Gospel Translations Romanian - Contribuţii ale utilizatorului [ro]

De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?

PagePush — Mon, 24 Aug 2009 17:05:11 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

Înaintea Lui Dumnezeu Nu se are În Vedere Faţa Omului, Partea 2

PagePush — Mon, 24 Aug 2009 17:01:46 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

{{ info | There is no Partiality with God, Part 2}}
<blockquote>
'''Romani 2:11-16<br>'''<br>Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. 12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege. 13 Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi. 14 Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege; 15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. 16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
</blockquote>
Am predicat din acest text pe 27 decembrie. Am urmărit argumentul principal din versetul 11 – afirmaţia că "înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului" – până la versetul 16 şi am încercat să arăt cum a răspuns Pavel obiecţiei că Dumnezeu pare să fie părtinitor, pentru că El judecă oamenii "după faptele lor" (2:6), şi că Iudeii au avantajul că au Legea să le spună ce fapte ar trebui să facă, dar alte naţiuni n-o au. Deci Dumnezeu pare a fi părtinitor faţă de Iudei – se pare că ei vor avea un avantaj la judecată. Pavel răspunde obiecţiei acesteia în doi paşi. 1) El spune că ceea ce va dovedi la judecată că eşti neprihănit nu va fi nici deţinerea nici auzirea Legii, ci împlinirea Legii (versetul 13). 2) Neamurile au într-adevăr legea (versetul 15a) – faptele ei sunt scrise în inimile lor, şi propriul lor comportament şi conştiinţele lor arată lucrul acesta (verset 15b).

O Importanţă a Seriozităţii Pe Care Ar Trebui să o Resimţim

Nu voi reface argumentarea în detaliu. Dar v-am promis că vom reveni la afirmaţia din versetul 13b, "cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi." Această afirmaţie ridică întrebări de foarte mare importanţă. Fraza "va fi socotit neprihănit" poartă cu ea o doză de seriozitate pe care nici unul dintre noi n-o resimte aşa cum ar trebui.

Fraza "va fi socotit neprihănit” [va fi justificat] exprimă ideea de a fi îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu. Însemnătatea acesteia este cu mult mai mare decât o putem resimţi fiecare dintre noi. Nu este nimic în cultura noastră – în biserică sau în afara bisericii - care să ne pregătească să simţim seriozitatea acestei afirmaţii. Secolul douăzeci a fost secolului eului, şi al grijii de sine numită terapie. Chiar şi creştinii sunt saturaţi la maxim cu ideea că Dumnezeu şi mântuirea au de a face cu sănătatea mea mintală curentă. Dacă Dumnezeu nu-mi dă experienţe bune, îmi va da cel puţin abilitatea de a face faţă la experienţele rele. Aceasta este ceea ce simţim cu privire la mântuire. Deci Dumnezeu este cam la fel de important ca şi cele mai mari crize emoţionale sau de sănătate la care ne putem gândi, să zicem, depresie sau cancer.

Lucrurile acestea s-ar putea să fie resimţite ca fiind importante, dar nu sunt, în comparaţie cu lucrurile la care se referă Evanghelia. Pentru a vedea lucrurile la care se referă Evanghelia, uitaţi-vă la versetul 16: "...în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor." La ce se referă Evanghelia? La judecata viitoare. Pavel spune că "după Evanghelia mea" – nu după lege sau după tot felul de fantezii teologice, ci după Evanghelie, Dumnezeu va judeca toate secretele inimii tale, prin Fiul Său, Isus Hristos. Evanghelia este înainte de toate mesajul despre cum să fii îndreptăţit înaintea lui cu Dumnezeu în ziua judecăţii. Evanghelia nu se referă înainte de toate la experienţe bune de aici, ci se referă la judecată şi slavă dincolo de judecată.

Beneficii Veşnice sau Pierderi Veşnice

A cui judecată? Judecata lui Dumnezeu. După Evanghelia lui Pavel, "Dumnezeu va judeca." Dacă Dumnezeu ne face parte de o judecată negativă, vom merge în iad, şi vom fi chinuiţi pe vecie. Iar dacă ne va face parte de o judecată pozitivă, intrăm în viaţa veşnică, şi avem o bucurie mereu crescândă în prezenţa lui Dumnezeu. Toate beneficiile şi pierderile din această viaţă sunt un nimic în comparaţie cu împortanţa acestei judecăţi. Starea noastră fizică şi mentală în aceşti câţiva ani este ca praful de pe talerul unui cântar în comparaţie cu Everestul importanţei judecăţii lui Dumnezeu.

Remarcaţi cu foarte mare atenţie acest adevăr în versetul 16: Evanghelia este cea care vorbeşte despre judecată aici. Aceasta înseamnă că nu poţi să simţi seriozitatea glorioasă a Evangheliei lui Isus Hristos decât dacă ştii că aceasta este o Evanghelie despre judecata viitoare. Evanghelia este glorioasă nu în măsura în care ne rezolvă problemele noastre de depresie şi cancer, ci în măsura în care la judecata finală îndepărtează mânia Dumnezeului Atotputernic care este îndreptată împotriva noastră, şi ne aduce la bucurie veşnică.

John Bunyan, autorul cărţii Călătoria Creştinului, a suferit o durere imensă în sufletul lui în timp ce se lupta cu siguranţa mântuirii sale. Iată cât de îngrozit a fost de ceea ce a văzut printre creştinii obişnuiţi din zilele sale – nu foarte diferite de zilele noastre.

Am văzut oameni în vârstă alergând după lucrurile vieţii acesteia ca şi cum ar trăi aici pe vecie ... [şi] am văzut [dintre cei declaraţi creştini] foarte necăjiţi şi deprimaţi când s-au confruntat cu pierderea unor lucruri, a unui soţ, a unei soţii, a unui copil, etc. Doamne, m-am gândit, câtă zarvă pentru lucruri mărunte ca acestea. Cât de mult caută unii după lucrurile fireşti, şi cât de mult se întristează alţii datorită pierderii acestor lucruri. Dacă ei muncesc aşa de mult pentru aceste lucruri ale vieţii prezente şi varsă atâtea lacrimi pentru ele, cât de mult trebuie să fiu eu de plâns, şi câtă nevoie am eu de rugăciune. Sufletul meu moare, sufletul meu este condamnat. Dar dacă sufletul meu ar fi într-o stare bună, şi dacă aş fi sigur de lucrul acesta, ah, cât de bogat ar trebui să mă consider, chiar dacă dacă aş fi binecuvântat numai cu apă şi pâine. Ar trebui să socotesc suferinţele ca pe nişte suferinţe mici şi ar trebui să le port ca pe nişte poveri mici. (John Bunyan, Grace Abounding to the Chief of Sinners [Hertfordshire, England: Evangelical Press, 1978], p. 36)

De aceea spun că, această frază din versetul 13, "cei ce împlinesc legea vor fi socotiţi neprihăniţi," aduce o importanţă şi o gravitate şi o măreţie şi o slavă pe care nu le resimţim aşa cum ar trebui. Dar fie ca Dumnezeu să ne ajute. Să fim socotiţi neprihăniţi de Dumnezeu, să primim o sentinţă pozitivă la judecata finală este mai important decât toată bunăstarea noastră mentală şi toată sănătatea noastră în toată această viaţă pe pământ.

