sau rudele sau vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi să fii răsplătit. Atunci când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci. . . şi vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti. Vei fi răsplătit la învierea celor drepţi. " Notă: 1) nu face fapte bune pentru avantajele lumeşti, dar 2) fă-le pentru beneficiile spirituale, cereşti.

Dar kantiană va spune, "Nu, nu. Aceste texte vor descrie doar ceea ce răsplată va avea ca ''rezultat'' dacă veţi acţiona dezinteresat. Ele nu ne învaţă să căutăm recompensa. "

Două răspunsuri: 1) Este pedagogic rău să spun, "Luaţi această pastilă şi eu voi da un bănuţ," dacă credeţi că dorinţa de a căpăta un bănuţ distruge luarea pastilei. Dar Iisus a fost un profesor înţelept, nu unul nechibzuit. 2) Chiar şi mai important, există texte care nu numai că laudă, dar ne şi ordonă să facem bine în speranţa de binecuvântare viitoare. Luca 12:33 spune, "Vindem posesiunile voastre, şi daţi de pomana; înzestraţi-vă voi înşivă cu bunuri care nu îmbătrânesc, cu o comoară în ceruri care nu dezamăgeşte." Conexiune aici între posesiune şi a avea comoara veşnică în cer, nu este doar ''rezultatul'', ci ''scopul'': "Faceţi din asta scopul dumneavoastră de a avea comori în cer, şi modul de a face acest lucru este de a vă vinde bunurile si de a-le da de pomana."

Şi din nou, Luca 16:9: Faceţi-vă prieteni pentru voi înşivă, prin intermediul avariţiei materiale incorecte, astfel încât [pentru că] atunci când acesta nu îşi atinge scopul să vă primească în aşezările veşnice." Luca nu spune că ''rezultatul'' unei utilizări corespunzătoare a posesiunilor este de a primi aşezări veşnice. El spune, "Faceţi din asta ''scopul'' vostru de a asigura o aşezare veşnică prin modul în care folosiţi posesiunile voastre."

Prin urmare, un răsunător nu la moralitatea kantiană. Nu în strană şi nu în amvon. În strană chiar inima este smulsă de cult, de noţiunea că aceasta poate fi efectuată ca o datorie. Există două atitudini posibile în cultele autentice: bucurie în Dumnezeu sau pocăinţă pentru lipsa ei.

Duminica la ora 11 dimineaţa, ebraică 11:6 intră în luptă cu Immanuel Kant. "Fără credinţă este cu neputinţă să îi facem Lui pe plac. Pentru oricine ar dori să se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că ''El îi răsplăteşte pe cei care-L caută''. "Nu-I puteţi face pe plac lui Dumnezeu, dacă nu veniţi la El ca ''cel care răsplăteşte''. Prin urmare, un cult care îi face pe plac lui Dumnezeu este urmărirea hedonistă a lui Dumnezeu, în a cărui prezenţă este preaplinul de bucurie şi în a cărui mână sunt ''plăcerile'' pentru veşnicie (Ps. 16: 11).

Şi în amvon, fraţilor, ar fi o mare diferenţă dacă noi suntem hedonişti creştini şi nu comandanţi kantiani pentru datorie!

John Broadus a avut dreptate atunci când a spus, "ministrul poate face apel în mod legal la dorinţa de fericire şi omologul său negativ, la frica de nefericire. Cei filozofi care insistă că ar trebui întotdeauna să facem bine, pur şi simplu şi numai pentru că este just nu sunt filosofi defel, pentru că ei sunt fie extrem de ignoranţi în ceea ce priveşte natura umană sau pentru că se mulţumesc cu simple speculaţii fanteziste "(''Despre pregătirea şi livrarea Predicilor'', p. 117).

În calitate de hedonişti creştini ştim că fiecare ascultător doreşte fericirea. Şi niciodată nu le vom spune să nege sau să reprime această dorinţă. Le vom arată cum să sature sufletele lor flămânde cu harul lui Dumnezeu. Vom descrie gloria lui Dumnezeu în tonuri de roşu generos şi galben şi albastru; şi iadul îl vom descrie cu umbre de fum de gri şi cărbune.

Ne vom concentra tot efortul nostru în Duhul Sfânt pentru a convinge poporul nostru că "abuzul de suferit pentru Hristos [este] o ''bogăţie'' mai mare decât comorile din Egipt" (Evr. 11:26); că ei pot fi ''mai fericiţi'' în a da decât primesc ( Faptele Apostolilor 20:35); ei ar trebui să numere totul ca pierdere pentru a atinge valoarea de a-L şti pe Isus Hristos, Domnul lor (Filipeni 3:8); că scopul tuturor poruncilor lui Iisus este ca bucuria lor poate fi completă (Ioan 15: 11); că, în cazul în care se bucură întru Domnul, El le va da ceea ce le doreşte inima (Ps. 37:4); că nu există un mare câştig în evlavia cu mulţumire (1 Tim. 6:6); şi că bucuria a Domnului este tăria lor (Neemia8:11).

Noi nu vom încerca să motivăm lucrarea lor de atac prin apeluri kantiane la datorie. Dar, le vom aminti că Iisus a îndurat cruce pentru''bucuria'' pe care a fost stabilită înaintea Lui (Evrei 12:2), şi că Hudson Taylor, la sfârşitul unei vieţi pline de suferinţă şi de încercări, a spus: "N-am făcut un sacrificiu niciodată"''(Secretele spirituale ale lui Hudson Taylor'' , p. 30).

Fraţilor, luaţi în considerare hedonismul creştin

Steffmahr — Mon, 15 Mar 2010 18:44:28 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|Brothers, Consider Christian Hedonism}} Când Iisus i-a avertizat pe ucenicii Săi că s-ar putea sa le fie tăiate capetele (Luca 21:16), I-a liniştit cu promisiunea că, t...

{{Info|Brothers, Consider Christian Hedonism}}

Când Iisus i-a avertizat pe ucenicii Săi că s-ar putea sa le fie tăiate capetele (Luca 21:16), I-a liniştit cu promisiunea că, totuşi, niciun fir de păr din capul lor nu va pieri (v. 18). Când I-a avertizat că ucenicia însemnă auto-negare şi răstignire (Marcu 8:34), El I-a consolat cu promisiunea că "oricine îşi pierde viaţa de dragul Meu şi evanghelia îl va salva" (v. 35). Când El le-a poruncit să plece toţi şi să Îl urmeze, EL ia asigurat că vor primi "înzecit pentru persecuţiile de acum ... şi în veacul ce va să fie, viaţă eternă" (Marcu 10:28-31). În cazul în care trebuie să ne vindem tot, o facem cu bucurie, deoarece terenul pe care dorim să-l cumpărăm are comoara ascunsă (Matei 13:44). Prin hedonismul creştin, nu vreau să spun că fericirea noastră este cel mai de preţ bun. Vreau să spun că dorinţa de a obţine cel mai de preţ bun va avea tot timpul ca rezultat fericirea noastră. Dar toţi creştinii cred acest lucru. Hedonismul creştin spune mai mult, şi anume, că noi ar trebui să căutăm fericirea cu toată fiinţa noastră. Dorinţa de a fi fericiţi este un bun motiv pentru orice faptă bună şi dacă abandonaţi căutarea propriei fericiri nu Îl puteţi mulţumi pe Dumnezeu. Hedonismul creştin are drept scop de a înlocui o moralitate kantiană cu una biblică. Immanuel Kant, filosof german care a murit în 1804, a fost exponentul cel mai puternic al ideii că valoarea morală a unei fapte scade dacă ne propunem să obţinem orice beneficiu de la ea. Faptele sunt bune, dacă cel care le face este "dezinteresat". Noi ar trebui să facem bine, pentru că este bine. Orice motivaţia de a căuta bucurie sau recompensă corupe fapta. Împotriva moralităţii kantiene (care a fost considerată prea mult timp creştină!) trebuie să introducem moralitatea biblică hedonistă liniştită. Jonathan Edwards, care a murit când Kant avea 34 de ani, s-a exprimat în felul următor în una din analizele sale timpurii: "Decis, să mă străduiesc să obţin pentru mine cât mai multă fericire posibilă pe lumea cealaltă, cu toată puterea, vigoarea şi vehemenţa, ba chiar şi violenţa de care sunt capabil, sau să ajung în stadiul în care să exercit, în orice mod asupra căruia se poate gândi." CS Lewis spune în felul următor într-o scrisoare către Sheldon Vanauken: "Este o datorie creştină, după cum ştiţi, pentru toată lumea să fie pe cât de fericită poate." Şi Flannery O'Connor ne arată punctul ei de vedere despre de auto-negare în felul următor: "Întotdeauna renunţi la un bun mai mic pentru unul mai mare; opusul este păcat. Vizualizaţi-mă scrâşnind din dinţi urmărind fericirea - complet înarmată de asemenea, deoarece este o căutare extrem de periculoasă." Noţiunea kantiană spune că este bine să se obţină fericirea ca un rezultat involuntar al acţiunii voastre. Dar toate aceste persoane (inclusiv eu) caută fericirea. Repudiem atât posibilitatea cât şi dorinţa de comportament moral dezinteresat. Este imposibil, pentru că voinţa nu este autonomă; întotdeauna înclină spre ceea ce percepe că va aduce cea mai multă fericire (Ioan 8:34, Rom. 6:16; 2 Petru 2:19). Pascal a avut dreptate când a spus: (Pensee 250): "Toţi oamenii caută fericirea, fără excepţie. Toţi ţintesc spre acest scop diferit de mijloacele pe care le utilizează pentru atingerea acestuia. . . .Ei nu vor face niciodată nici cel mai mic efort decât cu acesta drept scop. Acesta este motivul tuturor acţiunile oamenilor, chiar şi a acelora care contempla sinucidere." Dar nu numai că moralitatea dezinteresată (a face bine de dragul binelui) este imposibilă; nu este nici de dorit. Această înseamnă că nu este biblic, deoarece ar însemna că cu cât un om a devenit mai bun cu atât mai greu ar fi pentru el să acţioneze punct de vedere moral. Un om bun în Scriptură nu este omul căruia îi displace să facă bine, dar se gândeşte la aceasta de dragul datoriei. Un om bun iubeşte bunătatea (Mica 6:8) şi se desfată în legea Domnului (Ps.1:2). Dar cum poate un astfel de om să facă o faptă bună dezinteresat? Cu cât este mai bun omul cu atât găseşte mai multă bucurie în ascultare. Kant iubeşte un om care dă dezinteresat. Dumnezeu îi iubeşte pe cel care dă cu bucurie. (2 Cor. 9:7). Efectuarea dezinteresată de datorie îi displace lui Dumnezeu. El vrea ca noi să găsim bucurie în a face bine şi că o facem cu încrederea că ascultarea noastră asigură şi creşte bucuria noastră în Dumnezeu. Ah, aş putea scoate noţiunea din bisericile noastre că virtutea necesită o performanţă a datoriei - noţiunea că lucrurile bune sunt promise ca urmare a supunerii, dar nu ca un stimulent al ei. Biblia este plină de promisiuni care nu sunt anexate atent ca non-rezultate motivaţionale, dar care în mod clar şi cu curaj şi hedonistic au ca scop motivarea comportamentul nostru. Ceea ce declanşează moralitate biblică de la hedonismul lumesc nu este faptul că moralitatea biblică este dezinteresată, dar că este interesată de lucruri cu mult mai mari şi mai pure. Câteva exemple: Luca 6:35 spune: "Iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri, şi faceţi bine, şi împrumutaţi fără să aşteptaţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi mare." Nota: 1) Noi nu ar trebui să fim motivaţi de mărire lumeasca ( "aşteptaţi nimic în schimb");, dar 2) ni se da puterea de a suferi pierderi în dragoste prin promisiunea unei recompense viitoare. Din nou, în Luca 14:12-14: "Când organizezi o cina sau un banchet, nu îţi invita prietenii sau fraţii sau rudele sau vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei la rândul lor şi să fii răsplătit. Atunci când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci. . . şi vei fi binecuvântat, pentru că ei nu te pot răsplăti. Vei fi răsplătit la învierea celor drepţi. " Notă: 1) nu face fapte bune pentru avantajele lumeşti, dar 2) fă-le pentru beneficiile spirituale, cereşti. Dar kantiană va spune, "Nu, nu. Aceste texte vor descrie doar ceea ce răsplată va avea ca rezultat dacă veţi acţiona dezinteresat. Ele nu ne învaţă să căutăm recompensa. " Două răspunsuri: 1) Este pedagogic rău să spun, "Luaţi această pastilă şi eu voi da un bănuţ," dacă credeţi că dorinţa de a căpăta un bănuţ distruge luarea pastilei. Dar Iisus a fost un profesor înţelept, nu unul nechibzuit. 2) Chiar şi mai important, există texte care nu numai că laudă, dar ne şi ordonă să facem bine în speranţa de binecuvântare viitoare. Luca 12:33 spune, "Vindem posesiunile voastre, şi daţi de pomana; înzestraţi-vă voi înşivă cu bunuri care nu îmbătrânesc, cu o comoară în ceruri care nu dezamăgeşte." Conexiune aici între posesiune şi a avea comoara veşnică în cer, nu este doar rezultatul, ci scopul: "Faceţi din asta scopul dumneavoastră de a avea comori în cer, şi modul de a face acest lucru este de a vă vinde bunurile si de a-le da de pomana." Şi din nou, Luca 16:9: Faceţi-vă prieteni pentru voi înşivă, prin intermediul avariţiei materiale incorecte, astfel încât [pentru că] atunci când acesta nu îşi atinge scopul să vă primească în aşezările veşnice." Luca nu spune că rezultatul unei utilizări corespunzătoare a posesiunilor este de a primi aşezări veşnice. El spune, "Faceţi din asta scopul vostru de a asigura o aşezare veşnică prin modul în care folosiţi posesiunile voastre." Prin urmare, un răsunător nu la moralitatea kantiană. Nu în strană şi nu în amvon. În strană chiar inima este smulsă de cult, de noţiunea că aceasta poate fi efectuată ca o datorie. Există două atitudini posibile în cultele autentice: bucurie în Dumnezeu sau pocăinţă pentru lipsa ei. Duminica la ora 11 dimineaţa, ebraică 11:6 intră în luptă cu Immanuel Kant. "Fără credinţă este cu neputinţă să îi facem Lui pe plac. Pentru oricine ar dori să se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că El îi răsplăteşte pe cei care-L caută. "Nu-I puteţi face pe plac lui Dumnezeu, dacă nu veniţi la El ca cel care răsplăteşte. Prin urmare, un cult care îi face pe plac lui Dumnezeu este urmărirea hedonistă a lui Dumnezeu, în a cărui prezenţă este preaplinul de bucurie şi în a cărui mână sunt plăcerile pentru veşnicie (Ps. 16: 11). Şi în amvon, fraţilor, ar fi o mare diferenţă dacă noi suntem hedonişti creştini şi nu comandanţi kantiani pentru datorie! John Broadus a avut dreptate atunci când a spus, "ministrul poate face apel în mod legal la dorinţa de fericire şi omologul său negativ, la frica de nefericire. Cei filozofi care insistă că ar trebui întotdeauna să facem bine, pur şi simplu şi numai pentru că este just nu sunt filosofi defel, pentru că ei sunt fie extrem de ignoranţi în ceea ce priveşte natura umană sau pentru că se mulţumesc cu simple speculaţii fanteziste "(Despre pregătirea şi livrarea Predicilor, p. 117). În calitate de hedonişti creştini ştim că fiecare ascultător doreşte fericirea. Şi niciodată nu le vom spune să nege sau să reprime această dorinţă. Le vom arată cum să sature sufletele lor flămânde cu harul lui Dumnezeu. Vom descrie gloria lui Dumnezeu în tonuri de roşu generos şi galben şi albastru; şi iadul îl vom descrie cu umbre de fum de gri şi cărbune. Ne vom concentra tot efortul nostru în Duhul Sfânt pentru a convinge poporul nostru că "abuzul de suferit pentru Hristos [este] o bogăţie mai mare decât comorile din Egipt" (Evr. 11:26); că ei pot fi mai fericiţi în a da decât primesc ( Faptele Apostolilor 20:35); ei ar trebui să numere totul ca pierdere pentru a atinge valoarea de a-L şti pe Isus Hristos, Domnul lor (Filipeni 3:8); că scopul tuturor poruncilor lui Iisus este ca bucuria lor poate fi completă (Ioan 15: 11); că, în cazul în care se bucură întru Domnul, El le va da ceea ce le doreşte inima (Ps. 37:4); că nu există un mare câştig în evlavia cu mulţumire (1 Tim. 6:6); şi că bucuria a Domnului este tăria lor (Neemia8:11). Noi nu vom încerca să motivăm lucrarea lor de atac prin apeluri kantiane la datorie. Dar, le vom aminti că Iisus a îndurat cruce pentru bucuria pe care a fost stabilită înaintea Lui (Evrei 12:2), şi că Hudson Taylor, la sfârşitul unei vieţi pline de suferinţă şi de încercări, a spus: "N-am făcut un sacrificiu niciodată"(Secretele spirituale ale lui Hudson Taylor , p. 30).

Cele 8 motive de ce consider că Isus a reînviat din morţi

Steffmahr — Fri, 05 Mar 2010 16:17:21 GMT

Steffmahr:

{{Info|Eight Reasons Why I Believe That Jesus Rose from the Dead}}

'''1. Isus însuşi a mărturisit despre reînvierea sa din morţi. '''

Isus a vorbit deschis despre cele ce urmau a i se întîmpla: crucificarea şi reînvierea din morţi. „Fiul Domnului trebuie să treacă prin suferinţe nenumărate şi să fie respins de către cei mai în etate şi de cel mai mare asupra preoţilor şi de către scribi, iar apoi să fie omorît, ca după care, să revină din nou după trei zile”(Mark 8:31; vezi Matei 17:22; Luca 9:22). Cei care consideră reînvierea lui Cristos de necrezut vor afirma că probabil Isus era dus în eroare sau (mai mult probabil) precum că biserica timpurie a inventat acestea doar ca el să răspîndească minciuna pe care ei însuşi au alcătuit-o. Dar cei ce citesc Biblia şi realizează faptul că cei ce vorbesc atît de convinşi prin intermediul celor ce au fost martori, nu este doar din imaginaţie, vor fi foarte dezamăgiţi de eforturile inutile de a-l explica pe Isus şi mărturiile sale referitor la revenirea din răposaţi.

Putem să ne convingem de faptul că aceasta este adevărat din simplul motiv că cuvintele ce prezic reînvierea sunt foarte simplu şi direct expuse, după cum vedem în pasajul anterior, dar într-acelaşi timp foarte ascunse şi indirecte, ce nu ar putea prezenta invenţii simple ale unor discipoli deziluzionaţi. Spre exemplu doi martori diferiţi spun doua lucruri absolut diferite despre cele spuse de către Isus în timpul vieţii sale, precum că dacă duşmanii săi vor distruge templul (corpului său), El îl va restabili în trei zile (2:19 John; 14-58 Mark; 26-61 Matei). El deasemenea a vorbit iluzoriu despre „semnele lui Johan” – trei zile în inima pămîntului (Matei 12:39;16:4). Apoi El a revenit la acest gînd în 21:42 Matei – „Piatra pe care meşterii au respins-o, a devenit piatra de bază din cotitură.” În afara martorilor săi referitor la reînviere, cei ce-l acuzau au spus că aceasta a constituit o parte din cele reclamate de către Isus:”Domnule noi ne aducem bine aminte spusele acestui impostor din timpul vieţii sale, precum că El va reînvia trei zile după moarte.”(27:63 Matei).

Prima noastră dovadă despre reînviere este din urma celor spuse de El însusi. Amploarea şi natura celor spuse ne conving de faptul că acestea nu pot fi doar nişte invenţii ale unor biserici deziluzionale. Iar caracterul lui Isus descris prin vorbele martorilor, nu pare a fi considerat nebunesc sau înşelător.

'''2. Mormîntul era gol în ziua de Paşti '''

Actele cele mai vechi susţin faptul că : „Cînd ei au intrat, cadavrul lui Isus nu era de găsit” (Luca 24:3). Astfel afirmă şi duşmanii lui Isus, precum că discipolii i-au furat trupul neînsufleţit (28:13 Matei). Există patru posibilităţi ale acestei dispariţii:

#''Inamicii i-au furat trupul neînsufleţit''. Dacă acesta ar fi cazul (ceea ce ei niciodată nu au afirmat), atunci ei la sigur ar fi livrat acest trup neîsufleţit pentru a stopa răspîndirea creştinismului în toate oraşele unde a avut loc crucificarea. Dar ei nu au putut furniza acestea.
#''Prietenii săi i-au furat trupul.'' Aceasta este unul dintre primele zvonuri (28:11-15). Este oare aceasta posibil? Au fost ei capabili a depăşi gărzile de la intrarea în mormînt? Mult mai important este dacă ei ar fi pregătiţi a începe a propovădui credinţa cu aceeaşi autoritate asemănătoare lui Isus? Ar fi ei riscat vieţile lor şi ar fi ei de acord a lupta pentru ceva ce ei ştiau că este fals?
#''Isus nu decedase ci doar se afla fără cunoştinţă cînd a fost dus în mormîntul său.'' El s-a trezit, a mişcat piatra la o parte, ia învins pe ostaşi şi a fugit din istorie după cîteva întruniri cu discipolii săi, după care el i-a convins pe aceştia precum că el va renaşte din morţi. Nici măcar inamicii lui Isus nu au presupus această variantă. El la sigur era mort. Romanii au fost martori ai acesteia. Piatra de la intrarea în mormînt nu putea fi mişcată de unul singur din interior, mai ales după ce această persoană a fost străpunsă cu o suliţă şi a petrecut 6 ore crucificat.
#''Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi.'' Acestea sunt cele spuse de El că se vor întîmpla. S-a întimplat aşa cum au prescris discipolii. Dar atît timp cît există o explicaţie logică a reînvierii, oamenii moderni consideră că nu ar trebui să recurgem la explicaţii supranaturale. Este oare aceasta rezonabil? Nu sunt de acord. Desigur noi nu dorim să fim prea naivi, dar nici să neglijăm adevărul, chiar dacă este un pic ciudat. Trebuie să realizăm faptul că angajamentele noastre sunt afectate mult de către preferinţele noastre – din starea de lucruri ce vor apărea la suprafaţă din adevărul reînvierii sau din urma celor ce vor răsări din minciunile referitor la reînviere. În cazul în care mesajul lui Isus te- a orientat spre realitatea referitor la Dumnezeu şi necesitatea de a ierta, spre exemplu, dogma anti-supranaturală îşi poate pierde autoritatea asupra minţii tale. Ar putea oare această deschidere sufletească să nu prezinte un prejudiciu referitor la reînviere, ci libertatea de prejudiciu împotriva acesteea?

'''3. Discipolii s-au transformat apoape imediat după crucificare din nişte bărbaţi lipsiţi de speranţă şi plini de frică (Luca 24:21, John 20:19) în nişte persoane încrezute în sine şi martori confidenţi ai reînvierii (Actele 2:24,3:15, 4:2).'''

Explicaţia acestora referitor la această schimbare este faptul că ei au fost autorizaţi a fi martori ai reînvierii lui Cristos (Actele 2:32).Cea mai renumită explicaţie de bază este că încrederea în sine a discipolilor se datora halucinaţiilor. Există nenumărate probleme legate de această teorie. Discipolii nu erau naivi dar destul de sceptici atît înainte de reînviere cît şi după. (Marc 9:32, Luca 24:11, John 20:8-9, 25). Mai mult decît atît, este oare predarea nobilă a celora ce au fost martori ai reînvierii lui Cristos baza ce provoacă halucinaţiile? Dar cum rămîne cu scrisoarea lui Paul către Romani? Eu personal consider că acest intelectual gigant şi spirit foarte transparent ce ar fi dificil al considera dus în eroare sau înşelat, dar şi el susţine că l-a văzut pe Cristos reînviind.

'''4. Paul susţine faptul că nu doar el de unul singur a fost martor al reînvierii, ci şi alte 500 de persoane, ce încă erau în viaţă cînd el a declarat acestea public.'''

„Apoi El s-a ivit altor 500 de fraţi împreună, mulţi dintre care sunt încă în viaţă, deşi unii au adormit” (1 Corinthians 15:6). Cele susţinute mai sus sunt justificate deoarece acestea sunt cele scrise grecilor care erau destul de sceptici referitor la aşa afirmaţii cînd mulţi dintre aceşti martori mai erau în viaţă. Aceasta ar fi fost o afirmaţie destul de riscantă dacă ar fi fost posibil de demonstrat contrariul după doar o investigaţie superficială.

'''5. Existenţa veritabilă a unui imperiu înfloritor ce ar fi cucerit bisericile creştine din timpurile străvechi susţine afirmaţia referitor la adevărul reînvierii. '''

Biserica a răspîndit puterea afirmaţiilor precum că Isus a reînviat din morţi şi Domnul şi-a demonstrat puterea sa asupra morţii. Acesta este mesajul ce s-a răspîndit în jurul lumii. Puterea sa de a pătrunde în noi culturi şi de a crea un nou adept al lui Dumnezeu a fost o puternică declaraţie de adevăr.

'''6. Convertirea Apostolului Paul susţine adevărul despre reînviere. '''

El pledează către o audienţă parţial susţinătoare în 1:11-17 precum că credinţa sa provine de la reînvierea lui Cristos, şi nu de la muritori. El argumentează acestea prin faptul că înainte de experienţa sa în Drumul Damascus cînd el l-a văzut pe Isus reînviat el era un oponent înfocat al credinţei creştine (Actele 9:1). Dar acum, spre uimirea tuturor, el îşi riscă viaţa pentru credinţă (Actele 9:24:25). Explicaţia sa : Isus reînviat i s-a ivit şi l-a autorizat să răspîndească misiunea gentilă (Actele 26:15-18). Putem noi să credem în acest argument? Aceasta duce spre următorul argument.

'''7.Martorii Noului Testament nu sunt naivi sau înşelaţi. '''

În ce mod dai crezare unui martor? Cum decizi dacă să dai crezare mărturiilor unei persoane? Decizia de a crede în spusele unuia nu este la fel ca şi rezolvarea unei ecuaţii matematice. Certitudinea este de alt gen, care de fapt ar putea fi doar o afirmaţie (Eu am încredere în mărturiile soţiei mele precum că ea este devotată). Cînd un martor decedează, noi putem să-l caracterizăm doar reieşind din cele scrise de el însuşi sau cele spuse despre el de către cei ce l-au cunoscut. Cum de Petru şi John şi Matei şi Paul s-au adunat?

Părerea mea este că (şi în acest moment noi putem trăi veridic doar din părerile personale – Luca 12:57), din cele scrise de aceşti oameni putem realiza că ei nu sunt nişte persoane naive, uşor de înşelat. Părerile şi gindurile lor sunt profunde. Angajamentele lor sunt cumpătate şi atent formulate. Învăţămintele lor sunt coerente şi nu par a fi invenţii ale unor persoane instabile. Standartele morale şi spirituale sunt destul de înalte. Vieţile acestor persoane sunt devotate în totalmente adevărului şi cinstei lui Dumnezeu.

'''8. Există o autoautentificare a gloriei, credinţei în moartea lui Cristos şi reînvierea, după cum sunt relatate de către martorii biblici. '''

Noul Testament ne învaţă precum că Dumnezeu a trimis Spiritul Sfînt pentru al glorifica pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu. Isus a spus:”Cînd Spiritul adevărului vine, el te va ghida către adevăr... El mă va glorifica pe mine” (John 16:13). Spiritul Sfînt nu face aceasta prin susţinerea că Isus a înviat din morţi, ci prin deschiderea ochilor nostri a vedea auto autentificarea gloriei lui Cristos prin relatarea vieţii sale, morţii şi reînvierii. El ne oferă şansa sa-l vedem pe Isus aşa precum El era în realitate, irezistibil de adevărat şi frumos. Apostolii au caracterizat starea noastră de orbire şi soluţia acesteea în felul următor :”Domnul acestei lumi le-a orbit minţile celor necredincioşi, pentru a-i împiedica a vedea lumina credinţei în gloria lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu... Pentru Dumnezeu, care spune : Lasă lumina să străbată din întuneric, a crescut în inimile noastre pentru a ne oferi cunoştinţe ale gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Cristos” (2 Corinthians 4:4,6).

Păstrarea adevărului despre crucificarea şi reînvierea lui Cristos nu este pur şi simplu rezultatul unui raţionament corect referitor la evenimentele istorice, ci este rezultatul unei iluminări spirituale a vedea acele fapte în forma lor reală: o revelaţie a adevărului şi gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Cristos – care este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna.

Pastorul John

Cele 8 motive de ce consider că Isus a reînviat din morţi

Steffmahr — Fri, 05 Mar 2010 16:09:15 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|Eight Reasons Why I Believe That Jesus Rose from the Dead}} Fragment din seria „Testează şi vezi” 1. Isus însuşi a mărturisit despre reînvierea sa din morţi. Isus ...

{{Info|Eight Reasons Why I Believe That Jesus Rose from the Dead}}

Fragment din seria „Testează şi vezi” 1. Isus însuşi a mărturisit despre reînvierea sa din morţi. Isus a vorbit deschis despre cele ce urmau a i se întîmpla: crucificarea şi reînvierea din morţi. „Fiul Domnului trebuie să treacă prin suferinţe nenumărate şi să fie respins de către cei mai în etate şi de cel mai mare asupra preoţilor şi de către scribi, iar apoi să fie omorît, ca după care, să revină din nou după trei zile”(Mark 8:31; vezi Matei 17:22; Luca 9:22). Cei care consideră reînvierea lui Cristos de necrezut vor afirma că probabil Isus era dus în eroare sau (mai mult probabil) precum că biserica timpurie a inventat acestea doar ca el să răspîndească minciuna pe care ei însuşi au alcătuit-o. Dar cei ce citesc Biblia şi realizează faptul că cei ce vorbesc atît de convinşi prin intermediul celor ce au fost martori, nu este doar din imaginaţie, vor fi foarte dezamăgiţi de eforturile inutile de a-l explica pe Isus şi mărturiile sale referitor la revenirea din răposaţi. Putem să ne convingem de faptul că aceasta este adevărat din simplul motiv că cuvintele ce prezic reînvierea sunt foarte simplu şi direct expuse, după cum vedem în pasajul anterior, dar într-acelaşi timp foarte ascunse şi indirecte, ce nu ar putea prezenta invenţii simple ale unor discipoli deziluzionaţi. Spre exemplu doi martori diferiţi spun doua lucruri absolut diferite despre cele spuse de către Isus în timpul vieţii sale, precum că dacă duşmanii săi vor distruge templul (corpului său), El îl va restabili în trei zile (2:19 John; 14-58 Mark; 26-61 Matei). El deasemenea a vorbit iluzoriu despre „semnele lui Johan” – trei zile în inima pămîntului (Matei 12:39;16:4). Apoi El a revenit la acest gînd în 21:42 Matei – „Piatra pe care meşterii au respins-o, a devenit piatra de bază din cotitură.” În afara martorilor săi referitor la reînviere, cei ce-l acuzau au spus că aceasta a constituit o parte din cele reclamate de către Isus:”Domnule noi ne aducem bine aminte spusele acestui impostor din timpul vieţii sale, precum că El va reînvia trei zile după moarte.”(27:63 Matei). Prima noastră dovadă despre reînviere este din urma celor spuse de El însusi. Amploarea şi natura celor spuse ne conving de faptul că acestea nu pot fi doar nişte invenţii ale unor biserici deziluzionale. Iar caracterul lui Isus descris prin vorbele martorilor, nu pare a fi considerat nebunesc sau înşelător. 2. Mormîntul era gol în ziua de Paşti Actele cele mai vechi susţin faptul că : „Cînd ei au intrat, cadavrul lui Isus nu era de găsit” (Luca 24:3). Astfel afirmă şi duşmanii lui Isus, precum că discipolii i-au furat trupul neînsufleţit (28:13 Matei). Există patru posibilităţi ale acestei dispariţii: 1. Inamicii i-au furat trupul neînsufleţit. Dacă acesta ar fi cazul (ceea ce ei niciodată nu au afirmat), atunci ei la sigur ar fi livrat acest trup neîsufleţit pentru a stopa răspîndirea creştinismului în toate oraşele unde a avut loc crucificarea. Dar ei nu au putut furniza acestea. 2. Prietenii săi i-au furat trupul. Aceasta este unul dintre primele zvonuri (28:11-15). Este oare aceasta posibil? Au fost ei capabili a depăşi gărzile de la intrarea în mormînt? Mult mai important este dacă ei ar fi pregătiţi a începe a propovădui credinţa cu aceeaşi autoritate asemănătoare lui Isus? Ar fi ei riscat vieţile lor şi ar fi ei de acord a lupta pentru ceva ce ei ştiau că este fals? 3. Isus nu decedase ci doar se afla fără cunoştinţă cînd a fost dus în mormîntul său. El s-a trezit, a mişcat piatra la o parte, ia învins pe ostaşi şi a fugit din istorie după cîteva întruniri cu discipolii săi, după care el i-a convins pe aceştia precum că el va renaşte din morţi. Nici măcar inamicii lui Isus nu au presupus această variantă. El la sigur era mort. Romanii au fost martori ai acesteia. Piatra de la intrarea în mormînt nu putea fi mişcată de unul singur din interior, mai ales după ce această persoană a fost străpunsă cu o suliţă şi a petrecut 6 ore crucificat. 4. Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi. Acestea sunt cele spuse de El că se vor întîmpla. S-a întimplat aşa cum au prescris discipolii. Dar atît timp cît există o explicaţie logică a reînvierii, oamenii moderni consideră că nu ar trebui să recurgem la explicaţii supranaturale. Este oare aceasta rezonabil? Nu sunt de acord. Desigur noi nu dorim să fim prea naivi, dar nici să neglijăm adevărul, chiar dacă este un pic ciudat. Trebuie să realizăm faptul că angajamentele noastre sunt afectate mult de către preferinţele noastre – din starea de lucruri ce vor apărea la suprafaţă din adevărul reînvierii sau din urma celor ce vor răsări din minciunile referitor la reînviere. În cazul în care mesajul lui Isus te- a orientat spre realitatea referitor la Dumnezeu şi necesitatea de a ierta, spre exemplu, dogma anti-supranaturală îşi poate pierde autoritatea asupra minţii tale. Ar putea oare această deschidere sufletească să nu prezinte un prejudiciu referitor la reînviere, ci libertatea de prejudiciu împotriva acesteea?

3. Discipolii s-au transformat apoape imediat după crucificare din nişte bărbaţi lipsiţi de speranţă şi plini de frică (Luca 24:21, John 20:19) în nişte persoane încrezute în sine şi martori confidenţi ai reînvierii (Actele 2:24,3:15, 4:2). Explicaţia acestora referitor la această schimbare este faptul că ei au fost autorizaţi a fi martori ai reînvierii lui Cristos (Actele 2:32).Cea mai renumită explicaţie de bază este că încrederea în sine a discipolilor se datora halucinaţiilor. Există nenumărate probleme legate de această teorie. Discipolii nu erau naivi dar destul de sceptici atît înainte de reînviere cît şi după. (Marc 9:32, Luca 24:11, John 20:8-9, 25). Mai mult decît atît, este oare predarea nobilă a celora ce au fost martori ai reînvierii lui Cristos baza ce provoacă halucinaţiile? Dar cum rămîne cu scrisoarea lui Paul către Romani? Eu personal consider că acest intelectual gigant şi spirit foarte transparent ce ar fi dificil al considera dus în eroare sau înşelat, dar şi el susţine că l-a văzut pe Cristos reînviind. 4. Paul susţine faptul că nu doar el de unul singur a fost martor al reînvierii, ci şi alte 500 de persoane, ce încă erau în viaţă cînd el a declarat acestea public.

„Apoi El s-a ivit altor 500 de fraţi împreună, mulţi dintre care sunt încă în viaţă, deşi unii au adormit” (1 Corinthians 15:6). Cele susţinute mai sus sunt justificate deoarece acestea sunt cele scrise grecilor care erau destul de sceptici referitor la aşa afirmaţii cînd mulţi dintre aceşti martori mai erau în viaţă. Aceasta ar fi fost o afirmaţie destul de riscantă dacă ar fi fost posibil de demonstrat contrariul după doar o investigaţie superficială. 5. Existenţa veritabilă a unui imperiu înfloritor ce ar fi cucerit bisericile creştine din timpurile străvechi susţine afirmaţia referitor la adevărul reînvierii. Biserica a răspîndit puterea afirmaţiilor precum că Isus a reînviat din morţi şi Domnul şi-a demonstrat puterea sa asupra morţii. Acesta este mesajul ce s-a răspîndit în jurul lumii. Puterea sa de a pătrunde în noi culturi şi de a crea un nou adept al lui Dumnezeu a fost o puternică declaraţie de adevăr. 6. Convertirea Apostolului Paul susţine adevărul despre reînviere. El pledează către o audienţă parţial susţinătoare în 1:11-17 precum că credinţa sa provine de la reînvierea lui Cristos, şi nu de la muritori. El argumentează acestea prin faptul că înainte de experienţa sa în Drumul Damascus cînd el l-a văzut pe Isus reînviat el era un oponent înfocat al credinţei creştine (Actele 9:1). Dar acum, spre uimirea tuturor, el îşi riscă viaţa pentru credinţă (Actele 9:24:25). Explicaţia sa : Isus reînviat i s-a ivit şi l-a autorizat să răspîndească misiunea gentilă (Actele 26:15-18). Putem noi să credem în acest argument? Aceasta duce spre următorul argument. 7.Martorii Noului Testament nu sunt naivi sau înşelaţi. În ce mod dai crezare unui martor? Cum decizi dacă să dai crezare mărturiilor unei persoane? Decizia de a crede în spusele unuia nu este la fel ca şi rezolvarea unei ecuaţii matematice. Certitudinea este de alt gen, care de fapt ar putea fi doar o afirmaţie (Eu am încredere în mărturiile soţiei mele precum că ea este devotată). Cînd un martor decedează, noi putem să-l caracterizăm doar reieşind din cele scrise de el însuşi sau cele spuse despre el de către cei ce l-au cunoscut. Cum de Petru şi John şi Matei şi Paul s-au adunat? Părerea mea este că (şi în acest moment noi putem trăi veridic doar din părerile personale – Luca 12:57), din cele scrise de aceşti oameni putem realiza că ei nu sunt nişte persoane naive, uşor de înşelat. Părerile şi gindurile lor sunt profunde. Angajamentele lor sunt cumpătate şi atent formulate. Învăţămintele lor sunt coerente şi nu par a fi invenţii ale unor persoane instabile. Standartele morale şi spirituale sunt destul de înalte. Vieţile acestor persoane sunt devotate în totalmente adevărului şi cinstei lui Dumnezeu. 8.Există o autoautentificare a gloriei, credinţei în moartea lui Cristos şi reînvierea, după cum sunt relatate de către martorii biblici. Noul Testament ne învaţă precum că Dumnezeu a trimis Spiritul Sfînt pentru al glorifica pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu. Isus a spus:”Cînd Spiritul adevărului vine, el te va ghida către adevăr... El mă va glorifica pe mine” (John 16:13). Spiritul Sfînt nu face aceasta prin susţinerea că Isus a înviat din morţi, ci prin deschiderea ochilor nostri a vedea auto autentificarea gloriei lui Cristos prin relatarea vieţii sale, morţii şi reînvierii. El ne oferă şansa sa-l vedem pe Isus aşa precum El era în realitate, irezistibil de adevărat şi frumos. Apostolii au caracterizat starea noastră de orbire şi soluţia acesteea în felul următor :”Domnul acestei lumi le-a orbit minţile celor necredincioşi, pentru a-i împiedica a vedea lumina credinţei în gloria lui Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu... Pentru Dumnezeu, care spune : Lasă lumina să străbată din întuneric, a crescut în inimile noastre pentru a ne oferi cunoştinţe ale gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Cristos” (2 Corinthians 4:4,6). Păstrarea adevărului despre crucificarea şi reînvierea lui Cristos nu este pur şi simplu rezultatul unui raţionament corect referitor la evenimentele istorice, ci este rezultatul unei iluminări spirituale a vedea acele fapte în forma lor reală: o revelaţie a adevărului şi gloriei lui Dumnezeu în faţa lui Cristos – care este acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna. Pastorul John

Fraţilor, haide-ţi să punem la îndoială textul

Steffmahr — Fri, 29 Jan 2010 21:03:04 GMT

Steffmahr:

{{Info|Brothers, Let Us Query the Text}}

Dacă Biblia este coerentă, atunci înţelegerea Bibliei înseamnă a ne da seama cum lucrurile se potrivesc. A deveni un teolog al Bibliei înseamnă a vedea cât mai multe piese care se potrivesc într-un mozaic glorios al voinţei divine. Şi a face exegeză înseamnă să interoghezi textul despre cum se unesc multitudinea de propoziţii în mintea autorului.

Dacă vrem să ne hrănim poporul trebuie să avansăm continuu în înţelegerea adevărului biblic. Şi pentru a avans în înţelegerea adevărului biblic trebuie să fim chinuiţi de afirmaţiile biblice.

