Gospel Translations Romanian - Contribuţii ale utilizatorului [ro]

Cum mă pot schimba?/Cuvânt înainte

JoyaTeemer — Tue, 10 Aug 2010 17:41:53 GMT

JoyaTeemer:

{{info|How Can I Change?/Foreword}}

Când eram elev în primii ani de liceu, toată lumea trebuia să fie cronometrată într-o cursă de fond. În mod normal, aş fi avut un rezultat mediocru, cel mult. Dar de această dată mă hotărâsem să dau tot ce aveam mai bun.

Să nu mă înţelegeţi greşit: cu toate că nu eram un sportiv extraordinar, de obicei nu mă dădeam bătut şi eram dispus să îmi dau silinţa şi la alte sporturi. Dar era o cu totul altă poveste cu alergatul de fond. Era greu. Nu complex, ci doar greu. Presupunea durere, iar mie nu îmi plăcea durerea. De fapt, în timpul crosului de la orele de sport, eu şi prietenii mei, nevăzuţi de profesor, obişnuiam să parcurgem un traseu mai scurt, prin clădirea liceului, pe coridorul unde se ţineau orele de dactilografie, şi din nou afară pe teren. În acest mod, scurtam traseul cu aproximativ un sfert de kilometru, până când profesorul de dactilografie şi-a dat seama ce era cu tropăitul asurzitor care îi deranja orele.

Dar de data aceasta mă hotărâsem să dau tot ce aveam mai bun. Astfel că, adunându-mi tot curajul de care eram capabil, mi-am depăşit limitele şi am făcut o cursă remarcabilă. Atât de remarcabilă, încât antrenorul de cros a auzit despre ea şi a vrut să mă recruteze în echipă. I-am răspuns ca atunci când mama mi-a sugerat să iau lecţii de balet cu surorile mele: „Nu, mulţumesc.”

„Dar Robin, spuse ea, şi băieţii fac balet.”

Nu şi băiatul acesta.

Simţeam că o să mor la sfârşitul acelei curse, din motive evidente. Nu mă antrenasem deloc – nu m-am încurcat cu asta –, deci nu aveam forma necesară pentru a continua.

Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, am căpătat respect faţă de cros. Este una dintre cele mai bune analogii pentru înţelegerea vieţii creştine, după cum reiese atât de clar din Scriptură:

„Şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, ''şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.''”(Evr 12:1, sublinierea mea)

Acest nor mare de martori include acei eroi şi acele eroine din istoria biblică, precum Avram, Iosif şi Moise, care au alergat în alergările lor plini de credinţă (Evr 10).
Deşi există şi alte descrieri utile ale vieţii creştine în Scriptură, motivul crosului ne dă mult de gândit. O astfel de cursă necesită perseverenţă. Necesită disciplină şi antrenament. Necesită concentrare pe reuşită. Şi, cu toate că nu este foarte complicat, alergătorii de fond de succes se numără printre sportivii noştri cei mai inteligenţi. Sunt capabili să dispună de resursele lor şi să le canalizeze pe sarcina care trebuie îndeplinită, pas cu pas.

Am scris această carte pentru alergători – creştini şi creştine sincer interesaţi să alerge în alergarea trasată pentru ei. Acelora care au încercat şi au eşuat şi care sunt pe punctul să renunţe la speranţă, le oferim încurajare. Împleticindu-ne şi noi la rândul nostru pe drum, am aflat în repetate rânduri că Cel care ne cheamă să alergăm este infailibil. Cuvântul şi Duhul Său ne stau la dispoziţie. Mai mult decât atât, El este plin de compasiune şi interesat de succesul nostru. „Trestia frîntă n-o va zdrobi, a spus profetul Isaia, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge” (Isa 42:3). Când eşti atât de aplecat, încât eşti sigur că te vei rupe în două , când focul tău este aproape stins, El este prezent pentru a te readuce la viaţă.

Acelora care simt că au atins un nivel comfortabil al traiului creştin, le oferim o povaţă. Profetul şi-a avertizat ascultătorii: „Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion!” (Amos 6:1). O astfel de atitudine este extrem de periculoasă, căci atunci când credem că am atins sfinţenia, suntem cu atât mai înclinaţi să ne relaxăm şi să ne încredem în noi mai degrabă decât în Dumnezeu. În acel moment, este de obicei nevoie de o situaţie de criză pentru a ne trezi la realitate.

În cele din urmă, această carte este pentru aceia care pur şi simplu doresc să crească în calitatea lor de creştini, care sunt mulţumiţi întru Hristos, dar nemulţumiţi de ei înşişi. Poate că nu sunteţi mulţumiţi de progresul pe care l-aţi făcut. Poate nu ştiţi sigur de unde să începeţi. Poate aţi alergat mulţi kilometri şi aveţi pur şi simplu nevoie de un nou suflu. Noi credem că această carte vă va ajuta. Într-o vreme în care soluţii rapide pentru probleme de durată sunt prea uşor oferite, noi vrem să vă recomandăm vechile căi, probate şi răsprobate. Nu există o cale scurtă spre atingerea maturităţii creştine. Nu există o cale fără cruce pentru a-L urma pe Hristos, nici un secret instantaneu spre viaţa creştină. Dar, la fel ca în cazul alergării de fond, dacă drumul de urmat nu este simplu, el nu este nici complicat. Dumnezeu ne dăruieşte o cale îngustă, şi totuşi dreaptă. Căile lui Dumnezeu sunt simple pentru cei care sunt cu adevărat interesaţi să-L urmeze, arătându-Se puternic pentru toţi cei ale căror inimi Îi aparţin în totalitate.

Scopul nostru în introducerea doctrinei sanctificării (care este cel mai bun lucru pe care putem spera să-l facem într-o carte de această mărime) este acela că ne-am putea armoniza cu imaginea lui Iisus Hristos (Rom 8:29). Şi încă de la început evidenţiem faptul că Duhul lui Dumnezeu este Cel care ne transformă (2Cor 3:18). Deşi este necesar efortul nostru viguros, orice creştere se face prin harul Său. Luând acest adevăr minunat drept punct de pornire, să ne îndreptăm spre ţintă, fiecare încrezător că „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Iisus Hristos” (Filip 1:6).

'''-- Robin Boisvert'''

''„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”''
(2 Corinteni 3:18)

Cum mă pot schimba?/Cuvânt înainte

JoyaTeemer — Tue, 10 Aug 2010 17:41:38 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|How Can I Change?/Foreword}} Când eram elev în primii ani de liceu, toată lumea trebuia să fie cronometrată într-o cursă de fond. În mod normal, aş fi avut un rezulta...

Cum mã pot schimba? / Cum sã folosiţi aceastã carte

JoyaTeemer — Thu, 15 Jul 2010 16:41:23 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|How Can I Change?/How to Use This Book}} ''„Cum mã pot schimba?”'', ca toate celelalte cãrţi din seria „În cãutarea evlaviei”, este destinatã atât studiului în...

{{info|How Can I Change?/How to Use This Book}}

''„Cum mã pot schimba?”'', ca toate celelalte cãrţi din seria „În cãutarea evlaviei”, este destinatã atât studiului în grup, cât şi celui individual. Seria este consecinţa logicã a patru convingeri profunde:

*Biblia reprezintã etalonul nostru infailibil întru credinţã, doctrinã şi practicã. Cei care se împotrivesc autoritãţii Bibliei vor fi îndepãrtaţi de la calea cea dreaptã de propriile lor sentimente şi tendinţe culturale.
*Cunoaşterea fãrã practicã este lipsitã de viaţã. Pentru a ne schimba, trebuie sã aplicãm şi sã practicãm adevãrul Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi.
*Aplicarea acestor principii este imposibilã fãrã Sfântul Duh. Deşi noi trebuie sã luãm parte la schimbare, El este sursa puterii noastre.
*Biserica este contextul dorit de Dumnezeu pentru schimbare. Dumnezeu nu a intenţionat niciodatã ca noi sã trãim izolaţi de alţi creştini sau independent de ei. Prin participarea dedicatã în biserica localã, gãsim educaţie, încurajare, îndreptare, precum şi oportunitãţi de a atinge maturitatea întru Hristos.

Pe mãsurã ce înaintaţi în lecturã, sperãm cã fiecare dintre aceste convingeri de bazã se va întãri în inimile voastre.

Lãsând deoparte posibila excepţie a întrebãrilor din secţiunea „Discuţie de grup”, formatul acestei cãrţi este la fel de potrivit pentru studiul individual, ca şi pentru studiul în grupuri mici. S-a inclus o varietate de elemente diferite pentru a face fiecare capitol cât mai interesant şi util posibil. Cei care doresc sã afle mai mult despre o anumitã temã, vor gãsi la sfârşitul fiecãrui capitol titlurile a una sau mai multe cãrţi care vã vor ajuta sã creşteţi întru Domnul.

Deşi sunteţi încurajaţi sã experimentaţi pe mãsurã ce folosiţi aceastã carte, ar fi mai bine pentru discuţiile de grup dacã materialul se va citi în avans. Şi amintiţi-vã cã nu parcurgeţi aceastã carte singuri. Sfântul Duh vã este îndrumãtor. Cu ajutorul Lui, aceastã carte vã poate schimba viaţa.

Cum mã pot schimba? / Anexa A: Cãi diferite spre sfinţenie. O panoramã istoricã

JoyaTeemer — Thu, 08 Jul 2010 17:57:08 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|How Can I Change?/Appendix A: Different Roads to Holiness: An Historical Overview}} Trebuie observat cum diferite tradiţii de-a lungul istoriei Bisericii au înţeles sancti...

{{info|How Can I Change?/Appendix A: Different Roads to Holiness: An Historical Overview}}

Trebuie observat cum diferite tradiţii de-a lungul istoriei Bisericii au înţeles sanctificarea. În „Spiritual Companions: An introduction to the Christian Classics”, Peter Toon identificã trei abordãri diferite pe calea sfinţeniei: greacã (orientalã), occidental-medievalã (romano-catolicã) şi protestantã.

====Greacã====

Abordarea greacã este cunoscutã sub numele de “deificare” – insuflarea vieţii divine a lui Hristos în suflet prin Duhul Sfânt. Astfel, comuniunea şi unirea întru Dumnezeu reprezintã scopul mântuirii şi sunt posibile pentru oamenii care cautã sã renunţe la dependenţa faţã de lume şi de carnal şi sunt transfiguraţi de lumina harului lui Dumnezeu.<ref>Peter Toon, Spiritual Companions: An Introduction to the Christian Classics (Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1990), p. 5.</ref>

Aceastã metodã se poate observa în mişcarea monahalã timpurie. În secolul al treilea, pustnicii din Egipt au reacţionat împotriva unei relaxari morale care începuse sã se infiltreze în cadrul Bisericii. Douã secole mai înainte, Biserica era alcatuitã din creştini evrei şi ne-evrei, ale cãror standarde etice erau destul de ridicate. Dar acele standarde s-au nãruit pe mãsurã ce tot mai mulţi oameni fãceau parte din Bisericã. Dacã la toate acestea se adaugã deteriorarea valorilor morale care a acompaniat declinul Imperiului Roman, se poate vedea unde este problema. Lumea devenea rapid, pentru a-l cita pe Hobbes, “dezgustãtoare, brutalã şi imoralã”. Nu se pune neapãrat problema cã Biserica şi-a coborât standardele. De fapt, în comparaţie cu Biserica zilelor noastre, era riguroasã din punct de vedere moral. Dar sfinţii pustnici au pãrãsit lumea romanã aflatã în ruine, pentru a cãuta mântuirea în deşert.

Într-un eseu plin de înţelegere, Charles Kingsley descrie vieţile acestor asceţi ca presupunând:

„... celibat, sãrãcie, fapte bune faţã de ceilalţi oameni, stãpânire de sine şi uneori torturarea de orice fel a sinelui, pentru a ispãşi, pe cât posibil, pãcatele comise dupa botez; iar hrana lor mentalã era continua meditaţie asupra vanitãţii lumii, pãcatul cãrnii, gloria Raiului şi oroarea iadului: dar la acestea, vechii pustnici adãugau, pentru a le face dreptate, credinţã personalã în Dumnezeu şi iubire personalã faţã de Hristos, pe care aceia care îi dispreţuiesc ar face bine sã le imite.” <ref>Charles Kingsley, “The Hermits” in Cyclopedia of Religious Literature, Volume One (New York, NY: John B. Alden, publisher, 1883), p. 19.</ref>

Întru slava lor, aceşti asceţi, printre ei şi marele Antonie, au slujit la frânarea rãspândirii deşertãciunii lumeşti printre creştini, inspirându-i pe mulţi sã caute sfinţenia.
Metodele extreme de abnegaţie folosite de unii membri ai acestei tradiţii sunt bine documentate. În secolul al V-lea, Simion Stâlpnicul (sfântul stâlpului), şi-a petrecut ultimii 36 de ani din viaţã în vârful unui stâlp, care a fost lungit treptat pânã ce a atins înãlţimea de 18 metri. A fost imitat de mulţi, şi chiar a realizat o parohie influentã, dat fiind cã un numar constant de pelerini venea sã-l viziteze şi sã se intereseze de el. A iniţiat o mişcare ce s-a rãspândit din Antiohia natalã pânã în „Georgia, Tracia, Macedonia, Grecia şi chiar Egipt... pânã în secolul al VII-lea existau atât de mulţi stâlpnici, încât erau trataţi ca un ordin religios deosebit.<ref>Peter Levi, The Frontiers of Paradise: A Study of Monks and Monasteries (New York, NY: Paragon House, 1987), p. 45.</ref>” Unicul lucru pe care îl evidenţiau îngrãdindu-se pe acei pilaştri semeţi îl reprezenta renunţarea la lume. De-ar fi fost singurãtatea scopul lor principal, cu siguranţã ar fi gãsit o cale de a o obţine fãrã a se da astfel în spectacol.

În secolele urmãtoare, abordarea monahalã faţã de viaţa creştinã (fie solitarã, fie în comun) s-a rãspândit, fiind consideratã idealã de mulţi. Ceea ce a apãrut cu timpul a fost o perspectivã bidimensionalã asupra Creştinismului. Mulţimile erau privite ca fiind creştini obişnuiţi, de naturã secularã, care trãiau în lume şi interacţionau cu ea. Apoi existau cei care renunţau la tot pentru a deveni cãlugãri. Dacã cineva dorea cu adevãrat sã învingã pãcatul, sã-L cunoascã pe Dumnezeu şi sã fie sfânt, se presupunea pur şi simplu cã va adopta stilul de viaţã monahal.

Interesant este cã la începutul slujirii mele, un tânãr din Egipt a apelat la mine pentru consiliere. Tentat, ca majoritatea oamenilor, de gânduri şi dorinţe necurate, a insistat cã singura cale pentru el de a învinge pãcatul era sã se cãlugãreascã. Se pare cã tradiţia este îndelungatã. Dar în ciuda exceselor evidente, abnegaţia ascetismului avea douã beneficii de necontestat: le reamintea oamenilor de condiţia lor de muritori şi îi fãcea sã conştientizeze mai limpede existenţa lumii urmãtoare.

====Occidental-medievalã====

Abordarea occidental-medievalã, care a continuat în tradiţia de gândire romano–catolicã, este abordarea celor trei cãi: purificarea sau curãţarea de pãcat, limpezirea sau iluminarea minţii şi devenirea unu cu Dumnezeu prin har. <ref>Peter Toon, Spiritual Companions, pp. 5-6.</ref>

Aceasta este o tradiţie bogatã, care se întinde de-a lungul istoriei Bisericii şi care rezistã chiar şi printre evangheliştii protestanţi. Aceia familiarizaţi cu scrierile lui A. W. Tozer vor observa multiplele referinţe şi aluzii la persoane precum Nicolaie din Cusa, Bernard de Clairveaux şi Ioan al Crucii. Ceea ce se evidenţiazã în aceastã tradiţie misticã este limbajul înflãcãrat al devoţiunii faţã de Dumnezeu şi dorinţa unei inimi pure. Patima faţã de Dumnezeu exprimatã în aceste lucrãri revelã un dor profund şi o bogãţie de experienţe subiective. Nu se pot citi fãrã oprirea activitãţii frenetice care ne caracterizeazã vieţile ocupate, pentru a-L putea asculta pe Dumnezeu în linişte meditativã. Când citesc lucrãri aparţinând acestei tradiţii, ajung invariabil sã-mi examinez inima faţã de Dumnezeu şi sã mã cãiesc pentru superficialitatea pe care o gãsesc acolo.

Totuşi, în pofida acestor puncte forte, anumite caracteristici ale cãii contemplative spre sfinţenie ar trebui sã ne punã pe gânduri. Accentul pare a fi pus pe cãutarea unei cunoaşteri directe a lui Dumnezeu. Rolul crucial al lui Hristos ca mediator între noi şi Tatãl ceresc nu este în general la fel de clar ca în Scripturã. Într-o criticã la adresa tradiţiei occidental-medievale, John Calvin a scris: „Cunoaşterea directã a esenţei lui Dumnezeu este cãutatã numai de neghiobi.” <ref>Christian Spirituality: Five Views of Sanctification, Donald L. Alexander, ed. (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1988), p. 195.</ref>

Un limbaj atât de tare se justificã, afirmã Sinclair Ferguson, pentru a proteja importanţa lucrãrii izbãvitoare a lui Hristos. Scrie Ferguson:

„În timp ce tradiţia contemplativã accentueazã mult umanitatea şi patimile lui Hristos ca atare, creştinismul reformat accentueazã tranzacţia care a avut loc atunci când Fiul întrupat al lui Dumnezeu suferea judecata Sfântului Sãu Tatã pentru pãcatul omului. Omiţând acest fapt, se insistã, nu mai existã acces la Dumnezeu şi aşadar nici o cunoaştere adevãratã a Sa.”<ref>Ibid., p. 194.</ref>

Cu aceste obiecţii în minte, sunt multe lucruri de câştigat din studiul şi meditaţia asupra scrierilor acestei tradiţii.

====Protestantã====

„Abordarea protestantã, spune Toon, se bazeazã pe relaţia justificãrii şi a sanctificãrii.”<ref>Peter Toon, Spiritual Companions, p. 6.</ref> Doar dupã ce Reforma Protestantã a accentuat importanţa justificãrii prin har, sanctificarea a început sã fie privitã ca fiind diferitã de justificare. Deşi cele douã doctrine sunt strâns legate, este bine sã le considerãm separat.

Cum se potrivesc justificarea şi sanctificarea? În cadrul doctrinei protestante, bineînţeles, existã o multitudine de puncte de vedere. Perspectiva luteranã, de exemplu, vede sanctificarea doar ca pe un subcapitol al justificãrii. Luteranii evidenţiazã nevoia unei înţelegeri depline a justificãrii numai prin har (sã ne vedem pe noi înşine aşa cum ne vede Dumnezeu) ca modalitatea de a învinge pãcatul şi de a trãi în victorie. Unii luterani au fost criticaţi cã au acordat doctrinei justificãrii un rol mai important în viaţa creştinã decât lui Iisus Hristos.

Teologia reformatã indicã uniunea noastra cu Hristos drept baza victoriei; subestimeazã faptul cã El este autorul şi înfãptuitorul credinţei, precum şi cãpitanul mântuirii noastre. Datoritã lucrãrii desãvârşite şi mijlocirii prezente a lui Hristos, suntem capabili sã înãbuşim pãcatul lãuntric şi sã ne opunem tentaţiilor diavolului. Aceastã tradiţie îl include nu numai pe Calvin, dar şi pe puritanii englezi şi urmaşii lor.

John Wesley a apãrat o altã poziţie, propovãduind o doctrinã a sanctificãrii totale (a nu se confunda cu perfecţionismul total), care accentua latura empiricã a adevãrului – nu doar latura obiectivã, teoreticã. Toţi cei familiarizaţi cu convertirea lui îi vor înţelege bazele doctrinei. Nici unul dintre argumentele logice în favoarea credinţei nu pãrea sã-l fi ajutat. Dar când Wesley L-a gãsit pe Dumnezeul viu, toate acestea s-au schimbat. Arnold Dallimore citeazã din „Jurnalul” lui Wesley: „Mi-am simţit inima încãlzitã în mod straniu. Am simţit cã aveam cu adevãrat încredere în Hristos, şi numai în Hristos, pentru a mã mântui; şi am fost asigurat cã a şters toate pãcatele ''mele,'' chiar şi pe ''ale mele'', şi cã m-a salvat ''pe mine'' de legea pãcatului şi a morţii.” <ref>Arnold Dallimore, George Whitefield, Volume One (Westchester, England: Cornerstone Books, 1981), p. 186.</ref>

Învãţãturile lui Wesley, alãturi de metodiştii secolului al XVIII–lea din Statele Unite, au generat „mişcarea sfinţeniei” în secolul al XIX–lea. Adepţii mişcãrii credeau cã o experienţã directã, sanctificatoare cu Sfântul Duh le va împãrtãşi victoria ulterioarã mântuirii. Iar când unii membri ai „mişcãrii sfinţeniei” au primit botezul întru Duhul Sfânt, au apãrut învãţãturile sfinte penticostale, care puneau accentul pe vorbirea în limbi.

Existã multe alte variaţii pe temele mai sus prezentate, dar aceste abordãri reprezintã o schiţã a încercãrilor Bisericii de a înţelege sanctificarea. Împreunã, ilustreazã faptul cã nu numai minţile noastre tânjesc sã fie umplute de adevãrul despre Dumnezeu pentru a-L putea asculta, dar şi cã inimile noastre doresc sã-I experimenteze realitatea. Deşi aceste tradiţii cuprind atât adevãruri demne de urmat, cât şi excentricitãţi de evitat, toate au contribuit cu ceva la cãutarea sfinţeniei sufleteşti.

Pentru o completã şi echilibratã perspectivã asupra abordãrilor sanctificãrii de-a lungul istoriei bisericeşti, recomand „Christian Spirituality: Five Views of Sanctification”, editatã de Donald L. Alexander (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1988).

====Bibliografie ====

<references />

Luptand cu amaraciunea necredintei

JoyaTeemer — Wed, 07 Jul 2010 18:40:51 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|Battling the Unbelief of Bitterness}} '''Romani 12:17-21''' '''Toti trebuie sa invatam cum sa tratam mania''' In timp ce eram la intalnirile semianuale ale consiliului de ...

{{info|Battling the Unbelief of Bitterness}}

'''Romani 12:17-21'''

'''Toti trebuie sa invatam cum sa tratam mania'''

In timp ce eram la intalnirile semianuale ale consiliului de administratie in cadrul Conferintei Generale a Baptistilor din Madison in aceasta saptamana, un pastor mi-a destainuit ca se enerveaza foarte usor si ca uneori sime multa manie chiar daca oamenii nu isi dau seama din felul in care arata.

El a vorbit pentru multi oameni. Pentru unii, mania este ascunsa intr-un calm exterior. Se agita acolo unde nimeni nu poate sa o vada. Altii izbucnesc imediat daca se enerveaza. Altii se inrosesc la fata si incep sa tremure. Altii se inchid in sine si devin silentiosi. Altii devin sarcastici si taiosi la vorba.

Dar toata lumea trebuie sa o trateze intr-un fel sau altul - mania este o experienta universala, si in cea mai mare parte nu este buna. Cand spun asta ma bazez pe James 1:19-20 care spune: "Nu te mania repede, pentru ca mania omului nu interactioneaza cu dreptatea lui Dumnezeu". Ar trebui sa invatam cum sa nu ne maniem repede pentru ca de obicei ce se intampla rapid este umbrit de incorectitudine. Este pur si simplu omenesc mai degraba decat dumnezeiesc.

Dar stim ca nu toate tipurile de manie sunt rele. Isus a fost un om fara pacat, si totusi spune in Marl 3:5, "El s-a uitat in jur la ei cu manie complesiti de furitatea inimii." Si Psalmul 7:11 spune "Dumnezeu este manios in fiecare zi." si Paul spune in Efeseni 4:26, " Fiti maniosi si nu pacatuiti". Nu toate felurile de manie sunt rele. Unele sunt bune, corecte si necesare.

Dar in mare parte Biblia ne avertizeaza impotriva pericolelor maniei. "Nu te mania repede, pentru ca mania omului nu interactioneaza cu dreptatea lui Dumnezeu". (James 1:19-20). "Da la o parte toata mania si furia si rautatea" (Colosieni 3:8). "Lasati toata amaraciunea si furia si mania si protestul..sa fie departe de voi toata rautatea: (Efeseni 4:31). " Acum lucrarile trupesti sunt clare: ...conflict, gelozie, manie..." (Galateni 5:20). " Toti cei care sunt maniosi cu fratele lor vor fi responsabili la ziua judecatii." (Matei 5:22)

'''Mania este foarte periculoasa'''

Poti vedea din ultimul avertisment ca mania este foarte periculoasa. Daca prinde radacini in inima ta si devinde ranchiuna sau un spirit neiertator, te poate distruge. Acesta este punctul de vedere a parabolei lui Isus in Matei 18 despre servitorul neiertator: dupa ce datoria sa foarte mare ii este anulata de rege, el refuza sa plateasca datoria mai mica pe care o are catre prietenul sau. Si astfel regele il trimite la inchisoare pentru cruzimea sa. Isus inchide parabola cu avertismentul sau in versetul 35: "Deci de asemenea Tatal meu Ceresc va proceda la fel cu oricare dintre voi daca nu iertati pe fratele vostru din toata inima."

Mania este foarte periculoasa. Iti poate domina inima, o poate transforma intr-o ranchiuna de durata, sau un spirit neiertator si rezultatul va fi judecata. Isus a spus foarte clar in Matei 6:15, "Daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal nostru nu va va ierta voua greselile." Pentru a simti insemnatatea acestui avertisment il vom evidentia in 3 parti:

#Nimeni nu merge in Rai neiertat de Dumnezeu. Raiul este un loc destinat numai pacatosilor iertati.
#Nimeni care nu doreste sa fie iertat nu va fi iertat.
#Nimeni care nu este iertat nu merge in Rai.

Isus trateaza mania in acelasi mod in care trateaza dorinta. Daca nu infrangi dorinta, nu mergi in Rai (Matei 5:29). Daca nu ii ierti pe ceilalti, nu vei ajunge la glorie. (Matei 6:15)

'''Luptand cu necredinta'''

Este aceasta salvarea prin lucrari? Ne invata aceasta sa ne castigam drumul catre Rai? Nu. Salvarea este iertarea prin credinta (Efeseni 2:8). Si opusul salvarii, judecata, nu este iertarea prin credinta, dar prin lucrarile (opusul iertarii) cu necredinta (opusul credintei). Deci la asta se refera Isus.

Prin urmare cand Isus ne invata ca un spirit neiertator sau amaraciunea indeamna la judecata si nu la salvare, inseamna ca acea amaraciune este un fel de necredinta. Si modul de a lupta impotriva ei este de a duce lupta credintei. Batalia impotriva amaraciunii din inimile noastre nu reprezinta un efort de a ajunge mai usor in Rai. Este o batalie de a crede in Cuvantul Domnului, si a se baza pe promisiunile iertarii.