Ce vrea să spună Pavel prin ea în versetul 13?

"Implinitori ai Legii" – Ipotetic?

Vrea Pavel să spună că aceasta este o afirmaţie ipotetică? – "Împlinitorii legii ar fi socotiţi neprihăniţi, dacă ar fi făcut ceea ce a cerut legea, dar lucrurile nu stau aşa." Aceasta este, poate, cea mai obişnuită interpretare. John Stott spune, " Desigur că aceasta este o afirmaţie teoretică sau ipotetică, din moment ce nici o fiinţă omenească n-a împlinit legea pe deplin (cf. 3:20)" (Romans: God’s Good News for the World [Downers Grove: InterVarsity Press, 1994], p.86). Argumentul lui principal provine din Romani 3:20 unde Pavel spune, "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului."

Nu rezolvă cele de mai sus problema? Ce poate fi mai simplu de atât? "Nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii." Deci Romani 2:13b, "cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi," înseamnă că spune: acesta este un principiu, nu o realitate: împlinitorii perfecţi şi fără de păcat ai legii ar fi socotiţi neprihăniţi – dar aceştia nu există. Deci toţi oamenii, atât Neamurile cât şi Iudeii, sunt sub judecată şi au nevoie de Evanghelia iertării prin Isus Hristos, ca să fie mântuiţi.

Acum există câteva lucruri foarte adevărate cu privire la această interpretare. 1) Este adevărat că nu există împlinitori ai legii perfecţi şi fără de păcat, în afară de Isus (Romani 3:9,23). 2) Este adevărat că toţi oamenii, Iudeii şi Neamurile din lumea întreagă, trebuie să cunoască Evanghelia iertării ca să fie mântuiţi (Romani 3:21-24).

Dar este Romani 2:13b o afirmaţie ipotetică? Când Pavel spune, "Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi," vrea el să spună că: Ei vor fi socotiţi neprihăniţi dacă ar exista vreun "împlinitor al legii", dar nu există niciun "împlinitor al legii"? Sau ca să punem întrebarea altfel: Se referă aceşti "împlinitori ai legii" la împlinitori perfecţi şi fără de păcat ai legii? Ar putea Pavel să numească "împlinitor al legii" pe cineva care păcătuieşte, dar care-L iubeşte pe Dumnezeu şi iubeşte legea şi urăşte propriile sale păcate şi le mărturiseşte şi se abandonează pe sine în mila lui Dumnezeu descoperită în lege?

Eu cred că ar putea. Şi cred că asta şi face. Deci eu cred că versetul 13 înseamnă: Nu cei care aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei care vor fi achitaţi la judecata finală vor fi cei care 1) iubesc legea lui Dumnezeu, şi 2) depind de ajutorul Lui ca să trăiască în conformitate cu adevărul pe care-l au şi 3) se încred în Dumnezeu pentru mila Lui atunci când se poticnesc.

Auzirea Evangheliei este Esenţială pentru Mântuire

Dar acum ascultaţi cu atenţie, ca nu cumva să înţelegeţi greşit: Fără de predicarea Evangheliei şi a lucrării de trezire pe care o face Duhul Sfânt şi care duce la credinţă în Hristos, nimeni nu este mântuit astăzi în felul acesta. Aceasta este ceea ce arată Pavel în aceste două capitole şi jumătate din Romani. Motivul pentru aceasta – motivul pentru care nimeni nu este mântuit în felul acesta, fără de auzirea Evangheliei lui Hristos – este că fiecare om fără de Hristos "înăduşe adevărul în nelegiuire" (Romani 1:18). Fiecare îşi împietreşte inima împotriva pocăinţei (Romani 2:5).

Cu alte cuvinte, aţi putea să mă întrebaţi (aşa cum unii dintre voi deja m-aţi întrebat), "Din punct de vedere teoretic, ar putea fi mântuiţi astăzi oamenii care n-au auzit de Hristos, dacă aceştia ar fi "împlinitori ai legii" în felul descris de tine (şi anume, oamenii care (1) iubesc legea lui Dumnezeu, (2) depind de ajutorul lui Dumnezeu ca să trăiască conform adevărului pe care-l au şi (3) se încred în Dumnezeu pentru mila Lui atunci când se poticnesc)?” Şi eu aş răspunde, "Da, teoretic ar fi mântuiţi" (şi Dumnezeu le-ar acoperi păcatele prin sângele lui Hristos, aşa cum a făcut pentru sfinţii din Vechiul Testament), dar aceasta nu se întâmplă niciodată. Motivul pentru care avem nevoie de o evanghelizare agresivă, plină de dragoste în rândul tuturor popoarelor lumii este pentru că oamenii de pretutindeni suprimă adevărul şi nu se vor preda lui Dumnezeu fără lucrarea suverană a Duhului Sfânt din vieţile lor (Romani 1:18) şi acest Duh lucrează în mod mântuitor numai prin Evanghelia lui Hristos cel crucificat şi înviat. Dumnezeu i-a închis pe toţi oamenii în neascultare (Romani 11:32) astfel încât Fiul Său, Isus Hristos, să fie Obiectul conştient al credinţei printre toate popoarele (vezi Fapte 4:12; Romani 10:13-15). (Vezi mai multe comentarii în cartea Să se bucure popoarele de John Piper [Grand Rapids: Baker Book House, 1993], paginile 131-166).

Dar acum cineva ar putea întreba –Dar nu ajungi acolo unde ajung şi John Stott şi mulţi alţii? Ei spun că "cei cei împlinesc legea vor fi socotiţi neprihăniţi" este o afirmaţie ipotetică, pentru că înseamnă că trebuie să fii perfect fără nici un păcat ca să fii socotit neprihănit fără de Hristos, şi nu există astfel de oameni. Iar tu spui că a fi un împlinitor al legii înseamnă să iubeşti legea lui Dumnezeu, şi să depinzi de ajutorul lui Dumnezeu ca să trăieşti în conformitate cu adevărul pe care-l ai, şi să crezi în Dumnezeu pentru mila Sa atunci când te poticneşti, dar nimeni nu face aceasta fără ajutorul Duhului Sfânt şi fără credinţă în Hristos. Deci nu ajungi la acelaşi lucru?