Trebuie să vă deranjez cu faptul că Iacob şi Paul nu par a se înţelege. Numai în momentele când suntem chinuiţi şi deranjaţi gândim mai mult. Şi dacă nu gândim mai multe despre cum afirmaţiile biblice se îmbină nu vom pătrunde niciodată la rădăcina lor comună şi nu vom descoperi frumuseţea adevărului divin unificat. Rezultatul final constă în faptul că citirea Bibliei va deveni o lectură insipidă, ne vom îndrepta atenţie spre "literatura secundară", slujbele vor fi lucrările de mântuială are unor necalificaţi şi lumea va deveni înfometată.

"Nu vom gândi niciodată până când nu o sa ne confruntăm cu o problemă" a spus John Dewey. Avea dreptate. Şi de aceea nu ne vom gândi niciodată profund la adevărul biblic până când nu suntem chinuiţi de complexitatea sa.

Trebuie să ne formăm obiceiul de a sistematic chinuiţi de lucruri care la o primă privire nu au sens. Sau pentru a spune altfel, trebuie să pune la îndoială textul fără înduplecare. Unul din cele mai mari onoruri pe care le-am primit în perioada în care predam la Bethel a fost în momentul în care asistentul de predare de la departamentul Bibliei mi-a dat un tricou care avea iniţialele lui Jonathan Edwards pe partea din faţă şi pe partea din spate cuvintele: "A pune o întrebare este cheia spre a înţelege."

Dar sunt câteva forţe puternice care se opun interogării sistematice şi neînduplecate a textelor biblice. Una ar fi aceea că interogarea consumă mult timp şi energie pentru doar o mică parte din Scriptură. Am fost învăţaţi [se poate spune chiar eronat] că există o corelare directă între a citi mult şi a câştiga înţelepciune. Dar, de fapt, nu este nicio corelare pozitivă între cantitatea de pagini citita şi calitatea înţelepciunii câştigate. Exact pe dos. Cu excepţia câtorva genii, înţelepciunea se micşorează pe măsură ce încercăm să citim mai mult. Înţelepciunea sau înţelegerea este produsul meditaţiilor intensive, care produc dureri de cap, asupra a doua sau trei versete şi cum se îmbină acestea. Acest timp de reflecţie şi mediaţie este provocată de punerea întrebărilor despre text. Şi acest lucru se poate întâmpla dacă eşti flămând. Deci, trebuie să rezistăm impulsului înşelător de a scobi în trecutul bibliografic. Luaţi-vă doua ore pentru a pune zece întrebări despre Galateni 2:20 şi o să câştigaţi înzecit înţelepciunea pe care aţi fi obţinut-o dacă aţi fi citit 30 de pagini din Noul Testament sau orice altă carte. Încetiniţi. Puneţi la îndoială. Reflectaţi. Rumegaţi.

Un alt motiv pentru care este greu să petreci ore în şir pentru a dovedi coerenţa rădăcinilor este acela că, fundamental, astăzi, nu este la modă să sistematizezi şi să cauţi armonia şi unitatea. Această căutare nobilă a decăzut în timpuri grele pentru a fost descoperită de apărători nervoşi şi neliniştiţi ai Bibliei atât de multă armonie artificială. Dar dacă mintea lui Dumnezeu este cu adevărat coerentă şi nu este confuză, atunci exegeza trebuie să aibă ca scop vederea coerenţei în revelaţia biblică şi profunda unitate a adevărului divin. Numai dacă nu suntem cufundaţi pentru totdeauna pe suprafaţa lucrurilor (mulţumiţi de a scoate la iveală "tensiuni" şi "dificultăţi") atunci trebuie să rezistăm modei atomistice (şi practic anti-intelectuală) din societatea teologică contemporană. Este prea mult afectat prestigiul de eşecurile trecute şi prea puţin se construieşte în prezent.

O a treia forţă care se opune eforturilor de a pune întrebări despre Biblie este aceasta: A pune întrebări este acelaşi lucru cu a pune probleme şi am fost, toată viaţa, descurajaţi în a găsi probleme în Sfânta Carte a lui Dumnezeu.

Este imposibil să respectăm prea mult Biblia dar este foarte posibil să o respectăm în mod greşit. Dacă nu întrebăm serios cum textele diferite de îmbună atunci suntem fie supra-oameni (şi prindem adevărul dintr-o privire) sau indiferenţi (şi nu pasă să vedem adevărul). Dar nu văd cum cineva care este supra-om sau indiferent poate avea respectul cuvenit pentru Biblie. Atunci veneraţia pentru Cuvântul Domnului cere să pune întrebări şi probleme şi să credem că sunt soluţii şi răspunsuri care ne vor recompensa cu "bogăţii noi şi vechi" (Matei 13:52).

Trebuie să ne instruim poporul că nu este irelevant a vedea dificultăţile în textele biblice şi a gândi profund despre cum ele pot fi rezolvate.

Nu îl acuz pe fiul meu de 6 ani, Beniamin, de irelevanţă când nu poate să îşi dea seama ce vrea să spună un verset din Biblie şi mă întrebă pe mine despre el. El abia învaţă să citească. Dar au fost perfectate abilităţile ''noastre'' de a citi? Poate vreo unul dintre noi, la o primă citire, să înţeleagă logica unui paragraf şi să îşi dea seama cum fiecare parte relaţionează cu restul şi cum se îmbină pentru a face un punct unificat? Cu atât mai puţin gândul unei întregi epistole, Noul Testament, Biblia! Dacă ne pasă de adevăr, trebuie să pune la îndoială, neobosiţi, textul şi să ne formăm deprinderea de a fi chinuiţi de lucrurile pe care le citim.

Acesta este exact opusul irelevanţei. Este ceea ce facem dacă tânjim după mintea lui Hristos. Nimic nu se trimite mai adânc în consiliul lui Dumnezeu decât vederea discrepanţelor teologice aparente din Biblie şi cântărirea lor zi şi noapte până când se potrivesc în sistemul ce apare din adevărul unificat. De exemplu, acum un an m-am luptat zile în şir cu dilema despre cum Paul poate spune pe de o parte "Nu am nicio angoasă despre ceva." (Fil. 4:6) dar pe de altă parte spune (cu aparentă impunitate) că această "anxietate pentru toate bisericile" a fost o presiune zilnică pentru el. (2 Cor. 11:28). Cum putem spune "Bucuraţi-vă întotdeauna" (1 Thess. 5:16), şi "Plângeţi pentru cei care au plâns" (Rom. 12:15)? Cum ar spune el să mulţumim "tot timpul şi pentru orice" (Eph. 5:20) şi apoi să recunoască "Am o mare durere şi o suferinţă ''neîncetată'' în inimă" (Rom. (9:2)?

Recent m-am întrebat, Ce înseamnă că Iisus a spus în Matei 5:39 să întoarcem şi celălalt obraz când suntem loviţi, dar a spus in Matei 10:23, "Când vă persecută într-un oraş, fugiţi. . ."? Când fugim şi când îndurăm nedreptatea şi întoarcem şi celălalt obraz? De asemenea m-a întrebat în ce sens este adevărat că Dumnezeu este "încet la mânie" (Ex. 34:6) şi în ce sens "Mânia lui este aprinsă rapid" (Ps. 2:12).

Sunt sute şi sute de asemenea discrepanţe aparente în Sfânta Scriptură şi dezonorăm textul dacă nu le vedem şi nu le gândim. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al confuziei. Limba Lui nu este bifurcată. Sunt rezolvări profunde şi minunate la toate problemele. El ne-a chemat către o eternitate de descoperiri în aşa fel încât, în fiecare dimineaţă, pe tot parcursul secolelor ce vor veni, putem împărtăşim noi cântece de slavă.

În 2 Timotei 2:7 Paul ne-a dat o poruncă şi o promisiune. A poruncit: "''Gândeşte bine'' ce spui". Şi a promis: "Dumnezeu îţi va da înţelegere în toate."

Cum se îmbină această poruncă şi această promisiune? Micul "pentru" (peşte) dă răspunsul. "Gândeşte pentru că Dumnezeu te va răsplăti cu înţelegere. „

Această promisiune nu este făcută tuturor. Este pentru acei ce gândesc. Şi nu gândim până când nu ne confruntăm cu o problemă. De aceea, fraţilor, haide-ţi să punem la îndoială textul.

Fraţilor, haide-ţi să punem la îndoială textul

Steffmahr — Fri, 29 Jan 2010 20:53:10 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|Brothers, Let Us Query the Text}} Dacă Biblia este coerentă, atunci înţelegerea Bibliei înseamnă a ne da seama cum lucrurile se potrivesc. A deveni un teolog al Bibliei...

{{Info|Brothers, Let Us Query the Text}}

Dacă Biblia este coerentă, atunci înţelegerea Bibliei înseamnă a ne da seama cum lucrurile se potrivesc. A deveni un teolog al Bibliei înseamnă a vedea cât mai multe piese care se potrivesc într-un mozaic glorios al voinţei divine. Şi a face exegeză înseamnă să interoghezi textul despre cum se unesc multitudinea de propoziţii în mintea autorului. Dacă vrem să ne hrănim poporul trebuie să avansăm continuu în înţelegerea adevărului biblic. Şi pentru a avans în înţelegerea adevărului biblic trebuie să fim chinuiţi de afirmaţiile biblice. Trebuie să vă deranjez cu faptul că Iacob şi Paul nu par a se înţelege. Numai în momentele când suntem chinuiţi şi deranjaţi gândim mai mult. Şi dacă nu gândim mai multe despre cum afirmaţiile biblice se îmbină nu vom pătrunde niciodată la rădăcina lor comună şi nu vom descoperi frumuseţea adevărului divin unificat. Rezultatul final constă în faptul că citirea Bibliei va deveni o lectură insipidă, ne vom îndrepta atenţie spre "literatura secundară", slujbele vor fi lucrările de mântuială are unor necalificaţi şi lumea va deveni înfometată. "Nu vom gândi niciodată până când nu o sa ne confruntăm cu o problemă" a spus John Dewey. Avea dreptate. Şi de aceea nu ne vom gândi niciodată profund la adevărul biblic până când nu suntem chinuiţi de complexitatea sa. Trebuie să ne formăm obiceiul de a sistematic chinuiţi de lucruri care la o primă privire nu au sens. Sau pentru a spune altfel, trebuie să pune la îndoială textul fără înduplecare. Unul din cele mai mari onoruri pe care le-am primit în perioada în care predam la Bethel a fost în momentul în care asistentul de predare de la departamentul Bibliei mi-a dat un tricou care avea iniţialele lui Jonathan Edwards pe partea din faţă şi pe partea din spate cuvintele: "A pune o întrebare este cheia spre a înţelege." Dar sunt câteva forţe puternice care se opun interogării sistematice şi neînduplecate a textelor biblice. Una ar fi aceea că interogarea consumă mult timp şi energie pentru doar o mică parte din Scriptură. Am fost învăţaţi [se poate spune chiar eronat] că există o corelare directă între a citi mult şi a câştiga înţelepciune. Dar, de fapt, nu este nicio corelare pozitivă între cantitatea de pagini citita şi calitatea înţelepciunii câştigate. Exact pe dos. Cu excepţia câtorva genii, înţelepciunea se micşorează pe măsură ce încercăm să citim mai mult. Înţelepciunea sau înţelegerea este produsul meditaţiilor intensive, care produc dureri de cap, asupra a doua sau trei versete şi cum se îmbină acestea. Acest timp de reflecţie şi mediaţie este provocată de punerea întrebărilor despre text. Şi acest lucru se poate întâmpla dacă eşti flămând. Deci, trebuie să rezistăm impulsului înşelător de a scobi în trecutul bibliografic. Luaţi-vă doua ore pentru a pune zece întrebări despre Galateni 2:20 şi o să câştigaţi înzecit înţelepciunea pe care aţi fi obţinut-o dacă aţi fi citit 30 de pagini din Noul Testament sau orice altă carte. Încetiniţi. Puneţi la îndoială. Reflectaţi. Rumegaţi. Un alt motiv pentru care este greu să petreci ore în şir pentru a dovedi coerenţa rădăcinilor este acela că, fundamental, astăzi, nu este la modă să sistematizezi şi să cauţi armonia şi unitatea. Această căutare nobilă a decăzut în timpuri grele pentru a fost descoperită de apărători nervoşi şi neliniştiţi ai Bibliei atât de multă armonie artificială. Dar dacă mintea lui Dumnezeu este cu adevărat coerentă şi nu este confuză, atunci exegeza trebuie să aibă ca scop vederea coerenţei în revelaţia biblică şi profunda unitate a adevărului divin. Numai dacă nu suntem cufundaţi pentru totdeauna pe suprafaţa lucrurilor (mulţumiţi de a scoate la iveală "tensiuni" şi "dificultăţi") atunci trebuie să rezistăm modei atomistice (şi practic anti-intelectuală) din societatea teologică contemporană. Este prea mult afectat prestigiul de eşecurile trecute şi prea puţin se construieşte în prezent. O a treia forţă care se opune eforturilor de a pune întrebări despre Biblie este aceasta: A pune întrebări este acelaşi lucru cu a pune probleme şi am fost, toată viaţa, descurajaţi în a găsi probleme în Sfânta Carte a lui Dumnezeu. Este imposibil să respectăm prea mult Biblia dar este foarte posibil să o respectăm în mod greşit. Dacă nu întrebăm serios cum textele diferite de îmbună atunci suntem fie supra-oameni (şi prindem adevărul dintr-o privire) sau indiferenţi (şi nu pasă să vedem adevărul). Dar nu văd cum cineva care este supra-om sau indiferent poate avea respectul cuvenit pentru Biblie. Atunci veneraţia pentru Cuvântul Domnului cere să pune întrebări şi probleme şi să credem că sunt soluţii şi răspunsuri care ne vor recompensa cu "bogăţii noi şi vechi" (Matei 13:52). Trebuie să ne instruim poporul că nu este irelevant a vedea dificultăţile în textele biblice şi a gândi profund despre cum ele pot fi rezolvate. Nu îl acuz pe fiul meu de 6 ani, Beniamin, de irelevanţă când nu poate să îşi dea seama ce vrea să spună un verset din Biblie şi mă întrebă pe mine despre el. El abia învaţă să citească. Dar au fost perfectate abilităţile noastre de a citi? Poate vreo unul dintre noi, la o primă citire, să înţeleagă logica unui paragraf şi să îşi dea seama cum fiecare parte relaţionează cu restul şi cum se îmbină pentru a face un punct unificat? Cu atât mai puţin gândul unei întregi epistole, Noul Testament, Biblia! Dacă ne pasă de adevăr, trebuie să pune la îndoială, neobosiţi, textul şi să ne formăm deprinderea de a fi chinuiţi de lucrurile pe care le citim. Acesta este exact opusul irelevanţei. Este ceea ce facem dacă tânjim după mintea lui Hristos. Nimic nu se trimite mai adânc în consiliul lui Dumnezeu decât vederea discrepanţelor teologice aparente din Biblie şi cântărirea lor zi şi noapte până când se potrivesc în sistemul ce apare din adevărul unificat. De exemplu, acum un an m-am luptat zile în şir cu dilema despre cum Paul poate spune pe de o parte "Nu am nicio angoasă despre ceva." (Fil. 4:6) dar pe de altă parte spune (cu aparentă impunitate) că această "anxietate pentru toate bisericile" a fost o presiune zilnică pentru el. (2 Cor. 11:28). Cum putem spune "Bucuraţi-vă întotdeauna" (1 Thess. 5:16), şi "Plângeţi pentru cei care au plâns" (Rom. 12:15)? Cum ar spune el să mulţumim "tot timpul şi pentru orice" (Eph. 5:20) şi apoi să recunoască "Am o mare durere şi o suferinţă neîncetată în inimă" (Rom. (9:2)? Recent m-am întrebat, Ce înseamnă că Iisus a spus în Matei 5:39 să întoarcem şi celălalt obraz când suntem loviţi, dar a spus in Matei 10:23, "Când vă persecută într-un oraş, fugiţi. . ."? Când fugim şi când îndurăm nedreptatea şi întoarcem şi celălalt obraz? De asemenea m-a întrebat în ce sens este adevărat că Dumnezeu este "încet la mânie" (Ex. 34:6) şi în ce sens "Mânia lui este aprinsă rapid" (Ps. 2:12). Sunt sute şi sute de asemenea discrepanţe aparente în Sfânta Scriptură şi dezonorăm textul dacă nu le vedem şi nu le gândim. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al confuziei. Limba Lui nu este bifurcată. Sunt rezolvări profunde şi minunate la toate problemele. El ne-a chemat către o eternitate de descoperiri în aşa fel încât, în fiecare dimineaţă, pe tot parcursul secolelor ce vor veni, putem împărtăşim noi cântece de slavă. În 2 Timotei 2:7 Paul ne-a dat o poruncă şi o promisiune. A poruncit: "Gândeşte bine ce spui". Şi a promis: "Dumnezeu îţi va da înţelegere în toate." Cum se îmbină această poruncă şi această promisiune? Micul "pentru" (peşte) dă răspunsul. "Gândeşte pentru că Dumnezeu te va răsplăti cu înţelegere. „ Această promisiune nu este făcută tuturor. Este pentru acei ce gândesc. Şi nu gândim până când nu ne confruntăm cu o problemă. De aceea, fraţilor, haide-ţi să punem la îndoială textul.

Dovada a Gloriei lui Dumnezeu/Membru

Steffmahr — Wed, 27 Jan 2010 12:47:12 GMT

Steffmahr:

{{Info|A Display of God's Glory/Membership}}

Ideea de a forma membri ai bisericii pare a fi puţin productivă în zilele de azi. Nu este oare aceasta un pic ostil şi poate chiar elitist a considera unele persoane fiind parte a acestei societăţi şi altele nu? Am putea spune că aceste afirmaţii sunt nebiblice şi chiar poate necreştine. La finele Actului 2 se spune: ”Domnul a adăugat la componenţa lor” (care este - biserica) pe cei ce au fost salvaţi. Nu este oare aceasta totul ce contează? De asemenea în Actul 8, un reprezentant oficial al guvernului Etiopiei călătoreşte în Palestina şi revenea acasa în carul său de război, citindul pe profetul Isai. Philip a fost condus de către Spiritul Sfînt de a-l intercepta şi ai vorbi; omul avea credinţă şi a fost botezat. În acest caz,a fost oare etiopianul membru al bisericii?

'''I. Angajamentul faţă de biserică – fobia de membru '''

Toate acestea sunt mult mai importante decît mulţi alţii cred în ziua de azi. De fapt, sunt convins că odată ce acest fapt va fi înţeles corect, aceasta ar însemna un pas important în procesul de revitalizare al bisericii, în evanghelizarea naţiunii noastre, în promovarea lui Cristos în jurul lumii, şi astfel aducînd glorie lui Dumnezeu!

Evangheliştii americani necesită o reconsiderare şi reanaliză a acestui subiect, în special tovărăşia bisericilor din Convenţia Baptistă de Sud. Referitor la un studiu al Bisericii Baptiste de Sud cîţiva ani în urmă,tipica biserica baptistă de sud avea 233 membri cu doar 70 rămaşi în prezent la slujba de dumincă dimineaţa. Întrebarea mea este : unde sunt restul 163 membri? Posibil pe la casele lor bolnavi, la case de toleranţă, la universitate, în vacanţă, sau înrolaţi în armată? Probabil unii din ei, dar toţi 163? Ce spune aceasta despre crestini celora din jur? Cum interpretăm noi astfel rolul creştinismului în vieţile noastre? Şi cum este starea de spirit a acelor oameni, care nu au vizitat biserica luni întregi, sau mai mult. Este oare prezenţa lor ceva ce ar trebui sa ne intereseze? Pentru a înţelege aceasta ar trebui mai întîi de toate să ne întrebăm, “Ce înseamnă biserica?”

'''II. Ce este biserica? '''

'''“Biserica” nu este doar o zidire '''

Prin cuvîntul “biserică” noi nu ne referim la o unitate a religiei, şi nici la bisericile Budiste sau Evreieşti. Prin “biserică ” noi nu subînţelegem o clădire din piatră, acesta fiind doar cel de-al doilea sens cu care noi folosim acest cuvînt. Această zidire este doar locul unde cei credincioşi se întrunesc, astfel denumirea puritană acordată de către Anglia clădirilor bisericii este “casa de întruniri.” Bisericile din timpurile mai vechi ale Angliei arătau pe din afară ca nişte case doar că mai mari. Era doar casa unde cei ai bisericii se adunau.

'''Biserica este o comunitate bine definită '''

În conformitate cu Noul Testament, biserica este iniţial o comunitate de oameni ce practică şi demostrează precum că ei au fost salvaţi de bunătatea Domnului prin credinţa în Cristos şi în Dumnezeu. Aceasta este însemnătatea bisericii conform Noului Testament; nu este doar o zidire din piatră. Creştinii de altă dată nu au avut aceste zidiri pentru aproape 300 de ani după fondarea bisericii. Chiar de la începuturi, bisericile creştine locale reprezentau doar nişte congregaţii de anumite persoane. Anumite persoane ar fi fost cunoscupe pentru fondarea acestor adunări, iar alţii cunoscuţi ca fiind- cei de din afara lor.

'''În Noul Testament '''

'''În Vechiul Testament '''

Ideea unei comunităţi bine definite ce-l propovăduieşte pe Dumnezeu este prezentă în ambele Testamente, cel Nou precum şi cel Vechi. De la Dumnezeu, lucrînd împreună cu Noah şi familia sa, pînă la Abraham şi descendenţii săi, pînă la naţiunea Israelului, precum şi pînă la biserica Noului Testament, Domnul a ales să menţină oamenii separaţi într-un mod distinct şi clar pentru a-şi prezenta caracterul. Domnul mereu s-a străduit a menţine o linie bine definită între cei credincioşi şi cei necredincioşi.

'''Biserica baptistă renumită a fi unică în acest sens '''

Acest concept al bisericii ca o comunitate adunată este ceva ce a distins biserica Baptistă de celelalte. Pe timpul Reformelor relaţia dintre stat şi biserică era destul de strînsă dar şi complicată. Disciplina din intermediul bisericii sau statului deseori duceau la careva consecinţe celeilalte. Se presupunea că cei născuţi în limitele unei anumite jurisdicţii politice trebuiau să fie şi membri ai bisericii de stat. Restabilirea baptismului pe timpul Reformării ameninţa rădăcinile aceastei asociaţii, deoarece baptiştii sunt cei ce au redobîndit idea bisericii din Noul Testament, ca o congregaţie a celora ce propovăduiesc şi oferă evidenţe ale regeneraţiei.

'''O Notă Istoricilor '''

O notă interesantă istoricilor – biserica, ca o comunitate voluntară de convenţie a celor credincioşi este o contribuţie importanţă libertăţii religiei pe care baptiştii în particular au oferit-o naţiunii noastre. Posibil aceasta să te surprindă. Posibil într-o zi sa-I vedem pe babtişti în calitate de totalitarişti religioşi întîrziaţi şi opresivi. Dar aceasta este departe de a fi adevărat din punct de vedere istoric, şi este foarte ironic într-acelaşi timp. În anumit sens, libertatea cu care unii dintre noi vorbesc şi scriu despre bigotismul nostru este protejată de către biserică, pe care noi creştinii, care suntem baptişti ne-am menţinut în această ţară timp de trei decenii.

Biserica nu este ceva legat de tine sau familia ta prin descendenţă fizică sau natural, sau cetăţenia ta în această naţiune. Nu, Noul Testament ne învaţă faptul că biserica este pentru cei ce au credinţă. Astfel noi susţinem legile acestui pămînt ce oferă bisericii posibilitatea de a opera în libertate. Baptiştii de pe timpuri nu sunt cei ce susţineau o nouă biserică stabilită în America, ci la drept vorbind noi suntem duşmanii acesteea. Gîndirea noastră despre biserica nu ne va permite aceasta. Noi susţinem evanghelizarea naţiunii prin intermediul bisericii ce coopereză îmreună în credinţa pentru Isus Cristos. Şi, o biserică este o adunare a creştinilor locali ce au credinţă în Cristos şi unul în celălalt.

'''III. De ce să aderăm la biserică '''

'''Importanţa acestei întrebări '''

Acest subiect este foarte important pentru bisericile noastre, şi pentru noi Creştinii de azi. Este o temă crucială pentru a înţelege ce anume cere Cristos de la tine, fiind unul dintre discipolii săi. Aderarea la o biserică nu te va salva mai mult decît munca ta personală, studiile, cultura, prietenia, contribuţiile tale, sau botezul. Cei ce nu sunt creştini nu ar trebui să adere la o biserică ci să înveţe mai multe despre credinţă şi ce înseamnă a fi creştin. Iar pentru cei ce sunt creştini aş dori sa-i întreb: ce înseamnă pentru voi a trăi o viaţă de creştin? Noi trăim viaţa de creştin singuri?

'''Cinci motive de a adera la biserică '''

Sunt multe întrebări bune ce ar putea să ne ilumineze necesitatea noastră de biserică, dar permiteţi-mi să vă ofer cinci motive de bază de a adera la biserica ce propovăduieşte credinţa şi reprezintă modelul unui trai creştin.

'''1. Siguranţa '''

Nu ar trebui să aderi la biserică pentru a fi salvat, ci pentru a te asigura că eşti salvat. Vă aduceţi aminte cuvintele lui Isus în evanghelia lui John?
<blockquote>
“Oricine respectă ordinele mele, acela este cel ce mă iubeşte. El care mă iubeşte va fi iubit de către Tatăl meu, şi de mine şi mă voi arăta lui… Dacă tu respecţi ordinele mele, tu te vei bucura de dragostea mea faţă de tine, la fel precum eu am ascultat ordinele Tatălui meu şi acum mă bucur de dragostea sa faţă de mine… Voi sunteţi prietenii mei dacă ascultaţi ordinele mele…Acum, că deja cunoaşteţi aceste lucruri, veţi fi binecuvîntaţi dacă le faceţi,”( John 14:21; 15:10,14; 13:17).
</blockquote>
Prin aderarea la biserică noi ne plasăm în poziţia în care noi cerem fraţilor şi surorilor să ne trăim vieţile în conformitate cu ceea ce noi vorbim. Noi le cerem să ne încurajeze uneori reamintindu-ne de căile Domnului şi alte momente cînd suntem provocaţi şi cînd ne îndepărtăm de El. Fiind membru al biserii locale reprezintă o marturie a congregaţiei publice precum că viaţa ta este o dovadă a regeneraţiei .

Fiind membru al bisericii locale nu este salvarea încă, dar, este o reflectare a acesteea. Şi dacă nu există reflectare, cum am putea noi afla dacă salvarea există cu adevărat?

Prin aderarea la biserica, noi de fapt ne dăm mîinile unul altuia şi ne ajutăm şi încurajăm în momentele cind avem nevoie de a ni se reaminti de puterea Domnului în vieţile noastre, sau să fim provocaţi de diferenţele dintre noi.

'''2. Evanghelizarea lumii '''

Pentru a răspîndi credinţa în lume este nevoie de a deveni membru al bisericii locale. Împreună noi putem să răspîndim mai cu succes credinţa, acasă cît şi peste hotare. Am putea face aceasta prin cuvinte, astfel împărtăşind noutăţile bune cu ceilalţi şi ajutîndu-i pe alţii să facă aceasta. O biserică locală este de natură o organizaţie misionară. Noi întărim această teorie prin acţiuni, lucrînd în scopul de a arăta dragostea Domnului prin suplinirea necesităţilor fizice a celor orfani, bolnavi, copii sau dezavantajaţi. Prin apartenenţa noastră la biserică noi ajutăm la împărtăşirea credinţei în jurul lumii şi de asemenea oferind milioane de dolari şi mii de voluntari a ajuta pe cei ce necesită ajutor imediat,cum ar fi în cazurile cataclizmelor naturale, studii fără a conta pe alte ministere. Chiar şi aşa de imperfecţi cum am fi noi, dacă spiritul Domnului există în fiecare dintre noi, El va folosi vieţile şi cuvintele noastre pentru a demonstra celorlalţi adevărul credinţei. Acesta este un rol important pe care-l deţinem acum şi pe care nu-l vom avea în Rai. Acesta este privilegiul bisericii la moment – a fi o parte din planul Domnulul, de a răspindi credinţa în El în rîndurile muritorilor.

'''3. Răspîndirea credinţelor false '''

Domnul doreşte ca prin această cale să ne menţină pe toţi uniţi, pentru a expune credinţele false. Prin intermediul nostru, fiind cu toţii creştini, demonstrăm lumii precum că creştinismul există cu adevărat. În bisericile noastre noi demascăm mesaje şi imagini ce pretind a fi biblice dar de fapt nu sunt. Este oare posibil ca unii dintre cei ce nu sunt membri ai bisericilor evanghelice, nu sunt membri deoarece ei nu au credinţă în acelaşi Dumnezeu? O misiune importantă a bisericii este şi de a recunoaşte şi a proteja adevărata evanghelie şi a preveni pervertirea acesteea. Trebuie de asemenea să realizăm faptul că o parte din sarcina noastră în procesul de evanghelizare este nu doar să prezentăm sub un aspect pozitiv evanghelia lui Isus Cristos, dar de asemenea să demontăm răul, confuzul, martorii denaturaţi ce s-au înălţat în calitate de biserici Creştine, dar care în realitate doar confundă evanghelia mai mult decît o confirmă.

'''4. Construirea Bisericii '''

Al patrulea motiv pentru a adera la biserică este edificarea sau construirea unei biserici. Aderarea la biserică ne va ajuta să conturăm individualismul nostru greşit şi ne va ajuta să realizăm natura corporativă a creştinităţii. Cînd tu studiezi Noul Testament, tu afli că vieţile noastre creştine ar fi trebuit să implice grija noastră unul pentru celălalt. Aceasta este o parte a ceea ce înseamnă a fi creştin. Şi, deşi noi o facem cu imperfecţie, noi ar fi trebuit să fim obligaţi a o face. Noi intenţionăm să încurajăm chiar şi paşi mici în dreptate, dragoste, altruism, creştinism. La orele de aderarea la biserică eu deseori povestesc cazul unui prieten ce lucra la un campus al bisericii creştine pe care eu o frecventam ca membru. El mereu se furişa imediat după imn, asculta slujba şi apoi pleca. Într-o zi l-am întrebat de ce nu ascultă întreaga slujbă.”Nu primesc nimic din restul slujbei”, a răspuns el. „Te-ai gîndit vre-o dată să devii memru al bisericii?”, l-am întrebat. El a crezut această întrebare fiind absurdă. El a zis:”De ce aş face-o? Dacă voi adera la biserică cred că ei mă vor încetini din punct de vedere spiritual.” Cînd a spus acestea mă gîndeam la modul cum el înţelege faptul de a fi creştin. I-am răspuns:”Te-ai găndit vre-o dată că posibil Domnul doreşte ca tu să dai mînă cu mînă cu ceilalţi? Desigur ei ar putea să te încetinească, dar tu ai putea sa-i ajuţi să se mişte mai repede. Acesta ar putea fi o parte a planului Domnului pentru noi, să trăim împreuna fiind creştini!”

'''5. Gloria Domnului '''

În sfîrşit, un creştin ar trebui să adereze la biserică în numele gloriei lui Dumnezeu. Petru a scris unor crestini străvechi :”Trăieşte-ţi viaţa cît mai bine poţi printre păgîni, deşi ei te vor acuza că faci ceva greşit, şi ei ar putea vedea faptele bune, şi-l vor proslăvi pe Domnul în ziua cind El va veni să ne viziteze.” (I Petru 2:12).

Uimitor nu-i aşa? Dar apoi iarăşi am putea spune că Petru a auzit învăţămintele Maestrului său. Vă aduceţi aminte de lecţiile lui Isus la slujba de pe munte. ''„Lasă-ţi lumina să lumineze înaintea oamenilor, astfel ei vor vedea faptele bune pe care le-ai făcut şi laudă-l pe Domnul în Rai,”''(Matei 5:16). Din nou, presupunerea surprinzătoare pare a fi faptul că Domnul va primi gloria pentru faptele noastre bune. Dacă aceasta este adevărat despre vieţile noastre individuale, nu ar fi trebuit să fim prea surprinşi aflînd faptul că Cuvîntul Domnului spune că acesta este cazul cu vieţile noastre ca creştini. Domnul spune că modul în care noi ne vom iubi unul pe celălalt ne va identifica ca descendenţi ai lui Cristos. Vă amintiţi cuvintele renumite ale lui John 13:34-35: ''”Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei.”'' Vieţile noastre împreună sunt pentru a ne marca ca fiind ale Lui, ce-i vor aduce laude şi glorie.

'''IV. Semnul de membru al bisericii '''

Datorită faptului că noi ne aflăm într-o lume în decădere şi suntem într-o legătură parţială cu ea, cum am putea determina cine este şi cine nu un membru al unei anumite biserici? Cine face parte din aceasta şi cine nu?

'''Botezul '''

Mai întîi de toate, pentru a fi membru al unei biserici, trebuie să fii botezat, ca un credincios al păcatelor tale şi ca o profesie pe care tu te-ai pocăit şi crezi că doar unul Cristos îţi va oferi salvare. Scriptura indică clar în Matei 28 de a-i boteza pe cei ce devin discipoli. Prin toate cărţile Actelor, noi vedem că discipolii au înţeles şi ascultat această comandă.

Noi credem că botezul este pentru cei ce au transformat credinţa în Cristos într-o profesie. Din această cauză, noi credem că este o eroare a doctrinei de a practica botezul celor nou născuţi. Lăsaţi-mă să vă prezint cinci motive ce mă provoacă să gîndesc în aşa mod.

#Nimeni nu este împotriva botezării celor credincioşi. Dezbaterile sunt în jurul botezului minorilor.
#În Noul Testament nu există exemple clare referitor la botezul minorilor.
#În Noul Testament nu sunt instrucţiuni clare referitor la botezul minorilor.
#Noul Testament nu prezintă nici o paralelă între circumcizia fizică şi botezul fizic. De fapt, Colosienii indică două paralele de circumcizie ''spirituală'' cu botezul fizic şi anume circumcizia ''inimii'' cu botezul fizic. Aceasta ar susţine ideea de a-i boteza doar pe cei ce oferă dovezi precum că s-au renăscut.
#Din punct de vedere istoric, în Noul testament nu este nimic referitor la botezul celor minori şi nici în ''Didache'' – manual crestin din secolul al doilea. Nu există nici o înregistrare sigură referitor la aceasta în secolul unu şi nici al doilea. Tocmai în secolul al treilea sunt dovezi referitor la botezul celor minori, dar nu reprezintă acel botez al nou născuţilor pe care-l propovăduiesc unii dintre prietenii noştri protestanţi ai reformelor, ci mai degrabă ceea ce biserica catolică acum ne învaţă – precum că botezul de fapt ne oferă a renaştere, o regeneraţie, o salvare. Ideea de botez al minorilor pe care unii dintre prietenii noştri protestanţi o predau, nu apare decît după ce alţi Protestanţi ai anilor 1520 au restabilit practicarea botezului celor credincioşi. Huldrich Zwingli este pionerul ideei precum că botezul ceilor minori nu este salvator sau regenerator.

'''Dovezile biblice referitor la botezul celor credincioşi '''

Paul presupune în scrisorile sale, faptul că acei ce sunt botezaţi au trăit o nouă viaţă (Romanii 6), comparativ cu cei ce şi-au circumcis inimile (Colosienii 2). Botezul este esenţial pentru a deveni membru al bisericii, iar cei ce refuză această comandă clară a lui Cristos, fiind nebotezat şi pretinzînd al urmări pe Cristos, ar fi pur şi simplu instruit şi disciplinat imediat pînă la momentul cînd ei decid a urma indicaţiile lui Cristos sau se vor dezice de a mai căuta aprobarea bisericii. Nu este nimic mai uşor de făcut din cele ce-ţi cere Isus decît să te botezi.

'''Cina Domnului '''

Fiind membru al bisericii înseamnă a fi prezent la Cina Domnului. Aceasta de fapt înseamnă că tu continui în calitate de creştin. Scriptura înregistrează comenzile lui Isus către discipolii săi de a servi cina din pită şi vin „''pomenindu-mă''”, după cum el afirmă din propriile cuvinte despre pîine. Despre cupă El a zis:”''oricînd ai bea din aceasta,'' ''pomeneşte-mă''”. Din prima scrisoare a lui Paul către Corintieni cunoaştem faptul că acestea existau pe acele timpuri şi a continuat să fie aşa prin confesionarea creştinilor din acele timpuri. Apariţia bisericii la Cina Domnului este simbolul apariţiei bisericii ca fiind cea care-i adună pe cei ce se hrănesc prin credinţa în Cristos.

'''Prezenţa '''

Fiind membru al unei biserici ar însemna prezenţa regulată la adunările publice. Prezenţa este una dintre cele mai de bază guvernare unul faţă de celălalt. Precum deseori citatul Ebraicul 10:25 spune „''Să nu renunţăm să ne întîlnim după cum unii au obişnuinţa, dar să ne încurajăm unii pe alţii – cu cît mai mult ne apropiem de Ziua cea mare''”.

Dacă Noul Testament foloseşte imaginea bisericii ca o clădire, atunci noi ar fi trebuit să fim cărămizile ei; dacă biserica este o organizaţie, atunci noi suntem membrii ei; dacă biserica este o casă a credinţei, presupunem că noi suntem o parte a acestei case. Oile sunt în turmă, iar ramurile pe o viţă-de-vie. Din punct de vedere biblic,dacă careva este creştin el trebuie să fie membru al bisericii. Şi aceasta aderare la biserică nu este pur şi simplu o înregistrare a unor spuse de noi cîndva, sau referitor la un local familiar nouă, ci trebuie să reprezinte reflectarea unei obligaţii, o prezenţă regulată, altfel este fără nici un folos, sau chiar mai rău decît atît- este periculoasă.

Acei „membri” ce nu sunt implicaţi confuză membrii adevăraţi şi non-creştinii referitor la faptul ce înseamnă a fi creştin. Şi noi,acei membri „activi” le facem involuntar celor „inactivi” un serviciu nu prea bun permiţîndu-le să rămînă membri ai bisericii; pentru a fi membru depinde de aprobarea conducerii bisericii de a i se oferi salvare. Noi trebuie să înţelegem aceasta: a fi membru al bisericii înseamnă a primi declaraţia conducerii acesteea de salvare individuală a membrului. Totuşi cum o oarecare adunare ar putea mărturisi cinstit despre vre-un membru invizibil precum că acesta este prezent.

'''Disciplina '''

Un alt aspect important fiind memrbu al bisericii este – disciplina. De la Isus ce învăţa în Matei 18 pînă la Paul în Corintienii 5 şi Galii 6, este indisputabil faptul ca unul dintre funcţiile bisericii locale este de a forma limite ce vor exclude persoane ce nu doresc a fi excluse din membii bisericii. Pentru mai multe informaţii referitor la acest subiect, vezi sursa „''Handbook of Church Discipline''” de către Jaz Adams (Zondervan 1986) şi Mark Dever ediţia ''Polity: Biblical Arguments on How to Conduct Church Life'' (Centrul Reformelor de biserică, 2001). Adams prezintă subiectul din punctul de vedere Presbiterian, în timp ce cea de-a doua carte este o compilaţie de zece volume de la Baptiştii străvechi. Deşi ambele cărţi discută subiectul din diferite perspective de biserică, există şi o sustanţială informaţie asemănătoare. Ambele lucrări ar fi trebuit să fie destul de folositoare oricărui parinte sau lider de biserică.

'''Dragostea '''

Dragostea trebuie să fie notificată în cei ce sunt membri ai bisericii. În John 13 Isus le-a spus discipolilor sai: „''Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei''.” (John 13:35). Ar putea careva decide de sine stătător dacă se poate numi creştin,fără a se obliga intr-o relaţie prietenoasă cu alţi creştini, aceştia din urmă ar trebui să ia în consideraţie ceea ce am citit noi în John 4:20:”''Dacă cineva spune-Eu îl iubesc pe Domnul, dar încă îl urăşte pe fratele său,atunci el minte. Pentru careva care nu-şi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Domnul,pe care nu l-a văzut''” . Datorită tendinţei noastre de a ne duce în eroare şi supra-apreciind bunătatea naostră personală, ar trebui să mulţumim Domnului că El ne-a oferit aşa cecuri pentru mîndria şi orbirea noastră. A oferi şi a primi dragostea creştină este ceea ce ne învaţă Biblia, ceea ce înseamnă să fim membri ai bisericii, şi noi facem aceasta în orica cale posibilă, de la donaţii din veniturile noastre bisericii, pînă la salutarea celora ce nu-i cunoaştem. Multe alte lucruri au loc reieşind din aceasta în cadrul unei biserici locale. De exemplu, noi cerem membrilor bisericii a semna un acord prin care ei relatează faptul cum ei vor acţiona prin rîndurile membrilor. Noi aşteptăm ca membrii să se roage pentru biserică, că ei vor oferi suport financiar bisericii şi că se vor implica în guvernarea bisericii. Botezul, Cina Domnului, Prezenţa, Disciplina şi Dragostea sunt cerinţele de bază ale aderării la biserica locală.

Deci, prietenul meu creştin, nu frecventa biserica asa pur şi simplu (deşi ar trebui să frecventezi), ci devin-o membru al acesteea. Dă mîna cu alţi creştini. Caută o biserică pe care o poţi frecventa în aşa mod încît cei ne credincioşi să audă şi să vadă evanghelia, astfel ca creştinii cei slabi să fie ajutaţi şi cei puternici să-şi folosească energia raţional, iar liderii bisericii să fie încurajaţi şi ajutaţi, astfel Domnul va fi glorificat.