In trecut in timpul zilelor seminarului, Noel si cu mine eram intr-un fel de grup 20:20 cu cateva alte cupluri. Intr-o noapte discutam iertarea si mania, si una dintre femei a spus ca nu putea si nu vroia sa o ierte pe mama sa pentru ceva ce aceasta i-a facut cand era mai tanara. Am vorbit despre anumite comenzi biblice de a ierta, si am vorbit despre cum este sa fii iertat de Dumnezeu, dar ea era hotarata.

Deci am spus, "Stii nu, ca esti in pericol de moarte de a fi alungata catre Iad? Daca nu esti dispusa sa ii ierti mamei tale pacatele ei impotriva ta, Dumnezeu nu va fi dispus sa iti ierte pacatele impotriva Lui. Niciun om neiertator nu va ajunge in Rai." Dar ea nu era tipul de persoana care sa se increada usor in Scriptura. Era condusa de emotii si puterea indignarii sale se justifica singura.

Motivul pentru care era in pericol de a-si pierde sufletul nu era pentru ca nu lucra suficient de mult pentru Dumnezeu, dar pentru ca nu credea in inclinatia lui de a lucra suficient de mult pentru ea.

Lupta impotriva amaraciunii este o lupta impotriva necredintei. Si pacea si odihna si bucuria care vin intr-un loc plin de manie si amaraciune sunt pacea si bucuria pe care Romanii 15:13 spun explicit care vin prin credinta in Dumnezeul sperantei.

'''Patru feluri de a lupta impotriva amaraciunii prin lupta impotriva necredintei'''

Ce vreau sa fac in aceasta dimineata este sa prezint patru feluri de a lupta impotriva amaraciunii prin a lupta impotriva necredintei. Daca Dumnezeu isi imputerniceste cuvantul acum, vor fi rezultate foarte bune: inima ta va fi eliberata de povara amaraciunii; cel putin din partea ta relatiile pot fi vindecate; inca un obstacol trebuie inlaturat de la un adevarat martor al lui Christos, si Dumnezeu va fi onorat de increderea ta.

'''1. Nu ignora sfatul bun al doctorului'''

Primul mod de a lupta cu amaraciunea necredintei este de baza: si anume, considera ceea ce spune Doctorul ca si sfat bun. Daca marele fizician spune "Lasa la o parte mania", nu ignora indemnul. Pune-l in minte si fa in asa fel incat sa il pastrezi. Asta este ce ai de facut daca ai incredere in doctorul tau.

Asculta povestea lui Leroy Eims despre lupta cu mania. Este un conducator Crestin care a descoperit ca secretul era sa asculti ordinele Doctorului.

<blockquote>La putin timp dupa ce am devenit Crestin, eram..provocat sa fac aplicatii personale ca si studiul saptamanal al Bibliei. Una din primele carti pe care am studiat-o a fost Scrisorile lui Paul catre Colosieni. In timp ce studiam capitolul trei, Spiritul Sfant mi-a atras atentia cu aceasta: "Dar acum trebuie sa va eliberati de asemenea lucruri precum: manie, furie, rautate, calomnie, limbaj murdar" (Col. 3:8). Am incercat sa trec peste acest vers, dar Spiritul ma tot ducea inapoi la cuvintele "lasati la o parte mania" (KJV). La acel moment, aveam un caracter violent, si oricand izbucnea, loveam cu pumnul in cea mai apropiata usa. In ciuda faptului ca imi insangeram articulatiile si o data chiar am strivit un diamant frumos si un inel cu onyx pe care mi l-a dat sotia mea, nu reuseam sa ma opresc. Si totusi era cuvantul Domnului: "Lasati mania". Era clar pentru mine ca acesta nu era doar un sfat bun dat oamenilor din Colossae cu secole in urma. Era Dumnezeu care vorbea cu mine in acel moment. 
Deci in acea saptamana am facut un pact cu Dumnezeu. El mi-a vorbit despre pacatul meu mania si eu I-am promis Domnului ca o sa ma ocup de el... 
Primul pas a fost de a memora versul si de a il revedea in fiecare zi pentru cateva saptamani. [Sfatul doctorului nu este ignorat. Devii serios in faptul ca trebuie sa constientizezi cu capul si cu inima daca ai incredere in EL.] M-am rugat si l-am rugat pe Domnul sa imi aminteasca acest vers de fiecare data cand o situatie aparea cand eram tentat sa imi pierd rabdarea. Si am rugat-o pe sotia mea sa se roage pentru mine si sa-mi aminteasca de acel pasaj daca vedea ca esuez in a imi tine promisiunea fata de Domnul. Deci Colosieni 3:8 au devenit o parte din viata mea si treptat Dumnezeu a indepartat acel pacat din mine. (Arta pierduta a Uceniciei, pp 78f.)</blockquote>

Deci primul pas in lupta cu necredinta este de a crede ca sfatul doctorului este bun. Daca ai incredere in indemnul sau, vei incerca foarte mult sa iti intre ideea in cap si in suflet. Nu o vei ignora si nu o vei respinge.

'''2. Pretuieste faptul ca esti iertat de Dumnezeu'''

A doua modalitate de a lupta cu amaraciunea necredintei este de a pretui cu adevarat faptul ca esti iertat de Dumnezeu. Subliniaza cuvantul a pretui.

Paul a spus in Efeseni 4:32, "Fii bun cu cel din jur, sensibil, iarta-l pe cel din jur, asa cum Dumnezeu te-a iertat prin Isus." Cu alte cuvinte, faptul ca esti iertat de Dumnezeu ar trebui sa aiba un efect puternic asupra fiintei noastre, iertand oamenii si nepurtand ranchiuna, nefiind amari.

Cum te face o persoana iertatoare faptul ca esti iertat? Noi raspundem: prin credinta in faptul ca am fost iertati. Prin credinta ca suntem iertati.

Dar acea femeie acum 18 ani care nu a vrut sa isi ierte mama credea ca a fost iertata. Nu vroia sa lase pacatul ranchiunii sale sa ii submineze securitatea.

Ce este gresit aici? Ce este gresit este ca ea nu a stiut cat de adevarata este salvarea credintei. Salvarea credintei nu reprezinta numai credinta ca esti iertat. Salvarea credintei inseamna sa crezi ca iertarea lui Dumnezeu este un lucru minunat! Salvarea credintei priveste oribilitatea pacatului si apoi priveste sfintenia lui Dumnezeu si crede ca iertarea lui Dumnezeu este o frumusete zguduitoare si o glorie de nedescris. Credinta in iertarea lui Dumnezeu nu inseamna numai incredere ca am scapat. Inseamna incredere ca este cel mai pretios lucru din lume. De aceea folosesc cuvantul a pretui. Salvarea credintei pretuieste faptul ca esti iertat de Dumnezeu.

Si aceasta este legatura cu lupta impotriva amaraciunii. Poti continua sa porti ranchiuna daca credinta inseamna doar ca ai scapat. Dar daca credinta inseamna sa fii neclintit in a fi iertat de Dumnezeu, atunci nu poti continua sa porti ranchiuna. Te-ai indragostit de indurare. Este viata ta. Deci te lupti cu amaraciunea luptandu-te pentru credinta care sta neclintita in fata iertarii de catre Dumnezeu a pacatelor tale.

'''3. Ai incredere ca justitia lui Dumnezeu va domina'''

A treia modalitate de a te lupta cu amaraciunea este de a te increde ca justitia lui Dumnezeu va domina.

O cauza a amaraciunii este sentimentul ca ai fost neindreptatit de cineva. Au mintit despre tine, sau au furat de la tine, sau au fost necredinciosi, sau te-au dezamagit, sau te-au respins. Si simti nu doar ca nu ar fi trebuit sa fii ranit, dar si ca ar trebui sa fie pedepsiti. Si se poate sa ai dreptate.

Si simtindu-te bine traiesti cu injustitia acestui fapt. Parcurgi acelasi lucru din nou in mintea ta, si te roade inauntru. Te gandesti la lucruri pe care ai putea sa le spui pentru a ii pune la punct. Te gandesti la lucruri pe care ai putea sa le faci pentru a arata celorlalti adevaratele lor culori.

Acum Dumnezeu nu este multumit de aceasta amaraciune. Si motivul pentru care nu este multumit este pentru ca aceasta vine din necredinta in siguranta ca justitia lui Dumnezeu va domina.

Romani 12:19 spun: "Dragule, nu va razbunati, dar las-o in mainile lui Dumnezeu; pentru ca este scris, "Razbunarea este a mea, eu voi replati, spune Domnul."

Ceea ce spune acest text este ca Dumnezeu a facut o promisiune ca El insusi va replati toate nedreptatile in perfecta masura. Justitia lui va domina. Niciun rau nu a ramas neobservat. El vede raul mai bine ca tine. El il uraste mai mult decat tine. Si pretinde adevarul ca si razbunare.

Crezi aceasta promisiune? Ai incredere ca Dumnezeu iti va aranja socotelile pentru tine mai corect decat le-ai putea aranja tu vreodata? Daca da, acest text spune, te vei opri din savurat razbunarea. O vei lasa in mana Domnului, si vei putea sa schimbi binele impotriva raului si sa ii binecuvantezi pe cei care te persecuta (Romani 12:14,20)

Lupta impotriva amaraciunii si razbunarii este o lupta impotriva necredintei in promisiunea lui Dumnezeu de a ne vindeca in timp util si de a face ca justitia sa domine (Psalm 37:6). Daca vom crede ca El va face asta, si o va face mai bine decat putem noi, atunci vom face ce 1 Peter 2:23 spune ca Isus a facut.

Nimeni nu a fost neindreptatit mai rau ca Isus. Nimeni nu a avut o afacere mai aspra ca a lui. Nimeni nu a fost abuzat mai mult. Nimeni nu a fost respins mai mult. Si nimeni nu a fost asa de inocent. Deci ce a facut cand inima lui a fost umpluta de indignare morala?

<blockquote>Cand a fost insultat, nu a raspuns cu insulta; cand a suferit nu a amenintat; dar a avut incredere in cel care judeca corect.</blockquote>

Adica a inmanat nedreptatea lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca a devenit unul ca si noi, si ne-a aratat la toti ca razbunarea este a lui Dumnezeu si ca justitia va domina. Cu acea incredere Isus nu a permis nicio amaraciune pacatoasa sa creasca in inima lui. Si nici noi nu are trebui.

Modalitatea de a lupta cu amaraciunea este de a crede ca razbunarea apartine Domnului si ca El va plati. Daca porti ranchiuna, te indoiesti de Judecata.

'''4. Ai incredere in scopul lui Dumnezeu pentru a se transforma in bine pentru tine'''

Modalitatea finala de a lupta impotriva amaraciunii este de a avea incredere in scopul lui Dumnezeu de a transforma cauza maniei tale in binele tau.

1 Petru1:6-7 spune, "Pentru putina vreme va trebui sa treci peste cateva incercari, astfel incat veridicitatea credintei tale, mai precisa decat aurul care desi alterabil este testat la foc, poate contribui la lauda si glorie si onoarea la revelarea lui Isus Christos"

Cu alte cuvinte, Dumnezeu permite incercari in vietile noastre care ne pot face foarte maniosi. Daca nu le-ar face, nu ar fi incercari. Dar motivul pentru care El face acest lucru este de a curata credinta noastra in acelasi mod in care aurul este curatat de foc.

Aceasta inseamna ca lupta impotriva amaraciunii in mijlocul incercarilor nu este nimic altceva decat lupta impotriva necredintei. Ne vom uita la suveranitatea bunatatii lui Dumnezeu, si vom crede ca ne vrea binele in curatarea focului? Sau ne va elibera spre necredinta si va lasa amaraciunea sa creasca?

'''Rezumat'''

Sa rezumam cele patru puncte despre cum sa luptam cu necredinta amaraciunii:

#Ai incredere ca ceea ce spune Marele Fizician este un sfat bun. Daca el spune "Lasa mania deoparte" nu ignora indemnul sau. Pune-ti asta in cap si incerca sa o pastrezi.
#Ai incredere ca vei fi iertat, si ca faptul ca vei fi iertat de un Dumnezeu sacru este un lucru minunat.
#Ai incredere ca razbunarea apartine lui Dumnezeu, si ca el va replati celor care au gresit.
#Ai incredere ca scopul lui Dumnezeu in toate incercarile tale este de a transforma cauza maniei tale in binele tau.

Fişier:A Display of God's Glory graph.jpg

JoyaTeemer — Mon, 10 May 2010 18:22:19 GMT

JoyaTeemer:

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalismul

JoyaTeemer — Mon, 10 May 2010 18:21:51 GMT

JoyaTeemer:

{{info|A Display of God's Glory/Congregationalism}}

Credeti ca biserica exista doar pentru propria d-voastra crestere spirituala? Duminica dimineata cand va intalniti cu adunarea bisericii, ceea ce se intampla e mai mult decat un timp devotional alaturi de o gramada de alti oameni. Nu, tu participi in viata unei anumite biserici. Iar cand crestinii se intalnesc ca adunare, nu o fac ca niste simpli consumatori individuali care (in virtutea unor gusturi impartasite intre ei) se intampla sa fie in acelasi loc in acelasi timp. Noi chiar ne intalnim ca o institutie vie, un organism viabil, un trup. Ma intreb de ce mergi TU la biserica.

Permiteti-mi sa va pun o intrebare care ne-ar putea ajuta sa ajungem la miezul problemei: care este rostul bisericii? Luati-va un moment si incercati sa raspundeti la aceasta intrebare. Cand intelegeti ceva mai bine biserica si scopul ei, atunci viata crestina devine mult mai mult decat un efort moral sustinut pentru cultivarea unei liste personale de virtuti si evitarea unei liste de vicii. Incepeti sa intelegeti biserica drept manifestarea Dumnezeului Celui Viu in aceasta lume.

====I. Congregationalismul – Ce Inseamna====

'''Conceptii gresite cu privire la congregationalism'''

Oamenii au inteles adesea gresit congregationalismul. Cei care il ponegresc l-au prezentat ca pe un fel de independenta gen ‚calaretul-singuratic’. A fost numit ‚separatism’. Un scriitor l-a definit drept „pretentia unei adunari individuale de a actiona ca si cum ei ar fi singuri pe lume, independent de toti ceilalti crestini,” (Roland Allen, ''Missionary Methods'', p. 85n1).

Pe de alta parte, unii dintre promotorii congregationalismului l-au prezentat ca democratie pur si simplu, legandu-l de drepturile inalienabile ale omului. Charles Finney a prezentat congregationalismul in modul urmator:

Episcopatul este foarte potrivit pentru o stare de ignoranta generala intre oameni. Prezbiterianismul, sau republicanism bisericesc este mai potrivit unei stari mai avansate de inteligenta si importanta a principiului crestin. In vreme ce Congregationalismul, sau democratia spirituala, este cea mai potrivita forma de guvernamant pentru o stare de inteligenta generala, si de predominare a principiului crestin. (''Charles Finney in Prelegerile lui Teologice'').

'''Intelegerea corecta a congregationalismului'''

Nici unul dintre acestea nu este o reprezentare fidela a imaginii vietii bisericii pe care Noul Testament ne-o lasa. Congregationalismul nu inhiba in nici un fel cooperarea adunarilor separate in misiune, educatie, evanghelizare, ajutorare in caz de dezastre, si multe altele. Inseamna, totusi, ca nimeni din afara ei nu poate impune ceva unei anume adunari, fie in probleme de disciplina sau de doctrina. Increzandu-ne in claritatea Scripturii mai mult poate decat in alte aspecte ale conducerii/guvernarii bisericii, noi congregationalistii credem ca Dumnezeu isi va conduce poporul Sau ‚ca un intreg’ pentru a intelege cine ar trebui recunoscuti ca membrii si lideri, ce ar trebui sa se creada, si ce ar trebui sa se faca.

Unii ar putea desconsidera congregationalismul ca doar o reflectie a teoriei politice din perioada Iluminista. Insa nu se poate pune problema in felul acesta. In prima scrisoare a lui Clement de Roma catre biserica din Corint, scrisa in jurul anului 96 D.Hr., citim despre prezbiteri care erau numiti in pozitiile respective ‚cu acordul deplin al adunarii’ (trad. Staniforth, p. 46). Alte astfel de exemple exista din abundenta. Cu siguranta crestinii din trecut au inteles aceasta ca fiind invatatura Scripturii.

Congregationalismul este pur si simplu intelegerea faptului ca ultima si cea mai intalta curte de apel in probleme de viata ale bisericii locale nu este episcopul de Roma sau de Constantinopol sau de Washington. Nu e un anumit grup international, sau vreo Adunare nationala, Congres sau Conventie. ''Nu'' este este presedintele unei denominatiuni/cult sau directorul unui bord de administratie. Nu este sinodul regional sau asociatia ministeriala. Nu este un grup de prezbiteri din cadrul bisericii locale, sau pastorul. Ultima si cea mai inalta curte de apel in chesiunile de viata bisericeasca ale unei adunari locale este, si ar trebui sa fie, adunarea locala insasi. Lucrul acesta pare sa fie scos in evidenta de catre Noul Testament in chestiuni de doctrina si de disciplina, in chestiuni de acceptare de membrii si de rezolvare a tensiunilor dintre ei.

'''Patru locuri din Noul Testament unde adunarea locala are autoritatea'''

Haideti sa ne uitam doar la ceste patru chestiuni in Noul Testament:

'''1. Dispute intre crestini.'''

In Matei 18:15-17, Isus le spune ucenicilor despre o disputa intre frati:

<blockquote>''Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice cuvant sa fie sprijinit pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l adunarii; si daca nu vrea sa asculte nici de adunare, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames.''</blockquote>

Observati aici la cine se face apel in cele din urma. Observati ce curte de judecata are decizia finala. Nu este episcopul, sau prezbiteriul; nu este o adunare, sinod, conventie sau congres. Nu este un pastor sau un comitet de prezbiteri, sau un comitet separat al bisericii. Este, cum am citit, ''biserica'', adica intreaga adunare locala a carei decizie/actiune trebuie sa fie cea mai inalta curte de apel.

Daca ne uitam la pasajul mentionat mai devreme, Fapte 6:1-5, vom vedea un eveniment important in viata bisericii primare. A aparut o problema in ce priveste distribuirea resurselor bisericii, iar aceasta problema cerea in mod evident destul de mult din atentia apostolilor. In vs. 2 gasim ca:

<blockquote>''cei doisprezece, chemand multimea ucenicilor, au zis: „nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvantul Lui Dumnezeu ca sa servim la mese. De aceea, fratilor, cautati printre voi sapte barbati cu o marturie buna, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care ii vom pune la lucrarea aceasta. Iar noi vom starui necurmat in rugaciune si in slujirea Cuvantului.” Propunerea aceasta a placut intregii multimi.''</blockquote>

In cele ce urmeaza, Luca da numele celor pe care biserica i-a ales.

Una dintre complexitatile folosirii Noului Testament drept ghid pentru viata bisericii este prezenta apostolilor in aceste biserici. Cred ca intelegeti dificultatea. Cat de mult putem noi ca prezbiteri, pastori si supraveghetori tarzii sa ne asumam practicile apostolilor drept ghid pentru ale noastre? Putem noi sa definim doctrine, sa identificam erori, sau sa ne amintim cuvintele lui Christos ca acestia care au fost cu Isus in timpul lucrarii lui pe pamant? Ca acestia care au fost invatati de catre El si care au fost chemati in mod special de El sa fie temelia bisericii Lui? Vor fi numele noastre care suntem prezbiteri aici insciptionate pe temelia Noului Ierusalim asa cum sunt numele apostolilor? Clar, raspunsul la toate aceste intrebari este NU.

Problema noastra in ce priveste modelul apostolilor este ca in a-l urma, lideri contemporani ai bisericii ar putea sa isi acorde prea multa autoritate fara competenta de a merita o astfel de autoritate. Totusi in Fapte 6, vedem ca apostolii insisi dau responsabilitatea alegerii liderilor in mana bisericii. Ei au vazut/recunoscut in adunare acelasi gen de autoritate finala, sub Dumnezeu, de care a vorbit Isus in Matei 18.

Urmand aceste exemple si Pavel a invatat pe altii ca disciplina si doctrina bisericii locale e tinuta, in incredere, sub Dumnezeu, de catre adunare. Pavel, cand scrie bisericii Corintene, le spune ca ei erau judecatorii celor din biserica (1 Cor. 5:12). El scrie: „''numiti ca juudecatori chiar oameni simpli din biserica!''”(1 Cor. 6:4) In chestiuni de dispute intre crestini, adunarea/congregatia ca intreg este curtea de apel finala pe care Scriptura o indica.

'''2. Chestiuni de doctrina/invatatura.'''

Toate scrisorile Noului Testament (cu exceptia celei catre Filimon si a epistolelor pastorale) au fost adresate bisericilor pe de-a intregul, instruindu-le ca intreg cu privire la responsabilitatile lor. Chiar si in chestiuni de definire fundamentala a evangheliei, adunarea parea sa fie curtea de apel finala/suprema (de pe pamant). Asadar in Galateni 1, Pavel cheama adunarea de crestini destul de tineri (in credinta) sa judece mesageri angelici si predicatori apostolici (chiar si pe el insusi! Gal. 1:8) pentru a stabili daca predica o alta evanghelie decat cea pe care Galatenii o acceptasera. El nu scrie doar pastorilor, prezbiterilor, episcopului, sau congresului, sau conventiei, sau cultului, sau seminarului. Pavel scrie crestinilor care compuneau bisericile, si devine clar ca el nu doar ii ''considera'' competenti sa judece cu privire la mesajul evangheliei, ci ca ei si ''trebuie'' sa faca asta! Ei au o datorie de care nu se pot dezice de a judeca pe aceia care se pretind a fi mesagerii Vestii Bune a lui Isus Cristos, in functie de consecventa noilor lor pretentii cu ceea ce acesti crestini Galateni stiau deja ca este evanghelia.

Pavel accentueaza aceasta idee din nou in 2 Timotei 4:3 cand il sfatuieste pe Timotei si biserica din Efes cu privire la cel mai bun mod de a-i trata pe invatatorii falsi. Cand descrie valul de invatatori falsi care vine in biserici, el da vina in mod special, in 4:3, pe aceia ''„pe care ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor aduna in jur invatatori dupa poftele lor''.” Fie prin alegerea lor, sau prin platirea lor, sau prin aprobarea invataturii lor, sau pur si simplu prin ascultarea lor in mod repetat, adunarea este invinuita aici de situatia creata. Ei sunt considerati la fel de vinovati (ca adunare intreaga) de tolerarea/ingaduirea invataturilor false, la fel de mult ca insisi invatatorii falsi. Intr-o definire docrinara de baza, adunarea/congregatia ca intreg este cea mai intalta curte de apel prezentata de Scriptura.

'''3. Chestiuni de disciplina.'''

In 1 Corinteni 5, Pavel face apel la intreaga congregatie Corinteana (nu doar la prezbiteri) sa faca ceva, in versetele 5, 7, 11, si 13. Aceasta nu e o chestiune doar pentru Pavel apostolul sau prezbiterii pe care biserica din Corint probabil ca ii avea. Aceasta era o chestiune pentru adunare ca intreg. Ei il acceptasera cu totii pe acesta (care acum pacatuia) in numarul lor, iar acum ei il tolerau cu totii. Deci ei erau acum toti implicati in pacatul lui, si sunt chemati ca fie sa il indeparteze pe omul acesta dintre ei, sau sa renunte la pretentia ca sunt ucenici ai lui Christos. In chestiuni de disciplina, adunarea ca intreg este cea mai inalta curte de apel pe care o prezinta Scriptura.

'''4. Chestiuni Legate de Membralitate in Biserica.'''

Pavel scrie in 2 Corinteni 2:6-8, ''„Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost data '''de cei mai multi'''; asa ca, dimpotriva, ar trebui sa-l iertati si sa-l incurajati, ca sa nu fie coplesit de prea multa mahnire. De aceea, va indemn sa-l asigurati de dragostea voastra.”'' Ei il pedepsisera pe omul acesta, si facusera aceasta ca o majoritate a adunarii. O mare parte a membrilor bisericii votasera pentru a-l exclude pe acesta din partasia lor. Pedeapsa pare ca a functionat. Era, asa cum spune Pavel aici „destul pentru el”. Acum Pavel scrie intregii biserici cerandu-le sa-l readmita pe cel care se pocaise inapoi in biserica. Insa Pavel nu poate sa faca nimic mai mult decat sa ii incurajeze la actiune, pentru ca in chestiunile ce tin de membralitate in biserica, adunarea ca intreg trebuie sa fie autoritatea suprema. Asa stau lucrurile in Scriptura.

====II. Congregationalismul – Ce Nu Inseamna====

'''Exemple biblice de adunari care gresesc'''

A spune ca Scriptura prezinta biserica drept cea mai inalta curte de apel, cea mai inalta autoritate pamanteasca a sensului si aplicarii Cuvantului lui Dumnezeu la vietile noastre, ''nu'' inseamna ca biserica are intotdeauna dreptate. Cand Pavel i-a scris lui Timotei, ucenicul sau si pastorul bisericii din Efes, el a descris zilele rele ce aveau sa vina in 2 Timotei 4:3 ca o vreme ''„cand oamenii nu vor suferi invatatura sanatoasa, ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si is vor aduna in jur invatatori dupa poftele lor.”'' Interesant, nu-i asa, ca desi Pavel sugereaza ca adunarea e responsabila impreuna cu prezbiterii de pazirea doctrinei bisericii (dupa cum am vazut din implicatiile scrisorii catre Galateni), el face de-asemenea clar aici faptul ca ei isi vor exercita prost aceasta responsabilitate! Congregationalismul e biblic, insa adunarea nu este inerranta (fara greseala).

'''Exemple istorice de adunari care gresesc'''

Faptul ca biserica nu este ineranta e clar din exemplul din 2 Timotei 4. Este dureros de clar uitandu-ne la istoria bisericii, in speta secolele petrecute in mare parte in intuneric, si chiar la erorile in care se gasesc multe biserici azi in ciuda prezentei unor frati si surori care dau dovada de multa intelepciune biblica. Exemple individuale de adunari care gresesc in judecatile lor abunda! In istorie, putem sa ne uitam la adunarea care l-a concediat pe Jonathan Edwards. Ei aveau tot dreptul biblic de a-si manifesta o astfel de autoritate, insa aceasta a fost, cred ca sunteti de acord cu mine, o utilizare nefericita a acestuia. Ganditi-va, de-asemenea, la adunarile noastre. Noi nu starnim mai multe indoieli impotriva suveranitatii lui Dumnezeu vorbind despre greselile bisericilor Sale, decat atunci cand ne marturisim propriile pacate. Chiar si autoritatea drept stabilita de catre Dumnezeu in aceasta lume cazuta va da gres.