"Împlinitor al legii" Nu Înseamnă Perfecţiune Fără de Păcat

Nu. Este o diferenţă. Cred că atunci când Pavel spune, "împlinitorii legii vor fi socotiţi neprihăniţi" el vrea să spună că într-adevăr există astfel de oameni, şi ei sunt singurii oameni care vor fi achitaţi la judecată. Aceasta nu este o afirmaţie ipotetică. Este o afirmaţie a unui fapt real, experimentat. Când Hristos vine în viaţa unui om prin puterea Duhului Sfânt şi prin credinţa în Evanghelie, acel om devine un "împlinitor al legii." Nu un împlinitor perfect şi fără de păcat al legii, ci unul care iubeşte legea lui Dumnezeu (=legea lui Hristos), şi depinde de ajutorul lui Dumnezeu ca să trăiască conform adevărului (care acum include crucea lui Hristos şi lucrarea Duhului), şi se încrede în Dumnezeu pentru mila Sa atunci când se poticneşte (conform 1 Ioan 1:9).

Acum de ce cred lucrul acesta? Care sunt motivele pentru această interpretare? Voi menţiona patru motive.

1. Împlinitorii Legii vor fi socotiţi neprihăniţi

Romani 2:13b spune, "Cei ce împlinesc legea vor fi socotiţi neprihăniţi." Nu spune, "Împlinind lucrările legii vei fi socotit neprihănit." Ci pur şi simplu spune că cei care vor fi socotiţi neprihăniţi sunt de asemenea cei care sunt împlinitori ai legii. Nu este nici o legătură cauzală afirmată aici. Deci versetul nu este o contradicţie a versetului din Romani 3:20 care spune, "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii." Nu este nimic în Romani 2:13b care să ne împiedice să credem în îndreptăţirea prin credinţă şi numai prin credinţă. Legea cere credinţă, şi credinţa este singurul mijloc de unire cu Hristos, a cărui neprihănire ne absolvă de vină la judecată. Toată ascultarea care vine din credinţă este roada acelei uniuni, nu calea spre ea. Deci Romani 2:13b nu este o contradicţie a învăţăturii lui Pavel a îndreptăţirii prin credinţă şi numai prin credinţă.

2. Nu sună ipotetic

Afirmaţia, "Împlinitorii legii vor fi socotiţi neprihăniţi," nu sună ca o afirmaţie ipotetică. Nu spune, "Împlinitori ai legii – dacă ar exista vreunii – ar fi socotiţi îndreptăţiţi." Ci sună ca o afirmaţie a unui fapt. Deci dacă afirmaţia poate sta în picioare în gândirea lui Pavel, vreau şi eu să o las să stea.

3. Exemple de "împlinitori reali ai legii"

Există "împlinitori reali ai legii" în Noul Testament. Nu este doar o categorie ipotetică. De exemplu, Luca 1:5-6 spune, "În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta. Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului." Iată un cuplu real, nu unul ipotetic. Şi Luca spune că ei erau împlinitori ai legii. Nu că nu au avut niciodată un gând rău sau o atitudine rea sau un alt păcat, ci că au profitat continuu de mijloacele lui Dumnezeu date în lege pentru iertare şi curăţire.

Nu numai aceasta, dar în 1 Corinteni 7:19 Pavel însuşi spune, "Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu." În Galateni 5:6 el spune, "Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste." Deci pentru Pavel, credinţa care te socoteşte neprihănit "lucrează prin dragoste" şi aceasta este "păzirea poruncilor" – adică, împlinirea legii. În felul acesta, oamenii care se încred în Hristos sunt "împlinitori ai legii."

Este acelaşi lucru pe care-l spune Pavel în Romani 8:3-4, "Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pămîntească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămînteşti, ci după îndemnurile Duhului." Adică noi care suntem creştini: când trăim după îndemnurile Duhului, "împlinim cerinţele drepte ale legii," suntem "împlinitori ai legii" – nu împlinitori perfecţi şi fără de păcat ai legii, ci oameni transformaţi radical care iubim legea lui Hristos şi ne încredem în Hristos pentru ajutor ca să trăim noul fel de viaţă.

Deci afirmaţia din Romani 2:13 nu trebuie să fie făcută ipotetică. "Împlinitorii legii" înseamnă exact ceea ce sunt creştinii.

4. Armonie cu restul pasajului

În cele din urmă, şirul gândurilor din Romani 2:6-13 recomandă această interpretare a "împlinitorilor legii." Versetul 13 este parte a susţinerii pe care o aduce Pavel nepărtinirii lui Dumnezeu, şi pe care o afirmă în versetul 11: "Căci nu se are în vedere faţa omului." Dar versetul 11 este o susţinere a felului în care a vorbit Pavel în versetele 6-10 despre judecata lui Dumnezeu după fapte. Deci trebuie să fie o armonie între a "împlini legea" în versetul 13b şi "a face binele" în versetele 7 şi 10.

Şi ce înseamnă lucrul acesta acolo? Versetul 7 spune că, la judecată, celor care "prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea" le va fi dată viaţa veşnică. Deci, aici în acest context, Pavel ne învaţă că viaţa veşnică (care este acelaşi lucru cu a fi socotit neprihănit sau achitat la judecata finală) este dată numai celor care au fost transformaţi prin credinţă încât ei "stăruiesc în facerea binelui" (vezi predica din Romani 2:6-11, 7 decembrie 1998, "Separarea finală, partea a doua"). Dar dacă aceasta ar fi învăţătura sa din versetele 6-10 (cu care, în mod interesant, John Stott este de acord, Romani, p. 84), atunci aceasta este probabil învăţătura sa din versetul 13.

Pentru toate aceste motive eu consider Romani 2:13 ca pe o simplă afirmaţie a unui fapt real, "Împlinitorii legii vor fi socotiţi neprihăniţi."

Cel Care Iartă Dă şi Putere

Gândiţi-vă cu seriozitate la lucrul acesta când plecaţi astăzi din locul acesta. Va veni o zi a judecăţii finale. Vom da socoteală pentru noi înşine înaintea lui Dumnezeu. Credinţa în Hristos socotită ca şi neprihănire a noastră va fi singura noastră speranţă pentru a fi acceptaţi de către Dumnezeu (Romani 1:16-17; 3:20-26). Aceasta este esenţa şi inima Evangheliei. Hristos a trăit pentru noi, Hristos a murit pentru noi, Hristos a înviat pentru noi, Hristos domneşte pentru noi, Hristos mijloceşte pentru noi, Hristos va veni pentru noi, şi Hristos avocatul nostru va fi judecătorul nostru final. Credinţa în El este cheia pentru siguranţă şi viaţă. Dar atenţie: credinţa care nu produce nici un fel de speranţă (Coloseni 1:23), credinţa care nu produce nici un fel de dragoste (Galateni 5:6), credinţa care nu produce nici un fel de ascultare (Romani 1:5) nu este o credinţă mântuitoare. Primeşte-L pe Hristos astăzi ca pe Cel care iartă păcatele noastre şi împuterniceşte ascultarea noastră.