Dovada a Gloriei lui Dumnezeu/Membru

Steffmahr — Wed, 27 Jan 2010 12:35:33 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|A Display of God's Glory/Membership}} Ideea de a forma membri ai bisericii pare a fi puţin productivă în zilele de azi. Nu este oare aceasta un pic ostil şi poate chiar e...

{{Info|A Display of God's Glory/Membership}}

Ideea de a forma membri ai bisericii pare a fi puţin productivă în zilele de azi. Nu este oare aceasta un pic ostil şi poate chiar elitist a considera unele persoane fiind parte a acestei societăţi şi altele nu? Am putea spune că aceste afirmaţii sunt nebiblice şi chiar poate necreştine. La finele Actului 2 se spune: ”Domnul a adăugat la componenţa lor” (care este - biserica) pe cei ce au fost salvaţi. Nu este oare aceasta totul ce contează? De asemenea în Actul 8, un reprezentant oficial al guvernului Etiopiei călătoreşte în Palestina şi revenea acasa în carul său de război, citindul pe profetul Isai. Philip a fost condus de către Spiritul Sfînt de a-l intercepta şi ai vorbi; omul avea credinţă şi a fost botezat. În acest caz,a fost oare etiopianul membru al bisericii? I. Angajamentul faţă de biserică – fobia de membru Toate acestea sunt mult mai importante decît mulţi alţii cred în ziua de azi. De fapt, sunt convins că odată ce acest fapt va fi înţeles corect, aceasta ar însemna un pas important în procesul de revitalizare al bisericii, în evanghelizarea naţiunii noastre, în promovarea lui Cristos în jurul lumii, şi astfel aducînd glorie lui Dumnezeu! Evangheliştii americani necesită o reconsiderare şi reanaliză a acestui subiect, în special tovărăşia bisericilor din Convenţia Baptistă de Sud. Referitor la un studiu al Bisericii Baptiste de Sud cîţiva ani în urmă,tipica biserica baptistă de sud avea 233 membri cu doar 70 rămaşi în prezent la slujba de dumincă dimineaţa. Întrebarea mea este : unde sunt restul 163 membri? Posibil pe la casele lor bolnavi, la case de toleranţă, la universitate, în vacanţă, sau înrolaţi în armată? Probabil unii din ei, dar toţi 163? Ce spune aceasta despre crestini celora din jur? Cum interpretăm noi astfel rolul creştinismului în vieţile noastre? Şi cum este starea de spirit a acelor oameni, care nu au vizitat biserica luni întregi, sau mai mult. Este oare prezenţa lor ceva ce ar trebui sa ne intereseze? Pentru a înţelege aceasta ar trebui mai întîi de toate să ne întrebăm, “Ce înseamnă biserica?” II. Ce este biserica? “Biserica” nu este doar o zidire Prin cuvîntul “biserică” noi nu ne referim la o unitate a religiei, şi nici la bisericile Budiste sau Evreieşti. Prin “biserică ” noi nu subînţelegem o clădire din piatră, acesta fiind doar cel de-al doilea sens cu care noi folosim acest cuvînt. Această zidire este doar locul unde cei credincioşi se întrunesc, astfel denumirea puritană acordată de către Anglia clădirilor bisericii este “casa de întruniri.” Bisericile din timpurile mai vechi ale Angliei arătau pe din afară ca nişte case doar că mai mari. Era doar casa unde cei ai bisericii se adunau. Biserica este o comunitate bine definită În conformitate cu Noul Testament, biserica este iniţial o comunitate de oameni ce practică şi demostrează precum că ei au fost salvaţi de bunătatea Domnului prin credinţa în Cristos şi în Dumnezeu. Aceasta este însemnătatea bisericii conform Noului Testament; nu este doar o zidire din piatră. Creştinii de altă dată nu au avut aceste zidiri pentru aproape 300 de ani după fondarea bisericii. Chiar de la începuturi, bisericile creştine locale reprezentau doar nişte congregaţii de anumite persoane. Anumite persoane ar fi fost cunoscupe pentru fondarea acestor adunări, iar alţii cunoscuţi ca fiind- cei de din afara lor. În Noul Testament Astfel critica lui Isus în Matei 18 şi Pavel în I Corintian 5 vorbeşte despre o persoană expulzată nu dintr-o comunitate politică ci din una socială. Ar putea fi existat şi liste cu membrii bisericilor creştine din acele timpuri, deşi noi nu cunoaştem dacă aceasta este adevărat sau nu. Ideea nu a fost de ne auzit. Noi cunoaştem faptul că bisericile timpurii păstrau listele văduvelor; Şi de asemenea cunoaştem că Domnul este cunoscut a avea o listă a celora din bisericile universal în Cartea Vieţii . De asemenea cunoaştem de la II Corintieni 2 că ambii Paul şi Corinţian puteau identifica cu certitudine pe cei pe care ei iî credeau a fi membri ai bisericii, spre exemplu - acei ce aveau drept de vot. În Vechiul Testament Ideea unei comunităţi bine definite ce-l propovăduieşte pe Dumnezeu este prezentă în ambele Testamente, cel Nou precum şi cel Vechi. De la Dumnezeu, lucrînd împreună cu Noah şi familia sa, pînă la Abraham şi descendenţii săi, pînă la naţiunea Israelului, precum şi pînă la biserica Noului Testament, Domnul a ales să menţină oamenii separaţi într-un mod distinct şi clar pentru a-şi prezenta caracterul. Domnul mereu s-a străduit a menţine o linie bine definită între cei credincioşi şi cei necredincioşi. Biserica baptistă renumită a fi unică în acest sens Acest concept al bisericii ca o comunitate adunată este ceva ce a distins biserica Baptistă de celelalte. Pe timpul Reformelor relaţia dintre stat şi biserică era destul de strînsă dar şi complicată. Disciplina din intermediul bisericii sau statului deseori duceau la careva consecinţe celeilalte. Se presupunea că cei născuţi în limitele unei anumite jurisdicţii politice trebuiau să fie şi membri ai bisericii de stat. Restabilirea baptismului pe timpul Reformării ameninţa rădăcinile aceastei asociaţii, deoarece baptiştii sunt cei ce au redobîndit idea bisericii din Noul Testament, ca o congregaţie a celora ce propovăduiesc şi oferă evidenţe ale regeneraţiei. O Notă Istoricilor O notă interesantă istoricilor – biserica, ca o comunitate voluntară de convenţie a celor credincioşi este o contribuţie importanţă libertăţii religiei pe care baptiştii în particular au oferit-o naţiunii noastre. Posibil aceasta să te surprindă. Posibil într-o zi sa-I vedem pe babtişti în calitate de totalitarişti religioşi întîrziaţi şi opresivi. Dar aceasta este departe de a fi adevărat din punct de vedere istoric, şi este foarte ironic într-acelaşi timp. În anumit sens, libertatea cu care unii dintre noi vorbesc şi scriu despre bigotismul nostru este protejată de către biserică, pe care noi creştinii, care suntem baptişti ne-am menţinut în această ţară timp de trei decenii. Biserica nu este ceva legat de tine sau familia ta prin descendenţă fizică sau natural, sau cetăţenia ta în această naţiune. Nu, Noul Testament ne învaţă faptul că biserica este pentru cei ce au credinţă. Astfel noi susţinem legile acestui pămînt ce oferă bisericii posibilitatea de a opera în libertate. Baptiştii de pe timpuri nu sunt cei ce susţineau o nouă biserică stabilită în America, ci la drept vorbind noi suntem duşmanii acesteea. Gîndirea noastră despre biserica nu ne va permite aceasta. Noi susţinem evanghelizarea naţiunii prin intermediul bisericii ce coopereză îmreună în credinţa pentru Isus Cristos. Şi, o biserică este o adunare a creştinilor locali ce au credinţă în Cristos şi unul în celălalt. III. De ce să aderăm la biserică Importanţa acestei întrebări Acest subiect este foarte important pentru bisericile noastre, şi pentru noi Creştinii de azi. Este o temă crucială pentru a înţelege ce anume cere Cristos de la tine, fiind unul dintre discipolii săi. Aderarea la o biserică nu te va salva mai mult decît munca ta personală, studiile, cultura, prietenia, contribuţiile tale, sau botezul. Cei ce nu sunt creştini nu ar trebui să adere la o biserică ci să înveţe mai multe despre credinţă şi ce înseamnă a fi creştin. Iar pentru cei ce sunt creştini aş dori sa-i întreb: ce înseamnă pentru voi a trăi o viaţă de creştin? Noi trăim viaţa de creştin singuri? Cinci motive de a adera la biserică Sunt multe întrebări bune ce ar putea să ne ilumineze necesitatea noastră de biserică, dar permiteţi-mi să vă ofer cinci motive de bază de a adera la biserica ce propovăduieşte credinţa şi reprezintă modelul unui trai creştin. 1. Siguranţa Nu ar trebui să aderi la biserică pentru a fi salvat, ci pentru a te asigura că eşti salvat. Vă aduceţi aminte cuvintele lui Isus în evanghelia lui John? “Oricine respectă ordinele mele, acela este cel ce mă iubeşte. El care mă iubeşte va fi iubit de către Tatăl meu, şi de mine şi mă voi arăta lui… Dacă tu respecţi ordinele mele, tu te vei bucura de dragostea mea faţă de tine, la fel precum eu am ascultat ordinele Tatălui meu şi acum mă bucur de dragostea sa faţă de mine… Voi sunteţi prietenii mei dacă ascultaţi ordinele mele…Acum, că deja cunoaşteţi aceste lucruri, veţi fi binecuvîntaţi dacă le faceţi,”( John 14:21; 15:10,14; 13:17). Prin aderarea la biserică noi ne plasăm în poziţia în care noi cerem fraţilor şi surorilor să ne trăim vieţile în conformitate cu ceea ce noi vorbim. Noi le cerem să ne încurajeze uneori reamintindu-ne de căile Domnului şi alte momente cînd suntem provocaţi şi cînd ne îndepărtăm de El. Fiind membru al biserii locale reprezintă o marturie a congregaţiei publice precum că viaţa ta este o dovadă a regeneraţiei . Fiind membru al bisericii locale nu este salvarea încă, dar, este o reflectare a acesteea. Şi dacă nu există reflectare, cum am putea noi afla dacă salvarea există cu adevărat? Prin aderarea la biserica, noi de fapt ne dăm mîinile unul altuia şi ne ajutăm şi încurajăm în momentele cind avem nevoie de a ni se reaminti de puterea Domnului în vieţile noastre, sau să fim provocaţi de diferenţele dintre noi. 2. Evanghelizarea lumii Pentru a răspîndi credinţa în lume este nevoie de a deveni membru al bisericii locale. Împreună noi putem să răspîndim mai cu succes credinţa, acasă cît şi peste hotare. Am putea face aceasta prin cuvinte, astfel împărtăşind noutăţile bune cu ceilalţi şi ajutîndu-i pe alţii să facă aceasta. O biserică locală este de natură o organizaţie misionară. Noi întărim această teorie prin acţiuni, lucrînd în scopul de a arăta dragostea Domnului prin suplinirea necesităţilor fizice a celor orfani, bolnavi, copii sau dezavantajaţi. Prin apartenenţa noastră la biserică noi ajutăm la împărtăşirea credinţei în jurul lumii şi de asemenea oferind milioane de dolari şi mii de voluntari a ajuta pe cei ce necesită ajutor imediat,cum ar fi în cazurile cataclizmelor naturale, studii fără a conta pe alte ministere. Chiar şi aşa de imperfecţi cum am fi noi, dacă spiritul Domnului există în fiecare dintre noi, El va folosi vieţile şi cuvintele noastre pentru a demonstra celorlalţi adevărul credinţei. Acesta este un rol important pe care-l deţinem acum şi pe care nu-l vom avea în Rai. Acesta este privilegiul bisericii la moment – a fi o parte din planul Domnulul, de a răspindi credinţa în El în rîndurile muritorilor. 3. Răspîndirea credinţelor false Domnul doreşte ca prin această cale să ne menţină pe toţi uniţi, pentru a expune credinţele false. Prin intermediul nostru, fiind cu toţii creştini, demonstrăm lumii precum că creştinismul există cu adevărat. În bisericile noastre noi demascăm mesaje şi imagini ce pretind a fi biblice dar de fapt nu sunt. Este oare posibil ca unii dintre cei ce nu sunt membri ai bisericilor evanghelice, nu sunt membri deoarece ei nu au credinţă în acelaşi Dumnezeu? O misiune importantă a bisericii este şi de a recunoaşte şi a proteja adevărata evanghelie şi a preveni pervertirea acesteea. Trebuie de asemenea să realizăm faptul că o parte din sarcina noastră în procesul de evanghelizare este nu doar să prezentăm sub un aspect pozitiv evanghelia lui Isus Cristos, dar de asemenea să demontăm răul, confuzul, martorii denaturaţi ce s-au înălţat în calitate de biserici Creştine, dar care în realitate doar confundă evanghelia mai mult decît o confirmă. 4. Construirea Bisericii Al patrulea motiv pentru a adera la biserică este edificarea sau construirea unei biserici. Aderarea la biserică ne va ajuta să conturăm individualismul nostru greşit şi ne va ajuta să realizăm natura corporativă a creştinităţii. Cînd tu studiezi Noul Testament, tu afli că vieţile noastre creştine ar fi trebuit să implice grija noastră unul pentru celălalt. Aceasta este o parte a ceea ce înseamnă a fi creştin. Şi, deşi noi o facem cu imperfecţie, noi ar fi trebuit să fim obligaţi a o face. Noi intenţionăm să încurajăm chiar şi paşi mici în dreptate, dragoste, altruism, creştinism. La orele de aderarea la biserică eu deseori povestesc cazul unui prieten ce lucra la un campus al bisericii creştine pe care eu o frecventam ca membru. El mereu se furişa imediat după imn, asculta slujba şi apoi pleca. Într-o zi l-am întrebat de ce nu ascultă întreaga slujbă.”Nu primesc nimic din restul slujbei”, a răspuns el. „Te-ai gîndit vre-o dată să devii memru al bisericii?”, l-am întrebat. El a crezut această întrebare fiind absurdă. El a zis:”De ce aş face-o? Dacă voi adera la biserică cred că ei mă vor încetini din punct de vedere spiritual.” Cînd a spus acestea mă gîndeam la modul cum el înţelege faptul de a fi creştin. I-am răspuns:”Te-ai găndit vre-o dată că posibil Domnul doreşte ca tu să dai mînă cu mînă cu ceilalţi? Desigur ei ar putea să te încetinească, dar tu ai putea sa-i ajuţi să se mişte mai repede. Acesta ar putea fi o parte a planului Domnului pentru noi, să trăim împreuna fiind creştini!” 5. Gloria Domnului În sfîrşit, un creştin ar trebui să adereze la biserică în numele gloriei lui Dumnezeu. Petru a scris unor crestini străvechi :”Trăieşte-ţi viaţa cît mai bine poţi printre păgîni, deşi ei te vor acuza că faci ceva greşit, şi ei ar putea vedea faptele bune, şi-l vor proslăvi pe Domnul în ziua cind El va veni să ne viziteze.” (I Petru 2:12). Uimitor nu-i aşa? Dar apoi iarăşi am putea spune că Petru a auzit învăţămintele Maestrului său. Vă aduceţi aminte de lecţiile lui Isus la slujba de pe munte. „Lasă-ţi lumina să lumineze înaintea oamenilor, astfel ei vor vedea faptele bune pe care le-ai făcut şi laudă-l pe Domnul în Rai,”(Matei 5:16). Din nou, presupunerea surprinzătoare pare a fi faptul că Domnul va primi gloria pentru faptele noastre bune. Dacă aceasta este adevărat despre vieţile noastre individuale, nu ar fi trebuit să fim prea surprinşi aflînd faptul că Cuvîntul Domnului spune că acesta este cazul cu vieţile noastre ca creştini. Domnul spune că modul în care noi ne vom iubi unul pe celălalt ne va identifica ca descendenţi ai lui Cristos. Vă amintiţi cuvintele renumite ale lui John 13:34-35: ”Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei.” Vieţile noastre împreună sunt pentru a ne marca ca fiind ale Lui, ce-i vor aduce laude şi glorie. IV. Semnul de membru al bisericii Datorită faptului că noi ne aflăm într-o lume în decădere şi suntem într-o legătură parţială cu ea, cum am putea determina cine este şi cine nu un membru al unei anumite biserici? Cine face parte din aceasta şi cine nu? Botezul Mai întîi de toate, pentru a fi membru al unei biserici, trebuie să fii botezat, ca un credincios al păcatelor tale şi ca o profesie pe care tu te-ai pocăit şi crezi că doar unul Cristos îţi va oferi salvare. Scriptura indică clar în Matei 28 de a-i boteza pe cei ce devin discipoli. Prin toate cărţile Actelor, noi vedem că discipolii au înţeles şi ascultat această comandă. Noi credem că botezul este pentru cei ce au transformat credinţa în Cristos într-o profesie. Din această cauză, noi credem că este o eroare a doctrinei de a practica botezul celor nou născuţi. Lăsaţi-mă să vă prezint cinci motive ce mă provoacă să gîndesc în aşa mod. 1. Nimeni nu este împotriva botezării celor credincioşi. Dezbaterile sunt în jurul botezului minorilor. 2. În Noul Testament nu există exemple clare referitor la botezul minorilor. 3. În Noul Testament nu sunt instrucţiuni clare referitor la botezul minorilor. 4. Noul Testament nu prezintă nici o paralelă între circumcizia fizică şi botezul fizic. De fapt, Colosienii indică două paralele de circumcizie spirituală cu botezul fizic şi anume circumcizia inimii cu botezul fizic. Aceasta ar susţine ideea de a-i boteza doar pe cei ce oferă dovezi precum că s-au renăscut. 5. Din punct de vedere istoric, în Noul testament nu este nimic referitor la botezul celor minori şi nici în Didache – manual crestin din secolul al doilea. Nu există nici o înregistrare sigură referitor la aceasta în secolul unu şi nici al doilea. Tocmai în secolul al treilea sunt dovezi referitor la botezul celor minori, dar nu reprezintă acel botez al nou născuţilor pe care-l propovăduiesc unii dintre prietenii noştri protestanţi ai reformelor, ci mai degrabă ceea ce biserica catolică acum ne învaţă – precum că botezul de fapt ne oferă a renaştere, o regeneraţie, o salvare. Ideea de botez al minorilor pe care unii dintre prietenii noştri protestanţi o predau, nu apare decît după ce alţi Protestanţi ai anilor 1520 au restabilit practicarea botezului celor credincioşi. Huldrich Zwingli este pionerul ideei precum că botezul ceilor minori nu este salvator sau regenerator. Dovezile biblice referitor la botezul celor credincioşi Paul presupune în scrisorile sale, faptul că acei ce sunt botezaţi au trăit o nouă viaţă (Romanii 6), comparativ cu cei ce şi-au circumcis inimile (Colosienii 2). Botezul este esenţial pentru a deveni membru al bisericii, iar cei ce refuză această comandă clară a lui Cristos, fiind nebotezat şi pretinzînd al urmări pe Cristos, ar fi pur şi simplu instruit şi disciplinat imediat pînă la momentul cînd ei decid a urma indicaţiile lui Cristos sau se vor dezice de a mai căuta aprobarea bisericii. Nu este nimic mai uşor de făcut din cele ce-ţi cere Isus decît să te botezi. Cina Domnului Fiind membru al bisericii înseamnă a fi prezent la Cina Domnului. Aceasta de fapt înseamnă că tu continui în calitate de creştin. Scriptura înregistrează comenzile lui Isus către discipolii săi de a servi cina din pită şi vin „pomenindu-mă”, după cum el afirmă din propriile cuvinte despre pîine. Despre cupă El a zis:”oricînd ai bea din aceasta, pomeneşte-mă”. Din prima scrisoare a lui Paul către Corintieni cunoaştem faptul că acestea existau pe acele timpuri şi a continuat să fie aşa prin confesionarea creştinilor din acele timpuri. Apariţia bisericii la Cina Domnului este simbolul apariţiei bisericii ca fiind cea care-i adună pe cei ce se hrănesc prin credinţa în Cristos. Prezenţa Fiind membru al unei biserici ar însemna prezenţa regulată la adunările publice. Prezenţa este una dintre cele mai de bază guvernare unul faţă de celălalt. Precum deseori citatul Ebraicul 10:25 spune „Să nu renunţăm să ne întîlnim după cum unii au obişnuinţa, dar să ne încurajăm unii pe alţii – cu cît mai mult ne apropiem de Ziua cea mare”. Dacă Noul Testament foloseşte imaginea bisericii ca o clădire, atunci noi ar fi trebuit să fim cărămizile ei; dacă biserica este o organizaţie, atunci noi suntem membrii ei; dacă biserica este o casă a credinţei, presupunem că noi suntem o parte a acestei case. Oile sunt în turmă, iar ramurile pe o viţă-de-vie. Din punct de vedere biblic,dacă careva este creştin el trebuie să fie membru al bisericii. Şi aceasta aderare la biserică nu este pur şi simplu o înregistrare a unor spuse de noi cîndva, sau referitor la un local familiar nouă, ci trebuie să reprezinte reflectarea unei obligaţii, o prezenţă regulată, altfel este fără nici un folos, sau chiar mai rău decît atît- este periculoasă. Acei „membri” ce nu sunt implicaţi confuză membrii adevăraţi şi non-creştinii referitor la faptul ce înseamnă a fi creştin. Şi noi,acei membri „activi” le facem involuntar celor „inactivi” un serviciu nu prea bun permiţîndu-le să rămînă membri ai bisericii; pentru a fi membru depinde de aprobarea conducerii bisericii de a i se oferi salvare. Noi trebuie să înţelegem aceasta: a fi membru al bisericii înseamnă a primi declaraţia conducerii acesteea de salvare individuală a membrului. Totuşi cum o oarecare adunare ar putea mărturisi cinstit despre vre-un membru invizibil precum că acesta este prezent. În biserica noastră noi ne straduim să-i observăm pe cei ce încearcă să se eschiveze de prezenţa în biserică şi chiar ne străduim să-i aducem înapoi, sau să le oferim atenţie specială (dacă sunt în armată sau la colegiu, sau bolnavi şi demobilizaţi pe la casele lor). Dacă cineva este capabil de a se prezenta la biserică, intenţia noastră este ca ei să fie deprivaţi de membru şi astfel ei fiind încurajaţi să adereze unde ei au posibilitate a vizita regulat. Disciplina Un alt aspect important fiind memrbu al bisericii este – disciplina. De la Isus ce învăţa în Matei 18 pînă la Paul în Corintienii 5 şi Galii 6, este indisputabil faptul ca unul dintre funcţiile bisericii locale este de a forma limite ce vor exclude persoane ce nu doresc a fi excluse din membii bisericii. Pentru mai multe informaţii referitor la acest subiect, vezi sursa „Handbook of Church Discipline” de către Jaz Adams (Zondervan 1986) şi Mark Dever ediţia Polity: Biblical Arguments on How to Conduct Church Life (Centrul Reformelor de biserică, 2001). Adams prezintă subiectul din punctul de vedere Presbiterian, în timp ce cea de-a doua carte este o compilaţie de zece volume de la Baptiştii străvechi. Deşi ambele cărţi discută subiectul din diferite perspective de biserică, există şi o sustanţială informaţie asemănătoare. Ambele lucrări ar fi trebuit să fie destul de folositoare oricărui parinte sau lider de biserică. Dragostea Dragostea trebuie să fie notificată în cei ce sunt membri ai bisericii. În John 13 Isus le-a spus discipolilor sai: „Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei.” (John 13:35). Ar putea careva decide de sine stătător dacă se poate numi creştin,fără a se obliga intr-o relaţie prietenoasă cu alţi creştini, aceştia din urmă ar trebui să ia în consideraţie ceea ce am citit noi în John 4:20:”Dacă cineva spune-Eu îl iubesc pe Domnul, dar încă îl urăşte pe fratele său,atunci el minte. Pentru careva care nu-şi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Domnul,pe care nu l-a văzut” . Datorită tendinţei noastre de a ne duce în eroare şi supra-apreciind bunătatea naostră personală, ar trebui să mulţumim Domnului că El ne-a oferit aşa cecuri pentru mîndria şi orbirea noastră. A oferi şi a primi dragostea creştină este ceea ce ne învaţă Biblia, ceea ce înseamnă să fim membri ai bisericii, şi noi facem aceasta în orica cale posibilă, de la donaţii din veniturile noastre bisericii, pînă la salutarea celora ce nu-i cunoaştem. Multe alte lucruri au loc reieşind din aceasta în cadrul unei biserici locale. De exemplu, noi cerem membrilor bisericii a semna un acord prin care ei relatează faptul cum ei vor acţiona prin rîndurile membrilor. Noi aşteptăm ca membrii să se roage pentru biserică, că ei vor oferi suport financiar bisericii şi că se vor implica în guvernarea bisericii. Botezul, Cina Domnului, Prezenţa, Disciplina şi Dragostea sunt cerinţele de bază ale aderării la biserica locală. Deci, prietenul meu creştin, nu frecventa biserica asa pur şi simplu (deşi ar trebui să frecventezi), ci devin-o membru al acesteea. Dă mîna cu alţi creştini. Caută o biserică pe care o poţi frecventa în aşa mod încît cei ne credincioşi să audă şi să vadă evanghelia, astfel ca creştinii cei slabi să fie ajutaţi şi cei puternici să-şi folosească energia raţional, iar liderii bisericii să fie încurajaţi şi ajutaţi, astfel Domnul va fi glorificat.

Iisus şi Copiii

Steffmahr — Tue, 19 Jan 2010 22:57:15 GMT

Steffmahr:

{{Info|Jesus and the Children}}

 

''Să ne gândim la copii ca un detector al mândriei ''

Unul din lucrurile ce trebuie urmărite în evaluarea aptitudinilor spirituale ale unei persoane pentru preoţie este modul în care se comportă cu copiii. Puneţi un copil în cameră şi priviţi. Asta a făcut şi Iisus ca să demonstreze această idee. Copiii sunt reactantul ce evidenţiază prezenţa mândriei.

Probabil credeţi că principalul lucru pe care l-a făcut Iisus este să spună: „Nu fiţi mândri, fiţi precum pruncii”. A spus acest lucru în Matei 18:3, „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” Dar a spus altceva şi mai remarcabil. Când Iisus a văzut că discipolii lui se certau să vadă care din ei era mai bun, „Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece. ... Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Marcu 9:34-37).

Primirea unui copil în numele lui Iisus este o cale de a-l primi pe Iisus. Şi să-L primeşti pe Iisus e o cale de a-l primi pe Dumnezeu. De aceea, modaul în care ne purtăm cu copiii este un semnal al relaţiei cu Dumnezeu. Sufletul ce nu se coboară (sau poate că nu se ''ridică''?) să iubească şi să susţină un copil, este un suflet complet pierdut.

Astfel, e bine să ne amintim felurile în care Iisus se purta cu copiii. Cugetaţi la acestea şi lăsaţi-le să trezească în voi dorinţele lui Hristos. Ce ar putea fi mai important decât să îl primiţi pe Hristos şi prin el, pe Dumnezeu Creatorul? În mod surprinzător, Iisus spune că putem face acest lucru ajutând copiii.

1. ''Iisus a fost copil. ''

Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui (Isaia 9:5)

2. ''Iisus a luat copiii în braţele Sale şi i-a binecuvântat. ''

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi.”... Şi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei. (Marcu 10:14-16)

3. ''Iisus a vindecat copilul unei femei străine.''

„O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti.” Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15:28)

4. ''Iisus a alungat un demon dintr-un copil''.

Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. (Matei 17:18)

5. ''Iisus a înviat un copil din morţi. ''

Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: „Talita kumi”, care se tâlcuieşte: „Fiică, ţie zic, scoală-te!” Şi îndată s-a sculat copila şi umbla. (Marcu 5:41-42)

6.''Iisus a folosit pâinile şi peştii unui copil ca să hrănească cinci mii de oameni. ''

„Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?” Iisus a spus: „Faceţi pe oameni să se aşeze.” (Ioan 6:9-10)

7. ''Iisus a spus că trebuie să fim precum copiii.''

„Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3-4)

8. C''ând a venit, copiii au strigat „Osana” către Fiul lui David. ''

Arhiereii şi cărturarii au văzut ... copiii care strigau în templu „Osana Fiului lui David!” (Matei 21:15)

9. ''Iisus a prezis zilele groaznice când taţii şi-au dus copiii la moarte. ''

„Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil.” (Marcu 13:12)

10. ''Iisus a spus că dacă veţi primi un copil în numele Său, Îl veţi primi pe El şi pe cel ce L-a trimis''. „Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Marcu 9:37)

Fie ca Domnul să ne înveţe acest adevăr profund – că iubirea pentru copiii în numele lui Hristos este iubirea pentru Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Tatăl. Într-adevăr, înseamnă mai mult: întâmpinarea şi primirea şi împărtăşirea cu Dumnezeu. Creşterea copiilor „în numele lui Hristos” nu este o minune lipsită de importanţă.

Pastor John

[Adaptare după A Godward Life, Volumul II, pg. 188-190]

Iisus şi Copiii

Steffmahr — Tue, 19 Jan 2010 22:54:15 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|Jesus and the Children}} Să ne gândim la copii ca un detector al mândriei Unul din lucrurile ce trebuie urmărite în evaluarea aptitudinilor spirituale ale unei pe...

{{Info|Jesus and the Children}}

 

Să ne gândim la copii ca un detector al mândriei Unul din lucrurile ce trebuie urmărite în evaluarea aptitudinilor spirituale ale unei persoane pentru preoţie este modul în care se comportă cu copiii. Puneţi un copil în cameră şi priviţi. Asta a făcut şi Iisus ca să demonstreze această idee. Copiii sunt reactantul ce evidenţiază prezenţa mândriei. Probabil credeţi că principalul lucru pe care l-a făcut Iisus este să spună: „Nu fiţi mândri, fiţi precum pruncii”. A spus acest lucru în Matei 18:3, „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” Dar a spus altceva şi mai remarcabil. Când Iisus a văzut că discipolii lui se certau să vadă care din ei era mai bun, „Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece. ... Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Marcu 9:34-37). Primirea unui copil în numele lui Iisus este o cale de a-l primi pe Iisus. Şi să-L primeşti pe Iisus e o cale de a-l primi pe Dumnezeu. De aceea, modaul în care ne purtăm cu copiii este un semnal al relaţiei cu Dumnezeu. Sufletul ce nu se coboară (sau poate că nu se ridică?) să iubească şi să susţină un copil, este un suflet complet pierdut. Astfel, e bine să ne amintim felurile în care Iisus se purta cu copiii. Cugetaţi la acestea şi lăsaţi-le să trezească în voi dorinţele lui Hristos. Ce ar putea fi mai important decât să îl primiţi pe Hristos şi prin el, pe Dumnezeu Creatorul? În mod surprinzător, Iisus spune că putem face acest lucru ajutând copiii. 1. Iisus a fost copil. Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui (Isaia 9:5) 2. Iisus a luat copiii în braţele Sale şi i-a binecuvântat. „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi.”... Şi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei. (Marcu 10:14-16) 3. Iisus a vindecat copilul unei femei străine. „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti.” Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15:28) 4. Iisus a alungat un demon dintr-un copil. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. (Matei 17:18) 5. Iisus a înviat un copil din morţi. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: „Talita kumi”, care se tâlcuieşte: „Fiică, ţie zic, scoală-te!” Şi îndată s-a sculat copila şi umbla. (Marcu 5:41-42) 6. Iisus a folosit pâinile şi peştii unui copil ca să hrănească cinci mii de oameni. „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?” Iisus a spus: „Faceţi pe oameni să se aşeze.” (Ioan 6:9-10) 7. Iisus a spus că trebuie să fim precum copiii. „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3-4) 8. Când a venit, copiii au strigat „Osana” către Fiul lui David. Arhiereii şi cărturarii au văzut ... copiii care strigau în templu „Osana Fiului lui David!” (Matei 21:15) 9. Iisus a prezis zilele groaznice când taţii şi-au dus copiii la moarte. „Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil.” (Marcu 13:12) 10. Iisus a spus că dacă veţi primi un copil în numele Său, Îl veţi primi pe El şi pe cel ce L-a trimis. „Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Marcu 9:37) Fie ca Domnul să ne înveţe acest adevăr profund – că iubirea pentru copiii în numele lui Hristos este iubirea pentru Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Tatăl. Într-adevăr, înseamnă mai mult: întâmpinarea şi primirea şi împărtăşirea cu Dumnezeu. Creşterea copiilor „în numele lui Hristos” nu este o minune lipsită de importanţă. Pastor John [Adaptare după A Godward Life, Volumul II, pg. 188-190]

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 2

Steffmahr — Wed, 09 Dec 2009 13:18:53 GMT

Steffmahr:

{{Info|A Fast for Waters That Do Not Fail, Part 2}}

'''Isaiah 58:1-12'''
<blockquote>
"Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie? Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei,  Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul restaurator al zidirilor, restauratorul străzilor unde noi locuim.
</blockquote>
''' Întroducere şi revizuire'''

Săptămîna trecută noi am învăţat din versetul 1-5 că după cum tu tratezi oamenii în ziua de luni, acesta este testul de autenticitate al postirii tale de duminica. Ei se plîng lui Dumnezeu în versetul 3,”De ce noi am postit iar Tu nu ai văzut?” Şi Domnul le răspunde la finele versetului, „Iată, în ziua ta de post tu afli ce-ţi doreşti şi tu-ţi hăituieşti lucrătorii.” Şi Dumnezeu întreabă în versetul 5, „Este oare acesta modul în care eu doresc să postesc?” Ceea ce ar însemna că acest mod de postire este inacceptabil. Domnul poartă cu ostentaţie acest mod de postire cînd în versetul 5 El spune, „Este acesta pentru a pleca capul semeni unei trestii?” Acest gest de auto impunere a religiei nu este cu mult mai spiritual decît o trestie aplecată în mlaştină.

De ce acest mod de postire este inacceptabil de Dumnezeu? Care este adevărata problemă? Problema este că ei au lăsat păcatele lor deoparte.Unicul mod autentic de postire este acela care include un atac spiritual împotriva propriilor păcate. Oricare alte motive am avea pentru a posti, noi trebuie să postim pentru sfinţenia personală. Noi nu putem să postim pentru nimic altceva cu toată inima atîta timp cît avem careva păcate nespuse. Unica postire ce ar fi constituită autentică ar fi cea care ar însemna postirea împotriva propriilor păcate. Singurul mod autentic de credinţă ar fi credinţa ce implică cel puţin un atac împotriva păcatelor personale.Unicul mod autentic de închinare este cea care implică cel puţin un atac implicit împotriva păcatelor personale.

Şi ce reprezintă acest text este faptul că acţiunile noastre în ziua de luni este ca un test a ceea ce noi într-adevăr intenţionăm în procesul de atac al păcatelor din vieţile noastre, şi prin urmare dacă postirea noastră şi rugăciunile şi închinările de duminică sunt autentice. Dacă noi suntem sinceri în rugăciunile noastre de duminică referitor la păcatele noastre, atunci noi vom întreprinde ceva acţiuni luni, pentru a lupta împotriva lor. Nu întotdeauna noi reuşim să obţinem ce dorim, dar noi totuşi vom reuşi să luptăm împotriva păcatelor noastre de Luni, dacă postirea noastră de duminică a fost autentică.

Dacă există careva păcate ne soluţionte în viaţa ta, iar tu posteşti pentru altceva, pentru binecuvîntare, însănătoşire – Domnul va veni la tine şi va spune: „Postul pe care Eu îl aleg este acela ce va fi făcut pentru iertarea acelor păcate nespuse”. Modul în care El face aceasta este uimitor. Versetul 5 spune că ei posteau şi se „umileau”. Acel „umilit”deasemenea înseamnă „a smeri”. Deci ei se smereau prin foame şi postire. Dar Domnul spune că aceasta nu este modul de postire pe care El îl alege. Iar în versetul 10 el spune că există careva oameni flămînzi şi smeriţi de care el este foarte îngrijorat, şi anume îngrijorat pentru cei care nu aleg a fi înfometaţi şi smeriţi dar totuşi sunt flămînzi şi smeriţi deoarece oamenii religioşi îi subjughează în loc să-i hrănească. Versetul 10: „Şi dacă te dedici foamei, Şi dacă satisfaci dorinţele celor smeriţi... (în loc de oprimarea lor).”

Cu alte cuvinte, postirea ta şi smerirea de sine duminica nu este un atac al propriilor păcate. Căci dacă ar fi fost cazul, acţiunile tale de luni ar aplana foamea şi smerirea celor săraci, şi anume ale angajaţilor tăi. Aici este o mare ironie pe care Domnul vrea să o observăm. Saracii sunt flămînzi şi smeriţi, versetul 10. Aceşti oameni sunt deasemenea flămînzi şi smeriţi – prin postire. Dar pentru ce anume ei postesc? Este oare pentru propiile lor păcate? – păcatul de a fi prea sever cu angajaţii? Păcatul de a subjuga pe cei săraci? Păcatul de a neglija necesităţile de hrană şi îmbrăcăminte ale celor săraci? Nu. Aceasta nu este ceea pentru ce ei postesc. Comportamentul lor de luni demonstrează aceasta. Deci Domnul vine la ei şi le spune:”Postul pe care eu îl prefer nu este ca voi să fiţi flămînzi şi smeriţi de religie, dar acela prin care voi îl hrăniţi pe cel flămînd şi smerit. Atunci noi vom vedea dacă voi într-adevăr postiţi în numele dreptăţii” .

Cînd noi trăim în păcate – păcatul de a fi nemilos, înşelător sau nedrept – Postul pe care Domnul îl preferă nu este religia ce ar acoperi aceste păcate, ci un atac direct împotriva acestora. Pentru aceşti oameni postirea nu a reprezentat o luptă cu păcatele din viaţa lor; a fost doar un camuflaj. Dacă ei vor fi înfometaţi şi se vor lehămiti un pic, faptul că ei sunt indiferenţi faţă de cei flămînzi şi mîhniţi nu va mai conta. Astfel Domnul vine şi spune, „Eu vă testez inimile. Traieşte fără pîine în numele celor săraci. Cedează-le-o lor. Astfel de post eu aleg.”

'''Postul ales de Dumnezeu: O prescriere de la medic nu o descriere a unui serviciu'''

Atunci Dumnezeu descrie în versetul 6-12 ce anume este implicat în acest proces de postire a unuia şi care sunt nemaipomenitele răscumpărări pentru a alege acest mod de trai. Tu rechemi spusele lui Isus precum că: ”Tatăl tău ceresc ce le ştie şi le vede pe toate în secret, te va răsplăti.” Iată care sunt unele dintre cele promise de Dumnezeu a le oferi celor care aleg acest mod de postire (Psalmul 41:1-3).

Mai întîi de toate să aruncăm o privire asupra postirii şi apoi asupra promisiunilor Domnului celor ce traiesc în acest mod. Nu faceţi greşeala de a gîndi că aceasta este un serviciu pe care Domnul l-a oferit muritorilor cu scopul de a le oferi salarii pentru acestea. Nu există nici un fel de cîştiguri în acest scop. Domnul lui Isaiah nu poate fi negociat cu el. El este foarte suveran şi liber, oferind din plin celor ce cred în El. Isaiah 30:15 spune, „Astfel Domnul Dumnezeu, Sfîntul Israelului a spus: În pocăinţă şi linişte veţi fi salvaţi, puterea ta este în credinţă şi pace.” Puterea de a posti vine de la Dumnezeu nu de la noi. Şi aceasta vine prin credinţa în El.

Dumnezeu cere să primim postul ca o prescriere de la medic şi nu ca un job. În versetul 8 se spune că dacă tu accepţi acest mod de trai – dacă urmezi prescrierile medicului de postire – Restabilirea ta – vindecarea ta – va înainta accelerat. „Dacă ai încredere în Medic, şi demonstrezi aceasta prin urmarea indicaţiilor sale, tu te vei face bine. ” Deci nu crede că vei cîştiga ceva anume de la Dumnezeu. Ai încredere în iertarea sa şi urmează prescrierile sale, şi tu vei fi '''binecuvîntat. Dar niciodată să nu gîndeşti că ai cîştigat sau ai meritat ceva.'''

'''Prescrierile Doctorului'''

Să ne familiarizăm cu prescrierea – postul pe care-l alege Domnul. Începutul în versetul 6: „Acesta nu este postirea pe care eu o aleg,

*Să slăbim din lanţurile ticăloşiei,
*A desfiinţa benzile jugului,
*Şi a-i elibera pe cei asupriţi,
*Şi a distruge fiecare jug?
*Este să împarţi pîinea ta cu cei înfometaţi,
*Şi să le oferi cămin celor săraci şi lipsiţi de adăpost;
*Cînd vezi pe cel dezbrăcat sa-l acoperi;
*Şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă?” 

Apoi în versetul 8 şi 9a se adeveresc promisiunile Domnului în cazul cind tu ai încredere în prescrierile medicului de postire. Dar treci peste acest moment pentru o clipă şi vezi restul indicaţiilor în versetul 9b-10a.

*Dacă tu înlături jugul de la mijlocul tău,
*Arătatul cu degetul,
*Glasul ticăloşiei
*Si dacă te dedici celor înfometaţi
*Şi satisfaci dorinţele celor ce suferă...” 