'''Imaginea e incompleta dar clara'''

Prezentarea congregationalismului in Noul Testament este o imagine destul de incompleta. O gasim in franturi, note de subsol, si supozitii. Totusi, este clar prezenta, si cu cat ne gandim mai mult la ea, cu atat devine mai evidenta in tot Noul Testament. Oricum, natura periferala si presupusa a congregationalismului pare sa ne ingaduie destul de multa libertate in exercitarea „prudentei Crestine, dupa regulile generale ale Cuvantului”, despre care au scris liderii de la Westminster (capitolul 1).

Aproape orice adunare de credinciosi e congregationala intr-o anumita masura, oricare ar fi structura oficiala de conducere (guvernare). Chiar si o biserica in care adunarea detine doar titlul de proprietate este intr-un anume sens o biserica condusa congregational. In acest caz, adunarea ar putea decide oricand sa puna piciorul in prag daca nu sunt de acord cu deciziile liderilor. O biserica e considerata cu atat mai congregationala in organizarea ei daca adunarea are ultimul cuvant in probleme de buget sau de chemare a pastorului. Adaugati la acestea si adunarea ca cea mai inalta curte de apel in chestiuni de doctrina si disciplina, dispute si membralitate, si incepeti sa aveti o biserica congregationala foarte asemanatoare cu modelele ce ne sunt date in Noul Testament. Cat de mult decide o adunare sa se implice in mod corporativ in deciziile despre conducere, staff (angajati), si buget este asadar o chestiune de prudenta si discretie pentru decizia fiecarei adunari individuale. Nici comitetele de ‚alegeri’, nici administratorii nu sunt gasiti pe paginile Noului Testament. Cautam in zadar comitete pe probleme financiare sau echipe de conducere a grupurilor mici. Credinta in suficienta Scripturii, totusi, nu interzice astfel de structuri; ea doar le relativizeaza autoritatea. Credinta in suficienta Scripturii demonstreaza clar ca acestea nu reprezinta esenta bisericii, si ca ele trebuie sa se supuna intelepciunii intregii congregatii.

====III. Congregationalismul – De Ce Este Important====

De ce conteaza toate acestea? Daca congregationalismul este pur si simplu realitatea vietilor noastre ca si crestini in biserici, provocarea pentru noi este nu sa il creem, ci sa il recunoastem, si sa ne organizam viata bisericii in mod corespunzator. Noi trebuie sa respectam structurile pe care Dumnezeu le-a creat si sa ne incredem in intelepciunea Lui in a face aceasta.

'''Pentru a Mentine Loialitatea Doctrinara in Adunari'''

Stiu ca unii din tabara reformata tind mai degraba spre o conducere prezbiteriana. Aceasta se face uneori in moduri subtile, si doar pe jumatate. Spre exemplu, stiu ca sunt multe biserici baptiste tematoare de Dumnezeu, congregationale care, prin decizia de a avea prezbiteri, decid de-asemenea sa aiba standarde diferite, mai stringente, pentru cei ce-si doresc sa fie prezbiteri decat pentru ceilalti membrii ai bisericii. De exemplu, li se cere tuturor membrilor bisericii sa afirme Confesiunea din New Hampshire, in vreme ce le cer prezbiterilor sa afirma in plus si Confesiunea de la Filadelfia (sau A Doua de la Londra). Desi dorinta unei congregatii de a avea prezbiteri de o maturitate exemplara este sanatoasa si chiar biblica, acest mod de a o implini pare ca lasa de dorit. Vedem noi un astfel de comportament clar modelat in Scriptura? Nu. Oare nu ar face acesta ca o adunare sa para si sa se simta nepregatita sa fie cea mai inalta curte de apel in chestiuni de doctrina, asa cum Pavel le-a poruncit sa fie in Galateni? Trebuie sa decideti pentru voi insiva. Desi voi dori cu siguranta si probabil voi cere o intelegere mai matura a doctrinei din partea celor care vor sa ne slujeasca drept prezbiteri, nu as vrea sa duc biserica inspre o situatie de mai mare dependenta de cler decat gasesc pe paginile Noului Testament; ma tem ca astfel de cerinte formale pentru calificarea prezbiterilor tinde sa faca acest lucru.

'''Consemnarile Istorice ale Congregationalismului'''

Prieteni, avem acum verdictul istoriei. Desi e clar ca nici o forma specifica de conducere/ organizare/ guvernare nu protejeaza bisericile de eroare, de declin, si de sterilitate, politicile cele mai centralizate par sa aiba un trecut mai presarat cu abuzuri si erori in a mentine o marturie credincioasa, vitala si evanghelica decat congregationalismul. (Consemnarile congregationalismului sunt potentate in cazul in care puritatea si vizibilitatea bisericii este protejata prin practica biblica a botezului credinciosilor si respingerea botezului copilasilor). Papalitatea a produs pagube serioase asupra crestinilor astfel auto-proclamati. Episcopii au avut cam acelasi efect. Chiar adunarile, conferintele, prezbiteriile, sinoadele si sesiunile, cand au trecut de la a fi sfatuitori la a fi conducatori, si-au depasit autoritatea acordata biblic si au condus la mai multe probleme decat solutii.

Oare nu cumva Evanghelia e atat de simpla si clara, si relatia pe care o avem cu Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant care ne-a nascut din nou e atat de reala incat adunarea celor care cred Evanghelia si care il cunosc pe Dumnezeu sunt pur si simplu cei mai buni pazitori ai Evangheliei? Oare nu este aceasta tocmai ceea ce vedem in Scritpuri?

====IV. Congregationalismul – Cum Functioneaza====

'''Socoteala pe care un lider trebuie sa o dea'''

Care ar trebui sa ne fie reactia la Evrei 13:17, ca unii care credem in congregationalism „''Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei vegheaza asupra sufletelor voastre ca unii care au sa dea socoteala, pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de nici un folos''!” Aceasta nu inseamna ca autorul le spunea acestor crestini ca ei trebuie sa devine niste simpli slujitori ai liderilor lor. Nu, seriozitatea subiectului ce se are in vedere aici e clara. Acest pasaj vorbeste despre socoteala pe care acesti lideri o vor da pentru lucrarea lor, iar aceasta socoteala este data inaintea lui Dumnezeu!

'''Acordand incredere liderilor'''

Oare are acest lucru ceva implicatii? Cred ca da, si anume ca este important pentru crestini sa inteleaga seriozitatea pozitiilor de autoritate in biserica, mai ales in chestiuni de invatatura. Iacov a spus in 3:1 ca „invatatorii vor fi judecati cu o judecata mai aspra”. Darea de socoteala pe care noi, prezbiterii, trebuie sa o dam nu este inaintea bisericilor noastre, ci este inaintea lui Dumnezeu.

Vedeti cat de importante sunt toate acestea? Nu sugerez ca Dumnezeu ne lasa sa operam tot timpul ca un simplu comitet al intregului in toate responsabilitatile noastre corporative. Noi ar trebui sa ii multumim lui Dumnezeu pentru lideri pe care El ii pune intre noi. Ar trebui sa ii recunoastem, si sa avem incredere in ei. Cuvintele pe care le vedem aici ca „ascultati” si „supuneti-va” sunt cuvinte pe care nu suntem obisnuiti sa le auzim, insa sunt cuvinte care sunt aplicate in Noul Testament oamenilor din societate si la munca, acasa si in casatoriile noastre, fata de Dumnezeu si in biserica. Si ele cer din partea noastra un anumit grad de incredere.

S-a spus ca increderea trebuie castigata. Inteleg ce vrea sa spuna expresia asta: cand o noua administratie vine la putere, un sef nou este numit la lucru, sau chiar cand o prietenie noua incepe, noi vrem sa ne dam seama din experienta cum vor aborda oamenii acestia dificultatile, cum persevereaza, sa vedem daca vor reusi sa beneficieze nu doar ei ci si altii din jurul lor. Deci spunem noi: ''increderea se castiga''.

Insa atitudinea aceasta e, in cel mai bun caz, doar pe jumatate adevarata. In acelasi timp, genul de incredere pe care noi suntem chemati sa il acordam semenilor nostri imperfecti in viata aceasta, fie ei familie sau prieteni, angajatori sau oficiali ai guvernului, sau chiar lideri din biserica, nu poate fi niciodata castigata in mod final si categoric. Ea trebuie data ca un dar – un dar prin credinta, mai mult ca un gest de incredere in Dumnezeu care daruieste, decat in cei pe care ii vedem ca darul lui Dumnezeu pentru noi. A avea fie lideri care nu sunt demni de incredere fie membri incapabili sa se increada reprezinta o mare deficienta spirituala in biserica.

[[Image:A Display of God's Glory graph.jpg|graph]]

Deci cum ar trebui sa ne incredem noi? Imaginati-va un grafic simplu, cu o axa masurand cresterea claritatii si cealalta cresterea seriozitatii. Cadranele sunt 1) acele lucruri care sunt clare, dar nu serioase (grave), 2) acele lucruri care nu sunt nici serioase nici clare, 3) acele lucruri care sunt atat serioase cat si clare, si 4) acele lucruri care sunt serioase, dar nu clare.

'''1. Clare, dar nu serioase''' (ex. Daca sa zugravim exteriorul cladirii cu mov) – in chestiuni din categoria aceasta, nu va fi prea multa discutie in general, desi la sectiunea „Alte Lucruri pe Agenda de Zi” nu sunt niciodata sigur ce va fi adus in discutie.

'''2. Nici clare nici serioase''' (ex. Daca sa incheiem serviciile noastre cu o rugaciune sau cu un timp de tacere) – in aceste chestiuni, discutiile congregationale bune si duhovnicesti sunt bune. Acestea nu sunt chestiuni neimportante, insa nici nu sunt cele mai importante. Totul, de la contracte de curatenie la idei de parcare, cade in categoria aceasta.

'''3. Atat serioase cat si clare''' (ex. Daca sa mai continuam sa cerem credinta in divinitatea si umanitatea lui Cristos ca elementara pentru membralitate in biserica noastra) – aici aproape intotdeauna va fi acord, insa daca vor fi comise erori serioase de catre prezbiteri in doctrina sau disciplina, ''acesta'' e punctul in care apostolii apeleaza intotdeauna la biserica in Noul Testament. Se va desparti biserica din Ierusalim? Isi va compromite biserica din Corint marturia despre sfintenia lui Dumnezeu, si va conduce ea oameni in ratacire legat de ce inseamna sa fi crestin? Va refuza biserica din Corint sa recunoasca pocainta autentica? Vor compromite bisericile din Galatia Evanghelia? Va accepta biserica din Efes invatatori falsi? In aceste probleme foarte clare de actiune congregationala in Noul Testament, in joc sunt chestiuni esentiale.

'''4. Serioase, dar nu clare''' (ex. Daca sa recunoastem pe cutare ca prezbiter sau sa acceptam in membralitate pe cutare persoana; daca sa alocam fonduri mari pentru un proiect, sau daca sa luam o decizie directionala ca si adunare) – acestea sunt chestiuni in care este foarte important pentru biserica sa asculte de prezbiteri. In multe feluri, in acest cadran al graficului se incadreaza in mod specific slujirea prezbiterilor, in loc ca biserica sa incerce sa actioneze ca un comitet intreg de decizie, sau ca pastorul, sau un alt presedinte de comitet, sa ia o decizie singur. Aceasta e sfera cruciala in care biserica fie se bucura de conducerea pe care i-a dat-o Dumnezeu si prospera de pe urma ei, fie o respinge si platesc pretul.

'''Incurajati si aveti Incredere in Conducatorii vostri'''

Un membru al bisericii trebuie ''fie'' sa aiba incredere in lideri ''fie'' sa ii inlocuiasca. Dar sa nu spuna ca ii recunoaste drept conducatori, iar mai apoi sa nu-i urmeze. Daca nu esti de acord cu prezbiterii intr-o anumita recomandare trebuie sa ai un motiv bun/solid. Du-te si vorbeste cu ei despre problema. In afara de Biblie, tu esti sursa principala de informatie a prezbiterilor despre TINE! Ingaduiti-mi sa va incurajez sa vorbiti pe la spatele prezbiterilor vostri, sa va intalniti in secret si sa ''complotati'' despre cum sa ii incurajati. Faceti strategii despre cum sa le faceti slujba nu o povara, ci o bucurie. Aceasta, spune autorul Epistolei catre Evrei, va face ca liderii vostri sa fie o binecuvantare pentru voi.

John Brown, un invatator al slujitorilor din Scotia de acum doua sute de ani, a scris o scrisoare de sfaturi paternale/parintesti unuia dintre studentii lui de curand ordinat peste o mica adunare. In aceasta scrisoare, el spune:

<blockquote>Cunosc vanitatea inimii tale, si ca te simti coplesit de faptul ca adunarea ta e foarte mica, in comparatie cu cele ale fratilor tai din jurul tau; dar fii incurajat de cuvintele unui batran, ca atunci cand vei da socoteala de ei Domnului Christos, la scaunul Lui de judecata, vei gandi ca ai avut destui.</blockquote>

Cate biserici sunt prinse azi intr-o combinatie daunatoare de conducatori egoisti si membrii incapatanati? Astfel de congregatii de obicei se micsoreaza si se usuca. Unele bisericii sunt minunate, insa au recunoscut drept lideri pe cine nu trebuia (prezbiteri si pastori), oameni care care se dovedesc a fi neglijenti si stupizi in cel mai bun caz, sau sarlatani in cel mai rau caz. Prea multi dintre noi am fost inplicati in astfel de biserici. Unele biserici au conducatori deosebiti si duhovnicesti, insa adunarea plina de oameni lenesi si egoisti. Daca un astfel de pastor poate sa stea si sa dea invatatura cu rabdare, congregatia va fi reinnoita. Daca nu, o astfel de adunare va suporta, cred eu, o judecata aspra in Ziua de pe Urma pentru ca au ranit pastori buni ai turmei lui Christos. Insa biserica sanatoasa, desi plina de membrii si conducatori imperfecti, este marcata de initiativa si slujire evlavioasa, de invatatura si ascultare duhovniceasca, de conducere si membrii care isi traiesc viata in reverenta fata de Dumnezeu.

Inspre aceasta idee mai larga de membralitate ne vom intoarce atentia in randurile urmatoare.

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalism

JoyaTeemer — Mon, 10 May 2010 17:26:01 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalism la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalismul

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalismul]]

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalismul

JoyaTeemer — Mon, 10 May 2010 17:26:00 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalism la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalismul

Dragostea transformatoare

JoyaTeemer — Wed, 28 Apr 2010 12:08:56 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|Transforming Love}} Un tată extrem de îndurerat a stat timp de două săptămâni în secţia de terapie intensivă pediatrică, privindu-şi fiul de trei ani murind încet....

{{info|Transforming Love}}

Un tată extrem de îndurerat a stat timp de două săptămâni în secţia de terapie intensivă pediatrică, privindu-şi fiul de trei ani murind încet. În timpul celor două săptămâni el a citit Evanghelia, oarecum surprinzător. Mai târziu mi-a scris: “Vreau să spun că Evanghelia este dedicată, într-adevăr, vieţii reale.”

Am fost uimit de declaraţia lui. Cum a putut Evanghelia să ajute acest tată în cea mai tragică perioadă din viaţa sa? Credeam că o carte despre credinţa în Dumnezeu poate fi utilă în momentele dificile. Dar Evanghelia? Cum a putut să fie de folos într-un astfel de moment? Am cugetat la această întrebare săptămâni la rând. Am primit răspunsul într-o zi, în timp ce pregăteam un discurs despre dragostea lui Dumnezeu. Acel tată a găsit dragostea lui Dumnezeu în Evanghelie.

Apostolul Ioan a scris: “Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:9–10).

Obişnuiesc să spun: “Dacă vrei să vezi dragostea lui Dumnezeu, priveşte Crucea”, pentru că ea este semnul suprem al iubirii Lui pentru noi. Dumnezeu Şi-a trimis unicul Fiu să fie răstignit pe cruce, pentru ispăşirea păcatelor noastre. Ispăşirea, un termen biblic complex, este rareori înţeleasă de Creştinii contemporani. Probabil că cea mai bună cale de a te gândi la ispăşire este imaginea lui Isus, îndurând pe cruce dureri adânci şi sfânta mânie a lui Dumnezeu, pe care, de fapt, ar fi trebuit noi să le îndurăm.

Toţi merităm să îndurăm mânia lui Dumnezeu, din cauza păcatelor noastre - nu numai a păcatelor noastre zilnice, ca oameni fără credinţă, dar şi a păcatelor pe care le înfăptuim în fiecare zi ca credincioşi. Dar dacă credem în Hristos, nu vom gusta niciodată, nici măcar o picătură din cupa cu mânie a lui Dumnezeu. Isus a băut întreaga cupă pentru noi, în locul nostru. Şi Ioan ne spune că Dumnezeu L-a trimis pe Isus să facă acest lucru pentru noi, din nemărginita Sa dragoste.

Există două situaţii, în care creştinii convinşi tind să pună la îndoială dragostea lui Dumnezeu. Cea mai obişnuită este atunci când, din anumite motive, suntem profund conştienţi de păcătoşenia noastră. Acesta este probabil un model persistent de a păcătui în timpul vieţii sau este un fel de păcat general al întregii noastre fiinţe. În asemenea momente tindem să ne întrebăm: “Cum poate Dumnezeu să iubească pe cineva atât de păcătos, precum sunt eu?”

În oricare dintre cazuri, trebuie să privim din nou Crucea, ca să-l vedem pe Isus îndurând păcatele ce ne fac să ne simţim într-atât de vinovaţi. Atunci trebuie să ne reamintim că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El (Dumnezeu) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu” (2 Cor. 5:21). Dumnezeu a luat păcatele noastre — chiar şi pe cele care duc imediat la nenorociri — şi le-a atribuit lui Hristos, iar neprihănirea Lui ne-a dat-o nouă. Dumnezeu a făcut acest lucru nu pentru că merităm iubirea Lui, ci datorită dragostei Sale perpetue. Aşa cum a spus Ioan în textul de mai sus: “Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi”.

A doua situaţie comună, în care suntem tentaţi să punem la îndoială dragostea lui Dumnezeu, apare în momentele dificile. Ne gândim atunci: “Dacă Dumnezeu m-ar fi iubit cu adevărat, nu ar fi permis să mi se întâmple aşa ceva.” În asemenea momente de îndoială, trebuie să privim iarăşi Crucea şi să-L vedem pe Dumnezeu, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, pentru noi toţi (Romani 8:32). La o adică, acesta era contextul, atunci când Paul a întrebat: “Cine ne poate îndepărta de dragostea lui Hristos?” Şi, după alte câteva propoziţii, el oferă răspunsul la propria-i întrebare, afirmând răsunător că “nimic nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:35–39).

Marele teolog puritan John Owen scria: “Cea mai mare durere şi cea mai grea sarcină pe care I-o poţi aduce Tatălui, cea mai mare răutate pe care I-o poţi crea este să nu crezi că El te iubeşte.” Ne-am fi aşteptat de la Owen să afirme că cea mai mare durere pe care I-o poţi aduce Tatălui este să săvârşeşti un păcat ruşinos, care I-ar profana numele. Cu siguranţă că păcatul Îl întristează pe Dumnezeu, dar Owen afirmă că atunci când punem la îndoială dragostea lui Dumnezeu pentru noi, Îl întristăm şi mai tare.

Aşa că, atunci când eşti tentat să te întrebi dacă Dumnezeu te iubeşte, fie din cauza că ştii că eşti păcătos sau pentru că te afli în situaţii dificile, priveşte Crucea, şi aminteşte-ţi că prin Cruce Dumnezeu Şi-a demonstrat dragostea lui pentru tine, dincolo de orice îndoială. De fapt, nu ar trebui să aştepţi momente grele pentru asta. Priveşte Crucea cu atenţie în fiecare zi, ca să te întăreşti şi să fii puternic în acele clipe de îndoială şi demoralizare.

Oricum, la fel de slăvit ca şi adevărul despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi, Ioan nu ne lasă să ne bucurăm de această dragoste pentru propria noastră plăcere. El intervine cu o afirmaţie tăioasă: “Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii” (1 Ioan 4:11). Implicaţia presupune nu numai faptul că noi ar trebui să ne iubim unii pe alţii, pentru că Dumnezeu ne iubeşte, dar şi că trebuie să-i iubim pe alţii aşa cum ne iubeşte Dumnezeu pe noi. Adică, ar trebui să ne iubim unii pe alţii cu bunele şi relele noastre, deoarece Dumnezeu ne iubeşte în ciuda păcatelor noastre şi, în general, în ciuda faptului că nu merităm să fim iubiţi. Asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm păcatele din viaţa altei persoane, dar să iertăm, atunci când păcatul se îndreaptă spre noi, aşa cum ne-a iertat Dumnezeu pe noi în Hristos. (Eph. 4:32).

Ţin să cred că cea mai puternică dovadă a iubirii noastre pentru celălalt este reprezentată de uşurinţa cu care noi putem să ne iertăm unul pe altul, în baza felului în care Dumnezeu ne-a iertat pe noi. Pilda lui Isus despre robul nemilostiv (Matei 18:21–35) este foarte instructivă în legătură cu această temă. Primul slujitor îi datora stăpânului său 10.000 de galbeni — echivalentul a 200.000 de salarii anuale ale unui muncitor obişnuit — o sumă care nu putea fi dată înapoi. Al doilea rob îi datora primului rob 100 de dinari — echivalentul a aproximativ o treime dintr-un salariu anual. Practic, suma nu era una însemnată. Nici unul dintre noi nu ar dori să aibă o datorie echivalentă cu o treime din salariul său anual, dar, în comparaţie cu suma pe care ar primi-o în cursul a 200.000 de ani, o treime din an este nesemnificativă.

Problema abordată în această pildă este că fiecare din noi poate fi reprezentat de primul rob. Datoria noastră faţă de Dumnezeu, pentru propriul nostru păcat, este una imensă - o sumă imposibil de întors. În contrast, datoria altei persoane faţă de mine, generată de propria greşeală a celuilalt, poate fi semnificativă, dar echivalează cu zero, în comparaţie cu datoria mea faţă de Dumnezeu. Prin urmare, dacă cineva păcătuieşte faţă de mine cu adevărat sau doar în închipuirea mea, încerc să mă gândesc astfel: “Dar, Tată, eu sunt robul care e dator cu 10.000 de galbeni.” Acest mod de gândire mă ajută să privesc păcatul celuilalt dintr-o perspectivă mai bună şi îmi dă chiar puterea să iert cu uşurinţă, aşa cum Dumnezeu m-a iertat pe mine.

Orice cititor al revistei Tabletalk este într-o anumită măsură familiar cu fragmentul 1 Corinteni 13 — clasicul fragment despre dragoste. Dar aţi observat vreodată cât de mulţi dintre termenii ce descriu dragostea în versetele 4–7 se referă la iertare şi toleranţă? Dragostea este, înainte de toate, răbdare – termen care prin sine defineşte toleranţa şi iertarea (vezi Coloseni 3:12–13). Dragostea nu enervează şi nu pizmuieşte. Dragostea pe toate le rabdă şi pe toate le îndură. Acestea sunt modalităţi diferite de a exprima acelaşi concept - iertarea şi toleranţa. Şi noi trebuie să iertăm, aşa cum Dumnezeu şi Hristos ne-au iertat pe noi.

Bineînţeles că dragostea – indiferent dacă e dragostea lui Dumnezeu sau dragostea oferită de noi – nu înseamnă numai iertare. Dumnezeu a promis să nu ne părăsească niciodată (Evrei 13:5), a promis că se va îngriji de toate câte ne sunt necesare (Filipeni 4:19), şi că va face toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele nostru (Romani 8:28). El a mai spus că disciplina pe care ne-o impune din când în când este un semn al dragostei Lui, pentru că are ca scop să ne facă părtaşi Sfinţeniei Lui (Evrei 12:5–11).

În acelaşi fel, noi trebuie să ne iubim unii pe alţii cu o dragoste frăţească, întru Trupul lui Hristos (Romani 12:10). Aceasta înseamnă să avem grijă unii de alţii, să ne încurajăm unii pe alţii, să ne rugăm unii pentru alţii şi, când este cazul, să ne ajutăm financiar unii pe alţii (1 Ioan 3:16–18).

Bineînţeles că nu vom fi niciodată în stare să ne iubim aproapele la acelaşi nivel al dragostei cu care ne iubeşte Dumnezeu pe noi. Putem ierta, dar nu suntem în stare să ispăşim păcatele altora. Iar Dumnezeu este suprem în dragostea Lui. El are puterea să-şi exprime dragostea în măsura scopului Său. Noi nu putem. Dorinţa noastră depăşeşte deseori capacitatea noastră de a exprima dragostea într-un mod perceptibil fiinţei umane. Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere dragostea Lui pentru noi, fie ca temelie pentru relaţia noastră cu El sau pentru relaţiile noastre cu ceilalţi. Ioan a spus: “Noi iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:19). Observaţi că obiectul iubirii noastre nu este definit. Ce iubire are Ioan în vedere: iubirea noastră faţă de Dumnezeu sau iubirea noastră faţă de ceilalţi? Contextul sugerează a doua variantă. Dar tind să cred că Sfântul Duh l-a îndemnat pe Ioan să păstreze ambiguu obiectul iubirii noastre, pentru că ambele concepte sunt adevărate. Îl iubim pe Dumnezeu, pentru că ne încălzim în dragostea lui pentru noi. Şi ne iubim unii pe ceilalţi, pentru că ne gândim în continuu la dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu pentru noi. Preaiubiţilor, hai să ne iubim unii pe ceilalţi, pentru că dragostea este de la Dumnezeu.

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri

JoyaTeemer — Mon, 29 Mar 2010 16:51:59 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiterii la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri

{{info|A Display of God's Glory/Elders}}

Pe cat sunt de importanti diaconii, chiar mai fundamentala pentru viata noastra impreuna ca si crestini este lucrarea unui alt grup inspre care ne intoarcem acum atentia – prezbiterii.