Înaintea Lui Dumnezeu Nu se are În Vedere Faţa Omului, Partea 1

PagePush — Mon, 24 Aug 2009 17:01:15 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

{{ info | There Is No Partiality With God, Part 1}}
<blockquote>
'''Romani 2:11-16'''<br><br>Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Toţi ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi ceice au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege. Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
</blockquote>
Cred că ar fi bine pentru noi aici la finele anului să vedem un mare adevăr despre Dumnezeu şi un mare adevăr despre om, şi să vedem cum vor face o diferenţă aceste două adevăruri în anul 1999 dacă le veţi vedea şi le veţi îmbrăşişa pentru ceea ce sunt ele. Nu eu aduc aceste două adevăruri în text, ci ele reies din text. Deci să mergem la text şi să încercăm să urmărim linia pe care merge gândul lui Pavel din Romani 2:11-16.

Pătrunzând În Mintea unui Scriitor Inspirat

Şi spun "linie de gândire" pentru că aşa şi este, cu siguranţă. Pavel nu se mişcă într-un cerc, ci liniar de la o premiză la alta pentru a-şi stabili punctul principal. Numai pe măsură ce reflectaţi la această argumentare şi la cum o construieşte el veţi vedea cele două adevăruri – unul despre Dumnezeu şi unul despre om. Deci să încercăm să urmărim modul de gândire al lui Pavel. Haideţi să gândim cu gândurile lui.

Acesta este un lucru extraordinar: să fii capabil să gândeşti chiar gândurile unui autor inspirat al Bibliei. Unii dintre voi au descoperit cât de entuziasmant poate fi să gândeşti cu gândurile unui mare autor, să spunem, Augustin, sau Anselm, sau Aquino, sau Calvin, sau Luther sau Descartes sau Pascal, sau Locke, sau Kant, sau Milton, sau Shakespeare – să simţi că ai intrat efectiv în lumea gândurilor lui şi ai văzut ceea ce a văzut el şi prin uimitorul act al înţelegerii ţi-ai însuşit aceste gânduri ca fiind ale tale. Dar puteţi experimenta cu toţii ceva mult mai incitant, şi anume să intraţi în lumea gândurilor nu doar a unui mare autor, ci a unui autor inspirat în mod divin, care nu scrie numai ca urmare a geniului natural, ci ca urmare a revelaţiei supranaturale. A pătrunde înăuntrul unei astfel de minţi şi a urma acele gânduri şi a vedea realitatea este o bucurie fără egal în comparaţie cu citirea întregii literaturii sau vizionarea tuturor programelor TV, tuturor videourile şi filmelor. Şi vă doresc la toţi să experimentaţi această bucurie.

Deci urmăriţi-mă. Revedeţi doar un moment ce face Pavel aici în Romani 2. În versetele 1-5 el a subliniat că oamenii cu standarde morale înalte din vremea lui, mai ales cei care erau ca el, Iudeii, erau vinovaţi de ipocrizie. Ei îndreaptă degetul către Neamurile care trăiesc în imoralitate şi care sunt menţionate în capitolul unu, dar făcând aşa, spune Pavel, se acuză pe ei înşişi, pentru că şi ei fac aceleaşi lucruri.

Apoi explică în versetele 6-10 că judecata Iudeilor şi a Neamurilor va fi "după faptele lor," nu după avantajele lor etnice şi religioase. Iudeii şi Neamurile vor primi sau nu vor primi viaţa veşnică pe aceeaşi bază. Se coroborează faptele lor cu credinţa lor?

Căci Înaintea lui Dumnezeu Nu Se Are În Vedere Faţa Omului

Acum în versetul 11 Pavel afirmă principiul sau adevărul despre Dumnezeu, subliniind această linie a argumentului: "Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului." De aceea va judeca Dumnezeu Iudeii şi Neamurile nu după aspectul lor, nu după circumstanţele lor, sau după avantajele lor culturale sau religioase, ci după ceva mai intrinsec. Acestă caracteristică este fundamentală în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu. Aceasta este nepărtinire. Este unul din cele două mari adevăruri pe care vreau să vi le prezint în această dimineaţă. Deci trebuie să rămânem concentraţi asupra lui. De fapt, restul acestui text se concentrează asupra acestui adevăr şi face legătura cu al doilea mare adevăr despre om.

Acesta este un adevăr atât de major cu privire la Dumnezeu încât Noul Testament pare să inventeze un cuvânt pentru el – de fapt mai multe cuvinte. Înainte de Noul Testament nu există situaţii în care să se regăsească cuvântul folosit aici pentru "a avea în vedere faţa cuiva" sau "parţialitate" sau "cineva care respectă pe altcineva." Ideea era prezentă şi în Vechiul Testament: Dumnezeu nu "caută la faţa omului", ar spune unii că înseamnă că El este "imparţial" – şi anume că nu este impresionat de aspecte externe irelevante. El priveşte dincolo de acestea şi merge la inima problemei şi nu este parţial în ce priveşte aspectul sau circumstanţa. Nimeni nu încalcă regulile şi scapă basma curată, indiferent de cât ar fi de puternic, deştept, sau bogat, sau cu relaţii. Toţi sunt judecaţi după aceeaşi măsură.

În Noul Testament acest lucru era aşa de important de clarificat încât autorii au luat aceste cuvinte, "se are în vedere faţa" şi le-au combinat într-un nou verb în Iacov 2:9 – "aveţi în vedere faţa omului" (prospolempteo) – şi două substantive noi – "cel care are în vedere faţa" (prospolemptes, Fapte 10:34) şi "se are în vedere faţa omului" (prosopolempsia, Romani 2:11; Efeseni 6:9; Coloseni 3:25; Iacov 2:1). "Înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului," spune Pavel.

Cum Poate Dumnezeu Să Fie Imparţial Când Numai Iudeii Au Primit Legea?

Dar avem o problemă aici – o obiecţie la care trebuie să răspundem. Deci Pavel mai face un pas în argumentarea lui. Iată care este obiecţia: Pavele, spui că Dumnezeu va judeca toţi oamenii după faptele lor, şi în consecinţă fără părtinire, dar, de fapt, Dumnezeu a dat Legea lui Moise doar Iudeilor, şi astfel ei au acces la cunoaşterea faptelor care se cer de la ei, pe când restul lumii nu are acest acces. Deci cum poţi să spui că Dumnezeu este imparţial ca să judece după fapte când El a spus de fapt unui singur grup de oameni care sunt aceste fapte pe care ar trebui să le facă?

Iată prima parte a răspunsului lui Pavel din versetul 12: Dumnezeu este imparţial deoarece "Toţi cei ce au păcătuit fără lege [adică, naţiunile care nu au Legea Vechiului Testament a lui Moise], vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege [Iudei care au Legea lui Moise], vor fi judecaţi după lege." Vedeţi că acesta este un răspuns direct la o obiecţie adusă: Nu au acces egal la aceea pentru care vor da socoteală!