Acestea sunt indicaţiile Domnului. Aceasta este postirea pe care Medicul o indică pacientului Israel, care este bolnav cu boala ipocriziei şi ticăloşeniei împotriva celor săraci.

Sunt 13 componente dar care se divizează în şapte categorii, acestea fiind ca o chemare a bisericii. Noi trebuie să descoperim modul de a adera la această prescriere a postului.

'''1. Ridică povara sclaviei'''

În acest post, noi suntem chemaţi a ridica povara sclaviei.

Cinci din aceste componente strigă pentru libertate. Versetul 6:

*A slabi jugul ticăloşeniei,
*A desfiinţa benzile jugului,
*Şi ai elibera pe cei subjugaţi,
*Şi a distruge fiecare jug? 

Versetul 9:
<blockquote>
„Dacă tu îndepărtezi jugul de la mijlocul tău...” 
</blockquote>
Lanţuri, legături, robie, opresie, robie, robie... Ideea este ca tu să eliberezi oamenii nu să-i subjughezi. Isus a spus în Luca 11:46, „Vai de voi avocaţi! Pentru voi a asupri oameni cu poveri grele, în timp ce voi însuşi nici măcar nu veţi atinge poverile.”Noi suntem chemaţi a elibera oamenii de poveri, ci nu sa-i subjugăm cu ele.

'''2. Hrăneşte-i pe cei înfometaţi''' 

În acest post noi suntem chemaţi ai hrăni pe cei flămînzi.

Versetul 7: „Este oare (acest post)să nu împarţi pita ta cu cel înfometat?”

'''3. Adăposteşte-i pe cei fară acoperiş''' 

În acest post noi suntem chemaţi să le oferim adăpost celor ce nu-l au.

Versetul 7: „Şi sa-l aducem pe cel sărac şi fără adăpost în casele noastre.”

'''4. Îmbracă-l pe cel dezbrăcat''' 

În acest post suntem chemaţi ai îmbrăca pe cei dezbrăcaţi.

Versetul 7: „Cînd îl vezi pe cel dezgolit, acoperă-l.”

'''5. Simpatizează''' 

În acest post noi suntem chemaţi a simpatiza; să simţim ce alţii simt deoarece toţi suntem la fel.

Versetul 7: „Şi să nu te ascunzi de tine însuţi?” Ideea ar putea fi la fel ca şi în Hebrews 13:3:”Aduţi aminte de cei încarceraţi, ca şi fiind în închisoare cu ei, şi cei ce sunt maltrataţi, deoarece sunteţi la fel.”Aveţi acelaşi trup. Astfel imaginaţi-vă în locul lor şi simţiţi ce ei simt.

'''6. Puneţi deoparte dispreţul pentru alţii''' 

În acest post suntem chemaţi să punem de-o parte gesturile şi cuvintele ce demonstrează dispreţ crud pentru alţi oameni. Versetul 9: „Îndepărtează ... arătatul cu degetul („trimiterea” cu degetul care ar fi mult mai aproape de expresia „a arăta cuiva degetul” decît de a arăta cu degetul la cineva); şi (înlătură) glasul ticăloşiei.” Deci evită a vorbi şi a gesticula încît să demostrezi dispreţ pentru alţii.

'''7. Dedica-te şi satisface sufletul celor îndureraţi''' 

În sfîrşit, în acest post suntem chemaţi nu doar să oferim hrană, dar şi să ne oferim sufletele noastre – şi deci nu doar a umple stomacul celor săraci, dar şi sufletul celor mîhniţi.

Versetul 10: „Şi dacă te oferi (=spiritul) celor flămînzi, şi satisfaci dorinţele (spiritul) celor trişti...” Acesta este unul dintre mesajele acestui sfîrşit de săptămînă cu John Hazes: mijlocirea celor săraci nu este doar a oferi lucruri. Înseamnă a te oferi pe tine însuţi. Nu este doar o uşurare ci este o relaţie.

'''Rezultatele promise în urma respectării indicaţiilor Medicului'''

Acum, dacă noi credem în de ajuns în Dumnezeu pentru al urmări în cele şapte puncte ale postului din prescrierile sale, ce se va întîmpla în vieţile noastre şi cele ale bisericii? Aceste promisiunii demne de şapte predici. Dar eu voi menţiona categoriile şi mă voi ruga Domnului să vă dea tărie a medita asupra acestora înde-ajuns pentru a vedea măreţia lor.

'''1. Întunericul va deveni lumină''' 

Dacă noi postim în aşa mod, întunericul din vieţile noastre va deveni lumină:

Versetul 8: „Şi atunci lumina ta va străbate ca zorii zilei.”

Versetul 10 (la sfîrşit): „Atunci lumina ta va lumina în întuneric, şi obscuritatea ta se va lumina.”

Doreşti să ai doar lumină în viaţa ta? Fii receptivă la resursele Domnului – ascultă-ţi Medicul – şi dedică-te unei persone ce are nevoie de ajutor.

'''2. Puterea fizică''' 

Dacă noi postim, vom fi puternici.

Versetul 8: „Şi recuperarea ta va fi grabnică...” Versetul 11: „ Şi (el va) da putere oaselor tale.” Cine ştie cîtă slăbiciune este în noi, deoarece noi am putea să nu depunem energia de care posedăm în slăbiciunile altora?

'''3. Domnul este cu noi oferind dreptate şi glorie''' 

Dacă noi ţinem acest post, Domnul va fi înaintea noastră şi în spatele nostru şi în mijlocul nostru cu justeţe şi glorie.

La finele Versetului 8:”Dreptatea va fi înaintea ta; gloria Domnului va fi paznicul tău.”

Deci Domnul va fi înaintea ta cu dreptatea şi în spatele tău cu gloria sa. Versetul 9:”Şi apoi tu-l vei chema şi El î-ţi va răspunde; Tu vei plînge şi El va zice,Eu sunt aici.” Oricînd El este chemat, de fiecare dată El spune, „Aici!”. Cînd noi facem ceea ce a făcut feciorul său – în forţa pe care o oferă Fiul său – „devenind sărac pentru ca alţii să poată deveni bogaţi”. (2 Corinţienii 8:9), apoi Domnul ne înconjoară cu dragoste atotputernică, protecţie şi grijă.

'''4. Domnul ne va îndruma mereu''' 

Dacă noi postim, Domnul ne va îndruma mereu.

Versetul 11: „Şi Domnul te va îndruma mereu.” Ce promisiune valoroasă este pentru noi aceasta, fiind o biserică şi o Echipă de Specialişti în Planificare. Mă întreb uneori cîtă confuzie şi nesiguranţă poate exista în viaţa unora, ce neglijează ministerul săracilor. Domnul oferă cea mai aprofundată şi atentă îndrumare celor ce se dedică celor nevoiaşi – mai ales celor săraci.

'''5. Domnul va aduce satisfacere în sufletele noastre''' 

Dacă postim El va aduce satisfacere în sufletele noastre.

Versetul 11: „Şi (El va) satisface dorinţele tale ( şi anume:sufletul tău) unde a fost afectat.” Sufletele noastre sunte menite a fi satisfăcute de Dumnezeu. Dar noi învăţăm de fiecare dată că această satisfacere în Dumnezeu se consumă cînd noi o extindem asupra altora. Oferindu-ne ajutorul celor săraci este una dintre cele mai profunde satisfacere.

'''6. Domnul ne va transforma într-o grădină stropită''' 

Dacă noi respectăm postul, Domnul te va transforma într-o grădină stropită cu ape ce nu seacă niciodată. Versetul 11, la sfîrşit: ”Şi tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor ce nu seacă niciodată.” În Biblie este un principiu spiritual paradoxal: dacă te dedici altora, tu eşti cel care eşti în cîştig. Dacă oferi lucruri, tu primeşti mai mult. Cînd eşti stropit cu binecuvîntarea Domnului tu nu doar devii o grădină stropită dar deasemenea devii un izvor nesecat.

Această promisiune se adevereşte în Noul Testament cînd Isus spune în versul din John 7:38, „El, care are încredere în mine după cum spune Biblia: din interiorul cel mai profund al său va curge rîuri de ape dătătoare de viaţă.(izvoare ce nu seacă niciodată). 39 El este vocea Spiritului, pe care cei ce cred în El, o vor auzi.” Deci poţi să vezi că avînd încredere în Isus este soluţia:”El care are încredere în mine... Spiritul se mişcă cînd noi prin credinţă ne oferim lui Isus în numele dragostei şi mulţumirii celor nevoiaşi .”

'''7. Domnul va restaura ruinele oraşului său şi poporul''' 

În sfîrşit, dacă noi respectăm postirea, asta e, dacă oferim ajutor celor săraci, Domnul va restora ruinele oraşului şi ale poporului său.

Versetul 12: „Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele antichităţii; voi veţi ridica vechile construcţii şi veţi fi numiţi restauratorii zidirii, restauratorii străzilor în care locuim.”

Să avem încredere în Marele Doctor – Dumnezeu, medicul nostru. Să acceptăm postul pe care El ni l-a prescris. Va însemna lumină, tratament, îndrumare, restaurare, împrospătare şi resurse-toate acestea cu prezenţa Domnului însuşi în inimile noastre. Şi nu poate fi mai bine decît aşa.

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 2

Steffmahr — Wed, 09 Dec 2009 13:02:44 GMT

Steffmahr:

{{Info|A Fast for Waters That Do Not Fail, Part 2}}

Isaiah 58:1-12

1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul restaurator al zidirilor, restauratorul străzilor unde noi locuim.

 Întroducere şi revizuire

Săptămîna trecută noi am învăţat din versetul 1-5 că după cum tu tratezi oamenii în ziua de luni, acesta este testul de autenticitate al postirii tale de duminica. Ei se plîng lui Dumnezeu în versetul 3,”De ce noi am postit iar Tu nu ai văzut?” Şi Domnul le răspunde la finele versetului, „Iată, în ziua ta de post tu afli ce-ţi doreşti şi tu-ţi hăituieşti lucrătorii.” Şi Dumnezeu întreabă în versetul 5, „Este oare acesta modul în care eu doresc să postesc?” Ceea ce ar însemna că acest mod de postire este inacceptabil. Domnul poartă cu ostentaţie acest mod de postire cînd în versetul 5 El spune, „Este acesta pentru a pleca capul semeni unei trestii?” Acest gest de auto impunere a religiei nu este cu mult mai spiritual decît o trestie aplecată în mlaştină.

De ce acest mod de postire este inacceptabil de Dumnezeu? Care este adevărata problemă? Problema este că ei au lăsat păcatele lor deoparte.Unicul mod autentic de postire este acela care include un atac spiritual împotriva propriilor păcate. Oricare alte motive am avea pentru a posti, noi trebuie să postim pentru sfinţenia personală. Noi nu putem să postim pentru nimic altceva cu toată inima atîta timp cît avem careva păcate nespuse. Unica postire ce ar fi constituită autentică ar fi cea care ar însemna postirea împotriva propriilor păcate. Singurul mod autentic de credinţă ar fi credinţa ce implică cel puţin un atac împotriva păcatelor personale.Unicul mod autentic de închinare este cea care implică cel puţin un atac implicit împotriva păcatelor personale.

Şi ce reprezintă acest text este faptul că acţiunile noastre în ziua de luni este ca un test a ceea ce noi într-adevăr intenţionăm în procesul de atac al păcatelor din vieţile noastre, şi prin urmare dacă postirea noastră şi rugăciunile şi închinările de duminică sunt autentice. Dacă noi suntem sinceri în rugăciunile noastre de duminică referitor la păcatele noastre, atunci noi vom întreprinde ceva acţiuni luni, pentru a lupta împotriva lor. Nu întotdeauna noi reuşim să obţinem ce dorim, dar noi totuşi vom reuşi să luptăm împotriva păcatelor noastre de Luni, dacă postirea noastră de duminică a fost autentică.

Dacă există careva păcate ne soluţionte în viaţa ta, iar tu posteşti pentru altceva, pentru binecuvîntare, însănătoşire – Domnul va veni la tine şi va spune: „Postul pe care Eu îl aleg este acela ce va fi făcut pentru iertarea acelor păcate nespuse”. Modul în care El face aceasta este uimitor. Versetul 5 spune că ei posteau şi se „umileau”. Acel „umilit”deasemenea înseamnă „a smeri”. Deci ei se smereau prin foame şi postire. Dar Domnul spune că aceasta nu este modul de postire pe care El îl alege. Iar în versetul 10 el spune că există careva oameni flămînzi şi smeriţi de care el este foarte îngrijorat, şi anume îngrijorat pentru cei care nu aleg a fi înfometaţi şi smeriţi dar totuşi sunt flămînzi şi smeriţi deoarece oamenii religioşi îi subjughează în loc să-i hrănească. Versetul 10: „Şi dacă te dedici foamei, Şi dacă satisfaci dorinţele celor smeriţi... (în loc de oprimarea lor).”

Cu alte cuvinte, postirea ta şi smerirea de sine duminica nu este un atac al propriilor păcate. Căci dacă ar fi fost cazul, acţiunile tale de luni ar aplana foamea şi smerirea celor săraci, şi anume ale angajaţilor tăi. Aici este o mare ironie pe care Domnul vrea să o observăm. Saracii sunt flămînzi şi smeriţi, versetul 10. Aceşti oameni sunt deasemenea flămînzi şi smeriţi – prin postire. Dar pentru ce anume ei postesc? Este oare pentru propiile lor păcate? – păcatul de a fi prea sever cu angajaţii? Păcatul de a subjuga pe cei săraci? Păcatul de a neglija necesităţile de hrană şi îmbrăcăminte ale celor săraci? Nu. Aceasta nu este ceea pentru ce ei postesc. Comportamentul lor de luni demonstrează aceasta. Deci Domnul vine la ei şi le spune:”Postul pe care eu îl prefer nu este ca voi să fiţi flămînzi şi smeriţi de religie, dar acela prin care voi îl hrăniţi pe cel flămînd şi smerit. Atunci noi vom vedea dacă voi într-adevăr postiţi în numele dreptăţii” .

Cînd noi trăim în păcate – păcatul de a fi nemilos, înşelător sau nedrept – Postul pe care Domnul îl preferă nu este religia ce ar acoperi aceste păcate, ci un atac direct împotriva acestora. Pentru aceşti oameni postirea nu a reprezentat o luptă cu păcatele din viaţa lor; a fost doar un camuflaj. Dacă ei vor fi înfometaţi şi se vor lehămiti un pic, faptul că ei sunt indiferenţi faţă de cei flămînzi şi mîhniţi nu va mai conta. Astfel Domnul vine şi spune, „Eu vă testez inimile. Traieşte fără pîine în numele celor săraci. Cedează-le-o lor. Astfel de post eu aleg.”

Postul ales de Dumnezeu: O prescriere de la medic nu o descriere a unui serviciu

Atunci Dumnezeu descrie în versetul 6-12 ce anume este implicat în acest proces de postire a unuia şi care sunt nemaipomenitele răscumpărări pentru a alege acest mod de trai. Tu rechemi spusele lui Isus precum că: ”Tatăl tău ceresc ce le ştie şi le vede pe toate în secret, te va răsplăti.” Iată care sunt unele dintre cele promise de Dumnezeu a le oferi celor care aleg acest mod de postire (Psalmul 41:1-3).

Mai întîi de toate să aruncăm o privire asupra postirii şi apoi asupra promisiunilor Domnului celor ce traiesc în acest mod. Nu faceţi greşeala de a gîndi că aceasta este un serviciu pe care Domnul l-a oferit muritorilor cu scopul de a le oferi salarii pentru acestea. Nu există nici un fel de cîştiguri în acest scop. Domnul lui Isaiah nu poate fi negociat cu el. El este foarte suveran şi liber, oferind din plin celor ce cred în El. Isaiah 30:15 spune, „Astfel Domnul Dumnezeu, Sfîntul Israelului a spus: În pocăinţă şi linişte veţi fi salvaţi, puterea ta este în credinţă şi pace.” Puterea de a posti vine de la Dumnezeu nu de la noi. Şi aceasta vine prin credinţa în El.

Dumnezeu cere să primim postul ca o prescriere de la medic şi nu ca un job. În versetul 8 se spune că dacă tu accepţi acest mod de trai – dacă urmezi prescrierile medicului de postire – Restabilirea ta – vindecarea ta – va înainta accelerat. „Dacă ai încredere în Medic, şi demonstrezi aceasta prin urmarea indicaţiilor sale, tu te vei face bine. ” Deci nu crede că vei cîştiga ceva anume de la Dumnezeu. Ai încredere în iertarea sa şi urmează prescrierile sale, şi tu vei fi binecuvîntat. Dar niciodată să nu gîndeşti că ai cîştigat sau ai meritat ceva.

Prescrierile Doctorului

Să ne familiarizăm cu prescrierea – postul pe care-l alege Domnul. Începutul în versetul 6: „Acesta nu este postirea pe care eu o aleg,

* Să slăbim din lanţurile ticăloşiei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi a-i elibera pe cei asupriţi,
* Şi a distruge fiecare jug?
* Este să împarţi pîinea ta cu cei înfometaţi,
* Şi să le oferi cămin celor săraci şi lipsiţi de adăpost;
* Cînd vezi pe cel dezbrăcat sa-l acoperi;
* Şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă?”

Apoi în versetul 8 şi 9a se adeveresc promisiunile Domnului în cazul cind tu ai încredere în prescrierile medicului de postire. Dar treci peste acest moment pentru o clipă şi vezi restul indicaţiilor în versetul 9b-10a.

* Dacă tu înlături jugul de la mijlocul tău,
* Arătatul cu degetul,
* Glasul ticăloşiei
* Si dacă te dedici celor înfometaţi
* Şi satisfaci dorinţele celor ce suferă...”

Acestea sunt indicaţiile Domnului. Aceasta este postirea pe care Medicul o indică pacientului Israel, care este bolnav cu boala ipocriziei şi ticăloşeniei împotriva celor săraci.

Sunt 13 componente dar care se divizează în şapte categorii, acestea fiind ca o chemare a bisericii. Noi trebuie să descoperim modul de a adera la această prescriere a postului.

1. Ridică povara sclaviei

În acest post, noi suntem chemaţi a ridica povara sclaviei.

Cinci din aceste componente strigă pentru libertate. Versetul 6:

* A slabi jugul ticăloşeniei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi ai elibera pe cei subjugaţi,
* Şi a distruge fiecare jug?

Versetul 9:

* „Dacă tu îndepărtezi jugul de la mijlocul tău...”

Lanţuri, legături, robie, opresie, robie, robie... Ideea este ca tu să eliberezi oamenii nu să-i subjughezi. Isus a spus în Luca 11:46, „Vai de voi avocaţi! Pentru voi a asupri oameni cu poveri grele, în timp ce voi însuşi nici măcar nu veţi atinge poverile.”Noi suntem chemaţi a elibera oamenii de poveri, ci nu sa-i subjugăm cu ele.

2. Hrăneşte-i pe cei înfometaţi

În acest post noi suntem chemaţi ai hrăni pe cei flămînzi.

Versetul 7: „Este oare (acest post)să nu împarţi pita ta cu cel înfometat?”

3. Adăposteşte-i pe cei fară acoperiş

În acest post noi suntem chemaţi să le oferim adăpost celor ce nu-l au.

Versetul 7: „Şi sa-l aducem pe cel sărac şi fără adăpost în casele noastre.”

4. Îmbracă-l pe cel dezbrăcat

În acest post suntem chemaţi ai îmbrăca pe cei dezbrăcaţi.

Versetul 7: „Cînd îl vezi pe cel dezgolit, acoperă-l.”

5. Simpatizează

În acest post noi suntem chemaţi a simpatiza; să simţim ce alţii simt deoarece toţi suntem la fel.

Versetul 7: „Şi să nu te ascunzi de tine însuţi?” Ideea ar putea fi la fel ca şi în Hebrews 13:3:”Aduţi aminte de cei încarceraţi, ca şi fiind în închisoare cu ei, şi cei ce sunt maltrataţi, deoarece sunteţi la fel.”Aveţi acelaşi trup. Astfel imaginaţi-vă în locul lor şi simţiţi ce ei simt.

6. Puneţi deoparte dispreţul pentru alţii

În acest post suntem chemaţi să punem de-o parte gesturile şi cuvintele ce demonstrează dispreţ crud pentru alţi oameni. Versetul 9: „Îndepărtează ... arătatul cu degetul („trimiterea” cu degetul care ar fi mult mai aproape de expresia „a arăta cuiva degetul” decît de a arăta cu degetul la cineva); şi (înlătură) glasul ticăloşiei.” Deci evită a vorbi şi a gesticula încît să demostrezi dispreţ pentru alţii.

7. Dedica-te şi satisface sufletul celor îndureraţi

În sfîrşit, în acest post suntem chemaţi nu doar să oferim hrană, dar şi să ne oferim sufletele noastre – şi deci nu doar a umple stomacul celor săraci, dar şi sufletul celor mîhniţi.

Versetul 10: „Şi dacă te oferi (=spiritul) celor flămînzi, şi satisfaci dorinţele (spiritul) celor trişti...” Acesta este unul dintre mesajele acestui sfîrşit de săptămînă cu John Hazes: mijlocirea celor săraci nu este doar a oferi lucruri. Înseamnă a te oferi pe tine însuţi. Nu este doar o uşurare ci este o relaţie.

Rezultatele promise în urma respectării indicaţiilor Medicului

Acum, dacă noi credem în de ajuns în Dumnezeu pentru al urmări în cele şapte puncte ale postului din prescrierile sale, ce se va întîmpla în vieţile noastre şi cele ale bisericii? Aceste promisiunii demne de şapte predici. Dar eu voi menţiona categoriile şi mă voi ruga Domnului să vă dea tărie a medita asupra acestora înde-ajuns pentru a vedea măreţia lor.

1. Întunericul va deveni lumină

Dacă noi postim în aşa mod, întunericul din vieţile noastre va deveni lumină:

Versetul 8: „Şi atunci lumina ta va străbate ca zorii zilei.”

Versetul 10 (la sfîrşit): „Atunci lumina ta va lumina în întuneric, şi obscuritatea ta se va lumina.”

Doreşti să ai doar lumină în viaţa ta? Fii receptivă la resursele Domnului – ascultă-ţi Medicul – şi dedică-te unei persone ce are nevoie de ajutor.

2. Puterea fizică

Dacă noi postim, vom fi puternici.

Versetul 8: „Şi recuperarea ta va fi grabnică...” Versetul 11: „ Şi (el va) da putere oaselor tale.” Cine ştie cîtă slăbiciune este în noi, deoarece noi am putea să nu depunem energia de care posedăm în slăbiciunile altora?

3. Domnul este cu noi oferind dreptate şi glorie

Dacă noi ţinem acest post, Domnul va fi înaintea noastră şi în spatele nostru şi în mijlocul nostru cu justeţe şi glorie.

La finele Versetului 8:”Dreptatea va fi înaintea ta; gloria Domnului va fi paznicul tău.”

Deci Domnul va fi înaintea ta cu dreptatea şi în spatele tău cu gloria sa. Versetul 9:”Şi apoi tu-l vei chema şi El î-ţi va răspunde; Tu vei plînge şi El va zice,Eu sunt aici.” Oricînd El este chemat, de fiecare dată El spune, „Aici!”. Cînd noi facem ceea ce a făcut feciorul său – în forţa pe care o oferă Fiul său – „devenind sărac pentru ca alţii să poată deveni bogaţi”. (2 Corinţienii 8:9), apoi Domnul ne înconjoară cu dragoste atotputernică, protecţie şi grijă.

4. Domnul ne va îndruma mereu

Dacă noi postim, Domnul ne va îndruma mereu.

Versetul 11: „Şi Domnul te va îndruma mereu.” Ce promisiune valoroasă este pentru noi aceasta, fiind o biserică şi o Echipă de Specialişti în Planificare. Mă întreb uneori cîtă confuzie şi nesiguranţă poate exista în viaţa unora, ce neglijează ministerul săracilor. Domnul oferă cea mai aprofundată şi atentă îndrumare celor ce se dedică celor nevoiaşi – mai ales celor săraci.

5. Domnul va aduce satisfacere în sufletele noastre

Dacă postim El va aduce satisfacere în sufletele noastre.

Versetul 11: „Şi (El va) satisface dorinţele tale ( şi anume:sufletul tău) unde a fost afectat.” Sufletele noastre sunte menite a fi satisfăcute de Dumnezeu. Dar noi învăţăm de fiecare dată că această satisfacere în Dumnezeu se consumă cînd noi o extindem asupra altora. Oferindu-ne ajutorul celor săraci este una dintre cele mai profunde satisfacere.

6. Domnul ne va transforma într-o grădină stropită

Dacă noi respectăm postul, Domnul te va transforma într-o grădină stropită cu ape ce nu seacă niciodată. Versetul 11, la sfîrşit: ”Şi tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor ce nu seacă niciodată.” În Biblie este un principiu spiritual paradoxal: dacă te dedici altora, tu eşti cel care eşti în cîştig. Dacă oferi lucruri, tu primeşti mai mult. Cînd eşti stropit cu binecuvîntarea Domnului tu nu doar devii o grădină stropită dar deasemenea devii un izvor nesecat.

Această promisiune se adevereşte în Noul Testament cînd Isus spune în versul din John 7:38, „El, care are încredere în mine după cum spune Biblia: din interiorul cel mai profund al său va curge rîuri de ape dătătoare de viaţă.(izvoare ce nu seacă niciodată). 39 El este vocea Spiritului, pe care cei ce cred în El, o vor auzi.” Deci poţi să vezi că avînd încredere în Isus este soluţia:”El care are încredere în mine... Spiritul se mişcă cînd noi prin credinţă ne oferim lui Isus în numele dragostei şi mulţumirii celor nevoiaşi .”

7. Domnul va restaura ruinele oraşului său şi poporul

În sfîrşit, dacă noi respectăm postirea, asta e, dacă oferim ajutor celor săraci, Domnul va restora ruinele oraşului şi ale poporului său.

Versetul 12: „Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele antichităţii; voi veţi ridica vechile construcţii şi veţi fi numiţi restauratorii zidirii, restauratorii străzilor în care locuim.”

Să avem încredere în Marele Doctor – Dumnezeu, medicul nostru. Să acceptăm postul pe care El ni l-a prescris. Va însemna lumină, tratament, îndrumare, restaurare, împrospătare şi resurse-toate acestea cu prezenţa Domnului însuşi în inimile noastre. Şi nu poate fi mai bine decît aşa.

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 2

Steffmahr — Wed, 09 Dec 2009 13:01:29 GMT

Steffmahr:

{{Info|A Fast for Waters that Do Not Fail, Part 2}}

Isaiah 58:1-12

1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul restaurator al zidirilor, restauratorul străzilor unde noi locuim.

 Întroducere şi revizuire

Săptămîna trecută noi am învăţat din versetul 1-5 că după cum tu tratezi oamenii în ziua de luni, acesta este testul de autenticitate al postirii tale de duminica. Ei se plîng lui Dumnezeu în versetul 3,”De ce noi am postit iar Tu nu ai văzut?” Şi Domnul le răspunde la finele versetului, „Iată, în ziua ta de post tu afli ce-ţi doreşti şi tu-ţi hăituieşti lucrătorii.” Şi Dumnezeu întreabă în versetul 5, „Este oare acesta modul în care eu doresc să postesc?” Ceea ce ar însemna că acest mod de postire este inacceptabil. Domnul poartă cu ostentaţie acest mod de postire cînd în versetul 5 El spune, „Este acesta pentru a pleca capul semeni unei trestii?” Acest gest de auto impunere a religiei nu este cu mult mai spiritual decît o trestie aplecată în mlaştină.

De ce acest mod de postire este inacceptabil de Dumnezeu? Care este adevărata problemă? Problema este că ei au lăsat păcatele lor deoparte.Unicul mod autentic de postire este acela care include un atac spiritual împotriva propriilor păcate. Oricare alte motive am avea pentru a posti, noi trebuie să postim pentru sfinţenia personală. Noi nu putem să postim pentru nimic altceva cu toată inima atîta timp cît avem careva păcate nespuse. Unica postire ce ar fi constituită autentică ar fi cea care ar însemna postirea împotriva propriilor păcate. Singurul mod autentic de credinţă ar fi credinţa ce implică cel puţin un atac împotriva păcatelor personale.Unicul mod autentic de închinare este cea care implică cel puţin un atac implicit împotriva păcatelor personale.

Şi ce reprezintă acest text este faptul că acţiunile noastre în ziua de luni este ca un test a ceea ce noi într-adevăr intenţionăm în procesul de atac al păcatelor din vieţile noastre, şi prin urmare dacă postirea noastră şi rugăciunile şi închinările de duminică sunt autentice. Dacă noi suntem sinceri în rugăciunile noastre de duminică referitor la păcatele noastre, atunci noi vom întreprinde ceva acţiuni luni, pentru a lupta împotriva lor. Nu întotdeauna noi reuşim să obţinem ce dorim, dar noi totuşi vom reuşi să luptăm împotriva păcatelor noastre de Luni, dacă postirea noastră de duminică a fost autentică.

Dacă există careva păcate ne soluţionte în viaţa ta, iar tu posteşti pentru altceva, pentru binecuvîntare, însănătoşire – Domnul va veni la tine şi va spune: „Postul pe care Eu îl aleg este acela ce va fi făcut pentru iertarea acelor păcate nespuse”. Modul în care El face aceasta este uimitor. Versetul 5 spune că ei posteau şi se „umileau”. Acel „umilit”deasemenea înseamnă „a smeri”. Deci ei se smereau prin foame şi postire. Dar Domnul spune că aceasta nu este modul de postire pe care El îl alege. Iar în versetul 10 el spune că există careva oameni flămînzi şi smeriţi de care el este foarte îngrijorat, şi anume îngrijorat pentru cei care nu aleg a fi înfometaţi şi smeriţi dar totuşi sunt flămînzi şi smeriţi deoarece oamenii religioşi îi subjughează în loc să-i hrănească. Versetul 10: „Şi dacă te dedici foamei, Şi dacă satisfaci dorinţele celor smeriţi... (în loc de oprimarea lor).”

Cu alte cuvinte, postirea ta şi smerirea de sine duminica nu este un atac al propriilor păcate. Căci dacă ar fi fost cazul, acţiunile tale de luni ar aplana foamea şi smerirea celor săraci, şi anume ale angajaţilor tăi. Aici este o mare ironie pe care Domnul vrea să o observăm. Saracii sunt flămînzi şi smeriţi, versetul 10. Aceşti oameni sunt deasemenea flămînzi şi smeriţi – prin postire. Dar pentru ce anume ei postesc? Este oare pentru propiile lor păcate? – păcatul de a fi prea sever cu angajaţii? Păcatul de a subjuga pe cei săraci? Păcatul de a neglija necesităţile de hrană şi îmbrăcăminte ale celor săraci? Nu. Aceasta nu este ceea pentru ce ei postesc. Comportamentul lor de luni demonstrează aceasta. Deci Domnul vine la ei şi le spune:”Postul pe care eu îl prefer nu este ca voi să fiţi flămînzi şi smeriţi de religie, dar acela prin care voi îl hrăniţi pe cel flămînd şi smerit. Atunci noi vom vedea dacă voi într-adevăr postiţi în numele dreptăţii” .

Cînd noi trăim în păcate – păcatul de a fi nemilos, înşelător sau nedrept – Postul pe care Domnul îl preferă nu este religia ce ar acoperi aceste păcate, ci un atac direct împotriva acestora. Pentru aceşti oameni postirea nu a reprezentat o luptă cu păcatele din viaţa lor; a fost doar un camuflaj. Dacă ei vor fi înfometaţi şi se vor lehămiti un pic, faptul că ei sunt indiferenţi faţă de cei flămînzi şi mîhniţi nu va mai conta. Astfel Domnul vine şi spune, „Eu vă testez inimile. Traieşte fără pîine în numele celor săraci. Cedează-le-o lor. Astfel de post eu aleg.”

Postul ales de Dumnezeu: O prescriere de la medic nu o descriere a unui serviciu

Atunci Dumnezeu descrie în versetul 6-12 ce anume este implicat în acest proces de postire a unuia şi care sunt nemaipomenitele răscumpărări pentru a alege acest mod de trai. Tu rechemi spusele lui Isus precum că: ”Tatăl tău ceresc ce le ştie şi le vede pe toate în secret, te va răsplăti.” Iată care sunt unele dintre cele promise de Dumnezeu a le oferi celor care aleg acest mod de postire (Psalmul 41:1-3).

Mai întîi de toate să aruncăm o privire asupra postirii şi apoi asupra promisiunilor Domnului celor ce traiesc în acest mod. Nu faceţi greşeala de a gîndi că aceasta este un serviciu pe care Domnul l-a oferit muritorilor cu scopul de a le oferi salarii pentru acestea. Nu există nici un fel de cîştiguri în acest scop. Domnul lui Isaiah nu poate fi negociat cu el. El este foarte suveran şi liber, oferind din plin celor ce cred în El. Isaiah 30:15 spune, „Astfel Domnul Dumnezeu, Sfîntul Israelului a spus: În pocăinţă şi linişte veţi fi salvaţi, puterea ta este în credinţă şi pace.” Puterea de a posti vine de la Dumnezeu nu de la noi. Şi aceasta vine prin credinţa în El.

Dumnezeu cere să primim postul ca o prescriere de la medic şi nu ca un job. În versetul 8 se spune că dacă tu accepţi acest mod de trai – dacă urmezi prescrierile medicului de postire – Restabilirea ta – vindecarea ta – va înainta accelerat. „Dacă ai încredere în Medic, şi demonstrezi aceasta prin urmarea indicaţiilor sale, tu te vei face bine. ” Deci nu crede că vei cîştiga ceva anume de la Dumnezeu. Ai încredere în iertarea sa şi urmează prescrierile sale, şi tu vei fi binecuvîntat. Dar niciodată să nu gîndeşti că ai cîştigat sau ai meritat ceva.

Prescrierile Doctorului

Să ne familiarizăm cu prescrierea – postul pe care-l alege Domnul. Începutul în versetul 6: „Acesta nu este postirea pe care eu o aleg,

* Să slăbim din lanţurile ticăloşiei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi a-i elibera pe cei asupriţi,
* Şi a distruge fiecare jug?
* Este să împarţi pîinea ta cu cei înfometaţi,
* Şi să le oferi cămin celor săraci şi lipsiţi de adăpost;
* Cînd vezi pe cel dezbrăcat sa-l acoperi;
* Şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă?”

Apoi în versetul 8 şi 9a se adeveresc promisiunile Domnului în cazul cind tu ai încredere în prescrierile medicului de postire. Dar treci peste acest moment pentru o clipă şi vezi restul indicaţiilor în versetul 9b-10a.

* Dacă tu înlături jugul de la mijlocul tău,
* Arătatul cu degetul,
* Glasul ticăloşiei
* Si dacă te dedici celor înfometaţi
* Şi satisfaci dorinţele celor ce suferă...”

Acestea sunt indicaţiile Domnului. Aceasta este postirea pe care Medicul o indică pacientului Israel, care este bolnav cu boala ipocriziei şi ticăloşeniei împotriva celor săraci.

Sunt 13 componente dar care se divizează în şapte categorii, acestea fiind ca o chemare a bisericii. Noi trebuie să descoperim modul de a adera la această prescriere a postului.

1. Ridică povara sclaviei

În acest post, noi suntem chemaţi a ridica povara sclaviei.

Cinci din aceste componente strigă pentru libertate. Versetul 6:

* A slabi jugul ticăloşeniei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi ai elibera pe cei subjugaţi,
* Şi a distruge fiecare jug?

Versetul 9:

* „Dacă tu îndepărtezi jugul de la mijlocul tău...”

Lanţuri, legături, robie, opresie, robie, robie... Ideea este ca tu să eliberezi oamenii nu să-i subjughezi. Isus a spus în Luca 11:46, „Vai de voi avocaţi! Pentru voi a asupri oameni cu poveri grele, în timp ce voi însuşi nici măcar nu veţi atinge poverile.”Noi suntem chemaţi a elibera oamenii de poveri, ci nu sa-i subjugăm cu ele.

2. Hrăneşte-i pe cei înfometaţi

În acest post noi suntem chemaţi ai hrăni pe cei flămînzi.

Versetul 7: „Este oare (acest post)să nu împarţi pita ta cu cel înfometat?”

3. Adăposteşte-i pe cei fară acoperiş

În acest post noi suntem chemaţi să le oferim adăpost celor ce nu-l au.

Versetul 7: „Şi sa-l aducem pe cel sărac şi fără adăpost în casele noastre.”

4. Îmbracă-l pe cel dezbrăcat

În acest post suntem chemaţi ai îmbrăca pe cei dezbrăcaţi.

Versetul 7: „Cînd îl vezi pe cel dezgolit, acoperă-l.”

5. Simpatizează

În acest post noi suntem chemaţi a simpatiza; să simţim ce alţii simt deoarece toţi suntem la fel.

Versetul 7: „Şi să nu te ascunzi de tine însuţi?” Ideea ar putea fi la fel ca şi în Hebrews 13:3:”Aduţi aminte de cei încarceraţi, ca şi fiind în închisoare cu ei, şi cei ce sunt maltrataţi, deoarece sunteţi la fel.”Aveţi acelaşi trup. Astfel imaginaţi-vă în locul lor şi simţiţi ce ei simt.

6. Puneţi deoparte dispreţul pentru alţii

În acest post suntem chemaţi să punem de-o parte gesturile şi cuvintele ce demonstrează dispreţ crud pentru alţi oameni. Versetul 9: „Îndepărtează ... arătatul cu degetul („trimiterea” cu degetul care ar fi mult mai aproape de expresia „a arăta cuiva degetul” decît de a arăta cu degetul la cineva); şi (înlătură) glasul ticăloşiei.” Deci evită a vorbi şi a gesticula încît să demostrezi dispreţ pentru alţii.

7. Dedica-te şi satisface sufletul celor îndureraţi

În sfîrşit, în acest post suntem chemaţi nu doar să oferim hrană, dar şi să ne oferim sufletele noastre – şi deci nu doar a umple stomacul celor săraci, dar şi sufletul celor mîhniţi.

Versetul 10: „Şi dacă te oferi (=spiritul) celor flămînzi, şi satisfaci dorinţele (spiritul) celor trişti...” Acesta este unul dintre mesajele acestui sfîrşit de săptămînă cu John Hazes: mijlocirea celor săraci nu este doar a oferi lucruri. Înseamnă a te oferi pe tine însuţi. Nu este doar o uşurare ci este o relaţie.

Rezultatele promise în urma respectării indicaţiilor Medicului

Acum, dacă noi credem în de ajuns în Dumnezeu pentru al urmări în cele şapte puncte ale postului din prescrierile sale, ce se va întîmpla în vieţile noastre şi cele ale bisericii? Aceste promisiunii demne de şapte predici. Dar eu voi menţiona categoriile şi mă voi ruga Domnului să vă dea tărie a medita asupra acestora înde-ajuns pentru a vedea măreţia lor.

1. Întunericul va deveni lumină

Dacă noi postim în aşa mod, întunericul din vieţile noastre va deveni lumină:

Versetul 8: „Şi atunci lumina ta va străbate ca zorii zilei.”

Versetul 10 (la sfîrşit): „Atunci lumina ta va lumina în întuneric, şi obscuritatea ta se va lumina.”

Doreşti să ai doar lumină în viaţa ta? Fii receptivă la resursele Domnului – ascultă-ţi Medicul – şi dedică-te unei persone ce are nevoie de ajutor.

2. Puterea fizică

Dacă noi postim, vom fi puternici.

Versetul 8: „Şi recuperarea ta va fi grabnică...” Versetul 11: „ Şi (el va) da putere oaselor tale.” Cine ştie cîtă slăbiciune este în noi, deoarece noi am putea să nu depunem energia de care posedăm în slăbiciunile altora?

3. Domnul este cu noi oferind dreptate şi glorie

Dacă noi ţinem acest post, Domnul va fi înaintea noastră şi în spatele nostru şi în mijlocul nostru cu justeţe şi glorie.

La finele Versetului 8:”Dreptatea va fi înaintea ta; gloria Domnului va fi paznicul tău.”

Deci Domnul va fi înaintea ta cu dreptatea şi în spatele tău cu gloria sa. Versetul 9:”Şi apoi tu-l vei chema şi El î-ţi va răspunde; Tu vei plînge şi El va zice,Eu sunt aici.” Oricînd El este chemat, de fiecare dată El spune, „Aici!”. Cînd noi facem ceea ce a făcut feciorul său – în forţa pe care o oferă Fiul său – „devenind sărac pentru ca alţii să poată deveni bogaţi”. (2 Corinţienii 8:9), apoi Domnul ne înconjoară cu dragoste atotputernică, protecţie şi grijă.

4. Domnul ne va îndruma mereu

Dacă noi postim, Domnul ne va îndruma mereu.

Versetul 11: „Şi Domnul te va îndruma mereu.” Ce promisiune valoroasă este pentru noi aceasta, fiind o biserică şi o Echipă de Specialişti în Planificare. Mă întreb uneori cîtă confuzie şi nesiguranţă poate exista în viaţa unora, ce neglijează ministerul săracilor. Domnul oferă cea mai aprofundată şi atentă îndrumare celor ce se dedică celor nevoiaşi – mai ales celor săraci.