====I. O Pluralitate de Prezbiteri====

Primul lucru pe care trebuie sa il notam cu privire la prezbiterii unei biserici locale este ca ei sunt prezbiteri ''la plural.'' Desi nu este mentionat niciodata un numar specific de prezbiteri pentru o congregatie specifica, Noul Testament se refera adesea la „prezbiteri” la plural (''e.g., Fapte 16:4; 20:17; 21:18; Tit 1:5; Iacov 5:14''). Batranii lui Israel pe care ii vedem mentionati in Evanghelii si in Fapte sunt la plural. Batranii in cer sunt la plural (Apoc. 5:14; 11:16; 19:4). In Fapte 11:30, prezbiterii sunt mai multi. In fapte 14:21-23 cititm “ei predicau vestea buna in acel oras (Derbe) si au castigat un numar mare de ucenici. Apoi s-au intors la Listra, Iconium, si Antiohia, intarind ucenicii si incurajandu-i sa ramana statornici in credinta... Pavel si Barnaba au numit [sau au ales] prezbiteri pentru ei in fiecare biserica si, cu rugaciune si post, i-au incredintat Domnului in Care isi pusesera increderea.” Daca ne uitam in Fapte 15, gasim in versetele 2, 4, 6, 22 si 23 ca sunt mai multi prezbiteri. In Fapte 16:4, cuvantul pentru prezbiter e folosit la plural. In Fapte 20:17, citim ca Pavel a convocat prezbiterii bisericii din Efes. Acelasi lucru e valabil in Fapte 21:28, si in 1 Timotei 4: 14 si in 5:17. In Tit 1:5, Pavel spune „Motivul pentru care te-am lasat in Creta a fost ca tu sa indrepti ce mai era de indreptat si sa numesti prezbiteri/batrani in fiecare oras...” Iacov, in 5:14, recomanda prezbiterilor (plural) bisericii locale (singular) sa mearga sa se roage cu cel care este bolnav. In 1 Petru 5:1, Petru face apel la prezbiterii dintre acesti crestini. De fapt, singurele exceptii sunt in 2 si 3 Ioan, unde scriitorul se refera pur si simplu la el insusi ca „prezbiterul”, si in 1 Timotei 5, unde avem o regula de ordine bisericeasca despre cum ar trebui tratata o acuzatie impotriva unui prezbiter. Dar, in esenta, ideea Noului Testament e ca in mod normal in biserica locala exista un grup de prezbiteri, nu doar un prezbiter.

====II. Calificarile Prezbiterilor====

'''Femeile si Pozitia de Prezbiter'''

Cine ar trebui sa fie un prezbiter? Care ar trebui sa fie calificarile lor? Calificarile pentru un prezbiter sunt asezate clar in Scriptura in 1 Timotei 3 si Tit 1.

Inainte sa ne intoarcem atentia spre 1 Timotei 3, totusi, avem nevoie sa notam o problema importanta ridicata de 1 Tim. 2 – si anume faptul ca nu e voia lui Dumnezeu ca femeile sa slujeasca in rolul de prezbiteri. Desi au fost ridicate multe intrebari cu privire la o fraza obscura din 1 Tim. 2, este intotdeauna mai sigur sa incepem cu partile clare ale Scripturii si sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne dea lumina cu privire la partile mai obscure, in loc sa ne indoim de partile clare din pricina prezentei partilor obscure. Ceea ce e clar in 1 Tim. 2 e ca o femeie nu ar trebui sa invete sau sa aiba autoritate asupra unui barbat. Oricare ar fi autoritatea exacta despre care Pavel a intentionat sa vorbeasca aici ca fiind nepotrivita, e clar ca implica faptul ca femeia ar da invatatura. Practica bisericii primare trebuia sa reflecte ordinea creatiei, cu autoritatea sotului peste sotia lui, in modul in care era organizata. In Gal. 3:28 e clar ca in Christos nu este nici barbat nici femeie, insa acest pasaj e intentionat nu sa elimine toate distinctiile dintre sexe, ci mai degraba e o afirmatie cu privire la harul impartial al lui Dumnezeu demonstrat in mantuire.

'''1 Timotei 3'''

Avand in vedere acest lucru, sa ne uitam acum la lista din 1 Tim. 3. Luati-va cateva minute pentru a citi 1 Timotei 3:1-7. D.A. Carson (profesor de Noul Testament la Trinity Evangelical Divinity School) a observat la un moment dat ca aceasta lista de caracteristici e remarcabila tocmai pentru ca nu e remarcabila deloc. Ce a vrut sa spuna, e ca toate aceste caracteristici sunt aplicate in alte locuri din Scriptura tuturor crestinilor – toate, deci, cu exceptia abilitatii de a da invatatura altora (1 Tim. 3:2). In vreme ce Scripturile sunt suficiente pentru a ne invata aici despre caracterul unui prezbiter, nu cred ca Pavel ar fi pretins ca aceasta lista specifica e comprehensiva/exhaustiva. Dimpotriva, scopul lui a fost de a insira caracteristicile care ar fi fost recunoscute in general ca virtuoase de catre cultura a vremii aceleia.

'''Scopul Conducerii in Biserica'''

Scopul conducerii in biserica este de a aduce glorie lui Dumnezeu prezentand adevarul celor dinafara. Acesta e si motivul pentru care Pavel era asa de aprins impotriva Corintenilor pentru ca au mers la o curte de judecata seculara pentru a cauta dreptate in tensiunile dintre ei, si pentru ca au ingaduit celor care traiau vieti flagrant neevlavioase sa fie asociati cu biserica. Ambele aceste lucruri aveau sa submineze marturia evangheliei. La fel in prima epistola a lui Pavel catre Timotei, lipsa ''clara'' de evlavie a unora dintre invatatorii falsi din biserica Efeseana punea in pericol tocmai modul in care Dumnezeu avea sa se glorifice prin biserica – proclamarea evangheliei iertarii si sperantei, si convertirea pacatosilor! Lista de virtuti pe care Pavel o da in 1 Tim. 3 (sau Tit 1) nu reprezinta toate virtutile de care un crestin ar trebui sa dea dovada. Acestea sunt virtuti care au recomandat evanghelia celor care se uitau cu luare aminte la liderii bisericii. Citirea regulata a bibliei e buna, si rugaciunea e buna, insa Pavel nu le mentioneaza pe nici una din ele aici. Totusi, vreau ca ambele aceste virtuti sa fie prezente in prezbiterii alaturi de care slujesc! Sunt invatat altundeva in Biblie ca acestea trebuie sa caracterizeze toti crestinii, dar cred ca pentru scopurile lui Pavel aici, el a vrut sa scoata in evidenta lucruri ca: platirea facturilor la timp, a avea o atitudine buna si dornica de a ajuta – lucruri pe care chiar si majoritatea paganilor le recunosteau ca bune.

'''Gasirea Liderilor Duhovnicesti in Bisericile Noastre'''

Cum gasim astfel de lideri in bisericile noastre? Ne rugam pentru intelepciune din partea Lui Dumnezeu. Studiem Cuvantul Lui, mai ales acele pasaje din 1 Timotei si Tit care dau invatatura clara desrpe calificarile necesare pentru o astfel de responsabilitate. Nu trebuie sa urmam standardele lumii in alegerea liderilor. Noi nu trebuie sa imitam acele biserici care gasesc liderii comunitatii care vin la biserica, si apoi ii fac liderii adunarii/congregatiei. Os Guiness, in cartea sa ''Cinand cu Diavolul'', reda comentariul unui om de afaceri Japonez spuse unui vizitator Australian „Oridecateori intalnesc un lider Budhist, intalnesc un om sfant. Oridecateori intalnesc un lider crestin, intalnesc un manager, ” (p. 49). In loc de asta, noi ar trebui sa cautam acei barbati de caracter, reputatie buna, si abilitati care sa fie in stare sa explice corect Cuvantul lui Dumnezeu (2 Tim. 2:15), si care dau roade vrednice de un lider bun in biserica. Caracterul acestor lideri ai bisericii nu este cladit pentru ei insisi, ci pentru altii. Asadar, ei trebuie sa nu fie iubitori de bani, ci iubitori de straini – asta inseamna in mod literal „ospitalier”. Adevaratii lideri ai bisericii vor fi ‚centrati pe altii’/’concentrati asupra nevoilor altora’.

====III. Privire de Ansamblu asupra Istoriei====

'''Cuvantul Original pentru „Prezbiter”'''

Toate bisericile au avut persoane care au indeplinit functii de prezbiteri, chiar daca au facut-o sub alte nume. Cele mai obisnuite nume folosite in Noul Testament pentru acest oficiu erau ''episcopos'' (supraveghetor) si ''presbuteros'' (batran).

'''Prezbiterienii si Prezbiterii'''

Cand evanghelicii de azi aud cuvantul ‚batran’, multi se gandesc imediat ‚Prezbiterian’. Totusi, primii Congregationalisti, inca din sec. al saisprezecelea au invatat in adunari ca prezbiteriul este un oficiu/pozitie de conducere in biserica Noului Testament. In vreme ce e corect din punct de vedere istoric sa asociem prezbiterii cu Prezbiterienii, nu este corect sa ii asociem in mod exclusiv cu Prezbiterienii; de-asemenea nu e adevarat ca termenul este strain Baptistilor.

'''Baptistii si Prezbiterii'''

Prezbiterii pot fi gasiti in bisericile Baptiste in America de-a lungul sec. al. 18-lea si al 19-lea, (Eg. Robertson’s Life of Broadus, p. 34; O.L.Hailey, J.R. Graves, p. 40). W.B. Johnson, primul presedinte al Conventiei Baptiste de Sud (din Statele Unite), a scris o carte pe subiectul bisericii, in care pledeaza puternic pentru idea unei pluralitati de prezbiteri intr-o biserica locala. Fie din lipsa de atentie fata de Scriptura, sau din pricina vietii pe frontul vestic unde teritoriile erau inca descoperite si cucerite (unde bisericile ‚rasareau’ intr-un numar impresionant!). Cultivarea unei astfel de conduceri a intrat in declin. Insa discutia din revistele Baptiste despre a ‚reinvia’ aceasta pozitie/oficiu biblic a continuat. Publicatiile baptiste se refereau la lideri prin titlul de ‚prezbiteri’. Desi aceasta practica e neobisnuita printre bisericile Baptiste (din America) azi, se observa acum o miscare crescanda inapoi inspre ea – si pe buna dreptate. Prezbiterii au fost necesari in bisericile Noului Testament, si sunt necesari si azi.

Permiteti-mi sa definesc pentru dumneavoastra ce intelegem prin prezbiter aici, facand distinctie intai intre prezbiteri si staful bisericii, intre prezbiteri si diaconi, iar apoi punand cateva intrebari cu privire la relatia pastorului cu ceilalti prezbiteri.

====IV. Relatia dintre Prezbiteri si Staff-ul Bisericii====

Multe biserici moderne au avut tendinta de a incurca prezbiterii cu personalul angajat al bisericii. Staff- ul sunt oamenii pe care biserica i-a pus de-o parte pentru a lucra full-time pentru biserica. Acestia sunt adesea oamenii care sunt cei mai familiari cu ce se petrece in biserica in fiecare zi. De multe ori, ei au pregatire de institut/seminar teologic. Trebuie sa aiba un anumit grad de evlavie si maturitate, altfel n-ar fi fost angajati in primul rand. Desigur unii din personalul angajat al bisericii pot fi prezbiteri. De fapt, constitutia bisericii noastre cere sa nu chemam pe nimeni ca pastor aici care nu este recunoscut imediat si ca prezbiter. Aceasta, cred eu, este o prevedere inteleapta. Totusi, constitutia noastra cere de-asemenea ca majoritatea prezbiterilor nostri sa nu fie angajati ai bisericii. Spre exemplu, asistentii nostri pastorali (barbati tineri, folositori in lucrare, care probabil vor merge la un seminar curand) nu sunt recunoscuti ca prezbiteri in general, desi ofera o grija deosebita bisericii prin orice de la invatatura la vizitarea membrilor. Motivul pentru care includem prevederea aceasta in constitutia noastra e tocmai pentru ca vrem sa ne asiguram ca noi ca si adunare simtim povara responsabilitatii nu doar de a angaja prezbiteri, ci de a incerca sa fim acel gen de biserica roditoare din punct de vedere spiritual care vede prezbiterii ridicandu-se dintre noi. Dintre cei cinci prezbiteri recunoscuti in prezent de catre biserica noastra, trei au slujbe seculare si doar doi, eu ca pastor si administratorul bisericii, suntem angajati platiti ai bisericii.

====V. Relatia dintre Prezbiteri si Diaconi====

In practica, daca nu si in doctrina, multe biserici au incurcat rolurile Nou Testamentale de diacon si prezbiter. Preocuparile diaconilor, asa cum am vazut, sunt detaliile practice ale vietii bisericii: administrarea, si asistarea membrilor bisericii care au nevoi fizice – toate acestea pentru a promova unitatea bisericii si a lucrarii Cuvantului.

'''Calificari asemanatoare'''

In 1 Timotei 3, comparand lista calificarilor pentru un prezbiter si pentru diaconi, cel mai remarcabil lucru consta nu in diferentele dintre ele, ci in asemanari. Atat supraveghetorii (prezbiterii) cat si diaconii trebuie sa aiba o reputatie buna, sa fie fara vina, de incredere, monogami, nu dedati la vin, temperati, si generosi. Intr-adevar, aceste doua liste de calificari sunt atat de similare, incat e suprinzator ca Pavel si acesti primi crestini le-ar folosi pentru alegerea/ recunoasterea a doua grupuri separate de lideri.

'''Radacina distinctiei'''

In Fapte 6, am vazut ceva din radacina/sursa distinctiei rolurilor si responsabilitatilor diaconilor si a prezbiterilor. In Fapte 6:2, dupa ce au inceput plangerile din biserica din Ierusalim, citim: „''Cei doisprezece au adunat multimea ucenicilor si le-au zis: Nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvantul Lui Dumnezeu ca sa slujim la mese!''” De aici, am putea spune ca slujirea Cuvantului lui Dumnezeu este responsabilitatea centrala a prezbiterilor. Nu doar atat, dar este absolut central pentru biserica. Cand este descrisa responsabilitatea prezbiterilor din nou in 6:4, gasim ucenicii hotarand ca „''noi vom continua sa dam atentie rugaciunii si slujirii Cuvantului''.” Ei aveau sa fie, in mod literal, diaconi ai Cuvantului. Aceasta se potriveste cu ceea ce vedem in Fapte 15, si din nou in Fapte 20, si in lista calificarilor prezbiterilor, si anume ca ei trebuie sa fie in stare sa dea invatatura. Se pare ca rolul prezbiterilor este in mod fundamental sa conduca poporul lui Dumnezeu prin invatarea Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta invatatura trebuie sa fie facuta prin explicarea publica a Cuvantului lui Dumnezeu si de asemenea prin vietile exemplare pe care le traiesc.

'''Invatatura si Autoritatea'''

Pentru a rezuma acest punct, autoritatea prezbiterului e legata in mod direct de sarcina lui de a da invatatura. El trebuie sa fie pastorul. Noi care suntem prezbiteri trebuie sa slujim ca supraveghetori. In fapte 6, vedem prezbiterii propunand ceva adunarii. Pavel in 1 Timotei 5 se refera la prezbiteri ca unii care „carmuiesc lucrarile bisericii” si care „predica si dau invatatura”. Insa in mod primar, se pare ca rolul prezbiterului este acela de a conduce cu rabdare si grija prin instruire/invatatura.

Ar fi un mare beneficiu pentru multe biserici daca ar face distinctie din nou intre rolul prezbiterului si cel al diaconului.

====VI. Relatia prezbiterilor cu ‚pastorul’====

Daca intrebi: „Oare da Biblia invatatura cu privire la existenta unui ‚pastor senior’ alaturi de, sau intre prezbiteri?” cred ca raspunsul la acea intrebare este „Nu, nu in mod direct.” Totusi, cred ca putem discerne un rol distinct intre prezbiteri pentru unul care este invatatorul primar al bisericii.

'''„Pastor” in Noul Testament'''

„Pastor” apare in traducerea NIV a Noului Testament doar in Efeseni 4:11 in lista darurilor lui Dumnezeu pentru biserica sa (cuplati cu invatatorii). In spatele cuvantului ‚pastor’ se afla cuvantul grec ''poimenas'' care are de-a face cu ‚pastorirea’. Cuvantul din aceeasi familie lexicala pentru ‚pastor’ apare de cateva ori (ex. 1 Petru 5:2, Fapte 20:28), insa in nici unul dintre aceste exemple nu pare sa fie indicata o pozitie diferita de cea de prezbiter. Intr-adevar in Fapte 20:17, 28 este clar ca ‚prezbiter’, ‚supraveghetor [episcop]’, si ‚pastor’ sunt toate folosite interschimbabil cu privire la acelasi grup de oameni.

Acestea fiind spuse, permiteti-mi sa va dau patru perspective ale rolului pe care cred ca il distingem in Noul Testament.

'''Aspecte ale rolului pastoral'''

<blockquote>1) Chiar in Noul Testament, erau unii barbati care se mutau din loc in loc (ca Timotei si Tit) care slujeau ca si prezbiteri, si unii care nu slujeau in acest rol (ceva de genul celor pe care Tit [in Tit 1:5] i-a numit in fiecare oras). Deci, in vreme ce Timotei a venit din afara, altii erau numiti din launtrul adunarii locale. 
2) Erau unii care beneficiau de suportul financiar cu norma intreaga (full-time) de catre turma (cf. 1 Tim. 5:17-18; Filipeni 4:15-18), iar altii care lucrau intr-un alt domeniu (la fel cum a facut si Pavel adesea cand intra pentru prima data cu evanghelia intr-un zona noua). Avem motive sa credem ca nu toti prezbiterii pe care Tit i-a numit in Insula Creta aveau sa fie platiti cu norma intreaga de catre biserica. 
3) Este interesant sa observam ca Pavel i-a scris doar lui Timotei instructiunile pentru biserica din Efes, chiar daca stim din cartea Faptele Apostolilor ca erau si alti prezbiteri in biserica Efeseana. Timotei, totusi, pare sa aiba o numita functie, un anumit rol intre ei. 
4) In cele din urma, scrisorile lui Isus catre cele sapte biserici din Apocalipsa 2 si 3 sunt adresate mesagerului (la singular) fiecarei dintre aceste biserici.</blockquote>

Nici unul dintre aceste aspecte, bine-nteles, nu reprezinta porunci ermetice, insa sunt descrieri care sunt consecvente cu practica noastra de a pune de-o parte cel putin unul (daca nu mai multi) dintre prezbiteri care nu e in mod necesar din comunitatea noastra, sustinandu-l pe acela unul, si dandu-i responsabilitatea primara de a da invatatura.

'''Pastorul ca prezbiter'''

Trebuie, totusi, sa ne aducem aminte ca predicatorul, ca pastor, este de-asemenea in mod fundamental unul dintre prezbiterii adunarii. Probabil lucrul cel mai de ajutor pentru slujirea mea pastorala in mijlocul bisericii mele a fost recunoasterea celorlalti prezbiteri. Slujirea celorlalti prezbiteri alaturi de mine a adus beneficii enorme. O pluralitate de prezbiteri ar trebui sa ajute o biserica prin a completa darurile pastorului, compensand unele din slabiciunile lui, suplimentand gandirea/judecata lui, si creand suport in congregatie pentru decizii, lasand liderii mai putin expusi la critica nedreapta. O astfel de pluraritate face conducerea mai inradacinata si permanenta, si ingaduie o continuitate mai matura. De-asemenea incurajeaza biserica sa isi asume mai multa responsabilitate pentru cresterea spirituala a membrilor ei si ajuta sa faca biserica mai putin dependenta de angajati. Biserica noastra din Washington s-a bucurat de aceste si alte beneficii datorita darului lui Dumnezeu fata de noi ca si prezbiteri.

====VII. Relatia dintre prezbiteri si biserica====

'''Cinci caracteristici ale relatiei'''

Vom discuta despre aceasta mai pe larg cand ne vom apleca asupra a ceea ce inseamna congregationalismul, dar in general, relatia dintre prezbiteri si biserica locala pe care o slujesc ar trebui sa fie marcata de multe dovezi de caracter duhovnicesc/ evlavios si dependenta reciproca de Dumnezeu. Permiteti-mi sa mentionez cinci caracteristici ale acestei relatii – recunoastere, incredere, evlavie, grija si rezultate.

<blockquote>1) '''Recunoastere clara'''. Prezbiterii trebuie sa fie recunoscuti de catre biserica drept daruri ale lui Dumnezeu pentru binele bisericii. Biserica ar trebui asadar sa le delege datoriile de invatare si conducere a bisericii. Aceste datorii trebuie revocate doar atunci cand este clar ca prezbiterii actioneaza intr-un mod contrar Scripturii. Iar in ce-i priveste, prezbiterii trebuie sa recunoasca autoritatea data de Dumnezeu bisericii/adunarii (ex. Mat. 18; 1 Cor. 5; 2 Cor. 2) 
2) '''Incredere din toata inima.''' Biserica ar trebui sa aiba incredere, sa protejeze, sa respecte si sa isi onoreze prezbiterii. Asadar Pavel scrie in 1 Tim. 5:17 - „Prezbiterii care carmuiesc bine sa fie considerati vrednici sa primeaca o indoita onoare, mai ales cei ce se ostenesc in predicare si invatare.” Prezbiterii ar trebui sa directioneze lucrarile bisericii, iar biserica ar trebui sa se supuna conducerii lor. Astfel scriitorul catre Evrei a scris in 13:17 - „''Ascultati de mai-marii vostri si fiti-le supusi caci ei vegheaza asupra sufletelor voastre ca unii care au sa dea socoteala, pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de nici un folos.''” 
3) '''Evlavie evidenta'''. Am vazut accentul din scrisorile lui Pavel catre Timotei si Tit pe faptul ca prezbiterii trebuie sa fie ‚fara vina’. (In Tit 1:6 Pavel a scris: „''Prezbiterul trebuie sa fie fara vina, sotul unei singure sotii, avand copii credinciosi care sa nu fie invinuiti de destrabalare sau neascultare''.”) Prezbiterul, deci, trebuie sa fie gata sa aiba o viata deschisa la a fi cercetata si chiar o casa ce e deschisa in mod activ celor din afara, oferind ospitalitate si implicandu-i pe altii in vietile lor. 
4) '''Grija sincera'''. Prezbiterii trebuie sa fie marcati de un mod de utilizare a autoritatii care demonstreaza ca inteleg ca biserica nu le apartine, ci apartine lui Christos. Christos a cumparat biserica cu propriul lui sange, si de aceea ar trebui pretuita, tratata cu grija si blandete, condusa cu credinciosie si puritate, pentru gloria lui Dumnezeu si binele bisericii lui. Prezbiterii vor da socoteala lui Christos de administrarea bisericii lui. 
5) '''Rezultate benefice'''. Dupa cum intr-o familie, sau in relatia noastra cu Dumnezeu, recunoasterea umila a autoritatii de drept aduce beneficii, la fel se intampla si in biserica. Intr-o biserica, cand autoritatea e folosita cu acordul adunarii pentru binele adunarii, congregatia va beneficia in timp ce Dumnezeu isi zideste biserica Lui prin invatatorii pe care El i-a dat bisericii. Minciuna lui Satan – ca autoritatea nu merita incredere pentru ca e intotdeauna tiranica si nedrepta/apasatoare – va fi rasturnata de activitatea benevola si recunoasterea autoritatii prezbiterilor in contextul adunarii locale.</blockquote>

'''Respect pentru pastori'''

Cand Edward Griffin (1770-1837) se retragea din biserica pe care o slujise atat de bine timp de multi ani, a incurajat biserica cu niste cuvinte care ne instruiesc bine si pe noi cu privire la modul in care ar trebui sa ne raportam nu doar la pastor (cum a intentionat atunci Griffin) ci la toti cei pe care Domnul ni i-a dat ca prezbiteri:

De dragul vostru, si de dragul copiilor vostri, pretuiti si respectati pe acela pe care l-ati ales sa va fie pastor. El va iubeste deja; si in curand va va iubi ca ‚os din oasele lui, si carne din carnea lui’. Va fi atat datoria voastra dar si in interesul vostru sa ii faceti munca pe cat se poate de placuta. Nu cereti prea mult. Nu cereti vizite prea frecvent. Daca va petrece in acest mod doar jumatate din timpul pe care unii il cer, va trebui sa isi neglijeze studiile complet, daca nu cumva sa se prabuseasca devreme sub povara. Nu ii raportati toate lucrurile lipsite de bunatate care ar putea fi spuse impotriva lui; nici nu faceti aluzie des in prezenta lui la opozitie, daca se va ridica opozitie fata de el. Desi este un slujitor al lui Christos, ganditi-va ca are simtamintele unui om,” (Edward Griffin, „A Tearful Farewell from a Faithful Pastor” [1809]).

====VIII. Despre darul autoritatii====

Sper ca vedeti in toate acestea ca este un mare privilegiu sa slujim in conducere, un privilegiu care nu ar trebui neglijat/ignorat. Unii oameni s-ar putea sa se simta prea ocupati, sau sa creada ca o astfel de lucrare pur si simplu nu merita investitia. Imi aduc aminte de afirmatia actorului Gary Cooper „''Ma bucur doar ca va fi Clark Gable care va cadea cu fata la pamant si nu Gary Cooper.''” Asta a spus Cooper cand a respins rolul principal in filmul „Pe Aripile Vantului.” Lucrurile la care noi ne-am gandit in paragrafele de mai sus sunt cu mult mai importante decat orice lucru care ne-ar aduce faima lumii sau bogatie. Pavel zice ca a fi un prezbiter este o ‚sarcina nobila’ si ca cel ce o doreste, isi doreste un lucru bun!

Unul din momentele cand am fost cel mai socat intr-o conversatie a fost intr-o conversatie cu cineva care preda la Universtitatea Cambridge. Luam masa in oras impreuna, si isi exprima mania cu privire la o hotarare recenta a consiliului orasului. Pe masura ce a continuat, mi-am dat seama cat de mult il caracteriza acest comportament pe prietenul meu – a-si exprima mania cu privire la autoritate. Asa ca la un moment dat i-am pus o intrebare simpla, directa, necalificata: „Crezi ca autoritatea este rea?” In mod normal o astfel de intrebare ar primi doar o privire incurcata, un pufait de superioritate fata de asa o intrebare naiva, si un raspuns sinuos inlantuit de o mie de calificative. De data aceasta, totusi, am fost ''socat'' de raspunsul lui ne-nuantat, simplu, direct, necalificat – „Da”.

O recunoastere a naturii cazute a autoritatii si a posibilitatii abuzului ei este buna si sanatoasa. Puterea despartita de scopurile lui Dumnezeu este intotdeauna demonica. Insa suspiciunea oricarei autoritati sau o neincredere intrinseca fata de autoritate este un lucru foarte rau. Serios, aceasta atitudine ne spune mai multe despre persoana care se plange de autoritate decat despre autoritatea in sine. Mai mult, aceasta demonstreaza o degenerare canceroasa a capacitatii noastre de a functiona ca unii creati dupa chipul lui Dumnezeu. A trai asa cum El a intentionat ca noi sa traim inseamna ca trebuie sa avem incredere in EL, si chiar – intr-o masura semnificativa – sa avem incredere in cei facuti dupa chipul Sau. Toate persoanele din Biblie, de la Adam si Eva pana la liderii corupti din Apocalipsa isi arata rautatea in mod fundamental prin negarea autoritatii lui Dumnezeu, si prin uzurparea ei ca apartinandu-le.