Aceasta este o obiecţie care apare deseori în rândul criticilor creştinismului: dar ce va fi cu oamenii care nu au acelaşi acces la Biblie pe care îl aveţi voi? Care este răspunsul lui Pavel? El spune, Aveţi dreptate: diferite grupuri de oameni au diferite avantaje când este vorba de măsura de adevăr descoperită lor de către Dumnezeu. Dar apoi spune, că judecata lui Dumnezeu nu va fi părtinitoare cu cei care au avut acces la mai mult adevăr, ci va fi în conformitate cu adevărul pe care-l au. Deci, spune el în versetul 12: "Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege." Legea lui Moise nu va fi adusă pentru a-i condamna pe cei care au păcătuit fără să aibă acces la Legea lui Moise. Va fi folosită numai pentru cei care au avut acces la ea.

Baza Judecăţii Nu Este Lipsa Legii

Când ajunge în iad o persoană care n-a auzit niciodată Legea lui Moise, ajunge acolo nu pentru că n-au auzit niciodată Legea. Neauzirea Legii lui Moise nu va condamna pe nimeni. La fel cum auzirea ei nu va mântui pe nimeni. Aceasta este ceea ce Pavel spune în versetul 13, "Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi." Cu alte cuvinte, să ai acces la Legea morală a lui Moise, s-o auzi şi s-o cunoşti nu este un avantaj la judecata finală. La judecată, întrebarea nu va fi: Cât de mult din Lege ţi-ai însuşit, ai auzit şi ai cunoscut? Întrebarea va fi: Cum ai trăit tu, ţinând cont de cât de puţin sau cât de mult ţi-ai însuşit din ea? Cum ai răspuns în inima ta şi în acţiunile tale la Legea pe care ai cunoscut-o?

Ne vom întoarce în câteva săptămâni la fraza din versetul 13, "împlinitorii Legii vor fi socotiţi neprihăniţi," pentru a explica cum se potriveşte aceasta cu îndreptăţirea prin credinţă. Între timp, remarcaţi trei lucruri în acest verset: 1) împlinirea Legii ar putea include încrederea în harul lui Dumnezeu pentru mântuire, dacă Legea ne porunceşte să ne încredem în acest fel în El; 2) textul nu spune că îndreptăţirea se bazează pe împlinirea Legii, ci doar că împlinitorii Legii vor fi socotiţi neprihăniţi; nu ni se spune dacă "împlinirea” sau altceva stă la baza îndreptăţirii; 3)observaţi că îndreptăţirea este la viitor – "împlinitorii Legii vor fi socotiţi neprihăniţi." Aceasta este probabil o referinţă la judecata finală, ca şi în versetele 7-10. Deci pentru moment, vă sugerez să înţelegeţi că "împlinitorii Legii vor fi socotiţi neprihăniţi," care este aceeaşi învăţătură ca şi în versetul 7 – viaţa veşnică va fi dată celor ce stăruiesc în fapte bune.

Dar să nu pierdeţi din vedere esenţa argumentării de aici: Judecata în ziua de pe urmă nu se va baza pe a nu avea sau a avea Legea: ci se va baza pe împlinirea ei.

Cum Poţi Să Împlineşti Legea Dacă N-ai Citit-o?

Dar aceasta ridică imediat o problemă nouă la care Pavel trebuie să răspundă. Cineva va spune: Cum poate cineva să facă ce cere legea dacă nu are o copie a Legii ca să o citească şi să o împlinească? Pavel, tu spui că împlinirea şi nu auzirea ei este ceea ce contează, dar totuşi cei care au Legea sunt în avantaj, pentru că ei ştiu ce au de făcut.

Versetele 14-15 sunt răspunsul lui Pavel. "Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele."

Deci răspunsul lui Pavel la întrebarea: ”Cum poate să fie Dumnezeu imparţial în a judeca după fapte dacă Iudeii au legea şi neamurile n-o au?” este că Neamurile au într-adevăr legea. Legea morală a lui Dumnezeu este scrisă în inimile lor, spune versetul 15. Sau, aşa cum spune versetul 14, "îşi sunt singuri lege." Apoi spune în versetul 15b că dovada pentru aceasta este comportamentul moral a tot felul de oameni din lumea întreagă care arată că au un simţ al multor obligaţii morale adevărate, şi conştiinţele lor confirmă aceasta cu auto-apărările şi auto-acuzările conflictuale pe care le ridică în mod constant.

Acum haideţi să parcurgen întregul proces al gândirii lui Pavel, începând de la versetul 11. Mai întâi Pavel spune că " înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului [în Dumnezeu nu este parţialitate] (versetul 11). Apoi el apără această afirmaţie în versetul 12 spunând că judecata lui Dumnezeu va fi în conformitate cu felul în care răspundem la măsura de adevăr la care avem acces. Apoi el explică (versetul 13) că simpla auzire a legii nu este un avantaj pentru Iudei în ziua judecăţii, şi neauzirea ei nu este un dezavantaj pentru Neamuri, pentru că împlinirea şi nu auzirea ei este esenţială. Apoi el explică (versetele 14-15) că legea este de fapt disponibilă celor care nu au o copie a Legii lui Moise, pentru că Dumnezeu a scris-o în inimă şi ne-a dat tuturor o conştiinţă ca să ne trezească la această cunoaştere morală din inimile noastre.

Toţi Au Legea Morală a lui Dumnezeu în Inimile Lor

Acum iată care este al doilea mare adevăr pe care vreau să-l vedeţi în această dimineaţă – adevărul despre om. Toate fiinţele omeneşti au legea morală a lui Dumnezeu imprimată în inimile lor. Pavel ne învaţă ceva extrem de important cu privire la natura umană. Remarcaţi cuvintele din versetele 14: "Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege." Expresia "din fire” înseamnă "din natura.” Cu alte cuvinte, Pavel ne spune ceva fundamental aici despre natura umană. Aceasta este ceea ce înseamnă să fim oameni – să avem legea lui Dumnezeu imprimată sau pecetluită sau scrisă în inimile noastre.

Am văzut această învăţătură mai înainte în 1:32 ("Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte") şi 1:26 ("căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii") şi 1:21 (au cunoscut pe Dumnezeu"). Şi scopul tuturor acestor afirmaţii este de a sublinia că orice fiinţă omenească este vinovată înaintea lui Dumnezeu pentru că fiecare înăbuşe (1:18) adevărul, şi nimeni nu trăieşte măcar la standardale morale cerute de propria lui conştiinţă, darămite la cerinţele lui Dumnezeu de care are cunoştinţă. Ca urmare, toţi sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu şi nu vor avea nici o scuză în ziua judecăţii. Toţi Iudeii şi toate Neamurile sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu şi vinovaţi înaintea Lui sub povara păcatului.

Acum suntem într-o poziţie din care putem vedea clar cele două mari adevăruri pe care le-am menţionat la început: unul despre Dumnezeu şi unul despre om.