5. Domnul va aduce satisfacere în sufletele noastre

Dacă postim El va aduce satisfacere în sufletele noastre.

Versetul 11: „Şi (El va) satisface dorinţele tale ( şi anume:sufletul tău) unde a fost afectat.” Sufletele noastre sunte menite a fi satisfăcute de Dumnezeu. Dar noi învăţăm de fiecare dată că această satisfacere în Dumnezeu se consumă cînd noi o extindem asupra altora. Oferindu-ne ajutorul celor săraci este una dintre cele mai profunde satisfacere.

6. Domnul ne va transforma într-o grădină stropită

Dacă noi respectăm postul, Domnul te va transforma într-o grădină stropită cu ape ce nu seacă niciodată. Versetul 11, la sfîrşit: ”Şi tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor ce nu seacă niciodată.” În Biblie este un principiu spiritual paradoxal: dacă te dedici altora, tu eşti cel care eşti în cîştig. Dacă oferi lucruri, tu primeşti mai mult. Cînd eşti stropit cu binecuvîntarea Domnului tu nu doar devii o grădină stropită dar deasemenea devii un izvor nesecat.

Această promisiune se adevereşte în Noul Testament cînd Isus spune în versul din John 7:38, „El, care are încredere în mine după cum spune Biblia: din interiorul cel mai profund al său va curge rîuri de ape dătătoare de viaţă.(izvoare ce nu seacă niciodată). 39 El este vocea Spiritului, pe care cei ce cred în El, o vor auzi.” Deci poţi să vezi că avînd încredere în Isus este soluţia:”El care are încredere în mine... Spiritul se mişcă cînd noi prin credinţă ne oferim lui Isus în numele dragostei şi mulţumirii celor nevoiaşi .”

7. Domnul va restaura ruinele oraşului său şi poporul

În sfîrşit, dacă noi respectăm postirea, asta e, dacă oferim ajutor celor săraci, Domnul va restora ruinele oraşului şi ale poporului său.

Versetul 12: „Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele antichităţii; voi veţi ridica vechile construcţii şi veţi fi numiţi restauratorii zidirii, restauratorii străzilor în care locuim.”

Să avem încredere în Marele Doctor – Dumnezeu, medicul nostru. Să acceptăm postul pe care El ni l-a prescris. Va însemna lumină, tratament, îndrumare, restaurare, împrospătare şi resurse-toate acestea cu prezenţa Domnului însuşi în inimile noastre. Şi nu poate fi mai bine decît aşa.

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 2

Steffmahr — Wed, 09 Dec 2009 13:00:58 GMT

Steffmahr:

{{Info|A Fast for Waters that Do Not Fail: Part 2}}

Isaiah 58:1-12

1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul restaurator al zidirilor, restauratorul străzilor unde noi locuim.

 Întroducere şi revizuire

Săptămîna trecută noi am învăţat din versetul 1-5 că după cum tu tratezi oamenii în ziua de luni, acesta este testul de autenticitate al postirii tale de duminica. Ei se plîng lui Dumnezeu în versetul 3,”De ce noi am postit iar Tu nu ai văzut?” Şi Domnul le răspunde la finele versetului, „Iată, în ziua ta de post tu afli ce-ţi doreşti şi tu-ţi hăituieşti lucrătorii.” Şi Dumnezeu întreabă în versetul 5, „Este oare acesta modul în care eu doresc să postesc?” Ceea ce ar însemna că acest mod de postire este inacceptabil. Domnul poartă cu ostentaţie acest mod de postire cînd în versetul 5 El spune, „Este acesta pentru a pleca capul semeni unei trestii?” Acest gest de auto impunere a religiei nu este cu mult mai spiritual decît o trestie aplecată în mlaştină.

De ce acest mod de postire este inacceptabil de Dumnezeu? Care este adevărata problemă? Problema este că ei au lăsat păcatele lor deoparte.Unicul mod autentic de postire este acela care include un atac spiritual împotriva propriilor păcate. Oricare alte motive am avea pentru a posti, noi trebuie să postim pentru sfinţenia personală. Noi nu putem să postim pentru nimic altceva cu toată inima atîta timp cît avem careva păcate nespuse. Unica postire ce ar fi constituită autentică ar fi cea care ar însemna postirea împotriva propriilor păcate. Singurul mod autentic de credinţă ar fi credinţa ce implică cel puţin un atac împotriva păcatelor personale.Unicul mod autentic de închinare este cea care implică cel puţin un atac implicit împotriva păcatelor personale.

Şi ce reprezintă acest text este faptul că acţiunile noastre în ziua de luni este ca un test a ceea ce noi într-adevăr intenţionăm în procesul de atac al păcatelor din vieţile noastre, şi prin urmare dacă postirea noastră şi rugăciunile şi închinările de duminică sunt autentice. Dacă noi suntem sinceri în rugăciunile noastre de duminică referitor la păcatele noastre, atunci noi vom întreprinde ceva acţiuni luni, pentru a lupta împotriva lor. Nu întotdeauna noi reuşim să obţinem ce dorim, dar noi totuşi vom reuşi să luptăm împotriva păcatelor noastre de Luni, dacă postirea noastră de duminică a fost autentică.

Dacă există careva păcate ne soluţionte în viaţa ta, iar tu posteşti pentru altceva, pentru binecuvîntare, însănătoşire – Domnul va veni la tine şi va spune: „Postul pe care Eu îl aleg este acela ce va fi făcut pentru iertarea acelor păcate nespuse”. Modul în care El face aceasta este uimitor. Versetul 5 spune că ei posteau şi se „umileau”. Acel „umilit”deasemenea înseamnă „a smeri”. Deci ei se smereau prin foame şi postire. Dar Domnul spune că aceasta nu este modul de postire pe care El îl alege. Iar în versetul 10 el spune că există careva oameni flămînzi şi smeriţi de care el este foarte îngrijorat, şi anume îngrijorat pentru cei care nu aleg a fi înfometaţi şi smeriţi dar totuşi sunt flămînzi şi smeriţi deoarece oamenii religioşi îi subjughează în loc să-i hrănească. Versetul 10: „Şi dacă te dedici foamei, Şi dacă satisfaci dorinţele celor smeriţi... (în loc de oprimarea lor).”

Cu alte cuvinte, postirea ta şi smerirea de sine duminica nu este un atac al propriilor păcate. Căci dacă ar fi fost cazul, acţiunile tale de luni ar aplana foamea şi smerirea celor săraci, şi anume ale angajaţilor tăi. Aici este o mare ironie pe care Domnul vrea să o observăm. Saracii sunt flămînzi şi smeriţi, versetul 10. Aceşti oameni sunt deasemenea flămînzi şi smeriţi – prin postire. Dar pentru ce anume ei postesc? Este oare pentru propiile lor păcate? – păcatul de a fi prea sever cu angajaţii? Păcatul de a subjuga pe cei săraci? Păcatul de a neglija necesităţile de hrană şi îmbrăcăminte ale celor săraci? Nu. Aceasta nu este ceea pentru ce ei postesc. Comportamentul lor de luni demonstrează aceasta. Deci Domnul vine la ei şi le spune:”Postul pe care eu îl prefer nu este ca voi să fiţi flămînzi şi smeriţi de religie, dar acela prin care voi îl hrăniţi pe cel flămînd şi smerit. Atunci noi vom vedea dacă voi într-adevăr postiţi în numele dreptăţii” .

Cînd noi trăim în păcate – păcatul de a fi nemilos, înşelător sau nedrept – Postul pe care Domnul îl preferă nu este religia ce ar acoperi aceste păcate, ci un atac direct împotriva acestora. Pentru aceşti oameni postirea nu a reprezentat o luptă cu păcatele din viaţa lor; a fost doar un camuflaj. Dacă ei vor fi înfometaţi şi se vor lehămiti un pic, faptul că ei sunt indiferenţi faţă de cei flămînzi şi mîhniţi nu va mai conta. Astfel Domnul vine şi spune, „Eu vă testez inimile. Traieşte fără pîine în numele celor săraci. Cedează-le-o lor. Astfel de post eu aleg.”

Postul ales de Dumnezeu: O prescriere de la medic nu o descriere a unui serviciu

Atunci Dumnezeu descrie în versetul 6-12 ce anume este implicat în acest proces de postire a unuia şi care sunt nemaipomenitele răscumpărări pentru a alege acest mod de trai. Tu rechemi spusele lui Isus precum că: ”Tatăl tău ceresc ce le ştie şi le vede pe toate în secret, te va răsplăti.” Iată care sunt unele dintre cele promise de Dumnezeu a le oferi celor care aleg acest mod de postire (Psalmul 41:1-3).

Mai întîi de toate să aruncăm o privire asupra postirii şi apoi asupra promisiunilor Domnului celor ce traiesc în acest mod. Nu faceţi greşeala de a gîndi că aceasta este un serviciu pe care Domnul l-a oferit muritorilor cu scopul de a le oferi salarii pentru acestea. Nu există nici un fel de cîştiguri în acest scop. Domnul lui Isaiah nu poate fi negociat cu el. El este foarte suveran şi liber, oferind din plin celor ce cred în El. Isaiah 30:15 spune, „Astfel Domnul Dumnezeu, Sfîntul Israelului a spus: În pocăinţă şi linişte veţi fi salvaţi, puterea ta este în credinţă şi pace.” Puterea de a posti vine de la Dumnezeu nu de la noi. Şi aceasta vine prin credinţa în El.

Dumnezeu cere să primim postul ca o prescriere de la medic şi nu ca un job. În versetul 8 se spune că dacă tu accepţi acest mod de trai – dacă urmezi prescrierile medicului de postire – Restabilirea ta – vindecarea ta – va înainta accelerat. „Dacă ai încredere în Medic, şi demonstrezi aceasta prin urmarea indicaţiilor sale, tu te vei face bine. ” Deci nu crede că vei cîştiga ceva anume de la Dumnezeu. Ai încredere în iertarea sa şi urmează prescrierile sale, şi tu vei fi binecuvîntat. Dar niciodată să nu gîndeşti că ai cîştigat sau ai meritat ceva.

Prescrierile Doctorului

Să ne familiarizăm cu prescrierea – postul pe care-l alege Domnul. Începutul în versetul 6: „Acesta nu este postirea pe care eu o aleg,

* Să slăbim din lanţurile ticăloşiei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi a-i elibera pe cei asupriţi,
* Şi a distruge fiecare jug?
* Este să împarţi pîinea ta cu cei înfometaţi,
* Şi să le oferi cămin celor săraci şi lipsiţi de adăpost;
* Cînd vezi pe cel dezbrăcat sa-l acoperi;
* Şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă?”

Apoi în versetul 8 şi 9a se adeveresc promisiunile Domnului în cazul cind tu ai încredere în prescrierile medicului de postire. Dar treci peste acest moment pentru o clipă şi vezi restul indicaţiilor în versetul 9b-10a.

* Dacă tu înlături jugul de la mijlocul tău,
* Arătatul cu degetul,
* Glasul ticăloşiei
* Si dacă te dedici celor înfometaţi
* Şi satisfaci dorinţele celor ce suferă...”

Acestea sunt indicaţiile Domnului. Aceasta este postirea pe care Medicul o indică pacientului Israel, care este bolnav cu boala ipocriziei şi ticăloşeniei împotriva celor săraci.

Sunt 13 componente dar care se divizează în şapte categorii, acestea fiind ca o chemare a bisericii. Noi trebuie să descoperim modul de a adera la această prescriere a postului.

1. Ridică povara sclaviei

În acest post, noi suntem chemaţi a ridica povara sclaviei.

Cinci din aceste componente strigă pentru libertate. Versetul 6:

* A slabi jugul ticăloşeniei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi ai elibera pe cei subjugaţi,
* Şi a distruge fiecare jug?

Versetul 9:

* „Dacă tu îndepărtezi jugul de la mijlocul tău...”

Lanţuri, legături, robie, opresie, robie, robie... Ideea este ca tu să eliberezi oamenii nu să-i subjughezi. Isus a spus în Luca 11:46, „Vai de voi avocaţi! Pentru voi a asupri oameni cu poveri grele, în timp ce voi însuşi nici măcar nu veţi atinge poverile.”Noi suntem chemaţi a elibera oamenii de poveri, ci nu sa-i subjugăm cu ele.

2. Hrăneşte-i pe cei înfometaţi

În acest post noi suntem chemaţi ai hrăni pe cei flămînzi.

Versetul 7: „Este oare (acest post)să nu împarţi pita ta cu cel înfometat?”

3. Adăposteşte-i pe cei fară acoperiş

În acest post noi suntem chemaţi să le oferim adăpost celor ce nu-l au.

Versetul 7: „Şi sa-l aducem pe cel sărac şi fără adăpost în casele noastre.”

4. Îmbracă-l pe cel dezbrăcat

În acest post suntem chemaţi ai îmbrăca pe cei dezbrăcaţi.

Versetul 7: „Cînd îl vezi pe cel dezgolit, acoperă-l.”

5. Simpatizează

În acest post noi suntem chemaţi a simpatiza; să simţim ce alţii simt deoarece toţi suntem la fel.

Versetul 7: „Şi să nu te ascunzi de tine însuţi?” Ideea ar putea fi la fel ca şi în Hebrews 13:3:”Aduţi aminte de cei încarceraţi, ca şi fiind în închisoare cu ei, şi cei ce sunt maltrataţi, deoarece sunteţi la fel.”Aveţi acelaşi trup. Astfel imaginaţi-vă în locul lor şi simţiţi ce ei simt.

6. Puneţi deoparte dispreţul pentru alţii

În acest post suntem chemaţi să punem de-o parte gesturile şi cuvintele ce demonstrează dispreţ crud pentru alţi oameni. Versetul 9: „Îndepărtează ... arătatul cu degetul („trimiterea” cu degetul care ar fi mult mai aproape de expresia „a arăta cuiva degetul” decît de a arăta cu degetul la cineva); şi (înlătură) glasul ticăloşiei.” Deci evită a vorbi şi a gesticula încît să demostrezi dispreţ pentru alţii.

7. Dedica-te şi satisface sufletul celor îndureraţi

În sfîrşit, în acest post suntem chemaţi nu doar să oferim hrană, dar şi să ne oferim sufletele noastre – şi deci nu doar a umple stomacul celor săraci, dar şi sufletul celor mîhniţi.

Versetul 10: „Şi dacă te oferi (=spiritul) celor flămînzi, şi satisfaci dorinţele (spiritul) celor trişti...” Acesta este unul dintre mesajele acestui sfîrşit de săptămînă cu John Hazes: mijlocirea celor săraci nu este doar a oferi lucruri. Înseamnă a te oferi pe tine însuţi. Nu este doar o uşurare ci este o relaţie.

Rezultatele promise în urma respectării indicaţiilor Medicului

Acum, dacă noi credem în de ajuns în Dumnezeu pentru al urmări în cele şapte puncte ale postului din prescrierile sale, ce se va întîmpla în vieţile noastre şi cele ale bisericii? Aceste promisiunii demne de şapte predici. Dar eu voi menţiona categoriile şi mă voi ruga Domnului să vă dea tărie a medita asupra acestora înde-ajuns pentru a vedea măreţia lor.

1. Întunericul va deveni lumină

Dacă noi postim în aşa mod, întunericul din vieţile noastre va deveni lumină:

Versetul 8: „Şi atunci lumina ta va străbate ca zorii zilei.”

Versetul 10 (la sfîrşit): „Atunci lumina ta va lumina în întuneric, şi obscuritatea ta se va lumina.”

Doreşti să ai doar lumină în viaţa ta? Fii receptivă la resursele Domnului – ascultă-ţi Medicul – şi dedică-te unei persone ce are nevoie de ajutor.

2. Puterea fizică

Dacă noi postim, vom fi puternici.

Versetul 8: „Şi recuperarea ta va fi grabnică...” Versetul 11: „ Şi (el va) da putere oaselor tale.” Cine ştie cîtă slăbiciune este în noi, deoarece noi am putea să nu depunem energia de care posedăm în slăbiciunile altora?

3. Domnul este cu noi oferind dreptate şi glorie

Dacă noi ţinem acest post, Domnul va fi înaintea noastră şi în spatele nostru şi în mijlocul nostru cu justeţe şi glorie.

La finele Versetului 8:”Dreptatea va fi înaintea ta; gloria Domnului va fi paznicul tău.”

Deci Domnul va fi înaintea ta cu dreptatea şi în spatele tău cu gloria sa. Versetul 9:”Şi apoi tu-l vei chema şi El î-ţi va răspunde; Tu vei plînge şi El va zice,Eu sunt aici.” Oricînd El este chemat, de fiecare dată El spune, „Aici!”. Cînd noi facem ceea ce a făcut feciorul său – în forţa pe care o oferă Fiul său – „devenind sărac pentru ca alţii să poată deveni bogaţi”. (2 Corinţienii 8:9), apoi Domnul ne înconjoară cu dragoste atotputernică, protecţie şi grijă.

4. Domnul ne va îndruma mereu

Dacă noi postim, Domnul ne va îndruma mereu.

Versetul 11: „Şi Domnul te va îndruma mereu.” Ce promisiune valoroasă este pentru noi aceasta, fiind o biserică şi o Echipă de Specialişti în Planificare. Mă întreb uneori cîtă confuzie şi nesiguranţă poate exista în viaţa unora, ce neglijează ministerul săracilor. Domnul oferă cea mai aprofundată şi atentă îndrumare celor ce se dedică celor nevoiaşi – mai ales celor săraci.

5. Domnul va aduce satisfacere în sufletele noastre

Dacă postim El va aduce satisfacere în sufletele noastre.

Versetul 11: „Şi (El va) satisface dorinţele tale ( şi anume:sufletul tău) unde a fost afectat.” Sufletele noastre sunte menite a fi satisfăcute de Dumnezeu. Dar noi învăţăm de fiecare dată că această satisfacere în Dumnezeu se consumă cînd noi o extindem asupra altora. Oferindu-ne ajutorul celor săraci este una dintre cele mai profunde satisfacere.

6. Domnul ne va transforma într-o grădină stropită

Dacă noi respectăm postul, Domnul te va transforma într-o grădină stropită cu ape ce nu seacă niciodată. Versetul 11, la sfîrşit: ”Şi tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor ce nu seacă niciodată.” În Biblie este un principiu spiritual paradoxal: dacă te dedici altora, tu eşti cel care eşti în cîştig. Dacă oferi lucruri, tu primeşti mai mult. Cînd eşti stropit cu binecuvîntarea Domnului tu nu doar devii o grădină stropită dar deasemenea devii un izvor nesecat.

Această promisiune se adevereşte în Noul Testament cînd Isus spune în versul din John 7:38, „El, care are încredere în mine după cum spune Biblia: din interiorul cel mai profund al său va curge rîuri de ape dătătoare de viaţă.(izvoare ce nu seacă niciodată). 39 El este vocea Spiritului, pe care cei ce cred în El, o vor auzi.” Deci poţi să vezi că avînd încredere în Isus este soluţia:”El care are încredere în mine... Spiritul se mişcă cînd noi prin credinţă ne oferim lui Isus în numele dragostei şi mulţumirii celor nevoiaşi .”

7. Domnul va restaura ruinele oraşului său şi poporul

În sfîrşit, dacă noi respectăm postirea, asta e, dacă oferim ajutor celor săraci, Domnul va restora ruinele oraşului şi ale poporului său.

Versetul 12: „Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele antichităţii; voi veţi ridica vechile construcţii şi veţi fi numiţi restauratorii zidirii, restauratorii străzilor în care locuim.”

Să avem încredere în Marele Doctor – Dumnezeu, medicul nostru. Să acceptăm postul pe care El ni l-a prescris. Va însemna lumină, tratament, îndrumare, restaurare, împrospătare şi resurse-toate acestea cu prezenţa Domnului însuşi în inimile noastre. Şi nu poate fi mai bine decît aşa.

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 2

Steffmahr — Wed, 09 Dec 2009 13:00:22 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|A Fast for Waters that Do Not Fail: Part 2}} Isaiah 58:1-12 1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei tr...

{{Info|A Fast for Waters that Do Not Fail: Part 2}}

Isaiah 58:1-12

1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul restaurator al zidirilor, restauratorul străzilor unde noi locuim.

Întroducere şi revizuire

Săptămîna trecută noi am învăţat din versetul 1-5 că după cum tu tratezi oamenii în ziua de luni, acesta este testul de autenticitate al postirii tale de duminica. Ei se plîng lui Dumnezeu în versetul 3,”De ce noi am postit iar Tu nu ai văzut?” Şi Domnul le răspunde la finele versetului, „Iată, în ziua ta de post tu afli ce-ţi doreşti şi tu-ţi hăituieşti lucrătorii.” Şi Dumnezeu întreabă în versetul 5, „Este oare acesta modul în care eu doresc să postesc?” Ceea ce ar însemna că acest mod de postire este inacceptabil. Domnul poartă cu ostentaţie acest mod de postire cînd în versetul 5 El spune, „Este acesta pentru a pleca capul semeni unei trestii?” Acest gest de auto impunere a religiei nu este cu mult mai spiritual decît o trestie aplecată în mlaştină.

De ce acest mod de postire este inacceptabil de Dumnezeu? Care este adevărata problemă? Problema este că ei au lăsat păcatele lor deoparte.Unicul mod autentic de postire este acela care include un atac spiritual împotriva propriilor păcate. Oricare alte motive am avea pentru a posti, noi trebuie să postim pentru sfinţenia personală. Noi nu putem să postim pentru nimic altceva cu toată inima atîta timp cît avem careva păcate nespuse. Unica postire ce ar fi constituită autentică ar fi cea care ar însemna postirea împotriva propriilor păcate. Singurul mod autentic de credinţă ar fi credinţa ce implică cel puţin un atac împotriva păcatelor personale.Unicul mod autentic de închinare este cea care implică cel puţin un atac implicit împotriva păcatelor personale.

Şi ce reprezintă acest text este faptul că acţiunile noastre în ziua de luni este ca un test a ceea ce noi într-adevăr intenţionăm în procesul de atac al păcatelor din vieţile noastre, şi prin urmare dacă postirea noastră şi rugăciunile şi închinările de duminică sunt autentice. Dacă noi suntem sinceri în rugăciunile noastre de duminică referitor la păcatele noastre, atunci noi vom întreprinde ceva acţiuni luni, pentru a lupta împotriva lor. Nu întotdeauna noi reuşim să obţinem ce dorim, dar noi totuşi vom reuşi să luptăm împotriva păcatelor noastre de Luni, dacă postirea noastră de duminică a fost autentică.

Dacă există careva păcate ne soluţionte în viaţa ta, iar tu posteşti pentru altceva, pentru binecuvîntare, însănătoşire – Domnul va veni la tine şi va spune: „Postul pe care Eu îl aleg este acela ce va fi făcut pentru iertarea acelor păcate nespuse”. Modul în care El face aceasta este uimitor. Versetul 5 spune că ei posteau şi se „umileau”. Acel „umilit”deasemenea înseamnă „a smeri”. Deci ei se smereau prin foame şi postire. Dar Domnul spune că aceasta nu este modul de postire pe care El îl alege. Iar în versetul 10 el spune că există careva oameni flămînzi şi smeriţi de care el este foarte îngrijorat, şi anume îngrijorat pentru cei care nu aleg a fi înfometaţi şi smeriţi dar totuşi sunt flămînzi şi smeriţi deoarece oamenii religioşi îi subjughează în loc să-i hrănească. Versetul 10: „Şi dacă te dedici foamei, Şi dacă satisfaci dorinţele celor smeriţi... (în loc de oprimarea lor).”

Cu alte cuvinte, postirea ta şi smerirea de sine duminica nu este un atac al propriilor păcate. Căci dacă ar fi fost cazul, acţiunile tale de luni ar aplana foamea şi smerirea celor săraci, şi anume ale angajaţilor tăi. Aici este o mare ironie pe care Domnul vrea să o observăm. Saracii sunt flămînzi şi smeriţi, versetul 10. Aceşti oameni sunt deasemenea flămînzi şi smeriţi – prin postire. Dar pentru ce anume ei postesc? Este oare pentru propiile lor păcate? – păcatul de a fi prea sever cu angajaţii? Păcatul de a subjuga pe cei săraci? Păcatul de a neglija necesităţile de hrană şi îmbrăcăminte ale celor săraci? Nu. Aceasta nu este ceea pentru ce ei postesc. Comportamentul lor de luni demonstrează aceasta. Deci Domnul vine la ei şi le spune:”Postul pe care eu îl prefer nu este ca voi să fiţi flămînzi şi smeriţi de religie, dar acela prin care voi îl hrăniţi pe cel flămînd şi smerit. Atunci noi vom vedea dacă voi într-adevăr postiţi în numele dreptăţii” .

Cînd noi trăim în păcate – păcatul de a fi nemilos, înşelător sau nedrept – Postul pe care Domnul îl preferă nu este religia ce ar acoperi aceste păcate, ci un atac direct împotriva acestora. Pentru aceşti oameni postirea nu a reprezentat o luptă cu păcatele din viaţa lor; a fost doar un camuflaj. Dacă ei vor fi înfometaţi şi se vor lehămiti un pic, faptul că ei sunt indiferenţi faţă de cei flămînzi şi mîhniţi nu va mai conta. Astfel Domnul vine şi spune, „Eu vă testez inimile. Traieşte fără pîine în numele celor săraci. Cedează-le-o lor. Astfel de post eu aleg.”

Postul ales de Dumnezeu: O prescriere de la medic nu o descriere a unui serviciu

Atunci Dumnezeu descrie în versetul 6-12 ce anume este implicat în acest proces de postire a unuia şi care sunt nemaipomenitele răscumpărări pentru a alege acest mod de trai. Tu rechemi spusele lui Isus precum că: ”Tatăl tău ceresc ce le ştie şi le vede pe toate în secret, te va răsplăti.” Iată care sunt unele dintre cele promise de Dumnezeu a le oferi celor care aleg acest mod de postire (Psalmul 41:1-3).

Mai întîi de toate să aruncăm o privire asupra postirii şi apoi asupra promisiunilor Domnului celor ce traiesc în acest mod. Nu faceţi greşeala de a gîndi că aceasta este un serviciu pe care Domnul l-a oferit muritorilor cu scopul de a le oferi salarii pentru acestea. Nu există nici un fel de cîştiguri în acest scop. Domnul lui Isaiah nu poate fi negociat cu el. El este foarte suveran şi liber, oferind din plin celor ce cred în El. Isaiah 30:15 spune, „Astfel Domnul Dumnezeu, Sfîntul Israelului a spus: În pocăinţă şi linişte veţi fi salvaţi, puterea ta este în credinţă şi pace.” Puterea de a posti vine de la Dumnezeu nu de la noi. Şi aceasta vine prin credinţa în El.

Dumnezeu cere să primim postul ca o prescriere de la medic şi nu ca un job. În versetul 8 se spune că dacă tu accepţi acest mod de trai – dacă urmezi prescrierile medicului de postire – Restabilirea ta – vindecarea ta – va înainta accelerat. „Dacă ai încredere în Medic, şi demonstrezi aceasta prin urmarea indicaţiilor sale, tu te vei face bine. ” Deci nu crede că vei cîştiga ceva anume de la Dumnezeu. Ai încredere în iertarea sa şi urmează prescrierile sale, şi tu vei fi binecuvîntat. Dar niciodată să nu gîndeşti că ai cîştigat sau ai meritat ceva.

Prescrierile Doctorului

Să ne familiarizăm cu prescrierea – postul pe care-l alege Domnul. Începutul în versetul 6: „Acesta nu este postirea pe care eu o aleg,

* Să slăbim din lanţurile ticăloşiei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi a-i elibera pe cei asupriţi,
* Şi a distruge fiecare jug?
* Este să împarţi pîinea ta cu cei înfometaţi,
* Şi să le oferi cămin celor săraci şi lipsiţi de adăpost;
* Cînd vezi pe cel dezbrăcat sa-l acoperi;
* Şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă?”

Apoi în versetul 8 şi 9a se adeveresc promisiunile Domnului în cazul cind tu ai încredere în prescrierile medicului de postire. Dar treci peste acest moment pentru o clipă şi vezi restul indicaţiilor în versetul 9b-10a.

* Dacă tu înlături jugul de la mijlocul tău,
* Arătatul cu degetul,
* Glasul ticăloşiei
* Si dacă te dedici celor înfometaţi
* Şi satisfaci dorinţele celor ce suferă...”

Acestea sunt indicaţiile Domnului. Aceasta este postirea pe care Medicul o indică pacientului Israel, care este bolnav cu boala ipocriziei şi ticăloşeniei împotriva celor săraci.

Sunt 13 componente dar care se divizează în şapte categorii, acestea fiind ca o chemare a bisericii. Noi trebuie să descoperim modul de a adera la această prescriere a postului.

1. Ridică povara sclaviei

În acest post, noi suntem chemaţi a ridica povara sclaviei.

Cinci din aceste componente strigă pentru libertate. Versetul 6:

* A slabi jugul ticăloşeniei,
* A desfiinţa benzile jugului,
* Şi ai elibera pe cei subjugaţi,
* Şi a distruge fiecare jug?

Versetul 9:

* „Dacă tu îndepărtezi jugul de la mijlocul tău...”

Lanţuri, legături, robie, opresie, robie, robie... Ideea este ca tu să eliberezi oamenii nu să-i subjughezi. Isus a spus în Luca 11:46, „Vai de voi avocaţi! Pentru voi a asupri oameni cu poveri grele, în timp ce voi însuşi nici măcar nu veţi atinge poverile.”Noi suntem chemaţi a elibera oamenii de poveri, ci nu sa-i subjugăm cu ele.

2. Hrăneşte-i pe cei înfometaţi

În acest post noi suntem chemaţi ai hrăni pe cei flămînzi.

Versetul 7: „Este oare (acest post)să nu împarţi pita ta cu cel înfometat?”

3. Adăposteşte-i pe cei fară acoperiş

În acest post noi suntem chemaţi să le oferim adăpost celor ce nu-l au.

Versetul 7: „Şi sa-l aducem pe cel sărac şi fără adăpost în casele noastre.”

4. Îmbracă-l pe cel dezbrăcat

În acest post suntem chemaţi ai îmbrăca pe cei dezbrăcaţi.

Versetul 7: „Cînd îl vezi pe cel dezgolit, acoperă-l.”

5. Simpatizează

În acest post noi suntem chemaţi a simpatiza; să simţim ce alţii simt deoarece toţi suntem la fel.

Versetul 7: „Şi să nu te ascunzi de tine însuţi?” Ideea ar putea fi la fel ca şi în Hebrews 13:3:”Aduţi aminte de cei încarceraţi, ca şi fiind în închisoare cu ei, şi cei ce sunt maltrataţi, deoarece sunteţi la fel.”Aveţi acelaşi trup. Astfel imaginaţi-vă în locul lor şi simţiţi ce ei simt.

6. Puneţi deoparte dispreţul pentru alţii

În acest post suntem chemaţi să punem de-o parte gesturile şi cuvintele ce demonstrează dispreţ crud pentru alţi oameni. Versetul 9: „Îndepărtează ... arătatul cu degetul („trimiterea” cu degetul care ar fi mult mai aproape de expresia „a arăta cuiva degetul” decît de a arăta cu degetul la cineva); şi (înlătură) glasul ticăloşiei.” Deci evită a vorbi şi a gesticula încît să demostrezi dispreţ pentru alţii.

7. Dedica-te şi satisface sufletul celor îndureraţi

În sfîrşit, în acest post suntem chemaţi nu doar să oferim hrană, dar şi să ne oferim sufletele noastre – şi deci nu doar a umple stomacul celor săraci, dar şi sufletul celor mîhniţi.

Versetul 10: „Şi dacă te oferi (=spiritul) celor flămînzi, şi satisfaci dorinţele (spiritul) celor trişti...” Acesta este unul dintre mesajele acestui sfîrşit de săptămînă cu John Hazes: mijlocirea celor săraci nu este doar a oferi lucruri. Înseamnă a te oferi pe tine însuţi. Nu este doar o uşurare ci este o relaţie.

Rezultatele promise în urma respectării indicaţiilor Medicului

Acum, dacă noi credem în de ajuns în Dumnezeu pentru al urmări în cele şapte puncte ale postului din prescrierile sale, ce se va întîmpla în vieţile noastre şi cele ale bisericii? Aceste promisiunii demne de şapte predici. Dar eu voi menţiona categoriile şi mă voi ruga Domnului să vă dea tărie a medita asupra acestora înde-ajuns pentru a vedea măreţia lor.

1. Întunericul va deveni lumină

Dacă noi postim în aşa mod, întunericul din vieţile noastre va deveni lumină:

Versetul 8: „Şi atunci lumina ta va străbate ca zorii zilei.”

Versetul 10 (la sfîrşit): „Atunci lumina ta va lumina în întuneric, şi obscuritatea ta se va lumina.”

Doreşti să ai doar lumină în viaţa ta? Fii receptivă la resursele Domnului – ascultă-ţi Medicul – şi dedică-te unei persone ce are nevoie de ajutor.

2. Puterea fizică

Dacă noi postim, vom fi puternici.

Versetul 8: „Şi recuperarea ta va fi grabnică...” Versetul 11: „ Şi (el va) da putere oaselor tale.” Cine ştie cîtă slăbiciune este în noi, deoarece noi am putea să nu depunem energia de care posedăm în slăbiciunile altora?

3. Domnul este cu noi oferind dreptate şi glorie

Dacă noi ţinem acest post, Domnul va fi înaintea noastră şi în spatele nostru şi în mijlocul nostru cu justeţe şi glorie.

La finele Versetului 8:”Dreptatea va fi înaintea ta; gloria Domnului va fi paznicul tău.”

Deci Domnul va fi înaintea ta cu dreptatea şi în spatele tău cu gloria sa. Versetul 9:”Şi apoi tu-l vei chema şi El î-ţi va răspunde; Tu vei plînge şi El va zice,Eu sunt aici.” Oricînd El este chemat, de fiecare dată El spune, „Aici!”. Cînd noi facem ceea ce a făcut feciorul său – în forţa pe care o oferă Fiul său – „devenind sărac pentru ca alţii să poată deveni bogaţi”. (2 Corinţienii 8:9), apoi Domnul ne înconjoară cu dragoste atotputernică, protecţie şi grijă.

4. Domnul ne va îndruma mereu

Dacă noi postim, Domnul ne va îndruma mereu.

Versetul 11: „Şi Domnul te va îndruma mereu.” Ce promisiune valoroasă este pentru noi aceasta, fiind o biserică şi o Echipă de Specialişti în Planificare. Mă întreb uneori cîtă confuzie şi nesiguranţă poate exista în viaţa unora, ce neglijează ministerul săracilor. Domnul oferă cea mai aprofundată şi atentă îndrumare celor ce se dedică celor nevoiaşi – mai ales celor săraci.

5. Domnul va aduce satisfacere în sufletele noastre

Dacă postim El va aduce satisfacere în sufletele noastre.

Versetul 11: „Şi (El va) satisface dorinţele tale ( şi anume:sufletul tău) unde a fost afectat.” Sufletele noastre sunte menite a fi satisfăcute de Dumnezeu. Dar noi învăţăm de fiecare dată că această satisfacere în Dumnezeu se consumă cînd noi o extindem asupra altora. Oferindu-ne ajutorul celor săraci este una dintre cele mai profunde satisfacere.

6. Domnul ne va transforma într-o grădină stropită

Dacă noi respectăm postul, Domnul te va transforma într-o grădină stropită cu ape ce nu seacă niciodată. Versetul 11, la sfîrşit: ”Şi tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor ce nu seacă niciodată.” În Biblie este un principiu spiritual paradoxal: dacă te dedici altora, tu eşti cel care eşti în cîştig. Dacă oferi lucruri, tu primeşti mai mult. Cînd eşti stropit cu binecuvîntarea Domnului tu nu doar devii o grădină stropită dar deasemenea devii un izvor nesecat.

Această promisiune se adevereşte în Noul Testament cînd Isus spune în versul din John 7:38, „El, care are încredere în mine după cum spune Biblia: din interiorul cel mai profund al său va curge rîuri de ape dătătoare de viaţă.(izvoare ce nu seacă niciodată). 39 El este vocea Spiritului, pe care cei ce cred în El, o vor auzi.” Deci poţi să vezi că avînd încredere în Isus este soluţia:”El care are încredere în mine... Spiritul se mişcă cînd noi prin credinţă ne oferim lui Isus în numele dragostei şi mulţumirii celor nevoiaşi .”

7. Domnul va restaura ruinele oraşului său şi poporul

În sfîrşit, dacă noi respectăm postirea, asta e, dacă oferim ajutor celor săraci, Domnul va restora ruinele oraşului şi ale poporului său.

Versetul 12: „Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele antichităţii; voi veţi ridica vechile construcţii şi veţi fi numiţi restauratorii zidirii, restauratorii străzilor în care locuim.”

Să avem încredere în Marele Doctor – Dumnezeu, medicul nostru. Să acceptăm postul pe care El ni l-a prescris. Va însemna lumină, tratament, îndrumare, restaurare, împrospătare şi resurse-toate acestea cu prezenţa Domnului însuşi în inimile noastre. Şi nu poate fi mai bine decît aşa.

Laudind in numele Crucii

Steffmahr — Thu, 22 Oct 2009 23:25:11 GMT

Steffmahr:

{{Info|Boasting Only in the Cross}} 

'''Galii 6:14''' 
<blockquote>Niciodata nu aş putea să mă laud decît în numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificată mie şi eu lumii. </blockquote>
Nu este necesar să cunoşti foarte multe lucruri în viaţă pentru a fi capabil de a face o diferenţă. Dar tu trebuie să cunoşti cîteva lucruri de baza care contează, şi apoi fii dornic de a trăi pentru acele lucruri şi a muri în numele acestora. Oamenii care sînt capabili de a face diferenţă în viaţa de zi cu zi nu sunt persoane ce au făcut multe lucruri în viaţa lor, dar sînt acei care au fost modelaţi de cîteva lucruri foarte însemnate ce le-au marcat viaţa. Dacă doreşti ca viaţa ta sa conteze, dacă doreşti ca undele formate pe apă să devina valuri în urma aruncării pietricelelor tale, să ajungă la capătul pamîntului şi să se rotească aşa în decurs de decenii, pîna la eternitate, tu nu trebuie să ai IQ-ul (coeficientul de inteligenţă) sau coeficientul emoţional la un nivel foarte înalt; tu nu trebuie sa arăţi bine sau să fii bogat; nu trebuie să provii dintr-o familie rafinată sau să frecventezi o şcoală de elită. Tu trebuie să cunoşti doar cîteva lucruri importante, maiestuoase, invariabile, evidente, simple, lucruri glorioase, care te vor pune pe jar.

 

Dar eu ştiu că nu fiecare din această mulţime îsi doreşte să facă o diferenţă în viaţă. Sînt sute de persoane semeni vouă care sînt nepăsătoare referitor la vieţile lor şi însemnătatea acestora în a face ceva deosebit, pentru tine contează doar ca cei din jur să te placă. Dacă oamenii în jur te-ar place pentru ceea ce eşti, tu ai fi satisfăcut. Dacă tu ai putea avea un serviciu bine plătit, o soţie bună şi ciţiva copii ascultători, o maşină comfortabilă şi weekend-uri cît mai de durată, cîţiva prieteni buni, o pensionare distractivă şi o moarte uşoară şi rapidă fără infern – dacă ai putea avea toate acestea (fără prezenţa lui Dumnezeu) – tu ai fi satisfăcut. ACEASTA este o tragedie in devenire.

 

Trei săptămîni în urmă au ajuns zvonuri la biserica noastră precum că Ruby Eliason şi Laura Edwards au decedat în Cameroon. Ruby avea peste 80 de ani. A trăit toata viaţa singură şi s-a dedicat unui singur lucru de valoare : De a proslăvi numele lui Isus Cristos în rîndurile celor necredincioşi, săraci şi bolnavi. Laura era văduvă, medic, în vîrstă de aproape 80 de ani şi funcţionînd împreuna cu Ruby în Cameroon. Frîna s-a defectat, maşina a sărit peste bordura dealului şi ele ambele au decedat instantaneu. Şi eu î-mi întreb oamenii mei: a fost aceasta o tragedie? Două vieţi, conduse de o viziune minunată, petrecute în servirea neaşteptate a pierzaniei săracilor în numele gloriei lui Isus Cristos – timp de două decenii, după ce aproape toţi omologii lor Americani s-au pensionat pentru a-şi arunca vieţile lor fără nici un rost în Florida sau New Mexico. Nu. Aceasta nu a fost o tragedie. Aceasta este o glorie.

 

Permiteţi-mi să vă spun ce este o adevarată tragedie. Voi cita din “Reader’s Digest” (Feb. 2000, p. 98) ce înseamnă tragedie: “Bob si Penny… s-au pensionat timpuriu de la slujbele lor in NorthEast, 5 ani în urmă cînd el era în vîrstă de 59 ani şi ea 51. Acum ei locuiesc în Punta Gorda, Florida, unde ei călătoresc în vagoneta lor de 30 foot, joacă softball şi colectează scoici. “Visul American : de a ajunge la sfîrşitul vieţii tale – unicii – şi să permiţi ca ultimul lucru impresionant pe care îl faci înainte de Judecata de Apoi în faţa Creatorului tău, să fie: “Eu am colectat scoici. Iată scoicile mele. “ ACEASTA este o adevărată tragedie. Şi oamenii în zilele de azi cheltuie bilioane de dolari pentru a te convinge să-ţi urmezi acest tragic vis. Eu obţin patruzeci de minute pentru a pleda cu D-voastră contra acesteia: nu vă lăsaţi amăgiţi. Nu vă irosiţi viaţa în zadar. Ea este foarte scurtă şi nespus de preţioasă. Eu am crescut într-o familie unde tatăl meu era un evanghelist ce se străduia să aducă Evanghelia lui Isus Cristos la pierzanie. El avea o viziune de consumator: propovăduieşte Evanghelia.