Este un mare privilegiu sa fim ''slujiti'' de lideri duhovnicesti/ evlaviosi! A avea autoritate duhovniceasca modelata si practicata pentru beneficiul nostru este un mare dar! Respingerea autoritatii, asa cum atat de multi in zilele noastre o fac, este un lucru miop si autodistructiv. O lume fara autoritate ar fi ca dorinte fara limite, o masina fara volan, o intersectie fara semafoare, o lume fara Dumnezeu. Ar putea functiona putina vreme, insa dupa putina vreme va parea mai intai fara sens, apoi cruda, iar in final incredibil de tragica.

In ciuda tendintei noastre de a o ignora, conducerea duhovniceasca si biblica este cruciala pentru zidirea bisericii care il glorifica pe Dumnezeu. Exercitarea conducerii in biserica locala are de-a face cu natura si caracterul lui Dumnezeu. Cand ne exercitam autoritatea sub lege, in familii, si mai ales in biserica, noi ajutam la manifestarea imaginii lui Dumnezeu creatiei Lui. Aceasta e chemarea noastra. Acesta e privilegiul nostru.

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiterii

JoyaTeemer — Mon, 29 Mar 2010 16:51:59 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiterii la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri]]

Prezbiterii

JoyaTeemer — Mon, 29 Mar 2010 16:34:24 GMT

JoyaTeemer: a mutat Prezbiterii la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiterii

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiterii]]

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri

JoyaTeemer — Mon, 29 Mar 2010 16:34:24 GMT

JoyaTeemer: a mutat Prezbiterii la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiterii

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri

JoyaTeemer — Mon, 29 Mar 2010 16:31:51 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|A Display of God's Glory/Elders}} Pe cat sunt de importanti diaconii, chiar mai fundamentala pentru viata noastra impreuna ca si crestini este lucrarea unui alt grup inspre ca...

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi

JoyaTeemer — Wed, 17 Feb 2010 16:23:41 GMT

JoyaTeemer:

{{info|A Display of God's Glory/Deacons}}

Haideti sa incepem cu unul din rolurile cele mai familiare in bisericile de azi – diaconii. In functie de genul de biserica din care proveniti „diacon” poate sa trezeasca tot felul de imagini in mintea voastra: bancheri cu parul alb care stau in jurul unei mese lungi, bine lacuite in birouri pastorale opulente. Sau cuvantul ar putea sa va aduca in minte slujitori harnici ai bisericii care coordoneaza lucrari ale bisericii directionate spre nevoi speciale, evanghelizare, sau grija pastorala. Acestia sunt diaconii in multe din bisericile noastre. Ce sunt ei in Biblie, totusi?

===Diaconul – „Definitie”===

====Slujirea in Noul Testament====

Lumea Noului Testament era asemanatoare cu a noastra in felul in care privea slujirea. Slujirea altora nu era admirata de catre greci. Din contra, ei admirau in primul rand dezvoltarea caracterului si personalitatii cuiva, urmarind mereu pastrarea respectului de sine. Slujirea diaconala a altora era vazuta ca ceea ce noi am descrie cu termenul peiorativ „servil”.

====Slujirea in Biblie ====

Biblia, totusi, prezinta slujirea destul de diferit. In traducerile noastre moderne ale Noului Testament, cuvantul diakonos este tradus in mod normal „rob/sclav”, insa uneori si ca „slujitor,” iar alteori ca „diacon”. Termenul se poate referi la slujire intr-un mod general (Ex., Fapte 1:17, 25; 19:22; Rom. 12:7; 1 Cor. 12:5; 16:15; Efes. 4:12; Col . 4:17; 2 Tim. 1:18; Filimon 13; Evr. 6:10; 1 Pet. 4:10-11; Apoc. 2:19), la conducatori in mod particular (Ex., Rom. 13:4), sau la a implini nevoi fizice (Ex., Mat. 25:44; Fapte 11:29; 12:35; Rom. 15:25, 31; 2 Cor. 8:4, 19-20; 9:1, 12-13; 11:8). E clar in Noul Testament ca femeile participa la cel putin unele lucrari de slujire (Ex., Mat. 8:15; Marcu 1:31; Luca 4:39; Mat. 27:55; Marcu 15:41; cf. Luca 8:3; Luca 10:40; Ioan 12:2; Rom. 16:1). Ingerii slujesc in felul acesta (Ex., Mat. 4:11; Marcu 1:13). Uneori se refera in mod specific la slujirea la mese (Ex., Mat. 22:13; Luca 10:40; 17:8; Ioan 2:5, 9; 12:2), si desi astfel de slujire era dispretuita in lumea greaca, Isus a privit-o intr-un mod total diferit. In Ioan 12:26 Isus a zis: „Oricine imi diaconeaza (daca ne e permis sa-l facem verb in Romana) ma urmeaza; si unde sunt eu, acolo va fi si diaconul meu. Tatal meu il va onora pe acela care imi diaconeaza.” Din nou in Mat. 20:26 (cf. Marcu 9:35) Isus spune: „oricine vrea sa fie mare, trebuie sa fie diaconul vostru”. Iar in Mat. 23;11 (cf. Marcu 10:43; Luca 22:26-27) el zice: „cel mai mare intre voi trebuie sa fie diaconul vostru”.

De fapt, Isus s-a prezentat chiar pe sine insusi ca un gen de diacon (Ex. Mat. 20:28; Marcu 10:45; Luca 22:26-27; cf. Ioan 13; Luca 12:37; Romani 15:8). Crestinii sunt prezentati ca fiind diaconi ai lui Christos si ai Evangheliei lui. Apostolii sunt descrisi in felul acesta (Fapte 6:1-7), si cu siguranta e modul in care Pavel se refera la el insusi cu regularitate si la cei care lucrau impreuna cu el (Ex., Fapte 20:24: 1 Cor. 3:5; 2 Cor. 3:3, 6-9; 4:1; 5:18; 6:3-4; 11:23; Efes. 3:7; Col. 1:23; 1 Tim. 1:12; 2 Tim. 4:11). El s-a referit la el insusi ca fiind un diacon al neamurilor, grupul special pe care a fost chemat sa il slujeasca (Fapte 21:19; Rom. 11:13). Pavel il numeste pe Timotei un diacon al lui Christos (Ex., 1 Tim. 4:6; 2 Tim. 4:5), iar Petru spune ca profetii Vechiului Testament au fost diaconi pentru noi crestinii (1 Pet. 1:12). Ingerii sunt numiti dicaoni (Evr. 1:14), si chiar si Satan are diaconii lui (2 Cor. 3:6-9; 11:15; Gal. 2:17).

====Pastrarea distinctiei intre diaconi si prezbiteri====

Trebuie sa avem grija sa mentinem mereu o distinctie clara intre slujirea diaconilor si slujirea prezbiterilor. Intr-un anume sens atat prezbiterii cat si diaconii sunt implicati in lucrarea de „diaconie”, dar acea slujire ia doua forme foarte diferite. In primele versete din Fapte 6 gasim pasajul crucial unde „diaconarea” e impartita intre slujirea traditionala (servirea la mese, servicii fizice), si genul de „diaconare” a Cuvantului la care apostolii (iar mai tarziu, prezbiterii) erau chemati. Diaconii descrisi in Fapte 6 sunt in mod foarte real un fel de ‚chelneri’ ai bisericii, cel putin intr-un sens administrativ. Ei sunt chemati sa poarte de grija nevoilor fizice ale bisericii. Stabilind un grup care se ocupa de aceasta lucrare in particular e foarte important. A esua in ingrijirea de nevoile fizice ale bisericii poate rezulta in confuzia acestor doua tipuri de slujire – a Cuvantului (prezbiterii) si a meselor (diaconii) – si in neglijarea uneia dintre ele. Bisericile nu trebuie sa neglijeze nici predicarea Cuvantului, nici grija practica pentru membrii ei.Aceasta din urma ajuta la cultivarea unitatii, si la implinirea mandatului biblic de a ne iubi unii pe altii. Ambele aceste aspecte ale vietii si lucrarii bisericii sunt importante. Pentru a ne asigura ca avem ambele slujiri in bisericile noastre, ar trebui sa distingem clar lucrarile diaconale de lucrarea prezbiterilor.

===Fundal Istoric===

====Biserica primara====

Pe vremea apostolilor, situatia bisericilor era una destul de fluida, desi era un lucru normal ca o biserica sa aiba o pluralitate de prezbiteri si o pluralitate de diaconi. Imediat dupa vremurile Noului Testament, aceste doua oficii separate au continuat sa existe in biserica. Rolul prezbiterilor a inceput sa fie separat intre episcopi si preoti, dar diaconii au continuat sa fie numiti (ca si importanta) imediat dupa episcopi si preoti, fiind vazuti de obicei ca aceia care au slujba de a asista in mod fundamental episcopii si supraveghetorii. In biserica primara, oficiul/lucrarea aceasta se pare ca era pastrata pe viata. Functiile oficiului, totusi, varia din loc in loc. Indatoririle diaconilor puteau include:

*Citirea sau cantarea Scripturii in biserica,
*Primirea darurilor si pastrarea evidentei celor care au daruit,
*Distribuirea darurilor financiare intre episcopi, prezbiteri, si ei insisi, femeile necasatorite si vaduve, si saraci,
*Distribuirea elementelor Cinei Domnului
*Conducerea rugaciunilor in timpul serviciului bisericii, si semnalarea celor carora nu le era permis sa ia Cina sa plece inainte de impartirea elementelor.

Acesta ar fi un rezumat destul de bun al indatoririlor diaconilor intre secolele 2 si 6.

====Biserica Romana si Biserica Greaca====

Pe masura ce s-a dezvoltat un episcopat monarhic, imediat sub autoritatea acestuia s-a dezvoltat si un diaconat monarhic. Pe masura ce rolul episcopului s-a dezvoltat, si rolul arhidiaconului s-a dezvoltat. Arhidiaconul era cel dintai diacon dintr-un anumit loc, si putea fi descris ca un fel de delegat care avea grija chestiunilor materiale. Nu e surprinzator, asadar, ca arhidiaconul de Roma a devenit in timp un rol foarte important. Merita mentionat ca abuzurile au devenit frecvente si ca diaconii, si mai ales arhidiaconii, au devenit foarte bogati. Cat de ironic ca tocmai aceia care trebuia sa slujeasca altora au ajuns sa ii foloseasca pe altii pentru a-si implini propriile dorinte! Din mai multe motive, influenta diaconilor a cunoscut un declin in perioada medievala. Purtarea de grija pentru saraci devenise mai mult un vehicol pentru contributori sa castige merite/credit fata de Dumnezeu pentru ca, asa cum intelegeau ei lucrurile, sa isi scurteze sentinta in purgatoriu.

Biserica Ortodoxa a pastrat intotdeauna diaconi separati – membrii laici care slujeau in aceasta capacitate. Totusi, in Vest in timpul evului mediu a fi diacon devenise doar o treapta in procesul de a fi ordinat ca si preot, adica, prezbiter. Dicaonii in bisericile Romano Catolica si Episcopaliana chiar si in prezent implinesc acelasi rol – lucratori practicanti care slujesc ca diaconi pentru un an inainte de a deveni preoti in toata regula. Al Doilea Consiliu al Vaticanului a redeschis posibilitatea unui gen de diacon diferit, permanent, mai biblic in Biserica Romano Catolica.

====Biserica Luterana====

Luther a recuperat responsabilitatea bisericii de a purta de grija saracilor din biserica, desi bisericile Luterane nu au recuperat idea Nou Testamentala de diacon. In bisericile Luterane din zilele noastre practicile cu privire la diaconi variaza. In unele locuri diaconii sunt neordinati, insa in alte locuri orice asistent de lucrator ordinat e numit diacon, mai ales cei cu responsabilitati pentru grija pastorala si evanghelizare.

====Diaconii in timpul Reformei====

In multe dintre bisericile protestante mai evanghelice in timpul Reformarii, a fost recunoscuta practica biblica de a avea diaconi ca un rol distinct de prezbiteri sau pastori.In perioada Reformei, unii Protestanti, ca Martin Butzer in Cambridge, a cerut ca indatoririle diaconilor sa fie restabilite. In fiecare biserica, au zis ei, diaconii trebuie sa distinga intre saracii care merita ajutor si cei care nu merita, investigand cu discretie si purtand de grija in liniste nevoilor celor dintai si indepartand din biserica pe ceilalti. Ei trebuia, de-asemenea, sa pastreze o evidenta scrisa oricand era posibil, a fondurilor date de membrii bisericii.

====Biserica Prezbiteriana====

In biserica Prezbiteriana, diaconi sunt aceia care administreaza ‚alms?? Si care poarta grija saracilor si bolnavilor (desi am putea argumenta ca aceste functii au fost preluate in mare masura de statul secular). Diaconii sunt un grup separat fata de prezbiteri si sunt responsabili fata de ei. Multe biserici Baptiste si congregationale au fost la un moment dat organizate in felul acesta. Unele sunt inca organizate in acest mod, si multe au pastrat cel putin intr-o anumita masura aceasta structura.
Bisericile Baptiste si Congregationale

In multe biserici Baptiste si Congregationale, totusi, diaconilor le sunt atribuite functii cu un caracter spiritual mult mai pronuntat. Ei asista pastorul in diferite moduri, mai ales in distribuirea elementelor Cinei Domnului, si au evoluat intr-un fel de bord/comitet executiv si financiar al bisericii, mai ales in congregatii care nu mai au comitet de prezbiteri. Diaconii adesea slujesc in mod activ pentru perioade limitate de timp, desi recunoasterea unei persoane ca diacon e considerata de obicei ca fiind una permanenta.

Acesta e modul in care crestinii au actionat in trecut. Acum, oare Scripturile au vre-un cuvant pentru noi in conformitate cu care ar trebui sa ne reformam practicile in domeniul acesta?

===Diaconi in Fapte 6===

Asa cum am vazut, cuvintele diakonos apar de multe ori in Noul Testament. Cea mai clara imagine, totusi, vine din Fapte 6, unde credem ca au fost pusi de-o parte primii diaconi. Din situatia aceasta prezentata in Fapte, se pot observa trei aspecte ale slujirii diaconilor intre noi.

====Nevoi Fizice====

In primul rand, diaconii poarta de grija nevoilor fizice ale bisericii. Cititi Fapte 6:1. Unii dintre crestini „erau neglijati in distribuirea zilnica a mancarii”. Am notat deja faptul ca acest cuvant, diacon, inseamna slujitor sau serv, si era folosit in mod particular cu referire la slujitori-la-mese in vremea aceea, sau cu referire la diferite tipuri de slujire, de obicei fizice sau financiare. In fapte 6:2, Apostolii au descris aceasta lucrare ca „slujind la messe”, sau in mod literal „diaconand la mese”. Ei implineau nevoi fizice. Acesta e primul aspect al acestui fel de slujire diaconala. E important sa notam ca diaconii din Fapte 6 foarte probabil ca nu faceau toata lucrarea de slujire ei insisi; mai degraba acesti cativa diaconi au organizat si coordonat multi alti crestini voluntari din biserica pentru a se asigura ca lucrarea va fi facuta.

E important sa purtam de grija oamenilor, si mai ales altor crestini – si in mod deosebit sa purtam de grija pentru alti membrii ai adunarii noastre; e important pentru binele fizic al celor care au nevoie de ingrijire, pentru binele lor spiritual - ca o incurajare a lor, ca o intrupare a si o aducere aminte a grijii lui Dumnezeu pentru ei, si ca o marturie pentru cei din afara bisericii. Ce a zis Isus in Ioan 13? „In felul acesta lumea va stii ca voi sunteti ucenicii mei, prin dragostea pe care o aveti unii pentru altii.” Ingrijirea de nevoile fizice prezentata in pasajul acesta demonstreaza tocmai aceasta dragoste-ca-a-lui-Christos.

In spatele ei, totusi, vedem ca exista un scop nu doar pentru cei care sunt in nevoie, ci pentru intreg trupul lui Christos. Acesta este al doilea aspect al genului de slujire diaconala pe care o vedem in Fapte 6 – e centrata pe unitatea trupului lui Christos.

====Unitatea Trupului====

Daca va uitati la acest pasaj intr-un mod mai abstract, puteti sa intrebati: „Ce faceau ei de fapt, purtand de grija vaduvelor?” Ei lucrau sa faca distribuirea mancarii intre vaduve mai echitabila. E adevarat, insa de ce era lucrul acesta important? Pentru ca aceasta neglijare fizica a dus la dezbinarea unitatii trupului. Acesta e si modul in care incepe pasajul in 6:1 „In acele zile, cand numarul uncenicilor crestea, evreii dintre greci din mijlocul lor s-au plans impotriva acelora care vorbeau aramaica pentru ca vaduvele lor erau ignorate in distribuirea zilnica a mancarii.” Un grup de crestini incepea sa se planga impotriva unui alt grup. Acesta e lucrul care se pare ca a atras atentia apostolilor. Ei nu incercau doar sa rectifice o problema a lucrarii de binefacere a bisericii. Ei incercau sa impiedice fracturarea unitatii bisericii si dezbinarea ei, si asta intr-un mod care era periculos in mod deosebit: de-a lungul unor linii traditional-culturale de diviziune. Diaconii au fost numiti pentru a preveni diviziunea unitatii bisericii.

====Scopul Darurilor Spirituale====

In cel mai serios mod, acesta e scopul tuturor darurilor pe care Duhul lui Dumnezeu le da bisericii Lui – pentru a ne zidi unii pe altii si pentru a ne incuraja unii pe altii (Rom. 1:11-12). Pavel spune Corintenilor ca darurile lui Dumnezeu sunt „pentru binele tuturor” (1 Cor. 12:4-7, 12). El ii incurajeaza pe acesti primi crestini „de vreme ce sunteti dornici sa aveti daruri spirituale, cautati sa excelati in acele daruri care zidesc biserica/creaza unitate” (1 Cor. 12:12). Deci Pavel zice in 1 Cor. 14:26, „totul trebuie facut pentru intarire.” Asa cum a zis si John Calvin, comentand pe 1 Cor. 14:12 „Cu cat o persoana cauta mai cu ardoare sa se dedice pe sine insasi edificarii [bisericii], cu atat Pavel doreste sa fie vazuta mai bine”. La fel si Petru a scris „fiecare trebuie sa foloseasca orice daruri a primit pentru a sluji altora administrand harul lui Dumnezeu,” (1 Pet. 4:10).

====Maturitate intre Diaconi====

Edificarea si unitatea bisericii reprezinta lucrarea diaconilor in mod special asa cum vedem in Fapte 6. De aceea, nu putem avea oameni care slujesc ca diaconi care sunt nemultumiti de biserica. Diaconii nu sunt aceia din biserica ce se plang cel mai galagios sau care tulbura biserica prin actiunile sau atitudinile lor. Din contra! Diaconii trebuie sa fie amortizori, cei care absorb socurile.

Asadar, intre cei care vor sa serveasca o biserica in rolul de diaconi nu este loc de ‚minte-ingusta’. Astfel de membrii nu strebuie sa fie dedati la ‚teritorialitate’ – a le pasa de sfera lor, drepturile si prerogativele lor in sfera respectiva, sau chiar a dispretui in mod tacit slujirea altora daca aceasta se suprapune cu sfera lor de responsabilitate! Diaconii nu sunt pusi de-o parte pentru a-si apara cauza lor, sau pentru a-si argumenta pozitia de slujire ca niste lobiisti sau reprezentanti. In schimb, ei trebuie ca vina in numele intregului – da, sa slujeasca unor nevoi particulare – dar cu un simt al intregului, o intelegere a faptului ca munca lor contribuie la sanatatea intregului. Mai mult, ei trebuie sa fie in stare sa ii ajute pe altii sa inteleaga aceasta lucrare particulara ca o parte a unirii si edificarii bisericii ca intreg. Ei trebuie sa fie ziditori ai bisericii, fiind slujitori care ajuta sa ne lege impreuna cu ‚lanturi de bunatate si slujire din dragoste’.

====Sustinerea Slujirii Cuvantului====

La un alt nivel, acesti oameni au fost numiti sa sustina lucrarea apostolilor. In fapte 6:3, Apostolii par sa recunoasca faptul ca ingrijirea de nevoile fizice era o responsabilitate pe care biserica, si deci intr-un anume sens ei insisi, o aveau. Dar ei au spus in 6:3 ca vor preda aceasta responsabilitate unui alt grup din biserica. In acest sens, acesti diaconi ajutau nu doar trupul ca intreg, ci in felul acesta, ei ajutau la sustinerea apostolilor/presbiterilor, ale caror obligatii erau in alta sfera.

====Diaconii nu sunt a doua Camera a Legislaturii====

Deci diaconii nu erau un bloc separat de putere in biserica. Ei nu erau nici a doua camera a legislaturii, prin care orice propunere trebuia sa treaca pentru a fi aprobata. Diaconii erau slujitori care serveau biserica in intregime ajutand cu responsabilitatile pe care invatatorii principali nu le putea implini. Diaconii sustineau invatatorii Cuvantului in lucrarea lor. Ei erau in mod fundamental incurajatori si sustinatori a lucrarii presbiterilor. Daca asa stau lucrurile, atunci ca diaconi vor sluji cei mai dedicati oameni din biserica. Trebuie sa cautam daruri de incurajare, pentru ca mai multi, nu mai putini, oameni sa fie binecuvantati de slujirea lor.

====Diaconii Coordoneaza Lucrari Specifice====

La biserica noastra din Washington D.C., noi recunoastem diaconii nu ca un grup de deliberare, ci mai degraba ca acei oameni din biserica noastra care coordoneaza lucrari speciale de care biserica are nevoie. Ceea ce speram si ne rugam este ca fiecare din aceia care ne slujesc ca diaconi sa ajute la unificarea noastra prin diferite lucrari, ajutand indivizi, ajutand trupul, si glorificandu-L pe Dumnezeu in toate acestea. Avem un diacon care supravegheaza lucrarea de ospitalitate, un altul care coordoneaza lucrarea noastra prin radio si site-ul web, un altul care se ocupa de sistemul audio, si un altul pentru grija membrilor. Cand scriem aceste randuri avem in biserica patrusprezece diaconi diferiti care ne slujesc in pozitii diaconale. Adesea retragem pozitii diaconale care nu mai par sa fie necesare pentru coordonare, si impartim acelea care iau amploare in doua, sau chiar creem altele noi pe masura ce alte nevoi si oportunitati din trupul bisericii devin evidente.

Speram ca acesti diaconi vor fi unii din utilizatorii principali ai resurselor umane ale bisericii. Speram ca ei vor fi dedicati in a se ruga pentru noi, in a cunoaste intregul trup al bisericii, in a vedea cum lucrarile pe care ei le coordoneaza pot duce la inaintarea lucrarii bisericii ca intreg. Recunoastem ca aceasta slujire pe care ei o fac pentru noi este costisitoare. Ei trebuie sa isi inteleaga diaconatul ca fiind principala lor slujire in biserica in perioada in care slujesc in acel rol. Dar ce mare binecuvantare sunt acesti slujitori pentru noi pe masura ce dezvolta inimi slujitoare si in alti frati si surori, pregatindu-i sa vada rolul unor lucrari specifice in zidirea bisericii! Prin activitatea si creativitatea lor, diaconii vor binecuvanta biserica noastra pentru o durata mult mai mare decat durata responsabilitatii lor efective de a coordona lucrarea specifica in care slujesc o vreme.

===Calificarile Diaconilor (p. 21)===

====1 Timotei 3====

In 1 Timotei 3:8-13, Pavel descrie pentru Timotei, pastorul bisericii din Efes, cum ar trebui sa fie acesti diaconi. Combinand caracteristicile listate acolo cu calitatile celor selectati in Fapte 6, putem spune cu certitudine ca cei care slujesc ca diaconi trebuie sa fie cunoscuti ca fiind plini de Duhul Sfant (pentru ca desi slujirea lor are de-a face cu chestiuni materiale, aceasta e cu siguranta o lucrare spirituala). Acesti diaconi trebuie sa fie recunoscuti ca fiind plini de intelepciune. Ei trebuie sa fie alesi de adunare, cu increderea adunarii. Ei trebuie ca de buna voie si cu consecventa sa isi asume responsabilitatea pentru nevoile specifice pe care slujirea lor e intentionata sa le implineasca. Diaconii trebuie sa fie vrednici de respect, sinceri, nu dedati la mult vin, nu urmarind un castig necinstit, tinand bine adevarurile adanci ale credintei cu o constiinta curata, testati si aprobati slujitori care sunt sotii unei singure sotii si care isi conduc copiii si casa bine.

====Femei ca Diaconi====

Faptul ca diaconii trebuie sa fie ‚soti ai unei singure sotii’ nu exclude slujirea femeilor in pozitii diaconale. Exemplul Phoebei in Romani 16:1, folosirea termenului diacon in alte locuri din Scriptura cu referire la femei, si poate nu cu aceeasi greutate, istoria lunga a diaconitelor in biserici baptiste, a condus biserica noastra sa acepte slujirea femeilor in pozitii diaconale. Totusi, din pricina lui 1 Tim. 2 si a tabloului mai larg al Scripturii care prezinta conducerea barbatului, ar trebui sa descurajam bisericile sa recunoasca femei ca si diaconi daca aceasta pozitie este incurcata cu cea de prezbiteri (cum multi diaconi sunt perceputi in zilele noastre). Noi intelegem cu claritate rolul distinct al prezbiterilor, si faptul ca acesti prezbiteri trebuie sa fie barbati, ceea ce ne permite sa incurajam cu toata libertatea slujirea surorilor noastre ca diaconite recunoscute de catre biserica.

===Rezumat===

In rezumat, Noul Testament pare sa aduca laolalta trei aspecte ale slujirii diaconale pe care le-am notat in Fapte 6 – purtarea de grija pentru nevoile fizice cu scopul de a uni Trupul sub slujitorii Cuvantului. Diaconii trebuie sa sustina slujirea prezbiterilor, sa uneasca Trupul, si sa poarte de grija celor in nevoi/saraci. Ei trebuie sa fie incurajatori, impaciuitori, si slujitori. Asa cum Dietrich Bonhoeffer a spus : „biserica nu are nevoie de personalitati sclipitoare, ci de slujitori credinciosi ai lui Isus si a fratilor,” (Bonhoeffer, Life Together, p. 190).

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi

JoyaTeemer — Wed, 17 Feb 2010 16:08:30 GMT

JoyaTeemer:

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Deacons

JoyaTeemer — Wed, 17 Feb 2010 16:05:42 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Deacons la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi]]

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi

JoyaTeemer — Wed, 17 Feb 2010 16:05:42 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Deacons la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi

JoyaTeemer — Wed, 17 Feb 2010 16:05:31 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|A Display of God's Glory}}

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introduction

JoyaTeemer — Tue, 09 Feb 2010 17:47:56 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introduction la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introducere

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introducere]]

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introducere

JoyaTeemer — Tue, 09 Feb 2010 17:47:56 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introduction la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introducere

{{info|A Display of God's Glory/Introduction}}

Imi aduc aminte ca am folosit cuvantul „polity” intr-o lucrare pe care am scris-o in clasa a 8-a, iar profesoara mea de Engleza care avea 24 de ani a incercuit cuvantul ca fiind o greseala. Cu o incantare juvenila am luat disctionarul la ea, l-am deschis, si i-am citit ceva de genul „organizatia creata pentru administrarea activitatilor, in special a activitatilor publice; guvern”. „Polity”, deci, este administrare, organizare, guvernare/conducere si structuri de autoritate.