Adevărul despre Dumnezeu este acela că El nu este părtinitor. Şi nepărtinirea lui Dumnezeu înseamnă că El nu judecă bazat pe presupunerea că avem toţi acces la aceeaşi măsură de adevăr, ci că avem toţi adevărul de care avem nevoie ca să putem da socoteală, şi că vom fi judecaţi pe baza răspunsului pe care-l dăm la ceea ce avem, şi nu la ce nu avem. Dumnezeu este atât de dedicat faţă de această dimensiune a dreptăţii Sale încât o garantează prin faptul că crează fiecare suflet omenesc cu amprenta legii sale morale şi cu capacitatea de a cunoaşte slava Sa descoperită în natură. El este imparţial nu numai cu ceea ce găseşte în lume; ci mai degrabă se îngrijeşte ca ceea ce găseşte în lume să fie conform imparţialităţii Sale.

Al doilea mare adevăr (despre om) este zidit pe primul (despre Dumnezeu), şi anume, toate fiinţele omeneşti au legea morală a lui Dumnezeu imprimată în inima lor. Fiecare suflet omenesc, când devine conştient, cunoaşte faptul că este creat de Dumnezeu, şi dependent de Dumnezeu, şi ar trebui să-L cinstească pe Dumnezeu şi să-i mulţumească (1:20-21), şi ar trebui să facă lucrurile care sunt scrise în inimă (2:14-15), şi cunoaşte că deoarece nu le face înseamnă că este vrednic de moarte (1:32).

Impactul Acestor Două Mari Adevăruri

Acestea sunt adevăruri mari demne de cunoscut şi vor avea un impact în viaţa ta dacă le vei accepta pentru ceea ce sunt ele cu adevărat. Iată trei exemple cu privire la diferenţa pe care at putea-o face în viaţa ta – dacă te cunoşti pe tine însuţi în felul acesta şi pe copiii tăi şi pe alţii.

1. O Implicaţie a Cunoaşterii de Sine în Felul Acesta

Consideraţi o implicaţie a cunoaşterii voastre în felul acesta. Dacă Dumnezeu este imparţial şi judecă după standarde fixe pe care ni le-a descoperit, şi dacă tu, în profunzimile naturii tale omeneşti, ale chipului lui Dumnezeu, ai legea lui Dumnezeu întipărită în fiinţa ta, atunci dacă vei cunoaşte şi vei accepta adevărul acesta, el va da o seriozitate, soliditate şi stabilitate incredibilă convingerilor tale despre Dumnezeu şi despre adevăr şi despre bine şi rău. Pentru că vei vedea clar că sunt adevăruri stabilite şi standarde morale stabilite pe care nu le inventezi tu. Ele nu sunt simple păreri omeneşti, ci vin de la Dumnezeu, din afara noastră. Viaţa nu este o cantină cu opţiuni egale din care poţi alege. Viaţa vine cu adevăruri profunde gata stabilite. Dumnezeu există. Dumnezeu este imparţial. Dumnezeu este adevărul şi cunoaşte adevărul. Dumnezeu a întipărit adevărul în inima oamenilor. Acesta poate fi cunoscut. Vom fi judecaţi în lumina acestui adevăr. De aceea viaţa nu este banală. Şi astfel convingerile noastre despre Dumnezeu şi moralitate câştigă seriozitate, soliditate şi stabilitate.

2. O Implicaţie a Cunoaşterii Copiilor Tăi în Felul Acesta

Consideraţi o implicaţie a cunoaşterii copiilor voştri în felul acesta. Uitaţi-vă la copiii voştri ca şi fiinţe ale căror suflete le-a creat Dumnezeu Însuşi după chipul şi asemănarea Sa şi le-a înscris cu Legea Lui. Uitaţi-vă la ei ca la fiinţe care sunt dăruite, ca nici o altă creatură, cu capacitatea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi, de fapt, îl vor cunoaşte pe Dumnezeu – îndeajuns ca să piară sau să trăiască pe baza acestei cunoaşteri. Gândiţi-vă bine, pe măsură ce vă uitaţi la copilul vostru, că este o persoană care a fost pregătită special ca să trăiască în conformitate cu bunătatea şi adevărul. Iată o fiinţă care nu trebuie tratată cu uşurinţă, sau cu joacă, sau cu neglijenţă – o fiinţă al cărei ţel principal în univers a fost stabilit de Dumnezeu: ca el sau ea să-L cunoască pe Dumnezeu şi să facă voia Lui. A vă cunoaşte copiii în felul acesta vă va face mai serioşi în calitatea de părinţi şi în privilegiul şi responsabilitatea glorioasă pe care o aveţi de a vă alătura lucrării lăuntrice pe care o face Dumnezeu pentru a-i creşte pe aceşti copii în Hristos şi a-L face cunoscut şi iubit pe Dumnezeu.

3. Implicaţii Ale Cunoaşterii Altora în Felul Acesta

În final, consideraţi două implicaţii ale cunoaşterii altora în felul acesta. Oricine persoană pe care o cunoaşteţi la muncă, la şcoală sau în cartier are legea lui Dumnezeu scrisă în inima lui sau în inima ei. Oricine persoană pe care o cunoşti, Îl cunoaşte pe Dumnezeul imparţial. Fie că ei suprimă sau nu această cunoaştere, o au. Îşi cunosc Creatorul la un nivel profund, şi îşi cunosc datoria la un nivel profund. Dumnezeu a lucrat în ei înainte ca să apari tu pe scenă. Dumnezeu a mers înaintea ta ca să-i pregătească pentru El şi voia Lui.

Deci iată prima implicaţie: de aceea, aveţi speranţă în 1999 când faceţi evanghelizare, fără să minimalizaţi efectele orbitoare ale păcatului, şi de asemenea fără să disperaţi că nu există nici un punct de legătură cu persoana de care vă pasă. Există puncte comune, mai profunde decât aţi visat vreodată. Vorbiţi adevărul în dragoste şi Dumnezeu poate să facă legătura dintre ce ştiu ei din fire şi ce le spuneţi voi din Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi ultima implicaţie este aceasta: feriţi-vă să dispreţuiţi pe cineva. Ori de câte ori nu sunteţi de acord cu cineva – un politician, un coleg, un membru din biserică sau lider, o persoană dintr-o altă cultură sau rasă – nu uitaţi că Dumnezeu a scris legea Sa în inima acelei persoane şi a dat cunoştere despre Sine acelei persoane. Lucrul acesta este unul de care trebuie să ne minunăm şi să ne uimim, nu să-l dispreţuim. Natura umană după chipul lui Dumnezeu, căzută şi depravată aşa cum este, ar trebui să răspândească mireasma sfinţeniei şi veneraţiei peste toată repulsia sau dezaprobarea noastră. Există o onoare care aparţine omului ca şi om după chipul lui Dumnezeu, care a scris legea Sa în inimile noastre ale tuturor.