 

În bucătărie la noi era afişată o placă pe perete pe toată durata anilor mei de maturizare. Acum ea atîrna în antreul nostru. Eu am privit la ea aproape în fiecare zi în decurs de 48 de ani. Acolo scrie: “Doar o singură viată, ce se sfîrşesşte curînd. Doar ce s-a făcut în numele lui Cristos v-a trăi mereu.” 

 

Eu sunt aici la “One Day” în calitate de preot. Eu am 54 de ani.Eu am patru feciori si o fiică. Karsten are 27 de ani, Benjamin 24 ani, Abraham 20, Bamabas 17. Talitha are 4 ani. Puţinele lucruri, care m-au făcut să fiu nerăbdător de-a lungul acestor luni si ani decît năzuinta de a vedea feciorii mei trăind viaţa ne irosind-o pe un succes fatal.

 

Deci Eu privesc la tine ca feciorii si ca fiicele şi invoc cu tine ca un părinte – probabil părinte ce nu l-ai avut niciodată. Sau probabil un părinte care nu a avut o viziune pentru tine diferită decît cea pe care o ofer eu, şi pe care Dumnezeu ţi-o oferă. Sau posibil un paărinte care are o oarecare viziune pentru tine dar este legată doar de bani şi de statut social. Eu privesc la tine ca feciorii şi ca fiicele şi invoc cu tine: Doreşte-ţi ca viaţa ta să pledeze pentru ceva important şi pentru eternitate. Tinde spre asta. Nu-ţi irosi viaţa fără nici o pasiune.

 

Unul dintre motivele care m-au făcut sa îndrăgesc viziunea Pasiunii 98 şi Pasiunea 99 si “One Day” este ca declaraţia 268 este atît de clară şi de precisă ce priveşte viaţa mea. Declaraţia este bazată pe Isaiah 26:8 - “Da, Doamne, mergînd în direcţia legilor tale, noi Te aşteptăm; numele Tău şi celebre sînt dorinţele şi aspiraţiile inimilor noastre.” Aici este nu doar un trup dar şi un suflet omenesc. Aici este nu doar un suflet dar şi un suflet cu pasiune şi cu aspiraţii. Aici este nu doar o dorinţa de a fi plăcut de cineva, sau pentru softball şi scoici, aici este o dorinta pentru ceva infinit de minunat, si foarte frumos, si nesfîrşit de valoroase şi mereu aducătoare de satisfacţie şi plăcere – Numele şi Gloria lui Dumnezeu - “Numele Tău şi celebritatea Ta sînt dorinţele sufletelor noastre.”

 

Aceasta este motivul pentru care eu trăiesc şi tind să experimentez.Misiunea vietii mele si a bisericii pe care o deservesc: Noi existam – Eu exist – pentru a raspindi o pasiune pentru suprematia lui Dumnezeu in toate lucrurile, pentru fericirea tuturor oamenilor.”

 

Tu nu trebuie s-o spui aceasta ca si mine. Tu nu trebuie s-o spui aceasta cum Louie Giglio o spune (sau Beth Moore, sau Voddie Baucham o zice). Dar orice nu a-ti face, gaseste-ti pasiunea si cauta o modalitate de a o exprima si a trai si a muri pentru ea.Si tu vei face aceasta diferenta ce va dura mereu.Tu vei fi ca si apostolul Pavel. Nimeni nu a avut o viziune despre viata mai unica decit Pavel avea. El putea zice aceasta in diferite moduri.

 
<blockquote>Actul 20:24; “ Eu nu apreciez viata mea de nici o valoare si nici atit de pretioasa pentru mine insumi doar daca as putea sa realizez prelegerea si ministerul pe care l-am primit de la Dumnezeu, pentru a servi evangheliei de iertare a Domnului.” </blockquote>
 Un singur lucru conteaza: Finisez prelegerea, alerg cursa mea.
<blockquote>Philippians 3:7-8: “ Dar oricare profit nu as avea, Eu consider ca o pierdere in numele lui Cristos.La drept vorbind, eu consider totul ca o pierdere din cauza valorii superioare de cunoastere a lui Isus Cristos Dumnezeul meu. In numele Lui eu am suferit pierderea tuturor lucrurilor si o consider ca un refuz pentru ca sa-l pot avea pe Cristos.” </blockquote>
 Cum as putea sa te ajut? Cum as putea fi ajutat de Dumnezeu in acest moment aici la “One day” ca sa fiu capabil a trezi in tine unica pasiune pentru unica realitate care te va elibera de vise mici si te va trimite la capatul pamintului? Raspunsul pe care cred ca mi l-a dat Dumnezeu este: introdu-i pe ei intr-unul din verseturile Scripturii care este cel mai aproape de centru si arata-le din ce cauza Pavel a zis cele spuse de el.

 

Versetul este 6:14: “ Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” Sau pentru ca sa o privim pozitiv: Unica lauda in Isus Cristos este unica idee, unicul scop, unica pasiune, unica lauda in cruce. Cuvintul ar putea fi tradus ca “a exulta in” sau “a te bucura”. Unicul exult in crucea lui Cristos. Unica bucurie in crucea lui Cristos. Paul zice sa lasi aceasta sa fie unica ta pasiune, unica ta lauda, bucurie si exultare. In acest minunat moment numit ONE DAY lasa doar un singur lucru pe care-l iubesti, unicul lucru pe care tu il pastrezi in suflet, unicul lucru de care tu te bucuri si exultezi sa fie crucea lui Isus Cristos.

Aceasta este foarte socant din doua motive.

#Primul este ca si in spusa: Lauda-te doar in scaunul electric. Exulta doar in camera de gazare. bucura-te doar de o injecţie letală. Lasa unica ta lauda, si unica bucurie si exultare sa fie frânghia de linşaj. “ Nu m-as lauda niciodata, doar daca in numele Domnului nostru Isus Cristos.” Nici o maniera de executare nu a fost mai cruda si mai plina de agonie decit sa fii crucificat. A fost oribil. Tu nu ai fi in stare de a privi aceasta oribila priveliste – nu fara a striga si a-ti smulge parul de pe cap si a-ti sfisia hainele de pe tine. Lasa aceasta sa fie pasiunea vietii tale.
#Este unul dintre lucrurile socante ce priveste vorbele lui Pavel. Al doilea sustine ca acesta sa fie unica mindrie a vietii tale. Unica bucurie. Unica exultare. “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos”.

 

Ce insinueaza el prin aceste vorbe? Intr-adevar?! Nu mai sunt alte laude si mindrii? Nici alte exultari? Nici alte bucurii cu exceptia crucii lui Isus – mortii lui Isus?

 

Dar cum ramine partile unde insusi Pavel foloseste acelasi cuvint pentru “lauda” sau “exult” pentru alte lucruri? Spre exemplu:

 
<blockquote>Romans 5:2: “ Noi exultam speranta in numele gloriei lui Dumnezeu”. Romans 5:3: “Noi de asemenea exultam in tribulatiile noastre, stiind ca acestea impun rabdare si aprobare si speranta.” 2 Corintians 12:9, “Cel mai mult probabil, prin urmare, Eu mai debraga as lauda slabiciunile mele.” 1 Thessalonians 2:19: “Cine este speranta noastra, bucuria sau coroana exultarii? Nu esti nici macar tu?” </blockquote>
 Deci, daca Pavel poate sa laude si sa exulteze toate aceste lucruri, ce insinueaza Pavel de fapt – ca el nu ar “lauda,exulta crucea lui Isus Cristos?”

 

Dar ce inseamna aceasta? Ar putea fi aceasta doar o dubla discutie cu sensuri opuse, Tu exultezi un lucru si apoi sustii ca tu exultezi altceva? Nu. Aici este un motiv foarte profund pentru a spune aceste lucruri – ca toate exultarile, toate bucuriile, toate laudele in ceva anume trebuie sa fie in numele bucuriei crucii lui Isus Cristos.

 

El are in vedere ca, pentru Crestini, toate celelalte laude ar trebui sa fie in numele crucii sfinte. Toate exultarile in ceva diferit ar trebui sa fie exultare in numele crucii. Daca tu exultezi in numele gloriei tu ar fi trebuit sa exultezi in numele lui Cristos. Daca tu exultezi in tribulatie deoarece aceasta naste speranta, tu ar fi trebuit sa exultezi in numele credintei. Daca tu exultezi in numele slabiciunilor tale, sau in cel al oamenilor credintei, tu ar fi trebuit sa exultezi in numele lui Cristos.

 

De ce cauza ar fi asa? Din acest motiv: pentru pacatosii pocaiti , fiecare lucru bun – la drept vorbind fiecare lucru rau pe care Dumnezeu il intorce pentru bine – a fost obtinut pentru noi de catre credinta lui Cristos. In afara de moartea lui Cristos, pacatosii nu obtin nimic altceva decit judecata. In afara de crucea lui Cristos exista doar condamnare. Prin urmare totul ce-ti aduce placere in Cristos - ca Crestin, ca persoana ce crede in Cristos – ii este dator pina la moarte lui Cristos. Si totul de ce tu te bucuri in acele lucruri ar fi trebuit prin urmare sa fie o bucurie in numele credintei unde toate binecuvintarile tale au fost procurate pentru tine cu pretul mortii Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos.

 

Unul dintre motivele de care noi nu suntem semeni lui Cristos – centralizat si crucificat – indestulati asa cum noi ar fi trebuit sa fim este deoarece noi nu am realizat acel totul – totul ce este bine si totul ce este rau pe care Dumnezeu le intoarce pentru binele copiilor pocaiti a fost cumparat prin moartea lui Cristos pentru noi. Noi pur simplu primim viata si suflarea, sanatatea, prietenii si totul ca un dar, ca o donatie. Noi credem ca ne apartine noua prin lege. Dar adevarul este ca nu ne apartine noua prin nici un fel de drept. Noi nu meritam aceasta.

#Noi sintem niste creaturi, si Creatorul nostru nu a fost obligat sa ne dea noua nimic – nici viata sau sanatatea si absolut nimic din cele ce avem. El ne ofera lucruri, El le ia inapoi, si El nu ne face noua nici un fel de dreptate.
#Si in afara de faptul ca sintem niste simple creaturi cu nici un fel de cerinte fata de Creatorul nostru, noi sintem pacatosi. Noi am neglijat aceasta glorie. Noi l-am ignorat si nu l-am ascultat si nu l-am iubit si nu am crezut in El. Justitia Sa este nimicita impotriva noastra. Totul ce meritam noi de la El este doar judecata. Prin urmare fiecare rasuflate a noastra, fiecare bataie de inima, fiecare zi in care soarele rasare, fiecare clipa in care noi vedem sau auzim sau vorbim ori pasim pe propriile picioare este oferita in dar fara nici un merit celor pacatosi ce merita doar judecata. Cine a cumparat aceste daruri pentru noi? Isus Cristos. Si in ce mod El le-a cumparat? Cu pretul singelui sau.

 

Fiecare binecuvintare in viata este destinata pentru a preamari crucea lui Cristos, sau in alte cuvinte, fiecare lucru bun in viata este destinat pentru a-l preamari pe Cristos si a-l crucifica. Deci spre exemplu, saptamina trecuta noi am accidentat masina noastra Dodge Sprint din anul 1991 dar nimeni nu este ranit. Si in acea siguranta eu exultez. Eu triumfez prin aceasta.Dar din ce cauza nu a fost nimeni ranit? Aceasta a fost un dar mie si familiei mele pe care nici unul din noi nu l-a meritat. Noi sintem fiinte pacatoase din natura, copii ai furiei, in afara de Cristos. Si ce am facut noi pentru a merita acest cadou? Raspunde: Cristos a fost crucificat pentru pacatele noastre si a indepartat de noi furia lui Dumnezeu, si ne-a oferit securitate, chiar daca noi nu meritam aceasta, iertare atotputernica a lui Dumnezeu pentru binele nostru. Deci cind eu exultez in securitatea noastra, eu exultez credinta in Cristos.

 

Compania de Asigurari ne-a achitat 2800$ pentru maşină, cu care Noel a cumparat un Chevy Lumina din 92 de la Iowa, pe care a condus-o pina acasa prin zapada. Acum noi avem din nou masina. Si eu exultez in mila necontenita. Doar asa. Tu iti distrugi masina. Esti teafar si nevatamat dupa accident. Compania de asigurari iti achita pierderea. I-ti procuri alta masina. Si mergi mai departe de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Si in multumiri eu fac plecaciuni si exult in multumiri nespuse chiar si pentru aceste mici lucruri materiale. De unde provin aceste indurari? Daca tu esti un pacatos pocait, un credincios in Isus, acestea vin ca rasplata pentru credinta. In afara de credinta exista doar judecata – rabdarea si indurarea pentru un anumit sezon, dar apoi, in caz de nesocotinta, toata aceasta indurare serveste doar pentru a intensifica judecata. Prin urmare fiecare cadou este procurat cu pretul singelui. Si toata lauda – toata exultarea – este lauda in credinta. Nenorociti-ma in caz daca eu exult in oricare din binecuvintarile mele cu exceptia cind exultarea mea este o exultare in credinta pentru Cristos. O alta modalitate de a zice aceasta este ca designul, forma crucii este gloria lui Cristos. Scopul lui Dumnezeu referitor la cruce este ca Cristos sa fie onorat. Cind Pavel zice in Galatienii 6:14, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos” el spune ca dorinta lui Dumnezeu este ca crucea sa fie mereu preamarita – ca Isus fiind crucificat sa fie lauda noastra mereu, exultarea si bucuria noastra si elogiul nostru – ca Cristos primeste gloria, multumirile si onoarea si respectul pentru fiecare lucru bun din vietile noastre – si fiecare lucru rau pe care Dumnezeu il creaza ca rascumparare pentru bine.

 

Dar acum o intrebare: Daca aceasta este scopul lui Dumnezeu in numele mortii lui Cristos – anume “Isus crucificat” sa fie onorat si triumfat pentru toate faptele, pai atunci cum Cristos va primi gloria pe care o merita? Raspunsul este ca copiii si tinerii si adultii trebuie sa fie invatati ca aceste lucruri sint asa. Sau cu alte cuvinte: sursa exultarii in crucea lui Cristos este educatia in acest domeniu.

 

Aceasta este functia mea: a obtine glorie pentru Isus prin instruirea,educarea voastra. Si apoi functia voastra este sa obtineti mai multa glorie pentru Isus interpretind acestea si instruind mai multi oameni in aceasta directie. Educatie ce priveste Isus este pentru exultarea in numele sau. Si daca noi dorim ca sa nu existe exultare decit cu exceptia in credinta, atunci noi ar fi trebuit sa urmam studiile despre cruce si cele legate de ea.

 

Sau poate noi ar trebui sa spunem, “ pe cruce”. Educatia pe cruce va duce la exultarea acesteea. Ce am in vedere prin aceste cuvinte?

 

Priveste la restul versetului 14: “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” lauda in numele crucii se intimpla doar cind te afli pe cruce. Oare nu aceasta se spune in versetul 14? Lumea mi s-a crucificat in numele meu, si eu in numele omenirii. Omenirea este moarta pentru mine, si eu am murit pentru ea. De ce? Deoarece Eu am fost crucificat. Noi invatam sa laudam crucea si exultarea in numele ei cind sintem pe cruce.

 

Acum ce inseamna aceasta? Cind s-a intimplat aceasta? Cind am fost noi crucificati? Raspunsul este in Galatienii 2:20, “ Eu am fost crucificat odata cu Cristos; si eu nu mai traiesc, ci Cristos traieste in mine; si viata pe care o cunosc acum in fiinta umana o traim prin credinta in fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a sacrificat pentru mine.” Cind Cristos a murit, noi am murit. Sensul glorios al mortii lui Cristos este ca atunci cind el a decedat toate cele bune au murit in el. Acea moarte, prin care el s-a sacrificat pentru noi, devine moartea noastra cind ne unim cu Cristos prin credinta.Dar tu zici, “Nu sunt eu viu? Eu ma simt in viata. “pai aici e nevoie de instruire. Noi trebuie sa invatam ce s-a intimplat cu noi. Noi trebuie sa fim invatati aceste lucruri. De aceea galatienii 2:20 si 6:14 sint in Biblie. Dumnezeu ne instruieste asupra faptelor ce ni s-a intimplat, asa ca noi sa ne putem cunoaste mai bine si sa cunoastem calea Sa de a lucra cu noi si exultarea in numele lui si Fiului Sau si a crucii asa cum ar trebui.

 

Deci noi am citit galatienii 2:20 din nou, pentru a vedea ca, Da, noi sintem morti si ca,Da, noi sintem in viata. “Eu am fost crucificat cu Cristos [deci eu sunt mort, si el merge mai departe]; si eu nu mai traiesc, dar Cristos traieste in mine [de ce? Deoarece eu am murit, acestea sint vechile mele razvratiri, moartea personala de necrezut, si el merge inainte]; eu traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a sacrificat pentru mine.” In alte cuvinte “Eu-l” care traieste este noul “Eu” al credintei. O noua creatie traieste. Credinciosul traieste. Vechiul “Eu” a murit pe cruce cu Isus.

 

Si daca ma intrebi, “Care este cheia legaturii cu aceasta realitate? Cum aceasta ar putea fi a mea? Raspunsul se subintelege in cuvintele din Galatienii 2:20 despre credinta. “ Viata pe care eu acum o traiesc, eu o traiesc prin credinta in fiul lui Dumnezeu.” Aceasta este legatura. Dumnezeu te leaga de feciorul Sau prin credinta. Si cind el realizeaza aceasta, apare o legatura cu Fiul lui Dumnezeu intr-asa mod incit moartea sa devine moartea ta si viata sa devine viata ta.

 

Acum sa revenim la Galatieni 6:14, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” Nu te lauda cu nimic decit cu numele crucii.

Si cum exact as putea eu deveni atit de radical si cruce orientat – intr-asa mod incit toata exultarea mea sa se orienteze din nou spre cruce?

 

Raspunsul: realizeaza faptul ca atunci cind Cristos a murit pe cruce, tu ai murit impreuna cu el; si cind tu ai incredere in el, acea moarte a afectat viata ta. Pavel spune,”este moartea ta pentru lume si cea a lumii pentru tine.”Ceea ce ar insemna: cind depui incredere in Cristos, vasalitatea ta pentru omenire este distrusa si cursa dupa dominatia a omenirii este la fel nimicita. Tu esti un cadavru pentru omenire, iar aceasta este un cadavru pentru tine. Sau dintr-o perspectiva mai pozitiva, referitor la versetul 15, tu esti o “creatie noua”. Batrinul din tine a murit. O noua persoana in tine este in viata. Si noul tu este un tu al credintei. Si ceea ce credinta exulteaza nu este omenirea, dar Cristos, si anume, Cristos crucificat. Intr-asa mod tu devii atit de centrificat asupra crucii, incit spui impreuna cu Pavel, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos”. Omenirea nu mai este bogatia mea. Nu mai este sursa a vietii mele,nici a satisfactiei mele, si a bucuriei.

 

Dar cit despre securitatea legata de accidentele rutiere? Cit priveste platile de asigurare? Nu ai spus ca erai fericit referitor la aceste lucruri? Oare nu este aceasta omenirea? Deci esti tu mort pentru omenire?As putea fi. Sper. Deoarece fiind mort pentru omenire nu inseamna a iesi in afara acesteea. Si nu inseamna ca eu nu simt nimic pentru omenire – unele lucruri pozitive, altele negative (1 John 2:15; 1 Timothy 4:3). Inseamna ca fiecare placere in lume devine una obtinuta prin singe – dovada a dragostei lui Cristos, si o ocazie de lauda in numele crucii. Noi suntem morti pentru companiile de asigurari si platile oferite de acestea cind banii nu aduc satisfacere, ci doar unul Cristos crucificat, Darnicul, ofera satisfacere. Cind inimile noastre sint iluminate de binecuvintarea lui Dumnezeu in numele crucii, si apoi binecuvintarea lumeasca este moarta si Cristos crucificat este totul.

 

Acesta este scopul educatiei pentru exultare – in numele crucii. Ar putea Dumnezeu sa ne ofere posibilitatea sa visam si a planifica si a lucra si a oferi si a preda si a trai pentru gloria si triumful lui Cristos si el crucificat!

de catre Pastorul John Piper

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 1

Steffmahr — Thu, 22 Oct 2009 23:16:17 GMT

Steffmahr:

{{Info|A Fast for Waters That Do Not Fail, Part 1}}
<blockquote>'''Isaiah 58:1-12 ''' 1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul reparator al încălcărilor, restauratorul străzilor unde noi locuim. </blockquote>
'''John Chrysostom '''

Unul dintre cei mai renumiţi pastori din primele milenii ale Bisericii Creştine a fost John Chrysostom,episcopul Constantinopolului din sec.al IV-lea. Doresc sa-l menţionez deoarece el a lăsat una dintre cele mai zdrobitoare afirmaţie referitor la valoarea postului. El a fost cunoscut ca un ascetic (pustnic) într-o perioadă de lux a Constantinopolului ,iar modul său de trai a ofensat atît de mult Împăratul Arcadius şi soţia sa Eudoxia încît a fost eventual surghiunit şi a decedat în anul 407 AD. El zice din cauza postului, Postul să fie cauza, atîta timp cît există pentru fiecare din noi o imitaţie a îngerilor, o dispreţuire pentru prezent, o şcoală a rugăciunilor, o hrană a sufletului, un frîu al gurii, o scadere a senzualităţii: ce scade din furie, calmează mânia, precum şi vijelia naturii, stimulează raţiunea, spulberă gîndurile, uşurează trupul, îndepărtează poluarea nocturnă, înlătură durerile de cap. Prin postire o persoană aplanează comportamentul, se exprimă liber, sesizează în mod adecvat starea gîndirii sale. Nu toate dintre cele enumerate se potrivesc tuturor în perioadele de post. Spre exemplu, unora le va crea dureri de cap şi nu viceversa. Dar eu doresc ca voi să-l ascultaţi pe Chrysostom şi alţi mii de sfinţi ce au dovedit valoarea profeţiei lui Dumnezeu: cînd mirele este îndepărtat atunci discipolii vor posti. (Matei 9:15).

Săptămăna trecută noi am început să notificăm că postul este şi periculos. Eu nu am în vedere pericol cu aspect fizic, ceea ce tu poţi evita daca urmezi instrucţiunile simple (priveşte informaţia de pe panou). Eu am în vedere pericol spiritual. Tu poţi să posteşti într-un mod foarte corect şi plăcut Celui de Sus şi spiritual distrugător pentru sine.

Săptămîna trecută am fost avertizaţi de către Isus precum că acesta a fost cazul. Dacă tu posteşti pentru ca alţii să te observe, tu primeşti laudele celor din jur, dar nu şi cele ale lui Dumnezeu. Pentru a dovedi devotamentul nostru El a spus că ar fi trebuit să nu fim observaţi de cei din jur , ci doar de unul Dumnezeu: piaptănă-ţi parul, spala-ţi faţa şi nu aplica chipul mohorît. Apoi, dacă acţiunile tale se adeveresc pure- Tatăl tău, care le vede pe toate, în secret, te va răsplăti.

Săptămîna aceasta şi următoarea noi auzim o altă avertizare, de această dată de la profetul Isaiah-sau mai precis de la Dumnezeu prin cuvintele lui Isaiah. În acest capitol avem numeroase asociaţii. Eu privesc acestea nu ca simple concluzii potrivite referitor la tema postului, dar ca informaţie asociată cu careva experienţe însemnate în viaţa unor persoane; şi eu consider aceasta avînd o influenţă considerabilă în lupta Echipei Master Planning referitor la priorităţile fiecăruia din noi şi ţinta fiind biserica pentru restul acestei decade.

''Bill Leslie ''

Una dintre experienţele memorabile mie este cea a lui Bill Leslie, fostul pastor al bisericii LaSalle Street din Chicago, care a decedat nu demult după o lungă şi remarcabilă guvernare – asemănătoare cu cea descrisă în Isaiah 58. El a venit într-o zi la Twin Cities şi a povestit despre căderea spirituală pe care a îndurat-o acesta şi despre faptul cum un mentor spiritual l-a îndrumat spre acest capitol. El a spus că versetul 10-11 l-a salvat de la istovire completă şi epuizare.

Şi dacă tu te dedici postului şi te expui la foame, şi satisfaci dorinţele celor chinuiţi, atunci lumina ta va lumina în întuneric şi melancolia ta va dispărea. Dumnezeu te va călăuzi mereu şi-ţi va îndeplini dorinţele în regiuni uscate (precum Chicago), şi-ţi va întări oasele; iar tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor nesecat.

Ce l-a lovit pe Pastorul Leslie atît de puternic a fost faptul, că dacă noi ne dedicăm celor din jur Dumnezeu promite să ne transforme într-o grădină stropită - asta e, noi vom primi apa de care avem nevoie pentru înviorare. Ba chiar mai mult: în aşa mod noi vom fi un izvor nesecat - pentru cei din jur, pentru necesităţi, istovire, epuizarea conducerii devotamentului urban. Aceasta i-a servit drept model al divinităţii ce l-a ajutat să depăşească această criză morală şi ia permis să meargă înainte în viaţă. Doresc să realizăm pe parcursul acestei săptămîni şi a celei ce urmează, că acesta este modul de postire pe care Dumnezeu vrea să ne înveţe.

''Doug Nichols ''

O altă experienţă însemnată a acestui capitol este legătura pe care o întreţine Doug Nichols cu Preşedintele Intervenţiilor Activităţii Internaţionale. Doug este persoana care i-a scris lui Tom Steller vara trecută sugerîndu-i ca biserica noastră să plece spre Rwanda împreună cu cîteva sute de persoane pentru a oferi ajutor la înmormîntarea celor decedaţi, iar medicii şi surorile medicale să se ocupe cu misiunea lor de bază pentru care au fost trimişi acolo. El a ţinut cuvîntare în cadrul Conferinţei Pastorilor o săptămînă sau doua în urmă şi a adresat unul dintre cel mai provocator mesaj auzit în ultima perioadă. Activitatea Internaţională se specializează în ajutorul copiilor orfani din jurul lumii.

Pentru a vă explica ce fel de persoană este, el mi-a scris săptămîna trecută şi mi-a mulţumit pentru conferinţă şi a lăsat un PS la sfîrşitul scrisorii: „
<blockquote>
În ultima minută cît probabil ţi-a luat pentru a citi această scrisoare, 28 de copii au murit de alimentare defectuoasă şi boli, ce puteau fi prevenite. 1,667 încetează din viaţă în fiecare oră, 40,000 de copii se sting zilnic! Rog să faceţi rugăciuni cu ACŢIUNI pentru ca mai mulţi misionari să aducă credinţa către aceşti copii.”
</blockquote>
Doug a fost diagnosticat cu cancer la colon în Aprilie 1993. Ei i-au da 30% şanse de viaţă după intervenţia chirurgicală şi colostomie precum şi tratament cu raze ultra violete. Toamna trecută el a urcat în avion şi a plecat spre Rwanda împreună cu Dr nostru Mike Anderson şi cîţiva alţii. Oncologistul său ce nu este Creştin de religie a presupus că el va deceda în Rwanda. Doug a zis că e Ok cu aceasta deoarece el va pleca în Rai.Oncologistul l-a contactat pe chirurgul acestuia pentru a nu-l lăsa pe Doug să plece spre Rwanda. Chirurgul este un creştin şi i-a zis, „Este ok, căci Doug este pregătit sa moară şi să plece în rai.”

Am aflat că Doug totuşi urma să plece spre Rwanda – cu cancer şi colestemie. Eu am rechemat să ne adunăm cu toţii împreună în sala de rugăciuni şi să ne rugăm pentru Doug cu referinţă la Isaiah 58:7-8:
<blockquote>
„Este [postul pe care-l aleg] să nu împarţi pîinea ta cu cei flămînzi, şi să-i aduci pe cei fără adopost la tine în casa; să-l acoperi pe cel dezbrăcat, şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă? Atunci lumina ta va străbate prin întuneric precum zorii zilei, iar restabilirea ta (ex. Vindecarea ta) va avea loc rapid.
</blockquote>
Noi ne-am rugat foarte specific referitor la Doug, ca oferind hrană celor înfometaţi şi adăpostirea celor nevoiaşi să nu-l doboare ci să-l întărească.

Doug l-a sunat din Rwanda pe oncologistul său evreu şi l-a notificat ca este înca în viaţă. Cînd a revenit acasă, a trecut numeroase testări medicale ce au arătat: lipsa evidenţelor de îmbolnăvire. Daca va fi în viaţă pîna în luna Aprilie-doi ani perioadă limită-fără revenirea unor semne de cancer, medicii promit o mare şansă de trai. Doug are 53 de ani.

''Isaiah 58: Aproape de Inima lui Isus ''

Deci puteţi să observaţi că Isaiah 58 are o asociere semnificativă cu viaţa mea. Eu mă rog să auzim mesajul acestui capitol pentru biserica noastră – Master Planning Vision pentru următorii cinci ani şi mai mult. Acest capitol conţine ceva foarte apropiat de inima lui Isus. Putem să distingem aceasta în vorbele lui Luka 4:18 („Spiritul lui Dumnezeu este cu Mine deoarece El m-a miruit să propovăduiesc Biblia celor săraci. El m-a trimis să proclam eliberare celor încarceraţi şi restabilirea vederii celor orbi, precum şi eliberarea celor călcaţi în picioare”). Iar în Matthew 25:35 („ Eu eram flămînd şi tu mi-ai dat de mîncare; Eu eram însetat şi tu mi-ai dat să beau; eu eram un străin pentru tine, iar tu m-ai invitat în casă; dezbrăcat şi tu m-ai îmbrăcat; eu fiind bolnav, tu m-ai vizitat; fiind la închisoare, tu ai venit la mine”). Si John 7:38 („ El, care crede în mine, precum spune Biblia, „din adîncul sufletului, se va bucura de rîuri de apa vie”) . O relaţie de încredere reciprocă cu Isus este calea pe care Isaiah 58 o realizează în viaţa ta. Povara acestui capitol este a pătrunde în conducerea lui Isus - şi din ce în ce mai mult eu cred că ar trebui să infiltrez şi guvernarea noastră.

Să pătrundem în ea şi să analizăm cît suntem în stare astăzi şi apoi să revenim duminica viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi să vedem ce are Dumnezeu să ne spună referitor la post, cum să nu postim şi cum ar fi trebuit să postim.

'''Postul: Pericolul de a substitui pasiunea religiei în schimbul unui trai corect '''

In primele trei verseturi Dumnezeu aduce acuzaţii poporului său. El spune lui Isaiah să plîngă tare şi sa-i declare casei lui Iacob păcatele lor. Dar păcatul lor este mascat cu un smalţ nemaipomenit de o pasiune religioasă. Aceasta este ceva foarte copleşitor şi cumpătat. Versetul 2:
<blockquote>
Tu ma cauţi zi de zi, şi doreşti să afli căile mele, ca şi (ex....de parcă ele ar fi existat)o naţiune ce a făcut dreptate şi nu a renunţat la ordinele Dumnezeului lor.
</blockquote>
Cu alte cuvinte, ei se închinau precum o naţiune justificată şi supusă ar face. Şi ei s-au convins în faptul că ei într-adevăr îl doresc pe Dumnezeu precum şi căile sale în vieţile lor. Aceasta este o teribilă deziluzie.

El merge la sfirşitul versetul ui 2:
<blockquote>
Ei mă întreabă deciziile mele, şi se bucură de apropierea de Dumnezeu.
</blockquote>
Deci ei doresc ca Dumnezeu să intervină şi să facă dreptate pentru ei. Lucrurile nu decurg prea bine – după cum vom vedea curînd. Dar ei nu pot depista adevărata problemă. Ei adoră să vină să se închine. Ei vorbesc limbajul de proximitate de Dumnezeu. Ei ar putea chiar să treacă prin experienţe religioase şi estetice în străduinţele lor de a se apropia de Dumnezeu. Dar ceva este în neregulă. Ei exprimă frustrarea lor în versetul 3, dar ei nu ştiu ce este.

În versetul 3 ei îi spun lui Dumnezeu,
<blockquote>
De ce noi am postit iar Tu nu ne-ai observat? De ce noi ne-am umilit şi Tu nu ai văzut?
</blockquote>
Deci ceva nu merge bine şi ei postesc pentru a îndrepta lucrurile, dar totuşi nu merge, deci ceva la sigur nu este bine. În versetul 2 – 3 sunt menţionate cinci lucruri religioase pe care ei le fac – şi toate în zadar. În versetul 2 se spune:

#Ei „il caută pe Dumnezeu”; şi
#Ei doresc să cunoască căile lui Dumnezeu; şi
#„Ei cer deciziile lui Dumnezeu”; şi
#„Ei se bucură de proximitatea lui Dumnezeu”; şi
#În versetul 3 ei postesc şi se umilesc sau se mîhnesc.

Cu toate acestea Dumnezeu îi spune lui Isaiah, Plînge în voce tare, nu încet şi discret, dar tare, şi declară oamenilor mei păcatele lor.

Deci aici este vorba despre o postire care nu-l mulţumeşte pe Dumnezeu. Aici este o veneraţie care nu-l satisface pe Cel de Sus. Este tipul de veneraţie pe care noi nu dorim sa-l avem aici în Bethlehem. Şi totuşi ce este rău în al căuta pe Dumnezeu, şi a avea plăcerea de a cunoaşte căile sale, şi să-l întrebăm doar deciziile Sale, şi să ne bucurăm de proximitatea sa , postind şi umilindu-ne înainte Sa? Ce este rău în toate acestea? De ce, toate acestea sună la fel ca şi modalităţile de veneraţie despre care noi discutăm! Oare nu este aceasta sobru?Oare toate acestea nu te fac să tremuri? Toate acestea nu te provoacă să devii real şi onest cu Dumnezeu, în aşa mod tu niciodată nu vei fi surprins de căile Domnului – nici chiar dacă depui mult zel în practicarea religiei sau dorinţele fictive expuse.

'''Care este problema în modul lor de umilire?'''

Răspunsul Domnului este în mijlocul versetului 3:
<blockquote>
Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acestea este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului?
</blockquote>
Deci iată care este problema aici. Etica, practica, relaţia acestora cu postul – sau închinarea la general – reprezintă testul real de originalitate al postului şi veneraţiei. Luni este dovada zilei de Duminică. Domnul enumeră formele religioase ale postirii lor: umilirea sau smerirea cuiva (nu mîncarea), plecînd capul ca o trestie împrăştiind cenuşa (c.f. Psalmul 35:13) Apoi El enumeră relaţia etică cu postirea: tu mergi după propria plăcere (în alte moduri în afara mîncării), tu mînuieşti lucrătorii şi devii iritabil sau litigios şi provoci conflict ajungînd pînă la bătaie. Şi Dumnezeu întreabă: ” Este oare acesta postul pe care eu l-am ales?” Răspunsul este Nu.

'''Alt test de originalitate '''

Iata aici avem un alt test de originalitate. Isus spune: dacă tu posteşti pentru a fi observat de cei din jur, tu primeşti ceea ce doreşti. Asta e. Isaiah spune: dacă postirea ta te face lipsit de indulgenţă în alte domenii, aspru cu angajaţii, iritabil şi litigos, atunci postul tău nu este acceptat de Dumnezeu. Aceasta nu este ceea ce el doreşte. Domnul este îndurător avertizîndu-ne despre pericolul ce-l poate provoca substituirea pasiunii pentru religie cu un trai justificat.

Gindeşte-te şi roagă-te referitor la aceasta în săptămîna ce vine, ca atunci cînd revenim aici cu toţii duminica viitoare, să fii pregătit a auzi despre alternativele minunate şi puternice şi de eliberare ale Domnului faţă de această ipocrizie. Gîndeşte-te la aceasta cu implicaţii de lungă durată pentru veneraţie în viaţa ta şi în această biserică. Daca nu este adoraţie – nu este propovăduire sau cîntece cu voce sau la instrumente, nu-s rugăciuni, nu este post, oricît de intens sau frumos – aceasta ne face aşpri cu angajaţii în ziua de luni, sau litigioşi cu soţiile acasă, sau puţin indulgenţi în alte aspecte ale vieţii, sau destul de supăraţi încît să lovim pe cineva – nici un fel de veneraţie sau postire ce ne face aşa nu este reală, Doamne – primeşte închinare.

Nu face o greşeală aici: adevăratul post poate fi o miluire de la Dumnezeu pentru a depăşi acea asprime la servici,şi conflict acasă, şi lipsa de indulgenţă, şi supărare. Dar dacă postirea devine o mască religioasă pentru a micşora sau ascunde acele lucruri şi permiterea acestora de a continua, atunci ele se transformă în ipocrizie şi ofensă faţă de Dumnezeu.

Echipele noastre de rugăciuni ar avea plăcerea să se roage cu oricare din voi doreşte în această dimineaţă, ce simte o oarecare povară să se roage despre orice îl ameninţă a face veneraţia ta sau postirea ta inautentică. Şi desigur, un lucru care le face pe acestea din urmă cel mai fals este neîncrederea în sine însuşi. Astfel eu te îndemn să aspiri din răsputeri să obţii viaţa reală în această dimineaţă. Revin-o săptămîna viitoare şi vezi cum ramine cu acest capitol.

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 1

Steffmahr — Thu, 22 Oct 2009 23:07:29 GMT

Steffmahr:

{{Info|A Fast for Waters That Do Not Fail, Part 1}}
<blockquote>'''Isaiah 58:1-12 ''' 1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul reparator al încălcărilor, restauratorul străzilor unde noi locuim. </blockquote>
'''John Chrysostom '''

Unul dintre cei mai renumiţi pastori din primele milenii ale Bisericii Creştine a fost John Chrysostom,episcopul Constantinopolului din sec.al IV-lea. Doresc sa-l menţionez deoarece el a lăsat una dintre cele mai zdrobitoare afirmaţie referitor la valoarea postului. El a fost cunoscut ca un ascetic (pustnic) într-o perioadă de lux a Constantinopolului ,iar modul său de trai a ofensat atît de mult Împăratul Arcadius şi soţia sa Eudoxia încît a fost eventual surghiunit şi a decedat în anul 407 AD. El zice din cauza postului, Postul să fie cauza, atîta timp cît există pentru fiecare din noi o imitaţie a îngerilor, o dispreţuire pentru prezent, o şcoală a rugăciunilor, o hrană a sufletului, un frîu al gurii, o scadere a senzualităţii: ce scade din furie, calmează mânia, precum şi vijelia naturii, stimulează raţiunea, spulberă gîndurile, uşurează trupul, îndepărtează poluarea nocturnă, înlătură durerile de cap. Prin postire o persoană aplanează comportamentul, se exprimă liber, sesizează în mod adecvat starea gîndirii sale. Nu toate dintre cele enumerate se potrivesc tuturor în perioadele de post. Spre exemplu, unora le va crea dureri de cap şi nu viceversa. Dar eu doresc ca voi să-l ascultaţi pe Chrysostom şi alţi mii de sfinţi ce au dovedit valoarea profeţiei lui Dumnezeu: cînd mirele este îndepărtat atunci discipolii vor posti. (Matei 9:15).

Săptămăna trecută noi am început să notificăm că postul este şi periculos. Eu nu am în vedere pericol cu aspect fizic, ceea ce tu poţi evita daca urmezi instrucţiunile simple (priveşte informaţia de pe panou). Eu am în vedere pericol spiritual. Tu poţi să posteşti într-un mod foarte corect şi plăcut Celui de Sus şi spiritual distrugător pentru sine.

Săptămîna trecută am fost avertizaţi de către Isus precum că acesta a fost cazul. Dacă tu posteşti pentru ca alţii să te observe, tu primeşti laudele celor din jur, dar nu şi cele ale lui Dumnezeu. Pentru a dovedi devotamentul nostru El a spus că ar fi trebuit să nu fim observaţi de cei din jur , ci doar de unul Dumnezeu: piaptănă-ţi parul, spala-ţi faţa şi nu aplica chipul mohorît. Apoi, dacă acţiunile tale se adeveresc pure- Tatăl tău, care le vede pe toate, în secret, te va răsplăti.

Săptămîna aceasta şi următoarea noi auzim o altă avertizare, de această dată de la profetul Isaiah-sau mai precis de la Dumnezeu prin cuvintele lui Isaiah. În acest capitol avem numeroase asociaţii. Eu privesc acestea nu ca simple concluzii potrivite referitor la tema postului, dar ca informaţie asociată cu careva experienţe însemnate în viaţa unor persoane; şi eu consider aceasta avînd o influenţă considerabilă în lupta Echipei Master Planning referitor la priorităţile fiecăruia din noi şi ţinta fiind biserica pentru restul acestei decade.