Ca si crestini, ne straduim sa ne cladim vietile pe invatatura Scripturii. Intrebarea, totusi, trebuie pusa: trateaza Scriptura in mod clar cu chestiuni de conducere/guvernare, sau organizare, a bisericii? Si daca da, ce ne invata Scriptura despre guvernare? Bine-nteles, ca si crestini noi credem ca Scriptura e suficienta pentru predicare si uceniciazare, pentru spiritualitatea si bucuria noastra in a-L urma pe Christos, pentru cresterea bisericii si intelegerea noastra a ceea ce inseamna evanghelizarea. Dar oare ''e intentionata'' Scriptura sa ne spuna cum sa ne organizam vietile impreuna ca si crestini in bisericile noastre, sau suntem lasati pur si simplu in voia investigatiilor noastre a celor mai bune practici in domeniu. E aceasta o chestiune care trebuie hotarata pe considerente pur pragmatice, in functie de ceea ce pare ca functioneaza cel mai bine si cel mai eficient in a evita probleme?

Cred ca Dumnezeu ne-a descoperit in Cuvantul Lui tot ce avem nevoie sa stim pentru a-L iubi si a-L sluji, si aceasta include si ceea ce avem nevoie sa stim cu privire la organizarea bisericilor noastre. Aceasta este presupositia confesiunilor baptistilor, congregationalistilor, prezbiterienilor, si a multor altora de-a lungul anilor, si a fost inteleasa de acei care au slujit in amvoanele noastre. Permiteti-mi sa fiu clar. Cand spunem ca guvernarea bisericii poate fi gasita pe paginile Noului Testament, aceasta nu inseamna ca presupunem corectitudinea practicilor noastre si doar apoi cautam sa le justificam din punct de vedere biblic. Din contra, scopul nostru trebuie sa fie sa ne uitam la Bilie, sa recunoastem cateva aspecte esentiale de structura si organizare care sunt presente acolo, iar apoi sa ne organizam bisericile dupa invatatura Bibliei.

Paginile Noului Testamen sunt pline de exemple ale modului in care primii crestini si-au structurat bisericile. In paginile lui gasim ca erau momente specifice de adunare (Fapte 20:7; Evr. 10:25), alegeri (Fapte 1:23-26; 6:5-6), ofiteri (Ex. Fil. 1:1; Fapte 20:17, 28), disciplina (1 Cor. 5), contributii financiare (Rom. 15: 26; 1 Cor. 16:1-2), scrisori de incurajare (Fapte 18:27; 2 Cor. 3:1), administrarea sacramentelor (Fapte 2:41; 1 Cor. 11:23-26), si calificari pentru membralitate (Mat. 28:19; Fapte 2:47). E clar ca Dumnezeu ne-a dat in Cuvantul Lui indicatii cu privire la aspectele variate ce tin de structura si de viata adunarii bisericii.

E minunat pentru noi ca Dumnezeu face asta! A stii sigur ca Scriptura e intentionata de Dumnezeu sa dirijeze vietile noastre impreuna, chiar si in organizarea bisericilor noastre, ne elibereaza de tirania ultimei mode in materie de viata bisericeasca. Unii pastori azi s-ar putea sa aiba impresia ca ''trebuie'' sa aiba coruri si comitete, dar considera ca doar ''am putea'' sa avem predici (si asta doar daca nu avem o lucrare de video proiectie care sa poata satisface nevoia aceasta), sau ca doar ''am putea'' sa avem membralitate (daca nu ne putem gandi la ceva mai creativ pentru organizare). Cuvantul Lui Dumnezeu, totusi, ne realiniaza gandirea in ce priveste subiectul bisericii: gasim ca Biblia aseaza clar parametri pentru instruirea noastra (chiar daca exista flexibilitate in acesti parametri). Incepem sa invatam ca ''trebuie'' sa avem predicare si membralitate, si ca ''putem/este ingaduit'' sa avem coruri si comitete.

<blockquote>John L. Dagg (1794-1884) a scris urmatoarele 
Organizarea bisericii si ceremoniile religiei, sunt mai putin importante decat o inima noua; si in mintea unora, orice investigare laborioasa a intrebarilor ce tin de primele doua pare nenecesara si fara nici un folos. Dar noi stim, din Sfintele Scripturi, ca Christos a dat porunci cu privire la subiectele aceste, si nu putem refuza sa ne supunem. Dragostea duce la ascultare; si dragostea ne face de-asemenea sa cercetam ce este necesar pentru a implini voia Lui. Sa luam, asadar, in considerare studiile care s-au facut inaintea noastra, cu rugaciune fierbinte, ca Duhul Sfant care calauzeste in tot adevarul, sa ne asiste in a intelege voia Aceluia pe care Il iubim si Il adoram in mod suprem. 
(Manual of Church Order, p. 12)</blockquote>

Recunoscand acest lucru, ar trebui sa ascultam ce spune Scriptura despre cateva aspecte centrale ce tin de conducerea/guvernarea bisericii. Multe intrebari ar putea fi considerate, dar vreau sa ma concentrez asupra a ceea ce Scriptura invata in mod clar in ce priveste patru dintre componentele de baza ale guvernarii bisericii: diaconi, prezbiteri, membralitate, si congregationalism. Fie ca Dumnezeu sa foloseasca eforturile noastre pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine intentiile lui pentru viata noastra impreuna ca si biserica.

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Introducere

JoyaTeemer — Tue, 09 Feb 2010 17:47:00 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|A Display of God's Glory/Introduction}} Imi aduc aminte ca am folosit cuvantul „polity” intr-o lucrare pe care am scris-o in clasa a 8-a, iar profesoara mea de Engleza car...

Dovada a Gloriei lui Dumnezeu/Membru

JoyaTeemer — Tue, 02 Feb 2010 20:17:44 GMT

JoyaTeemer:

{{Info|A Display of God's Glory/Membership}}

Ideea de a forma membri ai bisericii pare a fi puţin productivă în zilele de azi. Nu este oare aceasta un pic ostil şi poate chiar elitist a considera unele persoane fiind parte a acestei societăţi şi altele nu? Am putea spune că aceste afirmaţii sunt nebiblice şi chiar poate necreştine. La finele Actului 2 se spune: ”Domnul a adăugat la componenţa lor” (care este - biserica) pe cei ce au fost salvaţi. Nu este oare aceasta totul ce contează? De asemenea în Actul 8, un reprezentant oficial al guvernului Etiopiei călătoreşte în Palestina şi revenea acasa în carul său de război, citindul pe profetul Isai. Philip a fost condus de către Spiritul Sfînt de a-l intercepta şi ai vorbi; omul avea credinţă şi a fost botezat. În acest caz,a fost oare etiopianul membru al bisericii?

'''I. Angajamentul faţă de biserică – fobia de membru '''

Toate acestea sunt mult mai importante decît mulţi alţii cred în ziua de azi. De fapt, sunt convins că odată ce acest fapt va fi înţeles corect, aceasta ar însemna un pas important în procesul de revitalizare al bisericii, în evanghelizarea naţiunii noastre, în promovarea lui Cristos în jurul lumii, şi astfel aducînd glorie lui Dumnezeu!

Evangheliştii americani necesită o reconsiderare şi reanaliză a acestui subiect, în special tovărăşia bisericilor din Convenţia Baptistă de Sud. Referitor la un studiu al Bisericii Baptiste de Sud cîţiva ani în urmă,tipica biserica baptistă de sud avea 233 membri cu doar 70 rămaşi în prezent la slujba de dumincă dimineaţa. Întrebarea mea este : unde sunt restul 163 membri? Posibil pe la casele lor bolnavi, la case de toleranţă, la universitate, în vacanţă, sau înrolaţi în armată? Probabil unii din ei, dar toţi 163? Ce spune aceasta despre crestini celora din jur? Cum interpretăm noi astfel rolul creştinismului în vieţile noastre? Şi cum este starea de spirit a acelor oameni, care nu au vizitat biserica luni întregi, sau mai mult. Este oare prezenţa lor ceva ce ar trebui sa ne intereseze? Pentru a înţelege aceasta ar trebui mai întîi de toate să ne întrebăm, “Ce înseamnă biserica?”

'''II. Ce este biserica? '''

'''“Biserica” nu este doar o zidire '''

Prin cuvîntul “biserică” noi nu ne referim la o unitate a religiei, şi nici la bisericile Budiste sau Evreieşti. Prin “biserică ” noi nu subînţelegem o clădire din piatră, acesta fiind doar cel de-al doilea sens cu care noi folosim acest cuvînt. Această zidire este doar locul unde cei credincioşi se întrunesc, astfel denumirea puritană acordată de către Anglia clădirilor bisericii este “casa de întruniri.” Bisericile din timpurile mai vechi ale Angliei arătau pe din afară ca nişte case doar că mai mari. Era doar casa unde cei ai bisericii se adunau.

'''Biserica este o comunitate bine definită '''

În conformitate cu Noul Testament, biserica este iniţial o comunitate de oameni ce practică şi demostrează precum că ei au fost salvaţi de bunătatea Domnului prin credinţa în Cristos şi în Dumnezeu. Aceasta este însemnătatea bisericii conform Noului Testament; nu este doar o zidire din piatră. Creştinii de altă dată nu au avut aceste zidiri pentru aproape 300 de ani după fondarea bisericii. Chiar de la începuturi, bisericile creştine locale reprezentau doar nişte congregaţii de anumite persoane. Anumite persoane ar fi fost cunoscupe pentru fondarea acestor adunări, iar alţii cunoscuţi ca fiind- cei de din afara lor.

'''În Noul Testament '''

'''În Vechiul Testament '''

Ideea unei comunităţi bine definite ce-l propovăduieşte pe Dumnezeu este prezentă în ambele Testamente, cel Nou precum şi cel Vechi. De la Dumnezeu, lucrînd împreună cu Noah şi familia sa, pînă la Abraham şi descendenţii săi, pînă la naţiunea Israelului, precum şi pînă la biserica Noului Testament, Domnul a ales să menţină oamenii separaţi într-un mod distinct şi clar pentru a-şi prezenta caracterul. Domnul mereu s-a străduit a menţine o linie bine definită între cei credincioşi şi cei necredincioşi.

'''Biserica baptistă renumită a fi unică în acest sens '''

Acest concept al bisericii ca o comunitate adunată este ceva ce a distins biserica Baptistă de celelalte. Pe timpul Reformelor relaţia dintre stat şi biserică era destul de strînsă dar şi complicată. Disciplina din intermediul bisericii sau statului deseori duceau la careva consecinţe celeilalte. Se presupunea că cei născuţi în limitele unei anumite jurisdicţii politice trebuiau să fie şi membri ai bisericii de stat. Restabilirea baptismului pe timpul Reformării ameninţa rădăcinile aceastei asociaţii, deoarece baptiştii sunt cei ce au redobîndit idea bisericii din Noul Testament, ca o congregaţie a celora ce propovăduiesc şi oferă evidenţe ale regeneraţiei.

'''O Notă Istoricilor '''

O notă interesantă istoricilor – biserica, ca o comunitate voluntară de convenţie a celor credincioşi este o contribuţie importanţă libertăţii religiei pe care baptiştii în particular au oferit-o naţiunii noastre. Posibil aceasta să te surprindă. Posibil într-o zi sa-I vedem pe babtişti în calitate de totalitarişti religioşi întîrziaţi şi opresivi. Dar aceasta este departe de a fi adevărat din punct de vedere istoric, şi este foarte ironic într-acelaşi timp. În anumit sens, libertatea cu care unii dintre noi vorbesc şi scriu despre bigotismul nostru este protejată de către biserică, pe care noi creştinii, care suntem baptişti ne-am menţinut în această ţară timp de trei decenii.

Biserica nu este ceva legat de tine sau familia ta prin descendenţă fizică sau natural, sau cetăţenia ta în această naţiune. Nu, Noul Testament ne învaţă faptul că biserica este pentru cei ce au credinţă. Astfel noi susţinem legile acestui pămînt ce oferă bisericii posibilitatea de a opera în libertate. Baptiştii de pe timpuri nu sunt cei ce susţineau o nouă biserică stabilită în America, ci la drept vorbind noi suntem duşmanii acesteea. Gîndirea noastră despre biserica nu ne va permite aceasta. Noi susţinem evanghelizarea naţiunii prin intermediul bisericii ce coopereză îmreună în credinţa pentru Isus Cristos. Şi, o biserică este o adunare a creştinilor locali ce au credinţă în Cristos şi unul în celălalt.

'''III. De ce să aderăm la biserică '''

'''Importanţa acestei întrebări '''

Acest subiect este foarte important pentru bisericile noastre, şi pentru noi Creştinii de azi. Este o temă crucială pentru a înţelege ce anume cere Cristos de la tine, fiind unul dintre discipolii săi. Aderarea la o biserică nu te va salva mai mult decît munca ta personală, studiile, cultura, prietenia, contribuţiile tale, sau botezul. Cei ce nu sunt creştini nu ar trebui să adere la o biserică ci să înveţe mai multe despre credinţă şi ce înseamnă a fi creştin. Iar pentru cei ce sunt creştini aş dori sa-i întreb: ce înseamnă pentru voi a trăi o viaţă de creştin? Noi trăim viaţa de creştin singuri?

'''Cinci motive de a adera la biserică '''

Sunt multe întrebări bune ce ar putea să ne ilumineze necesitatea noastră de biserică, dar permiteţi-mi să vă ofer cinci motive de bază de a adera la biserica ce propovăduieşte credinţa şi reprezintă modelul unui trai creştin.

'''1. Siguranţa '''

Nu ar trebui să aderi la biserică pentru a fi salvat, ci pentru a te asigura că eşti salvat. Vă aduceţi aminte cuvintele lui Isus în evanghelia lui John?
<blockquote>
“Oricine respectă ordinele mele, acela este cel ce mă iubeşte. El care mă iubeşte va fi iubit de către Tatăl meu, şi de mine şi mă voi arăta lui… Dacă tu respecţi ordinele mele, tu te vei bucura de dragostea mea faţă de tine, la fel precum eu am ascultat ordinele Tatălui meu şi acum mă bucur de dragostea sa faţă de mine… Voi sunteţi prietenii mei dacă ascultaţi ordinele mele…Acum, că deja cunoaşteţi aceste lucruri, veţi fi binecuvîntaţi dacă le faceţi,”( John 14:21; 15:10,14; 13:17).
</blockquote>
Prin aderarea la biserică noi ne plasăm în poziţia în care noi cerem fraţilor şi surorilor să ne trăim vieţile în conformitate cu ceea ce noi vorbim. Noi le cerem să ne încurajeze uneori reamintindu-ne de căile Domnului şi alte momente cînd suntem provocaţi şi cînd ne îndepărtăm de El. Fiind membru al biserii locale reprezintă o marturie a congregaţiei publice precum că viaţa ta este o dovadă a regeneraţiei .

Fiind membru al bisericii locale nu este salvarea încă, dar, este o reflectare a acesteea. Şi dacă nu există reflectare, cum am putea noi afla dacă salvarea există cu adevărat?

Prin aderarea la biserica, noi de fapt ne dăm mîinile unul altuia şi ne ajutăm şi încurajăm în momentele cind avem nevoie de a ni se reaminti de puterea Domnului în vieţile noastre, sau să fim provocaţi de diferenţele dintre noi.

'''2. Evanghelizarea lumii '''

Pentru a răspîndi credinţa în lume este nevoie de a deveni membru al bisericii locale. Împreună noi putem să răspîndim mai cu succes credinţa, acasă cît şi peste hotare. Am putea face aceasta prin cuvinte, astfel împărtăşind noutăţile bune cu ceilalţi şi ajutîndu-i pe alţii să facă aceasta. O biserică locală este de natură o organizaţie misionară. Noi întărim această teorie prin acţiuni, lucrînd în scopul de a arăta dragostea Domnului prin suplinirea necesităţilor fizice a celor orfani, bolnavi, copii sau dezavantajaţi. Prin apartenenţa noastră la biserică noi ajutăm la împărtăşirea credinţei în jurul lumii şi de asemenea oferind milioane de dolari şi mii de voluntari a ajuta pe cei ce necesită ajutor imediat,cum ar fi în cazurile cataclizmelor naturale, studii fără a conta pe alte ministere. Chiar şi aşa de imperfecţi cum am fi noi, dacă spiritul Domnului există în fiecare dintre noi, El va folosi vieţile şi cuvintele noastre pentru a demonstra celorlalţi adevărul credinţei. Acesta este un rol important pe care-l deţinem acum şi pe care nu-l vom avea în Rai. Acesta este privilegiul bisericii la moment – a fi o parte din planul Domnulul, de a răspindi credinţa în El în rîndurile muritorilor.

'''3. Răspîndirea credinţelor false '''

Domnul doreşte ca prin această cale să ne menţină pe toţi uniţi, pentru a expune credinţele false. Prin intermediul nostru, fiind cu toţii creştini, demonstrăm lumii precum că creştinismul există cu adevărat. În bisericile noastre noi demascăm mesaje şi imagini ce pretind a fi biblice dar de fapt nu sunt. Este oare posibil ca unii dintre cei ce nu sunt membri ai bisericilor evanghelice, nu sunt membri deoarece ei nu au credinţă în acelaşi Dumnezeu? O misiune importantă a bisericii este şi de a recunoaşte şi a proteja adevărata evanghelie şi a preveni pervertirea acesteea. Trebuie de asemenea să realizăm faptul că o parte din sarcina noastră în procesul de evanghelizare este nu doar să prezentăm sub un aspect pozitiv evanghelia lui Isus Cristos, dar de asemenea să demontăm răul, confuzul, martorii denaturaţi ce s-au înălţat în calitate de biserici Creştine, dar care în realitate doar confundă evanghelia mai mult decît o confirmă.

'''4. Construirea Bisericii '''

Al patrulea motiv pentru a adera la biserică este edificarea sau construirea unei biserici. Aderarea la biserică ne va ajuta să conturăm individualismul nostru greşit şi ne va ajuta să realizăm natura corporativă a creştinităţii. Cînd tu studiezi Noul Testament, tu afli că vieţile noastre creştine ar fi trebuit să implice grija noastră unul pentru celălalt. Aceasta este o parte a ceea ce înseamnă a fi creştin. Şi, deşi noi o facem cu imperfecţie, noi ar fi trebuit să fim obligaţi a o face. Noi intenţionăm să încurajăm chiar şi paşi mici în dreptate, dragoste, altruism, creştinism. La orele de aderarea la biserică eu deseori povestesc cazul unui prieten ce lucra la un campus al bisericii creştine pe care eu o frecventam ca membru. El mereu se furişa imediat după imn, asculta slujba şi apoi pleca. Într-o zi l-am întrebat de ce nu ascultă întreaga slujbă.”Nu primesc nimic din restul slujbei”, a răspuns el. „Te-ai gîndit vre-o dată să devii memru al bisericii?”, l-am întrebat. El a crezut această întrebare fiind absurdă. El a zis:”De ce aş face-o? Dacă voi adera la biserică cred că ei mă vor încetini din punct de vedere spiritual.” Cînd a spus acestea mă gîndeam la modul cum el înţelege faptul de a fi creştin. I-am răspuns:”Te-ai găndit vre-o dată că posibil Domnul doreşte ca tu să dai mînă cu mînă cu ceilalţi? Desigur ei ar putea să te încetinească, dar tu ai putea sa-i ajuţi să se mişte mai repede. Acesta ar putea fi o parte a planului Domnului pentru noi, să trăim împreuna fiind creştini!”

'''5. Gloria Domnului '''

În sfîrşit, un creştin ar trebui să adereze la biserică în numele gloriei lui Dumnezeu. Petru a scris unor crestini străvechi :”Trăieşte-ţi viaţa cît mai bine poţi printre păgîni, deşi ei te vor acuza că faci ceva greşit, şi ei ar putea vedea faptele bune, şi-l vor proslăvi pe Domnul în ziua cind El va veni să ne viziteze.” (I Petru 2:12).

Uimitor nu-i aşa? Dar apoi iarăşi am putea spune că Petru a auzit învăţămintele Maestrului său. Vă aduceţi aminte de lecţiile lui Isus la slujba de pe munte. ''„Lasă-ţi lumina să lumineze înaintea oamenilor, astfel ei vor vedea faptele bune pe care le-ai făcut şi laudă-l pe Domnul în Rai,”''(Matei 5:16). Din nou, presupunerea surprinzătoare pare a fi faptul că Domnul va primi gloria pentru faptele noastre bune. Dacă aceasta este adevărat despre vieţile noastre individuale, nu ar fi trebuit să fim prea surprinşi aflînd faptul că Cuvîntul Domnului spune că acesta este cazul cu vieţile noastre ca creştini. Domnul spune că modul în care noi ne vom iubi unul pe celălalt ne va identifica ca descendenţi ai lui Cristos. Vă amintiţi cuvintele renumite ale lui John 13:34-35: ''”Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei.”'' Vieţile noastre împreună sunt pentru a ne marca ca fiind ale Lui, ce-i vor aduce laude şi glorie.

'''IV. Semnul de membru al bisericii '''

Datorită faptului că noi ne aflăm într-o lume în decădere şi suntem într-o legătură parţială cu ea, cum am putea determina cine este şi cine nu un membru al unei anumite biserici? Cine face parte din aceasta şi cine nu?

'''Botezul '''

Mai întîi de toate, pentru a fi membru al unei biserici, trebuie să fii botezat, ca un credincios al păcatelor tale şi ca o profesie pe care tu te-ai pocăit şi crezi că doar unul Cristos îţi va oferi salvare. Scriptura indică clar în Matei 28 de a-i boteza pe cei ce devin discipoli. Prin toate cărţile Actelor, noi vedem că discipolii au înţeles şi ascultat această comandă.

Noi credem că botezul este pentru cei ce au transformat credinţa în Cristos într-o profesie. Din această cauză, noi credem că este o eroare a doctrinei de a practica botezul celor nou născuţi. Lăsaţi-mă să vă prezint cinci motive ce mă provoacă să gîndesc în aşa mod.

#Nimeni nu este împotriva botezării celor credincioşi. Dezbaterile sunt în jurul botezului minorilor.
#În Noul Testament nu există exemple clare referitor la botezul minorilor.
#În Noul Testament nu sunt instrucţiuni clare referitor la botezul minorilor.
#Noul Testament nu prezintă nici o paralelă între circumcizia fizică şi botezul fizic. De fapt, Colosienii indică două paralele de circumcizie ''spirituală'' cu botezul fizic şi anume circumcizia ''inimii'' cu botezul fizic. Aceasta ar susţine ideea de a-i boteza doar pe cei ce oferă dovezi precum că s-au renăscut.
#Din punct de vedere istoric, în Noul testament nu este nimic referitor la botezul celor minori şi nici în ''Didache'' – manual crestin din secolul al doilea. Nu există nici o înregistrare sigură referitor la aceasta în secolul unu şi nici al doilea. Tocmai în secolul al treilea sunt dovezi referitor la botezul celor minori, dar nu reprezintă acel botez al nou născuţilor pe care-l propovăduiesc unii dintre prietenii noştri protestanţi ai reformelor, ci mai degrabă ceea ce biserica catolică acum ne învaţă – precum că botezul de fapt ne oferă a renaştere, o regeneraţie, o salvare. Ideea de botez al minorilor pe care unii dintre prietenii noştri protestanţi o predau, nu apare decît după ce alţi Protestanţi ai anilor 1520 au restabilit practicarea botezului celor credincioşi. Huldrich Zwingli este pionerul ideei precum că botezul ceilor minori nu este salvator sau regenerator.

'''Dovezile biblice referitor la botezul celor credincioşi '''

Paul presupune în scrisorile sale, faptul că acei ce sunt botezaţi au trăit o nouă viaţă (Romanii 6), comparativ cu cei ce şi-au circumcis inimile (Colosienii 2). Botezul este esenţial pentru a deveni membru al bisericii, iar cei ce refuză această comandă clară a lui Cristos, fiind nebotezat şi pretinzînd al urmări pe Cristos, ar fi pur şi simplu instruit şi disciplinat imediat pînă la momentul cînd ei decid a urma indicaţiile lui Cristos sau se vor dezice de a mai căuta aprobarea bisericii. Nu este nimic mai uşor de făcut din cele ce-ţi cere Isus decît să te botezi.

'''Cina Domnului '''

Fiind membru al bisericii înseamnă a fi prezent la Cina Domnului. Aceasta de fapt înseamnă că tu continui în calitate de creştin. Scriptura înregistrează comenzile lui Isus către discipolii săi de a servi cina din pită şi vin „''pomenindu-mă''”, după cum el afirmă din propriile cuvinte despre pîine. Despre cupă El a zis:”''oricînd ai bea din aceasta,'' ''pomeneşte-mă''”. Din prima scrisoare a lui Paul către Corintieni cunoaştem faptul că acestea existau pe acele timpuri şi a continuat să fie aşa prin confesionarea creştinilor din acele timpuri. Apariţia bisericii la Cina Domnului este simbolul apariţiei bisericii ca fiind cea care-i adună pe cei ce se hrănesc prin credinţa în Cristos.

'''Prezenţa '''

Fiind membru al unei biserici ar însemna prezenţa regulată la adunările publice. Prezenţa este una dintre cele mai de bază guvernare unul faţă de celălalt. Precum deseori citatul Ebraicul 10:25 spune „''Să nu renunţăm să ne întîlnim după cum unii au obişnuinţa, dar să ne încurajăm unii pe alţii – cu cît mai mult ne apropiem de Ziua cea mare''”.

Dacă Noul Testament foloseşte imaginea bisericii ca o clădire, atunci noi ar fi trebuit să fim cărămizile ei; dacă biserica este o organizaţie, atunci noi suntem membrii ei; dacă biserica este o casă a credinţei, presupunem că noi suntem o parte a acestei case. Oile sunt în turmă, iar ramurile pe o viţă-de-vie. Din punct de vedere biblic,dacă careva este creştin el trebuie să fie membru al bisericii. Şi aceasta aderare la biserică nu este pur şi simplu o înregistrare a unor spuse de noi cîndva, sau referitor la un local familiar nouă, ci trebuie să reprezinte reflectarea unei obligaţii, o prezenţă regulată, altfel este fără nici un folos, sau chiar mai rău decît atît- este periculoasă.