What will we remember in heaven?/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:05:17 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Ce_ne_vom_aminti_în_Rai?]]

What to Pray For/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:05:10 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[La_ce_să_te_rogi]]

Washed by Grace/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:05:01 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Curăţat_de_har]]

Use the Inspired Scriptures to Rejoice in Hope/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:04:53 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Folosiţi_Scriptura_pentru_a_vă_bucura_în_nãdejde]]

To the Jew First, and Also to the Greek/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:04:45 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Întâi_a_Iudeului,_apoi_a_Grecului]]

The Treasure of Faith in the Life of the Church/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:04:38 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Comoara_credinţei_în_viaţa_bisericii]]

The Mighty and Merciful Message of Romans 1-8/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:04:28 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Mesajul_măreţ_şi_plin_de_milă_din_Romani_1-8]]

The Greatest Thing in the World: An Overview of Romans 1-7/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:04:21 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Cel_Mai_Măreţ_Lucru_din_Lume:_Un_Rezumat_Romani_1-7]]

The Gospel is the Power of God unto Salvation/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:04:14 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Evanghelia_este_puterea_lui_Dumnezeu_pentru_mântuire]]

The Gospel in the Church for the Obedience of Faith through Spiritual Gifts/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:04:05 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Evanghelia_în_Biserică_pentru_Ascultarea_Credinţei_prin_Darurile_Spirituale]]

The Gospel in 6 Minutes/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:03:57 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Evanghelia_in_6_Minut]]

The Goal of God's Love May Not Be What You Think It Is/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:03:47 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Scopul_dragostei_lui_Dumnezeu_poate_fi_altul_decât_crezi_tu]]

The Fruit of Hope: Joy/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:03:40 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Rodul_speranţei:_bucuria]]

The Family: Together in God's Presence/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:03:32 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Family_Tradus]]

The Fall of Satan and the Victory of Christ/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:03:26 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Căderea_Satanei_şi_victoria_lui_Christos]]

The Effect of Hypocrisy, Part 2/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:03:17 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Efectul_Ipocriziei,_Partea_2]]

The Effect of Hypocrisy, Part 1/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:03:09 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Efectul_Ipocriziei,_Partea_1]]

The Called of Christ

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:02:55 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Chemaţi_să_fiţi_ai_lui_Hristos_şi_prea_iubiţi_ai_lui_Dumnezeu,_Partea_2]]

The Called of Christ

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:02:48 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Chemaţi_să_fiţi_ai_lui_Hristos_şi_prea_iubiţi_ai_lui_Dumnezeu,_Partea_1]]

The Author of the Greatest Letter Ever Written/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:02:40 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Autorul_celei_mai_Măreţe_Epistole_Scrise_Vreodată]]

Thank God for Famous Faith/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:02:33 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Mulţumesc_lui_Dumnezeu_pentru_credinţa_vestită]]

Talking to People Rather than About Them/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:02:25 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Să_vorbim_cu_oamenii_decât_să_vorbim_despre_ei]]

Strategic Hospitality/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:02:16 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Ospitalitatea_strategică]]

Ruth: Under the Wings of God/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:02:08 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Rut_sub_aripile_lui_Dumnezeu]]

Rejoice with Trembling/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:01:59 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Bucuraţi-vă_tremurând]]

Racial Harmony and Interracial Marriage/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:01:51 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Egalitatea_între_rase_şi_cãsãtoria_inter-rasială]]

Quest for Joy/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:01:41 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[In_cautarea_fericirii]]

On Feeling Secure in God/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:01:33 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Despre_cum_e_sa_te_simti_in_siguranta_cu_Dumnezeu]]

Not Ashamed of the Gospel/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:01:21 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Nu_mi-e_ruşine_de_Evanghelie]]

Lavish Giving, Loving Guests, Living Christ/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:01:14 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Dãrnicie_cu_mânã_largã,_Primire_de_oaspeţi,_Trãire_în_Hristos]]

How to Be Strong in the Lord/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:01:07 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Cum_să_fii_tare_în_Domnul]]

How should I spend my time?/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:00:59 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Cum_ar_trebui_sa_imi_petrec_timpul?]]

How God and Christians Treasure Christ, Part 2/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:00:50 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Cum_îl_preţuiesc_pe_Cristos_Dumnezeu_şi_creştinii,_partea_II]]

How God and Christians Treasure Christ, Part 1/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:00:41 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Cum_îl_preţuiesc_pe_Cristos_Dumnezeu_şi_creştinii,_partea_I]]

How Does the Gospel Save Believers? Part 1/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:00:33 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Cum_îi_mântuieşte_Evanghelia_pe_cei_credincioşi_?/Partea_1]]

How Does Gratitude Motivate?/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:00:26 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Cum_motivează_recunoştinţa?]]

God's Good News Concerning His Son/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:00:17 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Vestea_Bună_a_lui_Dumnezeu_cu_privire_la_Fiul_Său]]

God's Glory and the Deepest Joy of Human Souls Are One Thing/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 15:00:09 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Gloria_lui_Dumnezeu_şi_cea_mai_profundă_bucurie_sufletească_sunt_unul_şi_acelaşi_lucru]]

Facts: Seen and Unseen/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:58 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Fapte:_Văzute_şi_nevăzute]]

Christian Courage/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:50 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Curajul_Creştin]]

By His Grace, For His Name, Through the Obedience of Faith/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:42 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Prin_harul_Lui,_pentru_Numele_Lui,_prin_ascultarea_credinţei]]

Boiling for Christ/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:32 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[În_clocot_pentru_Cristos]]

Are You Humble Enough to Be Care-Free?/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:25 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Eşti_suficient_de_umil_pentru_a_fi_eliberat_de_grijă?]]

Abortion, Race, Gender, and Christ/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:17 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[Avort,_rasism,_discriminãre_sexualã_şi_Cristos]]

A Promise for You!/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:10 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[O_speranta_pentru_tine!]]

10 Reasons Why I Am Thankful for the God-Breathed Bible/ro

PagePush — Wed, 12 Aug 2009 14:59:02 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

#REDIRECT [[10_motive_de_a_fi_recunoscător_pentru_Biblia_din_care_transpare_Dumnezeu]]

Furia şi răbdarea

PagePush — Tue, 11 Aug 2009 16:56:00 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

{{ info | Wrath & Patience}}Isus spuse o parabolă despre un rege care dori să-şi regleze conturile cu slujitorii săi (Mat. 18:23–35). Un anumit slujitor a fost adus la rege cu o datorie ce era practic de necalculat şi realistic de neplătit. Confruntându-se cu perspectiva de a fi vândut ca sclav cu întreaga familie, l-a implorat pe stăpân să aibă răbdare cu el. Iar stăpânul, care trebuie să fi fost un om cu incredibil de multă răbdare, i-a iertat toate datoriile. Ceva mai târziu acest slujitor s-a întâlnit cu un alt slujitor care îi datora o suma consistentă, dar plătibilă. Luându-l de gât, îşi ceru banii înapoi. Când celălalt slujitor căzu în genunchi şi-l imploră „Ai răbdare cu mine,” cererea însă intră în nişte urechi surde, iar acesta fu aruncat în închisoare.