''Bill Leslie ''

Una dintre experienţele memorabile mie este cea a lui Bill Leslie, fostul pastor al bisericii LaSalle Street din Chicago, care a decedat nu demult după o lungă şi remarcabilă guvernare – asemănătoare cu cea descrisă în Isaiah 58. El a venit într-o zi la Twin Cities şi a povestit despre căderea spirituală pe care a îndurat-o acesta şi despre faptul cum un mentor spiritual l-a îndrumat spre acest capitol. El a spus că versetul 10-11 l-a salvat de la istovire completă şi epuizare.

Şi dacă tu te dedici postului şi te expui la foame, şi satisfaci dorinţele celor chinuiţi, atunci lumina ta va lumina în întuneric şi melancolia ta va dispărea. Dumnezeu te va călăuzi mereu şi-ţi va îndeplini dorinţele în regiuni uscate (precum Chicago), şi-ţi va întări oasele; iar tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor nesecat.

Ce l-a lovit pe Pastorul Leslie atît de puternic a fost faptul, că dacă noi ne dedicăm celor din jur Dumnezeu promite să ne transforme într-o grădină stropită - asta e, noi vom primi apa de care avem nevoie pentru înviorare. Ba chiar mai mult: în aşa mod noi vom fi un izvor nesecat - pentru cei din jur, pentru necesităţi, istovire, epuizarea conducerii devotamentului urban. Aceasta i-a servit drept model al divinităţii ce l-a ajutat să depăşească această criză morală şi ia permis să meargă înainte în viaţă. Doresc să realizăm pe parcursul acestei săptămîni şi a celei ce urmează, că acesta este modul de postire pe care Dumnezeu vrea să ne înveţe.

''Doug Nichols ''

O altă experienţă însemnată a acestui capitol este legătura pe care o întreţine Doug Nichols cu Preşedintele Intervenţiilor Activităţii Internaţionale. Doug este persoana care i-a scris lui Tom Steller vara trecută sugerîndu-i ca biserica noastră să plece spre Rwanda împreună cu cîteva sute de persoane pentru a oferi ajutor la înmormîntarea celor decedaţi, iar medicii şi surorile medicale să se ocupe cu misiunea lor de bază pentru care au fost trimişi acolo. El a ţinut cuvîntare în cadrul Conferinţei Pastorilor o săptămînă sau doua în urmă şi a adresat unul dintre cel mai provocator mesaj auzit în ultima perioadă. Activitatea Internaţională se specializează în ajutorul copiilor orfani din jurul lumii.

Pentru a vă explica ce fel de persoană este, el mi-a scris săptămîna trecută şi mi-a mulţumit pentru conferinţă şi a lăsat un PS la sfîrşitul scrisorii: „

În ultima minută cît probabil ţi-a luat pentru a citi această scrisoare, 28 de copii au murit de alimentare defectuoasă şi boli, ce puteau fi prevenite. 1,667 încetează din viaţă în fiecare oră, 40,000 de copii se sting zilnic! Rog să faceţi rugăciuni cu ACŢIUNI pentru ca mai mulţi misionari să aducă credinţa către aceşti copii.”

Doug a fost diagnosticat cu cancer la colon în Aprilie 1993. Ei i-au da 30% şanse de viaţă după intervenţia chirurgicală şi colostomie precum şi tratament cu raze ultra violete. Toamna trecută el a urcat în avion şi a plecat spre Rwanda împreună cu Dr nostru Mike Anderson şi cîţiva alţii. Oncologistul său ce nu este Creştin de religie a presupus că el va deceda în Rwanda. Doug a zis că e Ok cu aceasta deoarece el va pleca în Rai.Oncologistul l-a contactat pe chirurgul acestuia pentru a nu-l lăsa pe Doug să plece spre Rwanda. Chirurgul este un creştin şi i-a zis, „Este ok, căci Doug este pregătit sa moară şi să plece în rai.” Am aflat că Doug totuşi urma să plece spre Rwanda – cu cancer şi colestemie. Eu am rechemat să ne adunăm cu toţii împreună în sala de rugăciuni şi să ne rugăm pentru Doug cu referinţă la Isaiah 58:7-8: „Este [postul pe care-l aleg] să nu împarţi pîinea ta cu cei flămînzi, şi să-i aduci pe cei fără adopost la tine în casa; să-l acoperi pe cel dezbrăcat, şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă? Atunci lumina ta va străbate prin întuneric precum zorii zilei, iar restabilirea ta (ex. Vindecarea ta) va avea loc rapid.

Noi ne-am rugat foarte specific referitor la Doug, ca oferind hrană celor înfometaţi şi adăpostirea celor nevoiaşi să nu-l doboare ci să-l întărească.

Doug l-a sunat din Rwanda pe oncologistul său evreu şi l-a notificat ca este înca în viaţă. Cînd a revenit acasă, a trecut numeroase testări medicale ce au arătat: lipsa evidenţelor de îmbolnăvire. Daca va fi în viaţă pîna în luna Aprilie-doi ani perioadă limită-fără revenirea unor semne de cancer, medicii promit o mare şansă de trai. Doug are 53 de ani.

''Isaiah 58: Aproape de Inima lui Isus ''

Deci puteţi să observaţi că Isaiah 58 are o asociere semnificativă cu viaţa mea. Eu mă rog să auzim mesajul acestui capitol pentru biserica noastră – Master Planning Vision pentru următorii cinci ani şi mai mult. Acest capitol conţine ceva foarte apropiat de inima lui Isus. Putem să distingem aceasta în vorbele lui Luka 4:18 („Spiritul lui Dumnezeu este cu Mine deoarece El m-a miruit să propovăduiesc Biblia celor săraci. El m-a trimis să proclam eliberare celor încarceraţi şi restabilirea vederii celor orbi, precum şi eliberarea celor călcaţi în picioare”). Iar în Matthew 25:35 („ Eu eram flămînd şi tu mi-ai dat de mîncare; Eu eram însetat şi tu mi-ai dat să beau; eu eram un străin pentru tine, iar tu m-ai invitat în casă; dezbrăcat şi tu m-ai îmbrăcat; eu fiind bolnav, tu m-ai vizitat; fiind la închisoare, tu ai venit la mine”). Si John 7:38 („ El, care crede în mine, precum spune Biblia, „din adîncul sufletului, se va bucura de rîuri de apa vie”) . O relaţie de încredere reciprocă cu Isus este calea pe care Isaiah 58 o realizează în viaţa ta. Povara acestui capitol este a pătrunde în conducerea lui Isus - şi din ce în ce mai mult eu cred că ar trebui să infiltrez şi guvernarea noastră.

Să pătrundem în ea şi să analizăm cît suntem în stare astăzi şi apoi să revenim duminica viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi să vedem ce are Dumnezeu să ne spună referitor la post, cum să nu postim şi cum ar fi trebuit să postim.

'''Postul: Pericolul de a substitui pasiunea religiei în schimbul unui trai corect '''

In primele trei verseturi Dumnezeu aduce acuzaţii poporului său. El spune lui Isaiah să plîngă tare şi sa-i declare casei lui Iacob păcatele lor. Dar păcatul lor este mascat cu un smalţ nemaipomenit de o pasiune religioasă. Aceasta este ceva foarte copleşitor şi cumpătat. Versetul 2:

Tu ma cauţi zi de zi, şi doreşti să afli căile mele, ca şi (ex....de parcă ele ar fi existat)o naţiune ce a făcut dreptate şi nu a renunţat la ordinele Dumnezeului lor.

Cu alte cuvinte, ei se închinau precum o naţiune justificată şi supusă ar face. Şi ei s-au convins în faptul că ei într-adevăr îl doresc pe Dumnezeu precum şi căile sale în vieţile lor. Aceasta este o teribilă deziluzie.

El merge la sfirşitul versetul ui 2:

Ei mă întreabă deciziile mele, şi se bucură de apropierea de Dumnezeu.

Deci ei doresc ca Dumnezeu să intervină şi să facă dreptate pentru ei. Lucrurile nu decurg prea bine – după cum vom vedea curînd. Dar ei nu pot depista adevărata problemă. Ei adoră să vină să se închine. Ei vorbesc limbajul de proximitate de Dumnezeu. Ei ar putea chiar să treacă prin experienţe religioase şi estetice în străduinţele lor de a se apropia de Dumnezeu. Dar ceva este în neregulă. Ei exprimă frustrarea lor în versetul 3, dar ei nu ştiu ce este.

În versetul 3 ei îi spun lui Dumnezeu,

De ce noi am postit iar Tu nu ne-ai observat? De ce noi ne-am umilit şi Tu nu ai văzut?

Deci ceva nu merge bine şi ei postesc pentru a îndrepta lucrurile, dar totuşi nu merge, deci ceva la sigur nu este bine. În versetul 2 – 3 sunt menţionate cinci lucruri religioase pe care ei le fac – şi toate în zadar. În versetul 2 se spune:

#Ei „il caută pe Dumnezeu”; şi
#Ei doresc să cunoască căile lui Dumnezeu; şi
#„Ei cer deciziile lui Dumnezeu”; şi
#„Ei se bucură de proximitatea lui Dumnezeu”; şi
#În versetul 3 ei postesc şi se umilesc sau se mîhnesc.

Cu toate acestea Dumnezeu îi spune lui Isaiah, Plînge în voce tare, nu încet şi discret, dar tare, şi declară oamenilor mei păcatele lor.

Deci aici este vorba despre o postire care nu-l mulţumeşte pe Dumnezeu. Aici este o veneraţie care nu-l satisface pe Cel de Sus. Este tipul de veneraţie pe care noi nu dorim sa-l avem aici în Bethlehem. Şi totuşi ce este rău în al căuta pe Dumnezeu, şi a avea plăcerea de a cunoaşte căile sale, şi să-l întrebăm doar deciziile Sale, şi să ne bucurăm de proximitatea sa , postind şi umilindu-ne înainte Sa? Ce este rău în toate acestea? De ce, toate acestea sună la fel ca şi modalităţile de veneraţie despre care noi discutăm! Oare nu este aceasta sobru?Oare toate acestea nu te fac să tremuri? Toate acestea nu te provoacă să devii real şi onest cu Dumnezeu, în aşa mod tu niciodată nu vei fi surprins de căile Domnului – nici chiar dacă depui mult zel în practicarea religiei sau dorinţele fictive expuse.

'''Care este problema în modul lor de umilire?'''

Răspunsul Domnului este în mijlocul versetului 3: Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acestea este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului?

Deci iată care este problema aici. Etica, practica, relaţia acestora cu postul – sau închinarea la general – reprezintă testul real de originalitate al postului şi veneraţiei. Luni este dovada zilei de Duminică. Domnul enumeră formele religioase ale postirii lor: umilirea sau smerirea cuiva (nu mîncarea), plecînd capul ca o trestie împrăştiind cenuşa (c.f. Psalmul 35:13) Apoi El enumeră relaţia etică cu postirea: tu mergi după propria plăcere (în alte moduri în afara mîncării), tu mînuieşti lucrătorii şi devii iritabil sau litigios şi provoci conflict ajungînd pînă la bătaie. Şi Dumnezeu întreabă: ” Este oare acesta postul pe care eu l-am ales?” Răspunsul este Nu.

'''Alt test de originalitate '''

Iata aici avem un alt test de originalitate. Isus spune: dacă tu posteşti pentru a fi observat de cei din jur, tu primeşti ceea ce doreşti. Asta e. Isaiah spune: dacă postirea ta te face lipsit de indulgenţă în alte domenii, aspru cu angajaţii, iritabil şi litigos, atunci postul tău nu este acceptat de Dumnezeu. Aceasta nu este ceea ce el doreşte. Domnul este îndurător avertizîndu-ne despre pericolul ce-l poate provoca substituirea pasiunii pentru religie cu un trai justificat.

Gindeşte-te şi roagă-te referitor la aceasta în săptămîna ce vine, ca atunci cînd revenim aici cu toţii duminica viitoare, să fii pregătit a auzi despre alternativele minunate şi puternice şi de eliberare ale Domnului faţă de această ipocrizie. Gîndeşte-te la aceasta cu implicaţii de lungă durată pentru veneraţie în viaţa ta şi în această biserică. Daca nu este adoraţie – nu este propovăduire sau cîntece cu voce sau la instrumente, nu-s rugăciuni, nu este post, oricît de intens sau frumos – aceasta ne face aşpri cu angajaţii în ziua de luni, sau litigioşi cu soţiile acasă, sau puţin indulgenţi în alte aspecte ale vieţii, sau destul de supăraţi încît să lovim pe cineva – nici un fel de veneraţie sau postire ce ne face aşa nu este reală, Doamne – primeşte închinare.

Nu face o greşeală aici: adevăratul post poate fi o miluire de la Dumnezeu pentru a depăşi acea asprime la servici,şi conflict acasă, şi lipsa de indulgenţă, şi supărare. Dar dacă postirea devine o mască religioasă pentru a micşora sau ascunde acele lucruri şi permiterea acestora de a continua, atunci ele se transformă în ipocrizie şi ofensă faţă de Dumnezeu.

Echipele noastre de rugăciuni ar avea plăcerea să se roage cu oricare din voi doreşte în această dimineaţă, ce simte o oarecare povară să se roage despre orice îl ameninţă a face veneraţia ta sau postirea ta inautentică. Şi desigur, un lucru care le face pe acestea din urmă cel mai fals este neîncrederea în sine însuşi. Astfel eu te îndemn să aspiri din răsputeri să obţii viaţa reală în această dimineaţă. Revin-o săptămîna viitoare şi vezi cum ramine cu acest capitol.

Post Pentru Apele Care nu Seacă : Partea 1

Steffmahr — Thu, 22 Oct 2009 23:04:44 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|A Fast for Waters That Do Not Fail, Part 1}} <blockquote>'''Isaiah 58:1-12 ''' 1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară...

{{Info|A Fast for Waters That Do Not Fail, Part 1}}
<blockquote>'''Isaiah 58:1-12 ''' 1. Plînge cu glas tare, nu te abţine; Ridică timbrul vocii semeni unei trompete, şi declară oamenilor Mei transgresia lor, şi casei lui Iacob păcatele lor. 2. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi au dorinţa de a cunoaste căile Mele, Ca o naţiune ce Ţi-a dat justeţe, şi nu au abandonat ordinul Dumnezeului lor. Ei Mă întreabă despre deciziile Mele, Ei se bucură de proximitatea Domnului.3. De ce am postit şi Tu nu ai văzut? Pentru ce noi ne-am smerit şi Tu nu ai observat? Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acesta este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului? 6. Este oare acesta un post pe care-l aleg pentru a slăbi lanţurile ticăloşiei, a desface jugul robiei, şi a-i lăsa pe cei oprimaţi să plece, şi a distruge fiecare robie?7. Nu este oare să împarţi pîinea ta cu cei infometaţi,şi a le oferi adăpost celor ce nu-l au;Să le oferi îmbrăcăminte celor dezbrăcaţi; Şi să nu te ascunzi de propria persoană? 8. Atunci lumina ta va străbate ca razele la răsărit de soare, Şi vindecarea ta va fi rapidă; Şi dreptatea va predomina; Gloria lui Dumnezeu te va supraveghea.9. Tu îl vei chema şi el îţi va răspunde; Tu vei plînge, iar El va spune:”Eu sunt aici.” Dacă tu îndepărtezi jugul de pe mijlocul tău, arătatul cu degetul şi glasul ticăloşiei, 10. Şi dacă te dedici postului şi satisfaci dorinţele celor îndureraţi, Atunci lumina ta va străpunge întunericul, Şi obscuritatea ta se va spulbera. 11. Şi Dumnezeu te va îndruma mereu, şi-ţi va satisface dorinţele în părţile dureroase, şi va oferi tărie oaselor tale; Şi tu vei fi o gradină stropită,şi ca un izvor de apa ce niciodată nu seacă.12. Şi cei de printre voi vor reconstrui ruinele străvechi; Voi veţi restabili temeliile antichităţii; Şi tu vei fi numit meşterul reparator al încălcărilor, restauratorul străzilor unde noi locuim. </blockquote>
'''John Chrysostom '''

Unul dintre cei mai renumiţi pastori din primele milenii ale Bisericii Creştine a fost John Chrysostom,episcopul Constantinopolului din sec.al IV-lea. Doresc sa-l menţionez deoarece el a lăsat una dintre cele mai zdrobitoare afirmaţie referitor la valoarea postului. El a fost cunoscut ca un ascetic (pustnic) într-o perioadă de lux a Constantinopolului ,iar modul său de trai a ofensat atît de mult Împăratul Arcadius şi soţia sa Eudoxia încît a fost eventual surghiunit şi a decedat în anul 407 AD. El zice din cauza postului, Postul să fie cauza, atîta timp cît există pentru fiecare din noi o imitaţie a îngerilor, o dispreţuire pentru prezent, o şcoală a rugăciunilor, o hrană a sufletului, un frîu al gurii, o scadere a senzualităţii: ce scade din furie, calmează mânia, precum şi vijelia naturii, stimulează raţiunea, spulberă gîndurile, uşurează trupul, îndepărtează poluarea nocturnă, înlătură durerile de cap. Prin postire o persoană aplanează comportamentul, se exprimă liber, sesizează în mod adecvat starea gîndirii sale. Nu toate dintre cele enumerate se potrivesc tuturor în perioadele de post. Spre exemplu, unora le va crea dureri de cap şi nu viceversa. Dar eu doresc ca voi să-l ascultaţi pe Chrysostom şi alţi mii de sfinţi ce au dovedit valoarea profeţiei lui Dumnezeu: cînd mirele este îndepărtat atunci discipolii vor posti. (Matei 9:15).

 

Săptămăna trecută noi am început să notificăm că postul este şi periculos. Eu nu am în vedere pericol cu aspect fizic, ceea ce tu poţi evita daca urmezi instrucţiunile simple (priveşte informaţia de pe panou). Eu am în vedere pericol spiritual. Tu poţi să posteşti într-un mod foarte corect şi plăcut Celui de Sus şi spiritual distrugător pentru sine.

 

Săptămîna trecută am fost avertizaţi de către Isus precum că acesta a fost cazul. Dacă tu posteşti pentru ca alţii să te observe, tu primeşti laudele celor din jur, dar nu şi cele ale lui Dumnezeu. Pentru a dovedi devotamentul nostru El a spus că ar fi trebuit să nu fim observaţi de cei din jur , ci doar de unul Dumnezeu: piaptănă-ţi parul, spala-ţi faţa şi nu aplica chipul mohorît. Apoi, dacă acţiunile tale se adeveresc pure- Tatăl tău, care le vede pe toate, în secret, te va răsplăti.

 

Săptămîna aceasta şi următoarea noi auzim o altă avertizare, de această dată de la profetul Isaiah-sau mai precis de la Dumnezeu prin cuvintele lui Isaiah. În acest capitol avem numeroase asociaţii. Eu privesc acestea nu ca simple concluzii potrivite referitor la tema postului, dar ca informaţie asociată cu careva experienţe însemnate în viaţa unor persoane; şi eu consider aceasta avînd o influenţă considerabilă în lupta Echipei Master Planning referitor la priorităţile fiecăruia din noi şi ţinta fiind biserica pentru restul acestei decade.

 

''Bill Leslie ''

 

Una dintre experienţele memorabile mie este cea a lui Bill Leslie, fostul pastor al bisericii LaSalle Street din Chicago, care a decedat nu demult după o lungă şi remarcabilă guvernare – asemănătoare cu cea descrisă în Isaiah 58. El a venit într-o zi la Twin Cities şi a povestit despre căderea spirituală pe care a îndurat-o acesta şi despre faptul cum un mentor spiritual l-a îndrumat spre acest capitol. El a spus că versetul 10-11 l-a salvat de la istovire completă şi epuizare.

 

Şi dacă tu te dedici postului şi te expui la foame, şi satisfaci dorinţele celor chinuiţi, atunci lumina ta va lumina în întuneric şi melancolia ta va dispărea. Dumnezeu te va călăuzi mereu şi-ţi va îndeplini dorinţele în regiuni uscate (precum Chicago), şi-ţi va întări oasele; iar tu vei fi ca o grădină stropită şi ca un izvor nesecat.

 

Ce l-a lovit pe Pastorul Leslie atît de puternic a fost faptul, că dacă noi ne dedicăm celor din jur Dumnezeu promite să ne transforme într-o grădină stropită - asta e, noi vom primi apa de care avem nevoie pentru înviorare. Ba chiar mai mult: în aşa mod noi vom fi un izvor nesecat - pentru cei din jur, pentru necesităţi, istovire, epuizarea conducerii devotamentului urban. Aceasta i-a servit drept model al divinităţii ce l-a ajutat să depăşească această criză morală şi ia permis să meargă înainte în viaţă. Doresc să realizăm pe parcursul acestei săptămîni şi a celei ce urmează, că acesta este modul de postire pe care Dumnezeu vrea să ne înveţe.

''Doug Nichols ''

O altă experienţă însemnată a acestui capitol este legătura pe care o întreţine Doug Nichols cu Preşedintele Intervenţiilor Activităţii Internaţionale. Doug este persoana care i-a scris lui Tom Steller vara trecută sugerîndu-i ca biserica noastră să plece spre Rwanda împreună cu cîteva sute de persoane pentru a oferi ajutor la înmormîntarea celor decedaţi, iar medicii şi surorile medicale să se ocupe cu misiunea lor de bază pentru care au fost trimişi acolo. El a ţinut cuvîntare în cadrul Conferinţei Pastorilor o săptămînă sau doua în urmă şi a adresat unul dintre cel mai provocator mesaj auzit în ultima perioadă. Activitatea Internaţională se specializează în ajutorul copiilor orfani din jurul lumii.

 

Pentru a vă explica ce fel de persoană este, el mi-a scris săptămîna trecută şi mi-a mulţumit pentru conferinţă şi a lăsat un PS la sfîrşitul scrisorii: „

 

În ultima minută cît probabil ţi-a luat pentru a citi această scrisoare, 28 de copii au murit de alimentare defectuoasă şi boli, ce puteau fi prevenite. 1,667 încetează din viaţă în fiecare oră, 40,000 de copii se sting zilnic! Rog să faceţi rugăciuni cu ACŢIUNI pentru ca mai mulţi misionari să aducă credinţa către aceşti copii.”

 

Doug a fost diagnosticat cu cancer la colon în Aprilie 1993. Ei i-au da 30% şanse de viaţă după intervenţia chirurgicală şi colostomie precum şi tratament cu raze ultra violete. Toamna trecută el a urcat în avion şi a plecat spre Rwanda împreună cu Dr nostru Mike Anderson şi cîţiva alţii. Oncologistul său ce nu este Creştin de religie a presupus că el va deceda în Rwanda. Doug a zis că e Ok cu aceasta deoarece el va pleca în Rai.Oncologistul l-a contactat pe chirurgul acestuia pentru a nu-l lăsa pe Doug să plece spre Rwanda. Chirurgul este un creştin şi i-a zis, „Este ok, căci Doug este pregătit sa moară şi să plece în rai.” Am aflat că Doug totuşi urma să plece spre Rwanda – cu cancer şi colestemie. Eu am rechemat să ne adunăm cu toţii împreună în sala de rugăciuni şi să ne rugăm pentru Doug cu referinţă la Isaiah 58:7-8: „Este [postul pe care-l aleg] să nu împarţi pîinea ta cu cei flămînzi, şi să-i aduci pe cei fără adopost la tine în casa; să-l acoperi pe cel dezbrăcat, şi să nu te ascunzi de propria-ţi fiinţă? Atunci lumina ta va străbate prin întuneric precum zorii zilei, iar restabilirea ta (ex. Vindecarea ta) va avea loc rapid.

 

Noi ne-am rugat foarte specific referitor la Doug, ca oferind hrană celor înfometaţi şi adăpostirea celor nevoiaşi să nu-l doboare ci să-l întărească.

 

Doug l-a sunat din Rwanda pe oncologistul său evreu şi l-a notificat ca este înca în viaţă. Cînd a revenit acasă, a trecut numeroase testări medicale ce au arătat: lipsa evidenţelor de îmbolnăvire. Daca va fi în viaţă pîna în luna Aprilie-doi ani perioadă limită-fără revenirea unor semne de cancer, medicii promit o mare şansă de trai. Doug are 53 de ani.

 

''Isaiah 58: Aproape de Inima lui Isus ''

Deci puteţi să observaţi că Isaiah 58 are o asociere semnificativă cu viaţa mea. Eu mă rog să auzim mesajul acestui capitol pentru biserica noastră – Master Planning Vision pentru următorii cinci ani şi mai mult. Acest capitol conţine ceva foarte apropiat de inima lui Isus. Putem să distingem aceasta în vorbele lui Luka 4:18 („Spiritul lui Dumnezeu este cu Mine deoarece El m-a miruit să propovăduiesc Biblia celor săraci. El m-a trimis să proclam eliberare celor încarceraţi şi restabilirea vederii celor orbi, precum şi eliberarea celor călcaţi în picioare”). Iar în Matthew 25:35 („ Eu eram flămînd şi tu mi-ai dat de mîncare; Eu eram însetat şi tu mi-ai dat să beau; eu eram un străin pentru tine, iar tu m-ai invitat în casă; dezbrăcat şi tu m-ai îmbrăcat; eu fiind bolnav, tu m-ai vizitat; fiind la închisoare, tu ai venit la mine”). Si John 7:38 („ El, care crede în mine, precum spune Biblia, „din adîncul sufletului, se va bucura de rîuri de apa vie”) . O relaţie de încredere reciprocă cu Isus este calea pe care Isaiah 58 o realizează în viaţa ta. Povara acestui capitol este a pătrunde în conducerea lui Isus - şi din ce în ce mai mult eu cred că ar trebui să infiltrez şi guvernarea noastră.

 

Să pătrundem în ea şi să analizăm cît suntem în stare astăzi şi apoi să revenim duminica viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi să vedem ce are Dumnezeu să ne spună referitor la post, cum să nu postim şi cum ar fi trebuit să postim.

 

'''Postul: Pericolul de a substitui pasiunea religiei în schimbul unui trai corect '''

In primele trei verseturi Dumnezeu aduce acuzaţii poporului său. El spune lui Isaiah să plîngă tare şi sa-i declare casei lui Iacob păcatele lor. Dar păcatul lor este mascat cu un smalţ nemaipomenit de o pasiune religioasă. Aceasta este ceva foarte copleşitor şi cumpătat. Versetul 2:

 

Tu ma cauţi zi de zi, şi doreşti să afli căile mele, ca şi (ex....de parcă ele ar fi existat)o naţiune ce a făcut dreptate şi nu a renunţat la ordinele Dumnezeului lor.

 

Cu alte cuvinte, ei se închinau precum o naţiune justificată şi supusă ar face. Şi ei s-au convins în faptul că ei într-adevăr îl doresc pe Dumnezeu precum şi căile sale în vieţile lor. Aceasta este o teribilă deziluzie.

 

El merge la sfirşitul versetul ui 2:

 

Ei mă întreabă deciziile mele, şi se bucură de apropierea de Dumnezeu.

 

Deci ei doresc ca Dumnezeu să intervină şi să facă dreptate pentru ei. Lucrurile nu decurg prea bine – după cum vom vedea curînd. Dar ei nu pot depista adevărata problemă. Ei adoră să vină să se închine. Ei vorbesc limbajul de proximitate de Dumnezeu. Ei ar putea chiar să treacă prin experienţe religioase şi estetice în străduinţele lor de a se apropia de Dumnezeu. Dar ceva este în neregulă. Ei exprimă frustrarea lor în versetul 3, dar ei nu ştiu ce este.

 

În versetul 3 ei îi spun lui Dumnezeu,

 

De ce noi am postit iar Tu nu ne-ai observat? De ce noi ne-am umilit şi Tu nu ai văzut?

 

Deci ceva nu merge bine şi ei postesc pentru a îndrepta lucrurile, dar totuşi nu merge, deci ceva la sigur nu este bine. În versetul 2 – 3 sunt menţionate cinci lucruri religioase pe care ei le fac – şi toate în zadar. În versetul 2 se spune:

#Ei „il caută pe Dumnezeu”; şi
#Ei doresc să cunoască căile lui Dumnezeu; şi
#„Ei cer deciziile lui Dumnezeu”; şi
#„Ei se bucură de proximitatea lui Dumnezeu”; şi
#În versetul 3 ei postesc şi se umilesc sau se mîhnesc.

 

Cu toate acestea Dumnezeu îi spune lui Isaiah, Plînge în voce tare, nu încet şi discret, dar tare, şi declară oamenilor mei păcatele lor.

 

Deci aici este vorba despre o postire care nu-l mulţumeşte pe Dumnezeu. Aici este o veneraţie care nu-l satisface pe Cel de Sus. Este tipul de veneraţie pe care noi nu dorim sa-l avem aici în Bethlehem. Şi totuşi ce este rău în al căuta pe Dumnezeu, şi a avea plăcerea de a cunoaşte căile sale, şi să-l întrebăm doar deciziile Sale, şi să ne bucurăm de proximitatea sa , postind şi umilindu-ne înainte Sa? Ce este rău în toate acestea? De ce, toate acestea sună la fel ca şi modalităţile de veneraţie despre care noi discutăm! Oare nu este aceasta sobru?

 

Oare toate acestea nu te fac să tremuri? Toate acestea nu te provoacă să devii real şi onest cu Dumnezeu, în aşa mod tu niciodată nu vei fi surprins de căile Domnului – nici chiar dacă depui mult zel în practicarea religiei sau dorinţele fictive expuse.

 

'''Care este problema în modul lor de umilire?'''

Răspunsul Domnului este în mijlocul versetului 3: Iată, în ziua ta de post se realizează dorinţa ta şi mînuieşte toţi angajaţii tăi.4. Priveşte, tu posteşti pentru dispută şi conflict şi pentru a lovi cu un pumn răutacios. Tu nu posteşti pentru a face vocea ta auzită din depărtare, precum tu o faci astăzi. 5. Oare acestea este postul pe care eu îl prefer, o zi pentru un om de a se umili? Este oare pentru a pleca capul cuiva ca o trestie, şi pentru a împrăştia pînză şi cenuşă ca un aşternut?Ai putea să numeşti aceasta postire, sau măcar o zi acceptabilă în numele Domnului?

 

Deci iată care este problema aici. Etica, practica, relaţia acestora cu postul – sau închinarea la general – reprezintă testul real de originalitate al postului şi veneraţiei. Luni este dovada zilei de Duminică. Domnul enumeră formele religioase ale postirii lor: umilirea sau smerirea cuiva (nu mîncarea), plecînd capul ca o trestie împrăştiind cenuşa (c.f. Psalmul 35:13) Apoi El enumeră relaţia etică cu postirea: tu mergi după propria plăcere (în alte moduri în afara mîncării), tu mînuieşti lucrătorii şi devii iritabil sau litigios şi provoci conflict ajungînd pînă la bătaie. Şi Dumnezeu întreabă: ” Este oare acesta postul pe care eu l-am ales?” Răspunsul este Nu.

 

'''Alt test de originalitate '''

Iata aici avem un alt test de originalitate. Isus spune: dacă tu posteşti pentru a fi observat de cei din jur, tu primeşti ceea ce doreşti. Asta e. Isaiah spune: dacă postirea ta te face lipsit de indulgenţă în alte domenii, aspru cu angajaţii, iritabil şi litigos, atunci postul tău nu este acceptat de Dumnezeu. Aceasta nu este ceea ce el doreşte. Domnul este îndurător avertizîndu-ne despre pericolul ce-l poate provoca substituirea pasiunii pentru religie cu un trai justificat.

 

Gindeşte-te şi roagă-te referitor la aceasta în săptămîna ce vine, ca atunci cînd revenim aici cu toţii duminica viitoare, să fii pregătit a auzi despre alternativele minunate şi puternice şi de eliberare ale Domnului faţă de această ipocrizie. Gîndeşte-te la aceasta cu implicaţii de lungă durată pentru veneraţie în viaţa ta şi în această biserică. Daca nu este adoraţie – nu este propovăduire sau cîntece cu voce sau la instrumente, nu-s rugăciuni, nu este post, oricît de intens sau frumos – aceasta ne face aşpri cu angajaţii în ziua de luni, sau litigioşi cu soţiile acasă, sau puţin indulgenţi în alte aspecte ale vieţii, sau destul de supăraţi încît să lovim pe cineva – nici un fel de veneraţie sau postire ce ne face aşa nu este reală, Doamne – primeşte închinare.

 

Nu face o greşeală aici: adevăratul post poate fi o miluire de la Dumnezeu pentru a depăşi acea asprime la servici,şi conflict acasă, şi lipsa de indulgenţă, şi supărare. Dar dacă postirea devine o mască religioasă pentru a micşora sau ascunde acele lucruri şi permiterea acestora de a continua, atunci ele se transformă în ipocrizie şi ofensă faţă de Dumnezeu.

 

Echipele noastre de rugăciuni ar avea plăcerea să se roage cu oricare din voi doreşte în această dimineaţă, ce simte o oarecare povară să se roage despre orice îl ameninţă a face veneraţia ta sau postirea ta inautentică. Şi desigur, un lucru care le face pe acestea din urmă cel mai fals este neîncrederea în sine însuşi. Astfel eu te îndemn să aspiri din răsputeri să obţii viaţa reală în această dimineaţă. Revin-o săptămîna viitoare şi vezi cum ramine cu acest capitol.

Laudind in numele Crucii

Steffmahr — Thu, 22 Oct 2009 22:44:10 GMT

Steffmahr:

{{Info|Boasting Only in the Cross}}
<blockquote>
Niciodata nu aş putea să mă laud decît în numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificată mie şi eu lumii.
</blockquote>
Nu este necesar să cunoşti foarte multe lucruri în viaţă pentru a fi capabil de a face o diferenţă. Dar tu trebuie să cunoşti cîteva lucruri de baza care contează, şi apoi fii dornic de a trăi pentru acele lucruri şi a muri în numele acestora. Oamenii care sînt capabili de a face diferenţă în viaţa de zi cu zi nu sunt persoane ce au făcut multe lucruri în viaţa lor, dar sînt acei care au fost modelaţi de cîteva lucruri foarte însemnate ce le-au marcat viaţa. Dacă doreşti ca viaţa ta sa conteze, dacă doreşti ca undele formate pe apă să devina valuri în urma aruncării pietricelelor tale, să ajungă la capătul pamîntului şi să se rotească aşa în decurs de decenii, pîna la eternitate, tu nu trebuie să ai IQ-ul (coeficientul de inteligenţă) sau coeficientul emoţional la un nivel foarte înalt; tu nu trebuie sa arăţi bine sau să fii bogat; nu trebuie să provii dintr-o familie rafinată sau să frecventezi o şcoală de elită. Tu trebuie să cunoşti doar cîteva lucruri importante, maiestuoase, invariabile, evidente, simple, lucruri glorioase, care te vor pune pe jar.

Dar eu ştiu că nu fiecare din această mulţime îsi doreşte să facă o diferenţă în viaţă. Sînt sute de persoane semeni vouă care sînt nepăsătoare referitor la vieţile lor şi însemnătatea acestora în a face ceva deosebit, pentru tine contează doar ca cei din jur să te placă. Dacă oamenii în jur te-ar place pentru ceea ce eşti, tu ai fi satisfăcut. Dacă tu ai putea avea un serviciu bine plătit, o soţie bună şi ciţiva copii ascultători, o maşină comfortabilă şi weekend-uri cît mai de durată, cîţiva prieteni buni, o pensionare distractivă şi o moarte uşoară şi rapidă fără infern – dacă ai putea avea toate acestea (fără prezenţa lui Dumnezeu) – tu ai fi satisfăcut. ACEASTA este o tragedie in devenire.

Trei săptămîni în urmă au ajuns zvonuri la biserica noastră precum că Ruby Eliason şi Laura Edwards au decedat în Cameroon. Ruby avea peste 80 de ani. A trăit toata viaţa singură şi s-a dedicat unui singur lucru de valoare : De a proslăvi numele lui Isus Cristos în rîndurile celor necredincioşi, săraci şi bolnavi. Laura era văduvă, medic, în vîrstă de aproape 80 de ani şi funcţionînd împreuna cu Ruby în Cameroon. Frîna s-a defectat, maşina a sărit peste bordura dealului şi ele ambele au decedat instantaneu. Şi eu î-mi întreb oamenii mei: a fost aceasta o tragedie? Două vieţi, conduse de o viziune minunată, petrecute în servirea neaşteptate a pierzaniei săracilor în numele gloriei lui Isus Cristos – timp de două decenii, după ce aproape toţi omologii lor Americani s-au pensionat pentru a-şi arunca vieţile lor fără nici un rost în Florida sau New Mexico. Nu. Aceasta nu a fost o tragedie. Aceasta este o glorie.

Permiteţi-mi să vă spun ce este o adevarată tragedie. Voi cita din “Reader’s Digest” (Feb. 2000, p. 98) ce înseamnă tragedie: “Bob si Penny… s-au pensionat timpuriu de la slujbele lor in NorthEast, 5 ani în urmă cînd el era în vîrstă de 59 ani şi ea 51. Acum ei locuiesc în Punta Gorda, Florida, unde ei călătoresc în vagoneta lor de 30 foot, joacă softball şi colectează scoici. “Visul American : de a ajunge la sfîrşitul vieţii tale – unicii – şi să permiţi ca ultimul lucru impresionant pe care îl faci înainte de Judecata de Apoi în faţa Creatorului tău, să fie: “Eu am colectat scoici. Iată scoicile mele. “ ACEASTA este o adevărată tragedie. Şi oamenii în zilele de azi cheltuie bilioane de dolari pentru a te convinge să-ţi urmezi acest tragic vis. Eu obţin patruzeci de minute pentru a pleda cu D-voastră contra acesteia: nu vă lăsaţi amăgiţi. Nu vă irosiţi viaţa în zadar. Ea este foarte scurtă şi nespus de preţioasă. Eu am crescut într-o familie unde tatăl meu era un evanghelist ce se străduia să aducă Evanghelia lui Isus Cristos la pierzanie. El avea o viziune de consumator: propovăduieşte Evanghelia.

În bucătărie la noi era afişată o placă pe perete pe toată durata anilor mei de maturizare. Acum ea atîrna în antreul nostru. Eu am privit la ea aproape în fiecare zi în decurs de 48 de ani. Acolo scrie: “Doar o singură viată, ce se sfîrşesşte curînd. Doar ce s-a făcut în numele lui Cristos v-a trăi mereu.” 

Eu sunt aici la “One Day” în calitate de preot. Eu am 54 de ani.Eu am patru feciori si o fiică. Karsten are 27 de ani, Benjamin 24 ani, Abraham 20, Bamabas 17. Talitha are 4 ani. Puţinele lucruri, care m-au făcut să fiu nerăbdător de-a lungul acestor luni si ani decît năzuinta de a vedea feciorii mei trăind viaţa ne irosind-o pe un succes fatal.

Deci Eu privesc la tine ca feciorii si ca fiicele şi invoc cu tine ca un părinte – probabil părinte ce nu l-ai avut niciodată. Sau probabil un părinte care nu a avut o viziune pentru tine diferită decît cea pe care o ofer eu, şi pe care Dumnezeu ţi-o oferă. Sau posibil un paărinte care are o oarecare viziune pentru tine dar este legată doar de bani şi de statut social. Eu privesc la tine ca feciorii şi ca fiicele şi invoc cu tine: Doreşte-ţi ca viaţa ta să pledeze pentru ceva important şi pentru eternitate. Tinde spre asta. Nu-ţi irosi viaţa fără nici o pasiune.

Unul dintre motivele care m-au făcut sa îndrăgesc viziunea Pasiunii 98 şi Pasiunea 99 si “One Day” este ca declaraţia 268 este atît de clară şi de precisă ce priveşte viaţa mea. Declaraţia este bazată pe Isaiah 26:8 - “Da, Doamne, mergînd în direcţia legilor tale, noi Te aşteptăm; numele Tău şi celebre sînt dorinţele şi aspiraţiile inimilor noastre.” Aici este nu doar un trup dar şi un suflet omenesc. Aici este nu doar un suflet dar şi un suflet cu pasiune şi cu aspiraţii. Aici este nu doar o dorinţa de a fi plăcut de cineva, sau pentru softball şi scoici, aici este o dorinta pentru ceva infinit de minunat, si foarte frumos, si nesfîrşit de valoroase şi mereu aducătoare de satisfacţie şi plăcere – Numele şi Gloria lui Dumnezeu - “Numele Tău şi celebritatea Ta sînt dorinţele sufletelor noastre.”

Aceasta este motivul pentru care eu trăiesc şi tind să experimentez.Misiunea vietii mele si a bisericii pe care o deservesc: Noi existam – Eu exist – pentru a raspindi o pasiune pentru suprematia lui Dumnezeu in toate lucrurile, pentru fericirea tuturor oamenilor.”

Tu nu trebuie s-o spui aceasta ca si mine. Tu nu trebuie s-o spui aceasta cum Louie Giglio o spune (sau Beth Moore, sau Voddie Baucham o zice). Dar orice nu a-ti face, gaseste-ti pasiunea si cauta o modalitate de a o exprima si a trai si a muri pentru ea.Si tu vei face aceasta diferenta ce va dura mereu.Tu vei fi ca si apostolul Pavel. Nimeni nu a avut o viziune despre viata mai unica decit Pavel avea. El putea zice aceasta in diferite moduri.