Acei „membri” ce nu sunt implicaţi confuză membrii adevăraţi şi non-creştinii referitor la faptul ce înseamnă a fi creştin. Şi noi,acei membri „activi” le facem involuntar celor „inactivi” un serviciu nu prea bun permiţîndu-le să rămînă membri ai bisericii; pentru a fi membru depinde de aprobarea conducerii bisericii de a i se oferi salvare. Noi trebuie să înţelegem aceasta: a fi membru al bisericii înseamnă a primi declaraţia conducerii acesteea de salvare individuală a membrului. Totuşi cum o oarecare adunare ar putea mărturisi cinstit despre vre-un membru invizibil precum că acesta este prezent.

'''Disciplina '''

Un alt aspect important fiind memrbu al bisericii este – disciplina. De la Isus ce învăţa în Matei 18 pînă la Paul în Corintienii 5 şi Galii 6, este indisputabil faptul ca unul dintre funcţiile bisericii locale este de a forma limite ce vor exclude persoane ce nu doresc a fi excluse din membii bisericii. Pentru mai multe informaţii referitor la acest subiect, vezi sursa „''Handbook of Church Discipline''” de către Jaz Adams (Zondervan 1986) şi Mark Dever ediţia ''Polity: Biblical Arguments on How to Conduct Church Life'' (Centrul Reformelor de biserică, 2001). Adams prezintă subiectul din punctul de vedere Presbiterian, în timp ce cea de-a doua carte este o compilaţie de zece volume de la Baptiştii străvechi. Deşi ambele cărţi discută subiectul din diferite perspective de biserică, există şi o sustanţială informaţie asemănătoare. Ambele lucrări ar fi trebuit să fie destul de folositoare oricărui parinte sau lider de biserică.

'''Dragostea '''

Dragostea trebuie să fie notificată în cei ce sunt membri ai bisericii. În John 13 Isus le-a spus discipolilor sai: „''Un nou ordin pe care vi-l dau este să vă iubiţi unul pe celălalt. După cum eu v-am iubit aşa ar trebui să vă iubiţi voi unul pe celălalt. Prin această cale, toţi oamenii vă vor recunoaşte ca fiind discipolii mei''.” (John 13:35). Ar putea careva decide de sine stătător dacă se poate numi creştin,fără a se obliga intr-o relaţie prietenoasă cu alţi creştini, aceştia din urmă ar trebui să ia în consideraţie ceea ce am citit noi în John 4:20:”''Dacă cineva spune-Eu îl iubesc pe Domnul, dar încă îl urăşte pe fratele său,atunci el minte. Pentru careva care nu-şi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Domnul,pe care nu l-a văzut''” . Datorită tendinţei noastre de a ne duce în eroare şi supra-apreciind bunătatea naostră personală, ar trebui să mulţumim Domnului că El ne-a oferit aşa cecuri pentru mîndria şi orbirea noastră. A oferi şi a primi dragostea creştină este ceea ce ne învaţă Biblia, ceea ce înseamnă să fim membri ai bisericii, şi noi facem aceasta în orica cale posibilă, de la donaţii din veniturile noastre bisericii, pînă la salutarea celora ce nu-i cunoaştem. Multe alte lucruri au loc reieşind din aceasta în cadrul unei biserici locale. De exemplu, noi cerem membrilor bisericii a semna un acord prin care ei relatează faptul cum ei vor acţiona prin rîndurile membrilor. Noi aşteptăm ca membrii să se roage pentru biserică, că ei vor oferi suport financiar bisericii şi că se vor implica în guvernarea bisericii. Botezul, Cina Domnului, Prezenţa, Disciplina şi Dragostea sunt cerinţele de bază ale aderării la biserica locală.

Deci, prietenul meu creştin, nu frecventa biserica asa pur şi simplu (deşi ar trebui să frecventezi), ci devin-o membru al acesteea. Dă mîna cu alţi creştini. Caută o biserică pe care o poţi frecventa în aşa mod încît cei ne credincioşi să audă şi să vadă evanghelia, astfel ca creştinii cei slabi să fie ajutaţi şi cei puternici să-şi folosească energia raţional, iar liderii bisericii să fie încurajaţi şi ajutaţi, astfel Domnul va fi glorificat.

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Conclusion

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 18:06:26 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Conclusion la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Concluzie

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Concluzie]]

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Concluzie

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 18:06:26 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Conclusion la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Concluzie

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Concluzie

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 18:06:03 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|A Display of God's Glory/Conclusion}}

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Membership

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 18:05:30 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Membership la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Membralitate

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Membralitate]]

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Congregationalismul

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 18:04:25 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|A Display of God's Glory/Congregationalism}}

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Elders

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 18:03:40 GMT

JoyaTeemer: a mutat Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Elders la Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri

#REDIRECTEAZA [[Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Prezbiteri]]

A Display of God's Glory/Deacons

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 17:55:49 GMT

JoyaTeemer: a mutat A Display of God's Glory/Deacons la A Display of God's Glory/Diaconi

#REDIRECTEAZA [[A Display of God's Glory/Diaconi]]

A Display of God's Glory/Introduction

JoyaTeemer — Tue, 19 Jan 2010 17:54:20 GMT

JoyaTeemer: a mutat A Display of God's Glory/Introduction la A Display of God's Glory/Introducere

#REDIRECTEAZA [[A Display of God's Glory/Introducere]]

Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu

JoyaTeemer — Mon, 18 Jan 2010 21:06:37 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|A Display of God's Glory}}

Prin harul Lui, pentru Numele Lui, prin ascultarea credinţei

JoyaTeemer — Mon, 12 Oct 2009 21:20:05 GMT

JoyaTeemer:

{{info|By His Grace, For His Name, Through the Obedience of Faith}}

<blockquote>'''Romani 1:1-5''' Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile. </blockquote>
În această dimineaţă ne vom concentra asupra versetului 5, şi în mod deosebit pe cele trei fraze: “harul şi apostolia,” “ascultarea credinţei” şi “pentru Numele Lui.” Vom încerca să vedem ''natura'' harului ca pe o împuternicire gratuită şi nemeritată pentru lucrare, ''efectul'' harului în ascultarea credinţei, şi scopul ultim al harului în glorificarea numelui lui Hristos printre popoare.

==== Harul – în centrul tuturor lucrurilor ====

Harul este o realitate foarte preţioasă. Sper să vă pot arăta din cartea Romani ce este acesta şi de ce este atât de preţios. Cuvântul har este folosit de 155 de ori în Noul Testament – peste 100 dintre acestea în scrierile lui Pavel, şi aproape o pătrime dintre ele în Romani (de 24 de ori). Nu poţi înţelege această carte dacă nu înţelegi harul. Îl vom vedea mereu şi mereu. Este în centrul cărţii şi al Evangheliei şi al inimii lui Dumnezeu.

Dar presupun că termenul nu comunică astăzi ceea ce a vrut să ne comunice realitatea preţioasă a Bibliei. Astăzi, bănuiesc că o persoană obişnuită ar spune că graţia (harul) este alunecarea frumoasă pe gheaţă a unui patinator. Apoi ar putea spune că harul (sau cererea lui) este o rugăciune scurtă spusă înaintea meselor. Şi în cele din urmă, ar putea spune că harul este o bunătate nemeritată.

Dar care este realitatea biblică a harului? Să ne uităm la Romani 1:5 şi la legăturile acestui text. Observaţi că în versetul 1 Pavel a început prin a se prezenta şi prin a spune despre el însuşi că este un slujitor supus al lui Hristos, şi despre chemarea sa ca şi apostol, şi despre consacrarea sa faţă de Evanghelia lui Dumnezeu. Apoi în versetele 2-4, el vorbeşte despre ce este Evanghelia lui Dumnezeu: a fost planificată cu mult înainte să se întâmple; este despre Fiul lui Dumnezeu; este despre împlinirea speranţelor Vechiului Testament şi despre sosirea lui Mesia, Fiul lui David; şi este despre Hristos cel înviat din morţi care a ieşit triumfător din moarte ca Fiu al lui Dumnezeu care domneşte cu mare putere.

Cu această imagine înaintea noastră, a unui Mesia şi Domn măreţ, triumfător, stăpânitor, Pavel poate vorbi acum despre har pe un fundament corect. El spune în versetul 5, “''prin care ''am primit harul.” Cu alte cuvinte, harul lui Dumnezeu a venit la Pavel prin Domnul Isus Hristos care s-a născut ca fiu al lui David şi a fost înviat din morţi ca Fiu al lui Dumnezeu în putere. Am putea spune din ceea ce Pavel scrie mai târziu, că harul a fost obţinut pentru noi prin ascultarea şi moartea lui Mesia cel întrupat (Romani 3:24-25; 5:18-21); şi harul este revărsat prin învierea şi domnia Fiului lui Dumnezeu în putere. Nu există nici un fel de har pentru păcătoşi în afara celui oferit prin viaţa, moartea şi învierea lui Isus Hristos. Versetul 5 spune clar că Dumnezeu dă har “prin El”, referindu-se la finele versetului 4 la “Isus Hristos Domnul nostru.”

Deci harul este o realitate care vine de la Dumnezeu; şi vine prin Isus şi prin lucrarea Lui pentru noi. Nu este ceva la care să avem dreptul. Isus l-a obţinut pentru noi. Îl primim fără plată datorită ascultării şi morţii altcuiva.

==== Ce este harul? ====

Dar ce este acesta? Ei bine, în acest verset harul este conectat cu lucrarea lui Pavel, cu apostolia lui. “[Prin Hristos] prin care am primit ''harul şi apostolia''.” Eu cred că înseamnă că această chemare a lui Pavel ca şi apostol a fost un dar al harului şi că Pavel împlineşte lucrarea aceasta prin puterea acestui har. Deci acest har nu este doar iertarea lui Dumnezeu faţă de păcatul lui Pavel, ci este de asemenea o putere ca să-l împuternicească pe Pavel să-şi împlinească chemarea de apostol.

Bazez afirmaţia de mai sus pe ceea ce spune Pavel în capitolele 12 şi 15 despre relaţia dintre har şi lucrare. De exemplu, în 12:6 Pavel spune, “avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat.” Şi în 12:3 el spune, “Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi ...” Cu alte cuvinte, harul este împuternicirea lui Dumnezeu pentru felurite lucrări de slujire prin darurile pe care acesta le dă, şi darul lui Pavel include vorbirea de pe poziţia de apostol. La fel în 15:15b-16 Pavel spune, “în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu, ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri.” Deci trag concluzia că atunci când spune în 1:5, “prin care am primit harul şi apostolia,” el vrea să spună că Dumnezeu nu numai că l-a salvat din păcatul lui, dar i-a dat de asemenea har pentru a fi un vorbitor cu autoritate care să vorbească despre Fiul lui Dumnezeu înviat în putere.

==== Cum căpătăm har? ====

Şi ce înseamnă faptul că Dumnezeu i-a dat har lui Pavel? Înseamnă că i-a dat har ca răspuns la fapte bune? Nu. Pavel spune că el a fost pus deoparte încă înainte de a se naşte (Galateni 1:15; Romani 1:1). Harul nu este răspunsul lui Dumnezeu la ce merităm noi. Harul este darul fără plată al lui Dumnezeu care ne este dăruit înainte ca noi să facem ceva bun, şi este împuternicirea pe care ne-o dă Dumnezeu ca să facem ceva bun. De exemplu, în Romani 4:4 Pavel spune, “Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu în conformitate cu harul, ci în conformitate cu datoria” (traducerea mea). Cu alte cuvinte, harul nu este ceva ce capeţi atunci când lucrezi pentru cineva: aceea este ''datoria'' aceluia faţă de tine. Harul nu este niciodată datorat. Ci este întotdeauna un bonus oferit din prea multă bunătate.

De aceea harul este întotdeauna primit prin credinţă, nu câştigat prin fapte. Poţi primi har doar ca pe un dar şi poţi recunoaşte faptul că l-ai primit gratis; nu poţi lucra pentru el, nici nu poţi să-l câştigi. Romani 11:6 afirmă acest principiu: “Şi dacă [alegerea] este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har.” Harul nu ar mai fi har dacă l-ai câştiga prin faptele tale. Noi îl primim prin credinţă, simplu ca pe un dar şi bazându-ne pe el.

De aceea Romani 4:16 spune, “De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har.” Acesta este modul lui Pavel de a spune că harul este absolut gratuit şi nu poate fi meritat. Când harul vine la tine, vine prin credinţă sau nu vine deloc.

Harul are propria lui putere. Nu poţi să-l produci tu. Este, de fapt, o parte a puterii la care se face referire în versetul 4, unde Pavel spune că Isus “a fost declarat Fiul lui Dumnezeu ''cu putere ''prin învierea din morţi.” Harul nu este numai iertarea păcatului nostru şi mila faţă de nefericirea noastră, ci este şi o putere divină care vine la noi prin Isus absolut fără nici o plată, de dragul lucrării. Pavel spune în Romani 5:21, “pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru”. Harul este puterea unui rege: “stăpâneşte” şi conduce cu putere prin Hristos către viaţa veşnică.

Deci am văzut că harul este o ''putere'' de la Dumnezeu pentru lucrare (cum este apostolia lui Pavel). Este gratis, fără plată şi nu poate fi câştigat sau meritat. Este primit ca un dar ''prin credinţă'', nefiind meritat prin fapte.

==== Efectul harului ====

Acum gândiţi-vă pentru un moment la implicaţiile acestui lucru– atât pentru Pavel cât şi pentru voi. Am menţionat unul din aceste lucruri săptămâna trecută. Atunci când Pavel se auto-intitulează în versetul 1, un “rob al lui Hristos Isus” şi un “apostol,” el vrea să spună că Îl ''slujeşte'' ca şi apostol pe Hristos cel înviat. Dar acum, din versetul 5, cunoaştem ceva extrem de important referitor la această slujire: este dată şi împuternicită de har. El spune în Romani 15:18, “Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine [care este puterea harului], ca să aducă Neamurile la ascultarea de El” – care este acelaşi scop ca şi in 1:5. Pavel Îi slujeşte lui Hristos prin harul cu care Hristos Îi slujeşte lui Pavel.

Insist asupra acestui aspect pentru că dacă îl înţelegi din timp, cartea Romani se va deschide ca o floare pentru tine. Dar dacă nu-l înţelegi, cartea nu va avea nici un sens. Şi insist asupra lui pentru că aceasta este esenţa modului cum doreşte Dumnezeu să-ţi trăieşti viaţa. Dumnezeu vrea ca să citeşti versetul 5 şi la final să pui chemarea ta în locul cuvântului “apostolie.” “Apostolia” este a lui Pavel – nu este a mea şi nici a noastră. Ai putea să pui acolo, “prin care am primit harul şi rolul de învăţător.” Sau: harul şi darul cântatului. Sau: harul şi darul lucrării cu studenţii. Sau: harul şi darul celibatului. Sau: harul şi văduvia. Sau: harul şi darul maternităţii. Şi ceea ce ar trebui să spui prin aceasta, este: Dumnezeu mi-a dat fără plată iertarea şi puterea de a împlini o chemare, şi de a împlini un rol pe care-l accept prin credinţă.

Nu este nici un rol în viaţă care să poată fi trăit aşa cum doreşte Dumnezeu, fără de împuternicirea harului. Este imposibil să fii o mamă duhovnicească sau să fii apostol fără puterea harului. Aşa că atunci când Pavel spune, în 1 Corinteni 15:10, că toată lucrarea sa apostolică este prin har, tu poţi să pui în versetul acela propria ta chemare: “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” Puterea decisivă, care împuterniceşte pentru orice lucrare şi slujire este harul lui Dumnezeu.

Pavel este extraordinar de zelos în a preamări harul în viaţa sa şi în viaţa ta. Ar trebui să ne alăturăm lui în aceasta. De ce este aşa, se poate vedea clar pe măsură ce privim la urmatoarele două fraze din Romani 1:5:

==== “Ascultarea credinţei” ====

“[Prin Fiul lui Dumnezeu Cel viu şi înviat în putere] prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ''ascultarea credinţei ''pe toate Neamurile.” Deci harul nu este primit doar prin credinţă, ci ţinteşte credinţa. Dumnezeu dăruieşte har pentru ca noi să fim instrumentele lui în a aduce “ascultarea credinţei.” Asta este ceea ce am numit eu ''efectul harului.''

Acum, ce înseamnă expresia “ascultarea credinţei”? Cele două înţelesuri principale sunt: “ascultarea care ''vine din ''credinţă” (NIV), sau “ascultarea care este credinţa,” pentru că credinţa este ceea ce cere Evanghelia. Aşa după cum ai putea spune: “fapte de curaj” – fapte care vin din curaj. Sau ai putea spune, “bucată de lemn” – bucata este lemn. Amândouă aceste ţeluri (credinţa şi ascultarea care vin din credinţă) sunt cu adevărat ţelurile lui Pavel în lucrare. Şi este foarte dificil să decidem pe care dintre ele vrea să se concentreze aici.

Dar sunt mişcat de întrebarea lui Leon Morris: Dacă Pavel ar vrea să spună doar “credinţa” de ce foloseşte două cuvinte ca să o spună (''The Epistle to the Romans ''[Grand Rapids: Eerdemans Publishing Company, 1988], p. 50)? Cu alte cuvinte, dacă Pavel ar vrea să spună doar, “Am primit harul şi apostolia, ca să aducem credinţa printre toate Neamurile,” atunci de ce să complice lucrurile şi să spună “ascultarea credinţei”? Cred că răspunsul este că el doreşte cu adevărat ca noi să ne gândim nu doar la ascultarea care este credinţa, ci şi la ascultarea dragostei pe care o produce credinţa (1 Timotei 1:5). Vom vedea în capitolul 6 că lui Pavel îi pasă foarte mult de ascultarea creştină. Şi vom vedea în Romani 9:32 că ascultarea este “prin credinţă, şi nu prin fapte.” Şi vom vedea în 14:23 că “tot ce nu vine din încredinţare e păcat.” Cu alte cuvinte, în mintea lui Pavel, toată ascultarea adevărată este roada credinţei.

De ce este aşa? De ce toată ascultarea adevarată vine din credinţă?  Sper că puteţi vedea răspunsul dacă comparaţi ceea ce am spus până acum despre har şi credinţă. Dumnezeu ne dă har ca şi putere şi împuternicire pentru lucrare, ceea ce înseamnă că harul este puterea şi împuternicirea ascultării. Deci toată ascultarea adevarată este înfăptuită în puterea harului, şi nu în puterea noastră.

Dar cum primim harul şi cum ne bazăm pe el? Răspunsul este “prin credinţă.” Aşa că puteţi vedea de ce toată ascultarea adevărată este roada credinţei. Este roada credinţei pentru că harul lui Dumnezeu este dat pentru a împuternici ascultarea, şi credinţa este modul prin care noi ne bazăm pe acel har, şi astfel ascultarea este roada acelei credinţe.

Deci ceea ce am văzut până aici este că Dumnezeu vrea să fie Dătătorul în această relaţie. Dumnezeu vrea să fie plin de har. Dumnezeu vrea să fie izvorul şi sursa slujirii, ascultării şi lucrării noastre – fie că este apostolie, fie că este pastor, sau lucrător cu studenţii, sau mamă, sau orice altă chemare. Dumnezeu intenţionează să fie sursa harului care împuterniceşte, dă putere, si sprijineşte. Slujba noastră este să ne încredem în El şi să acţionăm în dependenţă de El. Aceasta este esenţa vieţii creştine.

==== De ce este totul dependent de har, prin credinţă? ====

Şi întrebarea finală este, de ce? De ce a gândit Dumnezeu totul în felul acesta – ca totul să fie dependent de harul Său prin credinţă? Ultima frază din Romani 1:5 ne dă răspunsul: “[Hristos] prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, ''pentru Numele Lui'', la ascultarea credinţei pe toate Neamurile [=popoarele].” Ţelul final al tuturor lucrurilor pe care le face Dumnezeu este ca numele Său (sau numele lui Hristos, care este chipul Său) să fie cunoscut, şi admirat, şi preţuit şi lăudat mai mult decât orice altă realitate.

Romani 9:17 spune lucrul acesta în felul următor: “Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: ‘Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.’" Scopul lui Dumnezeu în istorie şi în tot ceea ce se întâmplă este ca numele Său să fie cunoscut şi reverat. Versetul 5 spune că scopul apostoliei lui Pavel este “pentru Numele Lui” – ca numele lui Isus (care de fapt este o mărturie a caracterului Lui) să fie cunoscut, iubit, preţuit, înălţat şi glorificat.

De aceea face Dumnezeu toată mântuirea noastră, toată lucrarea şi ascultarea noastră dependentă de harul Său şi face toată mântuirea, lucrarea şi ascultarea noastră roada credinţei în har – pentru că Dătatorul este cel ce capătă slava. Dacă toată lucrarea şi ascultarea noastră este prin har prin credinţă, atunci Dumnezeu primeşte gloria şi noi primim ajutorul. Dacă Pavel s-ar fi încrezut în el însuşi ca să slujească ca şi apostol, şi dacă efectul lucrării sale ar fi fost să producă ascultarea de fapte, şi nu ascultarea credinţei printre Neamuri, atunci Numele lui Hristos n-ar fi slăvit, ci Pavel ar fi cel slăvit.

Dătătorul puterii, cel care împuterniceşte ascultarea, primeşte slava. Iată cum spune 1 Petru 4:11 lucrul acesta: “Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” Vedeţi cât de clar face Petru această legătură: Dumnezeu capătă slava pentru slujirea noastră dacă Dumnezeu dă har pentru slujirea noastră, şi dacă noi slujim prin credinţa în acel har, în puterea acelui har şi nu în puterea noastră.

==== Dacă Dumnezeu ţinteşte propria Sa preamărire, mai este El iubitor? ====

Întrebarea finală pe care oamenii o pun adesea cu privire la această învăţătură biblică este, dacă un Dumnezeu care are ca scop propria Sa preamărire, este un Dumnezeu iubitor. Cartea Romani ne dă două răspunsuri la aceasta întrebare. Mai întâi, în Romani 10:13 Pavel spune, “Fiindcă, oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Deci da, este o dovadă de dragoste din partea lui Dumnezeu ca să preamărească Numele Său şi slava Sa, pentru că oricine cheamă acel Nume va fi mântuit. Dumnezeu ar fi lipsit de dragoste dacă nu ar răspândi şi nu ar înălţa Numele Său ca şi singura noastră nădejde.

Şi al doilea răspuns este dat în Romani 5:2b, unde Pavel spune că în timp ce noi stăm în har prin credinţă “ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, slava lui Dumnezeu este nădejdea noastră, mântuirea noastră şi bucuria noastră. Noi nu chemăm Numele Domnului pentru a obţine altceva. Noi chemăm Numele Domnului pentru ca tot ce ne separă de Domnul să fie biruit prin harul lui Dumnezeu şi să avem acces la Domnul Însuşi. “Ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” De aceea este o dovadă de dragoste din partea lui Dumnezeu să facă Numele lui Dumnezeu – adică, slava lui Dumnezeu – scopul harului Său, pentru că acesta este scopul dorinţelor noastre.

Este acesta – este El – scopul dorinţelor voastre? Dacă da, atunci Evanghelia harului va avea sens şi o veţi îmbrăţişa. Dacă nu, chemaţi Numele Domnului pentru ca sa vă deschidă ochii să vedeţi lumina Evangheliei slavei lui Hristos, chipul lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:4).

De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?

JoyaTeemer — Fri, 09 Oct 2009 17:03:19 GMT

JoyaTeemer:

Mânia lui Dumnezeu împotriva oricărei necinstiri şi nelegiuri

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 21:22:26 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|The Wrath of God Against Ungodliness and Unrighteousness}} <blockquote>'''Romani 1:18'''</blockquote> <blockquote>Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindc...

{{info|The Wrath of God Against Ungodliness and Unrighteousness}}

<blockquote>'''Romani 1:18'''</blockquote>

<blockquote>Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ." 18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi, 21fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.</blockquote>

===="Nu este nimeni neprihănit"====

Astăzi facem o întoarcere majoră în epistola lui Pavel către Romani. Romani 1:16-17 este tema epistolei: Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea credincioşilor de mânia viitoare. Şi această Evanghelie - această veste bună a morţii şi învierii lui Isus - are puterea de a mântui credincioşii de mânia lui Dumnezeu, pentru că în Evanghelie, zi după zi, săptămână după săptămână, an după an, Dumnezeu continuă să-Şi descopere neprihănirea Sa ca şi un dar care se primeşte prin credinţă şi care ducle la credinţă, astfel încât cei care au neprihănirea de la Dumnezeu (şi nu de la ei înşişi) nu vor pieri ci vor avea viaţa veşnică.

Odată ce a descris măreţia temei sale, la care va reveni şi o va dezvolta într-un fel minunat şi profund în capitolele viitoare, în Romani 1:18-3:19 Pavel intră într-o descriere a păcatului omenesc şi a mâniei lui Dumnezeu. În Romani 1:18 la 32 Pavel vorbeşte despre starea celor dintre Neamuri separaţi de Evanghelie şi separaţi de harul mântuitor. Apoi în Romani 2:1-3:8 Pavel face referire mai mult sau mai puţin la starea Iudeilor. Apoi în Romani 3:9-10 el concluzionează astfel: "Ce urmează atunci? Sîntem noi [Iudeii] mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: "NU ESTE NICI UN OM NEPRIHĂNIT, NICI UNUL MĂCAR." Acesta este punctul culminant din Romani 1:18-3:10. Apoi Pavel dă verset după verset în Romani 3:10-19 pentru a-şi susţine tema păcătoşeniei universale, a vinei şi a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu din fiecare inimă omenească.

El încheie această secţiune cu acest rezumat din Romani 3:19, "Ştim însă că tot ce spune Legea [Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament], celor ce sunt supt Lege [Iudeilor], pentru ca orice gură [toate naţiunile, toate neamurile] să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu." Vom discuta mai târziu în această serie de ce a ales Dumnezeu să reducă la tăcere lumea raportându-se mai ales la Iudei. Dar acesta este adevărul. Pavel pare să spună că dacă Iudeii, cu toate avantajele revelaţiei divine date lor, n-au fost neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci doar păcătoşi şi vinovaţi (3:9), cu atât mai puţin ar putea Neamurile să deschidă gura şi să protesteze că ei sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu.

Apoi Pavel explică în versetul 20: indiferent de cât de benefică ar fi fost Legea lui Dumnezeu, atunci când nu este folosită cum ar trebui aşa cum mulţi din Israel au făcut-o, nu face decât să complice problema păcatului. El spune, "[Iudeii şi toată lumea trebuie să stea în tăcere în vinovăţia lor] căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului." Nici Legea Iudaică, nici idolatria Neamurilor nu poate face pe cineva neprihănit înaintea lui Dumnezeu.

Apoi în Romani 3:21 Pavel se întoarce la tema din 1:17, "Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege." Vedeţi cât de similară este aceasta cu Romani 1:17 – în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă. Şi de aici înainte Pavel dezvăluie măreţia Evangheliei a darului neprihănirii lui Dumnezeu..