Această parabolă ilustrează grafic contrastul dintre omul furios şi cel răbdător. Stăpânul a arătat o răbdare izvorâtă dintr-o inimă generoasă şi a acordat iertare necondiţionată. Slujitorul iertat, când s-a confruntat cu o chestiune asemănătoare dar mai puţin serioasă, a luat taurul de corne şi, cu fapte şi cuvinte furioase, a arătat că nu învăţase lecţia iertării gratuite şi generoase.

Scripturile ne învaţă să ne lepădăm de viciul distrugător de suflet al furiei, ca atunci când ne dezbrăcăm de o haină pătată, care ne strânge sau care nu ni se potriveşte. (Col. 3:8–9). Iacob ne spune că mânia (furia) omului nu generează neprihănirea pe care o cere Dumnezeu (1:20). Puritanul englez Thomas Manton scria că „furia îl împiedică pe om să ajungă la starea de neprihănire şi să împlinească acea datorie pe care o cere Dumnezeu în Cuvântul Său.” Un om furios trebuie ocolit spun Proverbele 22:24. “Stăpâniţi-vă furia şi uitaţi de mânie! Nu vă agitaţi! Nu duce decât la rău” (Ps. 37:8). Furia păcătoasă lasă vătămare în urma sa, îndepărtează oamenii şi cu siguranţă nu atrage oamenii la Cristos. În mod tragic, dă ocazie adversarului, duşmanul sufletelor – Diavolul (Ef. 4:26–27).

Dimpotrivă, virtutea divină a răbdării trebui îmbrăcată ca o haină a aleşilor lui Dumnezeu (Col. 3:12). Răbdarea este descrisă de Charles Spurgeon ca fiind „un har pe cât de dificil pe atât de necesar, şi la fel de greu de obţinut pe cât este de nepreţuit atunci când este obţinut.” Fără dubiu, este un rod al Duhului dificil de cultivat şi de întreţinut. Şi totuşi, este dovada unei credinţe adevărate şi vii, ca şi o podoabă a doctrinei sănătoase (Westminster Mărturie de credinţă, 16.2).

Şi atunci de ce este atât de greu de obţinut? Desigur, unul dintre motive este faptul că noi căutăm mulţumirea şi satisfacţia imediată în atât de multe din aspectele vieţii. Râdem la auzul rugăciunii: “Doamne, am nevoie de răbdare şi am nevoie de ea acum!” Dar ca s-o spunem pe aia dreaptă este probabil mai relevantă decât am vrea noi să recunoaştem—ca atunci când suntem prinşi în trafic sau când ne simţim frustraţi de un calculator ce nu cooperează, şi aşa mai departe. O altă cauză pentru care este greu de obţinut este aceea că adesea nu agreăm felul în care vine. Romani 5:3 spune, “Suferinţa produce răbdare,” iar Iacob 1:3 spune, “Încercarea credinţei voastre produce îndelunga răbdare.” În ambele cazuri rezultatul este îndelunga răbdare—capacitatea de a rămâne sub imense greutăţi şi presiuni fără să cedăm. Şi ceea ce generează acest lucru este partea dificilă: suferinţa, încercarea, greutăţile. Am prefera o cale mai uşoară pentru obţinerea rodului acestuia, dar acesta e modul în care lucrează Dumnezeu!

Puţine pasaje îşi concentrează atenţia ca Iacob 5:7–11: “Deci, fraţilor, fiţi răbdători până la venirea Domnului. Vedeţi cum aşteaptă fermierul nepreţuitul rod al pământului, având răbdare ca acesta să răsară… Fiţi şi voi răbdători.” Vieţile noastre sunt pline de zone în care răbdarea ne este pusă la încercare: aşteptarea răspunsurilor la rugăciune, aşteptarea îndrumărilor lui Dumnezeu, aşteptarea să se ivească roadele (în viaţa noastră şi a altora), aşteptarea ca necazurile să se sfârşească, aşteptarea ca un membru din familie sau un prieten să vină la Cristos sau să se întoarcă la Cristos, aşteptarea întoarcerii lui Cristos; aşteptarea ca imaginea lui Cristos să fie perfect imprimată în fiinţa noastră.

Şi, desigur, avem nevoie de răbdare atunci când avem de-a face cu alţii ce sunt păcătoşi (aşa cum suntem şi noi!). Cel mai puternic impuls de a avea răbdare cu ceilalţi este simplul fapt de a ne aminti cât de răbdător este Dumnezeu cu noi. Una din calităţile de bază ale unui artist este răbdarea. Capodoperele detaliate şi sofisticate nu sunt făcute peste noapte. Lucrul progresează încet, cu câte o tentă de culoare odată, având permanent scopul în minte. Artistul vizualizează produsul finit, şi cu trudă sârguincioasă, o aduce la viaţă. Puritanii au folosit această idee într-una din rugăciunile găsite în cartea „Valea viziunii”.

Dacă există urme ale iubirii artistice a lui Cristos în fiinţa mea, fie ca El să lucreze asupra mea cu pensula sa divină până când imaginea sa completă va fi obţinută, iar eu voi fi copia perfectă a sa, Stăpânul Meu.

Felul în care reflectăm, într-o măsură din în ce mai mare, răbdarea pe care Dumnezeu ne-o arată în fiecare zi şi în fiecare moment al vietii noastre.

De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?

PagePush — Tue, 11 Aug 2009 16:55:52 GMT

PagePush: Automated: copied from main site

{{ info | Why Small Groups?}}

=== Table of Contents ===

#[[Why Small Groups?/Why Small Groups?/ro|De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?]]
#[[Why Small Groups?/Fellowship Rediscovered/ro|Redescoperirea Părtăşiei]]
#[[Why Small Groups?/Take This Group and Own It!/ro|Preia Conducerea Grupului!]]
#[[Why Small Groups?/What Makes a Great Leader?/ro|Ce Înseamnă A Fi Un Lider Excepţional?]]
#[[Why Small Groups?/The Art of Care and Correction/ro|Arta De A Împleti Purtarea De Grijă Cu Disciplinarea Sau Îndreptarea]]
#[[Why Small Groups?/Never Say Comfortable/ro|Când Crezi Că Ţi‑E, În Sfârşit, Bine, Nu Te Culca Pe‑O Ureche]]
#[[Why Small Groups?/And Now for the Big Picture/ro|Şi Acum, Pregătirea Pentru Marea Finală ...]]

[[Category:Sovereign_Grace_Ministries]] [[Category:C.J._Mahaney]] [[Category:Book]]