<blockquote>
Actul 20:24; “ Eu nu apreciez viata mea de nici o valoare si nici atit de pretioasa pentru mine insumi doar daca as putea sa realizez prelegerea si ministerul pe care l-am primit de la Dumnezeu, pentru a servi evangheliei de iertare a Domnului.”
</blockquote>

Un singur lucru conteaza: Finisez prelegerea, alerg cursa mea.
<blockquote>

Philippians 3:7-8: “ Dar oricare profit nu as avea, Eu consider ca o pierdere in numele lui Cristos.La drept vorbind, eu consider totul ca o pierdere din cauza valorii superioare de cunoastere a lui Isus Cristos Dumnezeul meu. In numele Lui eu am suferit pierderea tuturor lucrurilor si o consider ca un refuz pentru ca sa-l pot avea pe Cristos.”
</blockquote>

Cum as putea sa te ajut? Cum as putea fi ajutat de Dumnezeu in acest moment aici la “One day” ca sa fiu capabil a trezi in tine unica pasiune pentru unica realitate care te va elibera de vise mici si te va trimite la capatul pamintului? Raspunsul pe care cred ca mi l-a dat Dumnezeu este: introdu-i pe ei intr-unul din verseturile Scripturii care este cel mai aproape de centru si arata-le din ce cauza Pavel a zis cele spuse de el.

Versetul este 6:14: “ Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” Sau pentru ca sa o privim pozitiv: Unica lauda in Isus Cristos este unica idee, unicul scop, unica pasiune, unica lauda in cruce. Cuvintul ar putea fi tradus ca “a exulta in” sau “a te bucura”. Unicul exult in crucea lui Cristos. Unica bucurie in crucea lui Cristos. Paul zice sa lasi aceasta sa fie unica ta pasiune, unica ta lauda, bucurie si exultare. In acest minunat moment numit ONE DAY lasa doar un singur lucru pe care-l iubesti, unicul lucru pe care tu il pastrezi in suflet, unicul lucru de care tu te bucuri si exultezi sa fie crucea lui Isus Cristos.

Aceasta este foarte socant din doua motive.

#Primul este ca si in spusa: Lauda-te doar in scaunul electric. Exulta doar in camera de gazare. bucura-te doar de o injecţie letală. Lasa unica ta lauda, si unica bucurie si exultare sa fie frânghia de linşaj. “ Nu m-as lauda niciodata, doar daca in numele Domnului nostru Isus Cristos.” Nici o maniera de executare nu a fost mai cruda si mai plina de agonie decit sa fii crucificat. A fost oribil. Tu nu ai fi in stare de a privi aceasta oribila priveliste – nu fara a striga si a-ti smulge parul de pe cap si a-ti sfisia hainele de pe tine. Lasa aceasta sa fie pasiunea vietii tale.
#Este unul dintre lucrurile socante ce priveste vorbele lui Pavel. Al doilea sustine ca acesta sa fie unica mindrie a vietii tale. Unica bucurie. Unica exultare. “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos”.

Ce insinueaza el prin aceste vorbe? Intr-adevar?! Nu mai sunt alte laude si mindrii? Nici alte exultari? Nici alte bucurii cu exceptia crucii lui Isus – mortii lui Isus?

Dar cum ramine partile unde insusi Pavel foloseste acelasi cuvint pentru “lauda” sau “exult” pentru alte lucruri? Spre exemplu:

<blockquote>
Romans 5:2: “ Noi exultam speranta in numele gloriei lui Dumnezeu”.

Romans 5:3: “Noi de asemenea exultam in tribulatiile noastre, stiind ca acestea impun rabdare si aprobare si speranta.”

2 Corintians 12:9, “Cel mai mult probabil, prin urmare, Eu mai debraga as lauda slabiciunile mele.”

1 Thessalonians 2:19: “Cine este speranta noastra, bucuria sau coroana exultarii? Nu esti nici macar tu?”
</blockquote>

Deci, daca Pavel poate sa laude si sa exulteze toate aceste lucruri, ce insinueaza Pavel de fapt – ca el nu ar “lauda,exulta crucea lui Isus Cristos?”

Dar ce inseamna aceasta? Ar putea fi aceasta doar o dubla discutie cu sensuri opuse, Tu exultezi un lucru si apoi sustii ca tu exultezi altceva? Nu. Aici este un motiv foarte profund pentru a spune aceste lucruri – ca toate exultarile, toate bucuriile, toate laudele in ceva anume trebuie sa fie in numele bucuriei crucii lui Isus Cristos.

El are in vedere ca, pentru Crestini, toate celelalte laude ar trebui sa fie in numele crucii sfinte. Toate exultarile in ceva diferit ar trebui sa fie exultare in numele crucii. Daca tu exultezi in numele gloriei tu ar fi trebuit sa exultezi in numele lui Cristos. Daca tu exultezi in tribulatie deoarece aceasta naste speranta, tu ar fi trebuit sa exultezi in numele credintei. Daca tu exultezi in numele slabiciunilor tale, sau in cel al oamenilor credintei, tu ar fi trebuit sa exultezi in numele lui Cristos.

De ce cauza ar fi asa? Din acest motiv: pentru pacatosii pocaiti , fiecare lucru bun – la drept vorbind fiecare lucru rau pe care Dumnezeu il intorce pentru bine – a fost obtinut pentru noi de catre credinta lui Cristos. In afara de moartea lui Cristos, pacatosii nu obtin nimic altceva decit judecata. In afara de crucea lui Cristos exista doar condamnare. Prin urmare totul ce-ti aduce placere in Cristos - ca Crestin, ca persoana ce crede in Cristos – ii este dator pina la moarte lui Cristos. Si totul de ce tu te bucuri in acele lucruri ar fi trebuit prin urmare sa fie o bucurie in numele credintei unde toate binecuvintarile tale au fost procurate pentru tine cu pretul mortii Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos.

Unul dintre motivele de care noi nu suntem semeni lui Cristos – centralizat si crucificat – indestulati asa cum noi ar fi trebuit sa fim este deoarece noi nu am realizat acel totul – totul ce este bine si totul ce este rau pe care Dumnezeu le intoarce pentru binele copiilor pocaiti a fost cumparat prin moartea lui Cristos pentru noi. Noi pur simplu primim viata si suflarea, sanatatea, prietenii si totul ca un dar, ca o donatie. Noi credem ca ne apartine noua prin lege. Dar adevarul este ca nu ne apartine noua prin nici un fel de drept. Noi nu meritam aceasta.

#Noi sintem niste creaturi, si Creatorul nostru nu a fost obligat sa ne dea noua nimic – nici viata sau sanatatea si absolut nimic din cele ce avem. El ne ofera lucruri, El le ia inapoi, si El nu ne face noua nici un fel de dreptate.
#Si in afara de faptul ca sintem niste simple creaturi cu nici un fel de cerinte fata de Creatorul nostru, noi sintem pacatosi. Noi am neglijat aceasta glorie. Noi l-am ignorat si nu l-am ascultat si nu l-am iubit si nu am crezut in El. Justitia Sa este nimicita impotriva noastra. Totul ce meritam noi de la El este doar judecata. Prin urmare fiecare rasuflate a noastra, fiecare bataie de inima, fiecare zi in care soarele rasare, fiecare clipa in care noi vedem sau auzim sau vorbim ori pasim pe propriile picioare este oferita in dar fara nici un merit celor pacatosi ce merita doar judecata. Cine a cumparat aceste daruri pentru noi? Isus Cristos. Si in ce mod El le-a cumparat? Cu pretul singelui sau.

Fiecare binecuvintare in viata este destinata pentru a preamari crucea lui Cristos, sau in alte cuvinte, fiecare lucru bun in viata este destinat pentru a-l preamari pe Cristos si a-l crucifica. Deci spre exemplu, saptamina trecuta noi am accidentat masina noastra Dodge Sprint din anul 1991 dar nimeni nu este ranit. Si in acea siguranta eu exultez. Eu triumfez prin aceasta.Dar din ce cauza nu a fost nimeni ranit? Aceasta a fost un dar mie si familiei mele pe care nici unul din noi nu l-a meritat. Noi sintem fiinte pacatoase din natura, copii ai furiei, in afara de Cristos. Si ce am facut noi pentru a merita acest cadou? Raspunde: Cristos a fost crucificat pentru pacatele noastre si a indepartat de noi furia lui Dumnezeu, si ne-a oferit securitate, chiar daca noi nu meritam aceasta, iertare atotputernica a lui Dumnezeu pentru binele nostru. Deci cind eu exultez in securitatea noastra, eu exultez credinta in Cristos.

Compania de Asigurari ne-a achitat 2800$ pentru maşină, cu care Noel a cumparat un Chevy Lumina din 92 de la Iowa, pe care a condus-o pina acasa prin zapada. Acum noi avem din nou masina. Si eu exultez in mila necontenita. Doar asa. Tu iti distrugi masina. Esti teafar si nevatamat dupa accident. Compania de asigurari iti achita pierderea. I-ti procuri alta masina. Si mergi mai departe de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Si in multumiri eu fac plecaciuni si exult in multumiri nespuse chiar si pentru aceste mici lucruri materiale. De unde provin aceste indurari? Daca tu esti un pacatos pocait, un credincios in Isus, acestea vin ca rasplata pentru credinta. In afara de credinta exista doar judecata – rabdarea si indurarea pentru un anumit sezon, dar apoi, in caz de nesocotinta, toata aceasta indurare serveste doar pentru a intensifica judecata. Prin urmare fiecare cadou este procurat cu pretul singelui. Si toata lauda – toata exultarea – este lauda in credinta. Nenorociti-ma in caz daca eu exult in oricare din binecuvintarile mele cu exceptia cind exultarea mea este o exultare in credinta pentru Cristos. O alta modalitate de a zice aceasta este ca designul, forma crucii este gloria lui Cristos. Scopul lui Dumnezeu referitor la cruce este ca Cristos sa fie onorat. Cind Pavel zice in Galatienii 6:14, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos” el spune ca dorinta lui Dumnezeu este ca crucea sa fie mereu preamarita – ca Isus fiind crucificat sa fie lauda noastra mereu, exultarea si bucuria noastra si elogiul nostru – ca Cristos primeste gloria, multumirile si onoarea si respectul pentru fiecare lucru bun din vietile noastre – si fiecare lucru rau pe care Dumnezeu il creaza ca rascumparare pentru bine.

Dar acum o intrebare: Daca aceasta este scopul lui Dumnezeu in numele mortii lui Cristos – anume “Isus crucificat” sa fie onorat si triumfat pentru toate faptele, pai atunci cum Cristos va primi gloria pe care o merita? Raspunsul este ca copiii si tinerii si adultii trebuie sa fie invatati ca aceste lucruri sint asa. Sau cu alte cuvinte: sursa exultarii in crucea lui Cristos este educatia in acest domeniu.

Aceasta este functia mea: a obtine glorie pentru Isus prin instruirea,educarea voastra. Si apoi functia voastra este sa obtineti mai multa glorie pentru Isus interpretind acestea si instruind mai multi oameni in aceasta directie. Educatie ce priveste Isus este pentru exultarea in numele sau. Si daca noi dorim ca sa nu existe exultare decit cu exceptia in credinta, atunci noi ar fi trebuit sa urmam studiile despre cruce si cele legate de ea.

Sau poate noi ar trebui sa spunem, “ pe cruce”. Educatia pe cruce va duce la exultarea acesteea. Ce am in vedere prin aceste cuvinte?

Priveste la restul versetului 14: “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” lauda in numele crucii se intimpla doar cind te afli pe cruce. Oare nu aceasta se spune in versetul 14? Lumea mi s-a crucificat in numele meu, si eu in numele omenirii. Omenirea este moarta pentru mine, si eu am murit pentru ea. De ce? Deoarece Eu am fost crucificat. Noi invatam sa laudam crucea si exultarea in numele ei cind sintem pe cruce.

Acum ce inseamna aceasta? Cind s-a intimplat aceasta? Cind am fost noi crucificati? Raspunsul este in Galatienii 2:20, “ Eu am fost crucificat odata cu Cristos; si eu nu mai traiesc, ci Cristos traieste in mine; si viata pe care o cunosc acum in fiinta umana o traim prin credinta in fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a sacrificat pentru mine.” Cind Cristos a murit, noi am murit. Sensul glorios al mortii lui Cristos este ca atunci cind el a decedat toate cele bune au murit in el. Acea moarte, prin care el s-a sacrificat pentru noi, devine moartea noastra cind ne unim cu Cristos prin credinta.Dar tu zici, “Nu sunt eu viu? Eu ma simt in viata. “pai aici e nevoie de instruire. Noi trebuie sa invatam ce s-a intimplat cu noi. Noi trebuie sa fim invatati aceste lucruri. De aceea galatienii 2:20 si 6:14 sint in Biblie. Dumnezeu ne instruieste asupra faptelor ce ni s-a intimplat, asa ca noi sa ne putem cunoaste mai bine si sa cunoastem calea Sa de a lucra cu noi si exultarea in numele lui si Fiului Sau si a crucii asa cum ar trebui.

Deci noi am citit galatienii 2:20 din nou, pentru a vedea ca, Da, noi sintem morti si ca,Da, noi sintem in viata. “Eu am fost crucificat cu Cristos [deci eu sunt mort, si el merge mai departe]; si eu nu mai traiesc, dar Cristos traieste in mine [de ce? Deoarece eu am murit, acestea sint vechile mele razvratiri, moartea personala de necrezut, si el merge inainte]; eu traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a sacrificat pentru mine.” In alte cuvinte “Eu-l” care traieste este noul “Eu” al credintei. O noua creatie traieste. Credinciosul traieste. Vechiul “Eu” a murit pe cruce cu Isus.

Si daca ma intrebi, “Care este cheia legaturii cu aceasta realitate? Cum aceasta ar putea fi a mea? Raspunsul se subintelege in cuvintele din Galatienii 2:20 despre credinta. “ Viata pe care eu acum o traiesc, eu o traiesc prin credinta in fiul lui Dumnezeu.” Aceasta este legatura. Dumnezeu te leaga de feciorul Sau prin credinta. Si cind el realizeaza aceasta, apare o legatura cu Fiul lui Dumnezeu intr-asa mod incit moartea sa devine moartea ta si viata sa devine viata ta.

Acum sa revenim la Galatieni 6:14, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” Nu te lauda cu nimic decit cu numele crucii.

Si cum exact as putea eu deveni atit de radical si cruce orientat – intr-asa mod incit toata exultarea mea sa se orienteze din nou spre cruce?

Raspunsul: realizeaza faptul ca atunci cind Cristos a murit pe cruce, tu ai murit impreuna cu el; si cind tu ai incredere in el, acea moarte a afectat viata ta. Pavel spune,”este moartea ta pentru lume si cea a lumii pentru tine.”Ceea ce ar insemna: cind depui incredere in Cristos, vasalitatea ta pentru omenire este distrusa si cursa dupa dominatia a omenirii este la fel nimicita. Tu esti un cadavru pentru omenire, iar aceasta este un cadavru pentru tine. Sau dintr-o perspectiva mai pozitiva, referitor la versetul 15, tu esti o “creatie noua”. Batrinul din tine a murit. O noua persoana in tine este in viata. Si noul tu este un tu al credintei. Si ceea ce credinta exulteaza nu este omenirea, dar Cristos, si anume, Cristos crucificat. Intr-asa mod tu devii atit de centrificat asupra crucii, incit spui impreuna cu Pavel, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos”. Omenirea nu mai este bogatia mea. Nu mai este sursa a vietii mele,nici a satisfactiei mele, si a bucuriei.

Dar cit despre securitatea legata de accidentele rutiere? Cit priveste platile de asigurare? Nu ai spus ca erai fericit referitor la aceste lucruri? Oare nu este aceasta omenirea? Deci esti tu mort pentru omenire?As putea fi. Sper. Deoarece fiind mort pentru omenire nu inseamna a iesi in afara acesteea. Si nu inseamna ca eu nu simt nimic pentru omenire – unele lucruri pozitive, altele negative (1 John 2:15; 1 Timothy 4:3). Inseamna ca fiecare placere in lume devine una obtinuta prin singe – dovada a dragostei lui Cristos, si o ocazie de lauda in numele crucii. Noi suntem morti pentru companiile de asigurari si platile oferite de acestea cind banii nu aduc satisfacere, ci doar unul Cristos crucificat, Darnicul, ofera satisfacere. Cind inimile noastre sint iluminate de binecuvintarea lui Dumnezeu in numele crucii, si apoi binecuvintarea lumeasca este moarta si Cristos crucificat este totul.

Acesta este scopul educatiei pentru exultare – in numele crucii. Ar putea Dumnezeu sa ne ofere posibilitatea sa visam si a planifica si a lucra si a oferi si a preda si a trai pentru gloria si triumful lui Cristos si el crucificat!

de catre Pastorul John Piper

Laudind in numele Crucii

Steffmahr — Thu, 15 Oct 2009 00:33:37 GMT

Steffmahr: Pagină nouă: {{Info|Boasting Only in the Cross}} Niciodata nu aş putea să mă laud decît în numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificată mie şi eu lumii. Nu este...

{{Info|Boasting Only in the Cross}}

Niciodata nu aş putea să mă laud decît în numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificată mie şi eu lumii. Nu este necesar să cunoşti foarte multe lucruri în viaţă pentru a fi capabil de a face o diferenţă. Dar tu trebuie să cunoşti cîteva lucruri de baza care contează, şi apoi fii dornic de a trăi pentru acele lucruri şi a muri în numele acestora. Oamenii care sînt capabili de a face diferenţă în viaţa de zi cu zi nu sunt persoane ce au făcut multe lucruri în viaţa lor, dar sînt acei care au fost modelaţi de cîteva lucruri foarte însemnate ce le-au marcat viaţa. Dacă doreşti ca viaţa ta sa conteze, dacă doreşti ca undele formate pe apă să devina valuri în urma aruncării pietricelelor tale, să ajungă la capătul pamîntului şi să se rotească aşa în decurs de decenii, pîna la eternitate, tu nu trebuie să ai IQ-ul (coeficientul de inteligenţă) sau coeficientul emoţional la un nivel foarte înalt; tu nu trebuie sa arăţi bine sau să fii bogat; nu trebuie să provii dintr-o familie rafinată sau să frecventezi o şcoală de elită. Tu trebuie să cunoşti doar cîteva lucruri importante, maiestuoase, invariabile, evidente, simple, lucruri glorioase, care te vor pune pe jar. Dar eu ştiu că nu fiecare din această mulţime îsi doreşte să facă o diferenţă în viaţă. Sînt sute de persoane semeni vouă care sînt nepăsătoare referitor la vieţile lor şi însemnătatea acestora în a face ceva deosebit, pentru tine contează doar ca cei din jur să te placă. Dacă oamenii în jur te-ar place pentru ceea ce eşti, tu ai fi satisfăcut. Dacă tu ai putea avea un serviciu bine plătit, o soţie bună şi ciţiva copii ascultători, o maşină comfortabilă şi weekend-uri cît mai de durată, cîţiva prieteni buni, o pensionare distractivă şi o moarte uşoară şi rapidă fără infern – dacă ai putea avea toate acestea (fără prezenţa lui Dumnezeu) – tu ai fi satisfăcut. ACEASTA este o tragedie in devenire. Trei săptămîni în urmă au ajuns zvonuri la biserica noastră precum că Ruby Eliason şi Laura Edwards au decedat în Cameroon. Ruby avea peste 80 de ani. A trăit toata viaţa singură şi s-a dedicat unui singur lucru de valoare : De a proslăvi numele lui Isus Cristos în rîndurile celor necredincioşi, săraci şi bolnavi. Laura era văduvă, medic, în vîrstă de aproape 80 de ani şi funcţionînd împreuna cu Ruby în Cameroon. Frîna s-a defectat, maşina a sărit peste bordura dealului şi ele ambele au decedat instantaneu. Şi eu î-mi întreb oamenii mei: a fost aceasta o tragedie? Două vieţi, conduse de o viziune minunată, petrecute în servirea neaşteptate a pierzaniei săracilor în numele gloriei lui Isus Cristos – timp de două decenii, după ce aproape toţi omologii lor Americani s-au pensionat pentru a-şi arunca vieţile lor fără nici un rost în Florida sau New Mexico. Nu. Aceasta nu a fost o tragedie. Aceasta este o glorie. Permiteţi-mi să vă spun ce este o adevarată tragedie. Voi cita din “Reader’s Digest” (Feb. 2000, p. 98) ce înseamnă tragedie: “Bob si Penny… s-au pensionat timpuriu de la slujbele lor in NorthEast, 5 ani în urmă cînd el era în vîrstă de 59 ani şi ea 51. Acum ei locuiesc în Punta Gorda, Florida, unde ei călătoresc în vagoneta lor de 30 foot, joacă softball şi colectează scoici. “Visul American : de a ajunge la sfîrşitul vieţii tale – unicii – şi să permiţi ca ultimul lucru impresionant pe care îl faci înainte de Judecata de Apoi în faţa Creatorului tău, să fie: “Eu am colectat scoici. Iată scoicile mele. “ ACEASTA este o adevărată tragedie. Şi oamenii în zilele de azi cheltuie bilioane de dolari pentru a te convinge să-ţi urmezi acest tragic vis. Eu obţin patruzeci de minute pentru a pleda cu D-voastră contra acesteia: nu vă lăsaţi amăgiţi. Nu vă irosiţi viaţa în zadar. Ea este foarte scurtă şi nespus de preţioasă. Eu am crescut într-o familie unde tatăl meu era un evanghelist ce se străduia să aducă Evanghelia lui Isus Cristos la pierzanie. El avea o viziune de consumator: propovăduieşte Evanghelia.

În bucătărie la noi era afişată o placă pe perete pe toată durata anilor mei de maturizare. Acum ea atîrna în antreul nostru. Eu am privit la ea aproape în fiecare zi în decurs de 48 de ani. Acolo scrie: “Doar o singură viată, ce se sfîrşesşte curînd. Doar ce s-a făcut în numele lui Cristos v-a trăi mereu.”

Eu sunt aici la “One Day” în calitate de preot. Eu am 54 de ani.Eu am patru feciori si o fiică. Karsten are 27 de ani, Benjamin 24 ani, Abraham 20, Bamabas 17. Talitha are 4 ani. Puţinele lucruri, care m-au făcut să fiu nerăbdător de-a lungul acestor luni si ani decît năzuinta de a vedea feciorii mei trăind viaţa ne irosind-o pe un succes fatal. Deci Eu privesc la tine ca feciorii si ca fiicele şi invoc cu tine ca un părinte – probabil părinte ce nu l-ai avut niciodată. Sau probabil un părinte care nu a avut o viziune pentru tine diferită decît cea pe care o ofer eu, şi pe care Dumnezeu ţi-o oferă. Sau posibil un paărinte care are o oarecare viziune pentru tine dar este legată doar de bani şi de statut social. Eu privesc la tine ca feciorii şi ca fiicele şi invoc cu tine: Doreşte-ţi ca viaţa ta să pledeze pentru ceva important şi pentru eternitate. Tinde spre asta. Nu-ţi irosi viaţa fără nici o pasiune. Unul dintre motivele care m-au făcut sa îndrăgesc viziunea Pasiunii 98 şi Pasiunea 99 si “One Day” este ca declaraţia 268 este atît de clară şi de precisă ce priveşte viaţa mea. Declaraţia este bazată pe Isaiah 26:8 - “Da, Doamne, mergînd în direcţia legilor tale, noi Te aşteptăm; numele Tău şi celebre sînt dorinţele şi aspiraţiile inimilor noastre.” Aici este nu doar un trup dar şi un suflet omenesc. Aici este nu doar un suflet dar şi un suflet cu pasiune şi cu aspiraţii. Aici este nu doar o dorinţa de a fi plăcut de cineva, sau pentru softball şi scoici, aici este o dorinta pentru ceva infinit de minunat, si foarte frumos, si nesfîrşit de valoroase şi mereu aducătoare de satisfacţie şi plăcere – Numele şi Gloria lui Dumnezeu - “Numele Tău şi celebritatea Ta sînt dorinţele sufletelor noastre.” Aceasta este motivul pentru care eu trăiesc şi tind să experimentez.Misiunea vietii mele si a bisericii pe care o deservesc: Noi existam – Eu exist – pentru a raspindi o pasiune pentru suprematia lui Dumnezeu in toate lucrurile, pentru fericirea tuturor oamenilor.” Tu nu trebuie s-o spui aceasta ca si mine. Tu nu trebuie s-o spui aceasta cum Louie Giglio o spune (sau Beth Moore, sau Voddie Baucham o zice). Dar orice nu a-ti face, gaseste-ti pasiunea si cauta o modalitate de a o exprima si a trai si a muri pentru ea.Si tu vei face aceasta diferenta ce va dura mereu.Tu vei fi ca si apostolul Pavel. Nimeni nu a avut o viziune despre viata mai unica decit Pavel avea. El putea zice aceasta in diferite moduri. Actul 20:24; “ Eu nu apreciez viata mea de nici o valoare si nici atit de pretioasa pentru mine insumi doar daca as putea sa realizez prelegerea si ministerul pe care l-am primit de la Dumnezeu, pentru a servi evangheliei de iertare a Domnului.” Un singur lucru conteaza: Finisez prelegerea, alerg cursa mea. Philippians 3:7-8: “ Dar oricare profit nu as avea, Eu consider ca o pierdere in numele lui Cristos.La drept vorbind, eu consider totul ca o pierdere din cauza valorii superioare de cunoastere a lui Isus Cristos Dumnezeul meu. In numele Lui eu am suferit pierderea tuturor lucrurilor si o consider ca un refuz pentru ca sa-l pot avea pe Cristos.” Cum as putea sa te ajut? Cum as putea fi ajutat de Dumnezeu in acest moment aici la “One day” ca sa fiu capabil a trezi in tine unica pasiune pentru unica realitate care te va elibera de vise mici si te va trimite la capatul pamintului? Raspunsul pe care cred ca mi l-a dat Dumnezeu este: introdu-i pe ei intr-unul din verseturile Scripturii care este cel mai aproape de centru si arata-le din ce cauza Pavel a zis cele spuse de el. Versetul este 6:14: “ Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” Sau pentru ca sa o privim pozitiv: Unica lauda in Isus Cristos este unica idee, unicul scop, unica pasiune, unica lauda in cruce. Cuvintul ar putea fi tradus ca “a exulta in” sau “a te bucura”. Unicul exult in crucea lui Cristos. Unica bucurie in crucea lui Cristos. Paul zice sa lasi aceasta sa fie unica ta pasiune, unica ta lauda, bucurie si exultare. In acest minunat moment numit ONE DAY lasa doar un singur lucru pe care-l iubesti, unicul lucru pe care tu il pastrezi in suflet, unicul lucru de care tu te bucuri si exultezi sa fie crucea lui Isus Cristos. Aceasta este foarte socant din doua motive. 1. Primul este ca si in spusa: Lauda-te doar in scaunul electric. Exulta doar in camera de gazare. bucura-te doar de o injecţie letală. Lasa unica ta lauda, si unica bucurie si exultare sa fie frânghia de linşaj. “ Nu m-as lauda niciodata, doar daca in numele Domnului nostru Isus Cristos.” Nici o maniera de executare nu a fost mai cruda si mai plina de agonie decit sa fii crucificat. A fost oribil. Tu nu ai fi in stare de a privi aceasta oribila priveliste – nu fara a striga si a-ti smulge parul de pe cap si a-ti sfisia hainele de pe tine. Lasa aceasta sa fie pasiunea vietii tale. 2. Este unul dintre lucrurile socante ce priveste vorbele lui Pavel. Al doilea sustine ca acesta sa fie unica mindrie a vietii tale. Unica bucurie. Unica exultare. “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos”. Ce insinueaza el prin aceste vorbe? Intr-adevar?! Nu mai sunt alte laude si mindrii? Nici alte exultari? Nici alte bucurii cu exceptia crucii lui Isus – mortii lui Isus? Dar cum ramine partile unde insusi Pavel foloseste acelasi cuvint pentru “lauda” sau “exult” pentru alte lucruri? Spre exemplu: Romans 5:2: “ Noi exultam speranta in numele gloriei lui Dumnezeu”. Romans 5:3: “Noi de asemenea exultam in tribulatiile noastre, stiind ca acestea impun rabdare si aprobare si speranta.” 2 Corintians 12:9, “Cel mai mult probabil, prin urmare, Eu mai debraga as lauda slabiciunile mele.” 1 Thessalonians 2:19: “Cine este speranta noastra, bucuria sau coroana exultarii? Nu esti nici macar tu?” Deci, daca Pavel poate sa laude si sa exulteze toate aceste lucruri, ce insinueaza Pavel de fapt – ca el nu ar “lauda,exulta crucea lui Isus Cristos?” Dar ce inseamna aceasta? Ar putea fi aceasta doar o dubla discutie cu sensuri opuse, Tu exultezi un lucru si apoi sustii ca tu exultezi altceva? Nu. Aici este un motiv foarte profund pentru a spune aceste lucruri – ca toate exultarile, toate bucuriile, toate laudele in ceva anume trebuie sa fie in numele bucuriei crucii lui Isus Cristos. El are in vedere ca, pentru Crestini, toate celelalte laude ar trebui sa fie in numele crucii sfinte. Toate exultarile in ceva diferit ar trebui sa fie exultare in numele crucii. Daca tu exultezi in numele gloriei tu ar fi trebuit sa exultezi in numele lui Cristos. Daca tu exultezi in tribulatie deoarece aceasta naste speranta, tu ar fi trebuit sa exultezi in numele credintei. Daca tu exultezi in numele slabiciunilor tale, sau in cel al oamenilor credintei, tu ar fi trebuit sa exultezi in numele lui Cristos. De ce cauza ar fi asa? Din acest motiv: pentru pacatosii pocaiti , fiecare lucru bun – la drept vorbind fiecare lucru rau pe care Dumnezeu il intorce pentru bine – a fost obtinut pentru noi de catre credinta lui Cristos. In afara de moartea lui Cristos, pacatosii nu obtin nimic altceva decit judecata. In afara de crucea lui Cristos exista doar condamnare. Prin urmare totul ce-ti aduce placere in Cristos - ca Crestin, ca persoana ce crede in Cristos – ii este dator pina la moarte lui Cristos. Si totul de ce tu te bucuri in acele lucruri ar fi trebuit prin urmare sa fie o bucurie in numele credintei unde toate binecuvintarile tale au fost procurate pentru tine cu pretul mortii Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Unul dintre motivele de care noi nu suntem semeni lui Cristos – centralizat si crucificat – indestulati asa cum noi ar fi trebuit sa fim este deoarece noi nu am realizat acel totul – totul ce este bine si totul ce este rau pe care Dumnezeu le intoarce pentru binele copiilor pocaiti a fost cumparat prin moartea lui Cristos pentru noi. Noi pur simplu primim viata si suflarea, sanatatea, prietenii si totul ca un dar, ca o donatie. Noi credem ca ne apartine noua prin lege. Dar adevarul este ca nu ne apartine noua prin nici un fel de drept. Noi nu meritam aceasta.

#Noi sintem niste creaturi, si Creatorul nostru nu a fost obligat sa ne dea noua nimic – nici viata sau sanatatea si absolut nimic din cele ce avem. El ne ofera lucruri, El le ia inapoi, si El nu ne face noua nici un fel de dreptate.
#Si in afara de faptul ca sintem niste simple creaturi cu nici un fel de cerinte fata de Creatorul nostru, noi sintem pacatosi. Noi am neglijat aceasta glorie. Noi l-am ignorat si nu l-am ascultat si nu l-am iubit si nu am crezut in El. Justitia Sa este nimicita impotriva noastra. Totul ce meritam noi de la El este doar judecata. Prin urmare fiecare rasuflate a noastra, fiecare bataie de inima, fiecare zi in care soarele rasare, fiecare clipa in care noi vedem sau auzim sau vorbim ori pasim pe propriile picioare este oferita in dar fara nici un merit celor pacatosi ce merita doar judecata. Cine a cumparat aceste daruri pentru noi? Isus Cristos. Si in ce mod El le-a cumparat? Cu pretul singelui sau.

Fiecare binecuvintare in viata este destinata pentru a preamari crucea lui Cristos, sau in alte cuvinte, fiecare lucru bun in viata este destinat pentru a-l preamari pe Cristos si a-l crucifica. Deci spre exemplu, saptamina trecuta noi am accidentat masina noastra Dodge Sprint din anul 1991 dar nimeni nu este ranit. Si in acea siguranta eu exultez. Eu triumfez prin aceasta.Dar din ce cauza nu a fost nimeni ranit? Aceasta a fost un dar mie si familiei mele pe care nici unul din noi nu l-a meritat. Noi sintem fiinte pacatoase din natura, copii ai furiei, in afara de Cristos. Si ce am facut noi pentru a merita acest cadou? Raspunde: Cristos a fost crucificat pentru pacatele noastre si a indepartat de noi furia lui Dumnezeu, si ne-a oferit securitate, chiar daca noi nu meritam aceasta, iertare atotputernica a lui Dumnezeu pentru binele nostru. Deci cind eu exultez in securitatea noastra, eu exultez credinta in Cristos.

Compania de Asigurari ne-a achitat 2800$ pentru maşină, cu care Noel a cumparat un Chevy Lumina din 92 de la Iowa, pe care a condus-o pina acasa prin zapada. Acum noi avem din nou masina. Si eu exultez in mila necontenita. Doar asa. Tu iti distrugi masina. Esti teafar si nevatamat dupa accident. Compania de asigurari iti achita pierderea. I-ti procuri alta masina. Si mergi mai departe de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Si in multumiri eu fac plecaciuni si exult in multumiri nespuse chiar si pentru aceste mici lucruri materiale. De unde provin aceste indurari? Daca tu esti un pacatos pocait, un credincios in Isus, acestea vin ca rasplata pentru credinta. In afara de credinta exista doar judecata – rabdarea si indurarea pentru un anumit sezon, dar apoi, in caz de nesocotinta, toata aceasta indurare serveste doar pentru a intensifica judecata. Prin urmare fiecare cadou este procurat cu pretul singelui. Si toata lauda – toata exultarea – este lauda in credinta. Nenorociti-ma in caz daca eu exult in oricare din binecuvintarile mele cu exceptia cind exultarea mea este o exultare in credinta pentru Cristos. O alta modalitate de a zice aceasta este ca designul, forma crucii este gloria lui Cristos. Scopul lui Dumnezeu referitor la cruce este ca Cristos sa fie onorat. Cind Pavel zice in Galatienii 6:14, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos” el spune ca dorinta lui Dumnezeu este ca crucea sa fie mereu preamarita – ca Isus fiind crucificat sa fie lauda noastra mereu, exultarea si bucuria noastra si elogiul nostru – ca Cristos primeste gloria, multumirile si onoarea si respectul pentru fiecare lucru bun din vietile noastre – si fiecare lucru rau pe care Dumnezeu il creaza ca rascumparare pentru bine.

Dar acum o intrebare: Daca aceasta este scopul lui Dumnezeu in numele mortii lui Cristos – anume “Isus crucificat” sa fie onorat si triumfat pentru toate faptele, pai atunci cum Cristos va primi gloria pe care o merita? Raspunsul este ca copiii si tinerii si adultii trebuie sa fie invatati ca aceste lucruri sint asa. Sau cu alte cuvinte: sursa exultarii in crucea lui Cristos este educatia in acest domeniu. Aceasta este functia mea: a obtine glorie pentru Isus prin instruirea,educarea voastra. Si apoi functia voastra este sa obtineti mai multa glorie pentru Isus interpretind acestea si instruind mai multi oameni in aceasta directie. Educatie ce priveste Isus este pentru exultarea in numele sau. Si daca noi dorim ca sa nu existe exultare decit cu exceptia in credinta, atunci noi ar fi trebuit sa urmam studiile despre cruce si cele legate de ea.

Sau poate noi ar trebui sa spunem, “ pe cruce”. Educatia pe cruce va duce la exultarea acesteea. Ce am in vedere prin aceste cuvinte?

Priveste la restul versetului 14: “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” lauda in numele crucii se intimpla doar cind te afli pe cruce. Oare nu aceasta se spune in versetul 14? Lumea mi s-a crucificat in numele meu, si eu in numele omenirii. Omenirea este moarta pentru mine, si eu am murit pentru ea. De ce? Deoarece Eu am fost crucificat. Noi invatam sa laudam crucea si exultarea in numele ei cind sintem pe cruce.

Acum ce inseamna aceasta? Cind s-a intimplat aceasta? Cind am fost noi crucificati? Raspunsul este in Galatienii 2:20, “ Eu am fost crucificat odata cu Cristos; si eu nu mai traiesc, ci Cristos traieste in mine; si viata pe care o cunosc acum in fiinta umana o traim prin credinta in fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a sacrificat pentru mine.” Cind Cristos a murit, noi am murit. Sensul glorios al mortii lui Cristos este ca atunci cind el a decedat toate cele bune au murit in el. Acea moarte, prin care el s-a sacrificat pentru noi, devine moartea noastra cind ne unim cu Cristos prin credinta.Dar tu zici, “Nu sunt eu viu? Eu ma simt in viata. “pai aici e nevoie de instruire. Noi trebuie sa invatam ce s-a intimplat cu noi. Noi trebuie sa fim invatati aceste lucruri. De aceea galatienii 2:20 si 6:14 sint in Biblie. Dumnezeu ne instruieste asupra faptelor ce ni s-a intimplat, asa ca noi sa ne putem cunoaste mai bine si sa cunoastem calea Sa de a lucra cu noi si exultarea in numele lui si Fiului Sau si a crucii asa cum ar trebui.

Deci noi am citit galatienii 2:20 din nou, pentru a vedea ca, Da, noi sintem morti si ca,Da, noi sintem in viata. “Eu am fost crucificat cu Cristos [deci eu sunt mort, si el merge mai departe]; si eu nu mai traiesc, dar Cristos traieste in mine [de ce? Deoarece eu am murit, acestea sint vechile mele razvratiri, moartea personala de necrezut, si el merge inainte]; eu traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si s-a sacrificat pentru mine.” In alte cuvinte “Eu-l” care traieste este noul “Eu” al credintei. O noua creatie traieste. Credinciosul traieste. Vechiul “Eu” a murit pe cruce cu Isus.

Si daca ma intrebi, “Care este cheia legaturii cu aceasta realitate? Cum aceasta ar putea fi a mea? Raspunsul se subintelege in cuvintele din Galatienii 2:20 despre credinta. “ Viata pe care eu acum o traiesc, eu o traiesc prin credinta in fiul lui Dumnezeu.” Aceasta este legatura. Dumnezeu te leaga de feciorul Sau prin credinta. Si cind el realizeaza aceasta, apare o legatura cu Fiul lui Dumnezeu intr-asa mod incit moartea sa devine moartea ta si viata sa devine viata ta.

Acum sa revenim la Galatieni 6:14, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost crucificata mie si eu lumii.” Nu te lauda cu nimic decit cu numele crucii.

Si cum exact as putea eu deveni atit de radical si cruce orientat – intr-asa mod incit toata exultarea mea sa se orienteze din nou spre cruce?

Raspunsul: realizeaza faptul ca atunci cind Cristos a murit pe cruce, tu ai murit impreuna cu el; si cind tu ai incredere in el, acea moarte a afectat viata ta. Pavel spune,”este moartea ta pentru lume si cea a lumii pentru tine.”Ceea ce ar insemna: cind depui incredere in Cristos, vasalitatea ta pentru omenire este distrusa si cursa dupa dominatia a omenirii este la fel nimicita. Tu esti un cadavru pentru omenire, iar aceasta este un cadavru pentru tine. Sau dintr-o perspectiva mai pozitiva, referitor la versetul 15, tu esti o “creatie noua”. Batrinul din tine a murit. O noua persoana in tine este in viata. Si noul tu este un tu al credintei. Si ceea ce credinta exulteaza nu este omenirea, dar Cristos, si anume, Cristos crucificat. Intr-asa mod tu devii atit de centrificat asupra crucii, incit spui impreuna cu Pavel, “Niciodata nu as putea sa ma laud decit in numele Domnului nostru Isus Cristos”. Omenirea nu mai este bogatia mea. Nu mai este sursa a vietii mele,nici a satisfactiei mele, si a bucuriei.

Dar cit despre securitatea legata de accidentele rutiere? Cit priveste platile de asigurare? Nu ai spus ca erai fericit referitor la aceste lucruri? Oare nu este aceasta omenirea? Deci esti tu mort pentru omenire?As putea fi. Sper. Deoarece fiind mort pentru omenire nu inseamna a iesi in afara acesteea. Si nu inseamna ca eu nu simt nimic pentru omenire – unele lucruri pozitive, altele negative (1 John 2:15; 1 Timothy 4:3). Inseamna ca fiecare placere in lume devine una obtinuta prin singe – dovada a dragostei lui Cristos, si o ocazie de lauda in numele crucii. Noi suntem morti pentru companiile de asigurari si platile oferite de acestea cind banii nu aduc satisfacere, ci doar unul Cristos crucificat, Darnicul, ofera satisfacere. Cind inimile noastre sint iluminate de binecuvintarea lui Dumnezeu in numele crucii, si apoi binecuvintarea lumeasca este moarta si Cristos crucificat este totul. Acesta este scopul educatiei pentru exultare – in numele crucii. Ar putea Dumnezeu sa ne ofere posibilitatea sa visam si a planifica si a lucra si a oferi si a preda si a trai pentru gloria si triumful lui Cristos si el crucificat!

de catre Pastorul John Piper