Deci ce avem aici în Romani 1:18 la 3:20 este o demonstraţie a păcatului şi vinovăţiei din inima şi viaţa fiecărei fiinţe omeneşti, fie Iudei, fie Neamuri. În această dimineaţă ne vom ocupa de începutul acestei secţiuni, şi anume de Romani 1:18.

====De ce mai multe predici despre păcat?====

Ce ar trebui să răspund dacă cineva ar spune, "O, nu! O să lâncezim luni de zile privind la păcat şi vinovăţie şi o să fie extraordinar de obositor"? Vreau să spun trei lucruri unei persoane care ar spune aşa ceva:

=====1. Diagnosticele superficiale duc la remedii false=====

Diagnosticele superficiale duc la remedii false şi nu la vindecare. Dacă vrei să găseşti remedii adevărate pentru o boală, şi dacă vrei să aduci o vindecare durabilă pentru cei bolnavi, atunci ai nevoie de mai mult decât o privire superficială asupra bolii. Cei cărora le pasă cel mai mult despre un tratament pentru SIDA sau cancer, îşi petrec majoritatea timpului studiind această boală.

=====2. Dacă înţelegi păcatul şi mânia vei deveni mai înţelept=====

O înţelegere profundă a păcatului şi mâniei te va face o persoană cu mult mai înţeleaptă cu privire la natura umană – a ta şi a altora. Şi dacă eşti mai înţelept cu privire la natura sufletului omenesc, vei putea să lupţi cu succes împotriva propriului tău păcat, şi vei putea să-i binecuvintezi mult mai mult pe alţii cu gânduri şi sfaturi înţelepte. Am discutat în ultimile luni cu bărbaţi şi femei din această biserică despre faptul că ceea ce avem nevoie să cultivăm aici la Bethlehem în următorii ani sunt oameni înţelepţi – bărbaţi şi femei care se maturizează cu trecerea anilor şi devin înţelepţi: oameni cu discernământ, profunzi, care să iubească oamenii din toată inima şi buni cunoscători ai naturii umane şi ai naturii lui Dumnezeu, care pot vedea amestecul dintre păcat şi sfinţenie care-i nedumireşte pe sfinţi şi care ameninţă să ne distrugă. Dacă fugi de studiul naturii umane păcătoase – dacă spui, nu-mi place să mă gândesc la păcat – tu de fapt fugi de tine însuţi, şi fugi de înţelepciune, şi cel mai rău dintre toate, fugi de cele mai profunde aspecte ale dragostei.

=====3. Cunoscând natura păcatului şi a mâniei te va face să preţuieşti Evanghelia.=====

Probabil cel mai important lucru pe care l-aş spune, şi cel mai ferm înrădăcinat în Romani 1:18, este că atunci când vei cunoaşte adevărata stare a inimii tale şi natura păcatului şi mărimea şi dreptatea mâniei lui Dumnezeu vei ajunge să înţelegi Evanghelia măreaţă şi să o iubeşti, să o preţuieşti, să te delectezi în ea şi să o răspândeşti aşa cum n-ai mai făcut-o niciodată înainte. Şi lucrul acesta este esenţial pentru că este calea prin care Evanghelia mântuieşte credincioşii. Dacă nu înţelegi Evanghelia, dacă nu o preţuieşti şi nu te hrăneşti din ea zi după zi, nu te va mântui (vezi 1 Corinteni 15:1-3; Coloseni 1:23). Dar cunoscând adevărul cu privire la păcat şi mânie te va ajuta să faci aceasta.

===="Pentru că ..."====

Ceea ce ne aduce acum la începutul lui Romani 1:18. Uitaţi-vă la legătura dintre versetele 17 şi 18 (pe care Noua Versiune Internaţională o omite fără nici o scuză; ''şi pe care o omite şi traducerea Cornilescu – n.tr.)'' şi anume, "căci" sau "pentru că"– Versetul 17: ”deoarece în ea [în Evanghelie] este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ." (18) [Pentru că] mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” De ce introduce Pavel versetul 18 cu cuvântul "căci" sau "pentru că"?

El face aceasta ca să arate că orice va spune despre păcat este destinat să susţină Evanghelia din versetul 17. El nu menţionează Evanghelia de dragul păcatului. El vorbeşte despre păcat de dragul Evangheliei. A înţelege păcatul este fundamentul care susţine valoarea Evangheliei şi nu vice versa. Scopul principal al lui Pavel nu este să ne conducă de la Evanghelie la păcat, ci de la păcat la Evanghelie. Dacă ai fost prins comiţând o infracţiune şi trebuie să fii judecat, şi eu îţi spun, "Am o scrisoare aici de la Tribunalul Comitatului Hennepin care spune că au renunţat la acuzaţiile împotriva ta, pentru că erai vinovat şi pasibil de o pedeapsă severă," care este motivul pentru care îţi spun lucrul acesta? Motivul pentru care îţi spun că eşti vinovat este ca să te ajut să înţelegi şi să preţuieşti vestea bună că s-a renunţat la acuzaţiile îndreptate împotriva ta. Acesta este şi motivul pentru care apare "căci" la începutul versetului 18.

Deci felul în care sper să mă ocup de problema păcatului în Romani 1:18-3:20 este să îl las pe acesta să ne îndrume mereu şi mereu către valoarea, gloria, necesitatea, gratuitea şi bucuria Evangheliei darului neprihănirii lui Dumnezeu. Rugăciunea mea este să ajungem să scăpăm de diagnosticele superficiale, şi să cultivăm o înţelegere profundă a naturii umane căzute (cu care ne luptăm cu toţii) şi să ne întoarcem mereu şi mereu la necesitatea, fumuseţea şi libertatea Evangheliei îndreptăţirii prin credinţă şi numai prin credinţă. Dacă se vor întâmpla aceste trei lucruri menţionate aici, nu cred că timpul nostru în aceste capitole va fi obositor, ci mai degrabă va fi un timp în care Evanghelia va fi înălţată, un timp dătător de speranţă, care va da naştere la dragoste, pe măsură ce creştem în a ne cunoaşte din ce în ce mai profund pe noi înşine, pe Dumnezeul nostru şi Evanghelia dată nouă.

====Avem nevoie de Evanghelie pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă====

Cum începe Pavel această secţiune în versetul 18? Începe dându-ne motivul pentru care sunt necesare Evanghelia şi darul neprihănirii lui Dumnezeu. Ele sunt necesare "pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor." Avem nevoie de Evanghelia din Romani 1:16-17, avem nevoie de darul neprihănirii lui Dumnezeu, pentru că mânia lui Dumnezeu este acum revărsată asupra întregii lumi necinstite şi nelegiuite. Remarcaţi folosirea de două ori a cuvântului "nelegiuire" în versetul 18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva "nelegiuirii" şi adevărul este înăduşit în "nelegiuire." Cu siguranţă Pavel vrea să vedem aceasta în legătură cu descoperirea neprihănirii din versetul 17.

Cu alte cuvinte, motivul pentru care avem nevoie ca Dumnezeu să-şi descopere neprihănirea SA faţă de noi în Evanghelie şi să ne-o dea ca şi un dar prin credinţă este deoarece noi suntem vinovaţi şi ne împotrivim adevărului în nelegiuire şi, de aceea, mânia lui Dumnezeu este împotriva noastră. Noi avem nevoie de neprihănire. N-o avem. Mânia lui Dumnezeu este revărsată asupra noastră în nelegiuirea noastră. Este vreo speranţă? Da, Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire pentru că în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă. Avem o neprihănire care nu este a noastră, şi anume, neprihănirea lui Dumnezeu.

Trei căi prin care se descoperă mânia lui Dumnezeu

Acum ar trebui să întrebăm, "Cum se descoperă mânia lui Dumnezeu?" Primul lucru de remarcat este că verbul "se descoperă" este acelaşi verb la acelaşi timp cu cel folosit în versetul 17. Acolo "neprihănirea lui Dumnezeu se descoperă." Aici "mânia lui Dumnezeu se descoperă." În ambele cazuri este timpul prezent, acţiune continuă. Cu alte cuvinte se petrece acum, nu doar în viitor. Este o zi a mâniei care vine (Romani 2:5, 8-9; 5:9). Dar înaintea revărsării finale a mâniei lui Dumnezeu, mânia lui Dumnezeu este prezentă şi acum.

Cum? Aflăm din Romani că sunt cel puţin trei căi.

=====1. Universalitatea morţii oamenilor descoperă mânia lui Dumnezeu=====

Din Romani 5 vedem că moartea universală a oamenilor este o revelare sau manifestare a mâniei lui Dumnezeu. Moartea este judecata lui Dumnezeu asupra necinstirii şi nelegiuirii rasei omeneşti care sunt înrădăcinate în Adam. În versetul Romani 5:15 citim, "prin greşeala unuia singur [şi anume Adam], cei mulţi au fost loviţi cu moartea." Apoi în versetul 16 moartea este numită o judecată şi o condamnare: "căci judecata venită de la unul, a adus osânda." Deci puteţi vedea că moartea este văzută ca judecată şi osândă, şi anume ca o expresie a mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Apoi în versetul 18 vedem din nou: " după cum printr-o singură greşeală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii." Deci primul răspuns este acela că mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva păcatului omenesc prin universalitatea morţii omului.

=====2. Universalitatea deşertăciunii şi nefericirii sunt dovezi ale mâniei lui Dumnezeu=====

Din Romani 8 vedem că deşertăciunea şi nefericirea universală sunt dovezi ale mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului omenesc. Începem cu Romani 8:18: "Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (19) De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. (20) Căci firea a fost supusă deşertăciunii." Opriţi-vă aici şi gâniţi-vă la ceea ce înseamnă aceste lucruri înainte de a citi mai departe.

Eu cred că suferinţele despre care vorbeşte în versetul 18 sunt inevitabile în această lume căzută. Şi în mod specific înseamnă că poţi să-ţi plănuieşti bine pensia, şi cu un an înainte de a te bucura de ea să ai un atac cerebral, şi toată planificarea pare zadarnică. Munceşti cu mâinile tale ani de-a rândul ca să-ţi faci o casă simplă, şi cu o săptămână înainte să te muţi în ea, o loveşte un fulger şi se face scrum. Munceşti din greu toată primăvara ca să plantezi şi când plantele sunt gata să răsară, vine o inundaţie şi ia totul. Creaţia a fost supusă deşertăciunii. În versetul 21 este numită "robia stricăciunii."

Acum citim mai departe în Romani 8:20 ca să vedem de unde a venit supunerea la deşertăciune: "Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă." Aceasta înseamnă că Dumnezeu a supus creaţia deşertăciunii. Satana şi Adam nu au putut să fie cei care au făcut aceasta, pentru că Pavel a spus că s-a făcut "cu nădejde." Nici Satana nici Adam în grădina Edenului nu aveau în plan o speranţă pentru rasa umană. Ei au păcătuit pur şi simplu. Dar Dumnezeu şi-a arătat mânia împotriva păcatului şi a supus creaţia deşertăciunii, nu ca şi ultim cuvânt, ci cu o nădejde viitoare. Va veni o zi când sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui (Geneza 3:15). Dar nefericirea şi deşertăciunea lumii în care trăim este pentru că Dumnezeu a supus creaţia deşertăciunii, şi este o mărturie a mâniei Sale împotriva păcatului

=====3. Degradarea profundă a comportamentului omenesc descoperă mânia lui Dumnezeu.=====

Deci prima cale prin care mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva necinstirii şi nelegiuirii este în moartea universală a omului. A doua cale este în deşertăciunea, nefericirea şi suferinţa creaţiei. A treia cale este una care este în mintea lui Pavel chiar aici în Romani 1, şi anume, degradarea profundă a gândirii şi comportamentului omenesc. Vedeţi aceasta de trei ori în Romani 1:24-28.

După ce descrie necinstirea şi nelegiuirea omului în Romani 1:19-23 Pavel spune în versetul 24, "De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile." Cu alte cuvinte, Dumnezeu Îşi descoperă mânia împotriva păcatului lăsându-i pe oameni să devină şi mai păcătoşi. Apoi în versetul 26: "Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase." Şi apoi în versetul 28: "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite."

Deci acestea sunt trei căi prin care mânia lui Dumnezeu se descoperă în veacul de acum împotriva necinstirii şi nelegiuirii universale a omului. El i-a dat pe toţi la moarte, El a supus totul deşertăciunii, şi El i-a lăsat pe mulţi în voia minţilor şi inimilor lor depravate.

====Mânie amestecată cu milă====

Ne mai rămâne timp poate pentru o întrebare arzătoare: Este acesta singurul răspuns al lui Dumnezeu pentru necinstirea şi nelegiuirea oamenilor? Răspunsul la această întrebare este Nu – nici în cazul necredincioşilor nici al credincioşilor.

Să luăm cazul necredincioşilor. Mânia este întotdeauna amestecată cu milă în acest veac al speranţei. Uitaţi-vă la Romani 2:4-5. Aici el vorbeşte celor care pierd din vedere acest mare adevăr: "Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (5) Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu."

Da există bunătate în mijlocul mâniei. Dumnezeu întotdeauna face mai mult. Isus a spus, "căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Matei 5:45). Pavel a spus păgânilor din Listra, "[Dumnezeu] măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie" (Fapte 14:17). El a spus aceasta unor oameni care mureau, sufereau şi păcătuiau sub mânia lui Dumnezeu.

Dumnezeu avertizează cu mânia Sa şi curtează cu bunătatea Sa. El vorbeşte pe ambele limbi: severitate şi tandreţe. Vă amintiţi cum a interpretat Isus venirea lui Ioan Botezătorul pe de o parte ca pe aceea a unui profet sever, îmbrăcat în păr de cămilă, care mânca lăcuste, trăia în deşert şi condamna preacurvia, iar pe de altă parte, propria Sa venire ca pe aceea a unuia care mergea la petreceri, făcea vin, vindeca copiii, şi era un Mântuitor care ierta păcatele? El a spus, "V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit." Ci voi aţi zis, "Ioan are drac şi Isus este un mâncăcios" (Matei 11:17-19). Evanghelia a venit pe ambele limbi, dar ei n-au ascultat.

O, necredinciosule, Dumnezeu îţi vorbeşte în durerea ta ca să te avertizeze, şi Dumnezeu îţi vorbeşte în bucuria ta ca să te curteze. Nu interpreta greşit vocea lui Dumnezeu.

====Moartea, suferinţa şi păcatul în viaţa unui credincios====

Care este situaţia pentru cei credincioşi? În conformitate cu Romani 1:17 avem darul neprihănirii lui Dumnezeu prin credinţă. Pedeapsa lui Dumnezeu pentru noi a fost revărsată asupra lui Isus care a murit în locul nostru (Romani 8:3). Romani 8:1 spune, "Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus." 1 Tesaloniceni 5:9 spune, "Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie." Ce sunt atunci moartea noastră, suferinţele şi păcatele noastre? Sunt ele încă mânia lui Dumnezeu împotriva noastră? Dacă nu, atunci ce sunt?

Răspunsul este că moartea, suferinţa şi păcatul nu sunt mânie, osândă şi pedeapsă din partea Tatălui nostru Ceresc. Fiecare este modificată fundamental de Evanghelia lui Hristos care a fost răstignit în locul nostru.

=====1. Moartea este o poartă spre paradis=====

Pentru credincioşi, boldul şi victoria morţii au fost îndepărtate. "UNDE ÎŢI ESTE BIRUINŢA, MOARTE? UNDE ÎŢI ESTE BOLDUL, MOARTE?" Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!" (1 Corinteni 15:55-57). Pentru credincioşi, moartea nu este mânia lui Dumnezeu împotriva lor; este ultima gură de aer pe care o trage un duşman învins care deschide neintenţionat o uşă spre paradis.

=====2. Deşertăciunea şi suferinţele sunt căi spre sfinţenie=====

credincioşi, deşertăciunea este îndepărtată de suferinţă. Pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi după planul Său, "toate lucrurile lucrează spre bine" (Romani 8:28). Pedeapsa este transformată în purificare. Forţele distructive devin forţe disciplinare. Şi haosul aparent şi deşertăciunea calamităţilor vieţii devin, mâna severă, dar iubitoare, a Tatălui nostru din ceruri, aşa cum am învăţat anul trecut din Evrei 12.

=====3. Puterea păcatului este înlocuită cu dragostea pentru neprihănire=====

În cele din urmă, nu numai că boldul morţii este înlocuit cu speranţă; şi deşertăciunea suferinţei înlocuită cu un scop; dar domnia şi puterea degradantă a păcatului sunt înlocuite de dragostea pentru neprihănire (punctul principal din Romani 6). Dumnezeu nu ne lasă în voia unei minţi depravate, ci ne dă darul Duhului Sfânt.

De aceea să ne trezim la adevărul din Romani 1:18 şi anume că mânia lui Dumnezeu se descoperă acum în acest veac împotriva necinstirii şi nelegiuirii omului. Nu putem înţelege lumea sau Evanghelia fără acest adevăr. Dar să ne trezim de asemenea la adevărul că Dumnezeu ne descoperă şi altceva în acelaşi timp. El ne descoperă darul neprihănirii pentru toţi cei ce cred în Hristos. Şi cu această neprihănire nu mai este nici o mânie sau condamnare pentru noi. Pentru tine (oricine ai fi tu!), care crezi, moartea devine o poartă spre paradis; suferinţa devine o cale spre sfinţire; şi păcatul devine un duşman detronat cu care ne luptăm prin puterea Duhului lui Dumnezeu.

Deci să fugim de mânia lui Dumnezeu şi să ne refugiem în puterea scumpă a Evangheliei lui Dumnezeu. Amin.

Mânia lui Dumnezeu împotriva înăbuşirii adevărului

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 21:17:11 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|The Wrath of God Against Holding Down the Truth}} <blockquote>'''Romani 1:18'''</blockquote> <blockquote>Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este...

{{info|The Wrath of God Against Holding Down the Truth}}

<blockquote>'''Romani 1:18'''</blockquote>

<blockquote>Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ." 18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, 21 fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.</blockquote>

====Analiză actualizată – specialiştii care se învârt în jurul adevărului====

La ultima noastră întâlnire am pătruns într-o secţiune a epistolei lui Pavel către Romani care este aşa de actuală prin analiza ei asupra condiţiei umane că aproape că îţi taie respiraţia. Vom vedea în săptămânile următoare cum se relaţionează epistola la evoluţia naturală, la problema homosexualităţii şi la anumite boli transmise pe cale sexuală, şi vom vedea cum se relaţionează la insolenţa, aroganţa şi lipsa de respect a multor tineri faţă de părinţii lor şi faţă de alţii în autoritate.

Astăzi vom vedea cât de relevantă este epistola către Romani privind la fenomenul contemporan al "specialistului care se învârte în jurul adevărului" – persoana a cărei slujbă este să testeze vântul opiniei publice cu degetul ridicat în aer şi apoi să decidă cum să încline faptele pentru a le face să sune mai atrăgător, neavând nici un pic de respect sau având foarte puţin respect faţă de adevăr. Aceştia sunt oamenii care trăiesc pe baza sondajelor, şi nu pe baza principiilor. Despre aceasta vorbeşte textul de astăzi.

Dar ca să nu devenim neprihăniţi în noi înşine (aşa cum ne avertizează Romani 2:1 cu putere: "Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri"), trebuie să ştiţi că fiecare din noi este un doctor titirez prin natura noastră. Fiecare din noi este înclinat să pună eşecurile sale în cea mai bună lumină şi eşecurile adversarilor în cea mai proastă lumină. Noi vorbim despre propriile noastre păcate cu cuvinte moi şi-i străpungem pe alţii cu cuvinte dure. Sau mai rău, vedem păcatele altora şi suntem orbi la ale noastre. Şi când adevărul ne va încolţi, ne vom eschiva, îl vom distorsiona, îl vom evita, vom induce în eroare, şi vom minţi. Şi când aceasta nu merge în a suprima adevărul, vom trece la a blama, acuza şi devia de la el - orice pentru a înăbuşi adevărul ca nu cumva să aibă efectul deplin în vieţile noastre. Despre asta vorbeşte Romani 1:18b. Este atât de relevant încât îţi taie respiraţia.

====Noi toţi, nu numai politicienii====

Totuşi noi nu vorbim despre politicieni aici. Vorbim despre oameni în general. Aşa sunt eu, fără lucrarea harului suveran din viaţa mea. Aşa eşti tu, fără de mila lui Dumnezeu. Ar fi o nebunie în această dimineaţă să transformăm acest text într-un comentariu cu privire la suprimarea adevărului prin actul de guvernare. Aplicaţia aceea ar fi mult prea mică şi ne-ar lăsa pe toţi cei de aici fără o responsabilitate – ceea ce nu este cazul în ce priveşte Scriptura sau predicarea. Problema în această dimineaţă este inima ta şi inima mea şi cum înăbuşim noi adevărul în nelegiuire. Acest text nu se referă la o clasă politică sau la o clasă de oameni răi. Ci se referă la umanitate. Concluzia vine în Romani 3:9-10, "fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar." Şi versetul 13 adaugă, "Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele."

Deci problema din această dimineaţă este cum pot fi eliberaţi din sclavie şi mântuiţi oameni ca şi noi, care sunt predispuşi din naştere să distorsioneze şi să suprime adevărul. Să ne uităm înapoi la Romani 1:17 - există un dar fără plată al neprihănirii care vine de la Dumnezeu pentru toţi cei ce se încred în Isus Hristos.

Iată textul (Romani 1:18): "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor."

Iată deci: oameni neevalvioşi, oameni nelegiuiţi – aşa cum suntem toţi fără lucrarea harului – suprimă adevărul în nelegiuire. Dar cum funcţionează lucrul acesta? Cum arată o asemenea suprimare a adevărului? Şi care este remediul?

Avem mai multe întrebări înaintea noastră. Să începem cu acestea: Ce adevăr este suprimat? Şi ce înseamnă că noi îl suprimăm în "nelegiuire"?

====Care este adevărul pe care-l suprimăm?====

Care este adevărul pe care-l suprimăm? Răspunsul este dat în următoarele versete. Citiţi cu mine de la versetul 19 înainte.

[Care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor] fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu [primul indiciu: adevărul suprimat este ceva ce cunoaştem despre Dumnezeu], le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. (20) În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui [acum devine specific: iată adevărul care este cunoscut despre Dumnezeu din lumea creată], puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, [aici este adevărul obiectiv despre Dumnezeu pe care-l suprimăm – puterea Sa veşnică şi dumnezeirea – dar acum el ne spune că mai este un adevăr subiectiv, şi anume, răspunsul pe care noi ar trebui să-l avem faţă de acest adevăr despre Dumnezeu] (21) fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit [literal, nu L-au glorificat] ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit.

''Acesta este adevărul: ar trebui să-L slăvim pe Dumnezeu şi să-I mulţumim''

Deci aici este adevărul pe care-l suprimăm fără de harul lui Dumnezeu în vieţile noastre. Există un Dumnezeu. El este Creatorul tuturor lucrurilor şi nu este doar un dumnezeu ci El este singurul Dumnezeu. El este puternic – mult mai puternic decât orice altceva, pentru că El a creat toate lucrurile. El este veşnic pentru că nu a existat nimic în afara Lui care să-L fi putut aduce în existenţă. De aceea noi trebuie să existăm ca să reflectăm slava Sa şi nu să concurăm cu El pentru slavă. Şi trebuie să existăm într-o dependenţă totală de El. Nu noi Îi dăm ceva Lui, ci El ne dă nouă. Şi de aceea trebuie să trăim într-o atitudine de permanentă recunoştinţă.

Acesta este adevărul pe care-L suprimăm în nelegiuire. Este confirmat şi în versetele 25 şi 28. Versetul 25: "căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu [remarcaţi că adevărul care se schimbă, adevărul care se elimină, adevărul care se suprimă este adevărul despre Dumnezeu], şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin." Ceea ce este la fel cu a spune, "ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au adus mulţumiri, ci au slăvit creatura şi şi-au asumat meritul pentru ceea ce era doar al lui Dumnezeu." Ei au schimbat închinarea faţă de Dumnezeu cu închinare faţă de sine. Au suprimat adevărul că Dumnezeu este infinit de glorios şi că noi suntem total dependenţi de El.

Sau uitaţi-vă la versetul 28: "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor [literal: n-au fost de acord să-L aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor], Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate." Nefiind de acord să-L aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor este acelaşi lucru cu "suprimarea adevărului." Dumnezeu este adevărat, dar noi nu-L dorim în cunoştinţa noastră, aşa că vom suprima acest adevăr. Îl vom schimba. Îl vom distorsiona. Îl vom ascunde. Vom fugi de el. Şi în cele din urmă, vom deveni orbi faţă de el.

Această orbire este tema din Romani 1:21 şi în versetele imediat următoare. "fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat." Cu alte cuvinte, o parte a stării noastre în procesul acesta de suprimare a adevărului cu privire la Dumnezeu este că inimile noastre se întunecă. Nu suprimi adevărul pentru că îl vezi şi nu-ţi place, ci pentru că nici nu-l mai vezi. De aceea atât de mulţi vor spune, "Nu suprim adevărul lui Dumnezeu; eu nu cred că există un adevăr de suprimat cu privire Dumnezeu." Pavel ar spune, "Singura explicaţie pentru o astfel de atitudine în această lume pe care a creat-o Dumnezeu este o inimă întunecată – orbire faţă de realitatea divină."

Deci să rezumăm care este adevărul pe care-l suprimăm. Adevărul este că Dumnezeu există. El este veşnic şi infinit puternic. El ne dăruieşte tot ceea ce avem. De aceea el este în mod glorios atot-suficient şi nu are nici o nevoie pe care să i-o împlinim noi. Adevărul este că motivul existenţei noastre este de a fi recunoscători pentru tot ceea ce ne-a dat El şi pentru a reflecta gloria Sa prin modul în care gândim, simţim şi acţionăm (vedeţi Psalmul 50:23).

====Noi căpătăm binecuvântarea şi El primeşte slava====

Cu alte cuvinte, adevărul este că universul este în mod radical centrat pe Dumnezeu: vine de la El, şi există ca să reflecte slava Sa. Şi viaţa umană ar trebui să fie în mod radical centrată pe Dumnezeu – nu lucrând pentru Dumnezeu ca şi cum Dumnezeu ar fi o divinitate în nevoie, ci prin a-i fi recunoscători şi prin a ne bucura în harul prin care ne este dăruit atât de mult bine, chiar şi în mijlocul suferinţei grele.

Nu treceţi pe lângă implicaţiile de aici, pentru că se relaţionează foarte profund la adevărul pe care-l preţuim aici la Bethlehem. Iată adevărul: există două cerinţe majore ale lui Dumnezeu de la vieţile oamenilor - 1) ca noi să ne bucurăm de bogăţiile lui Dumnezeu pentru noi (aceasta este recunoştinţă), şi 2) ca noi să reflectăm sau să să arătăm slava Sa. Să nu treceţi cu vederea lucrul acesta. Este chiar aici în versetul 21: "măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit." Înseamnă că Dumnezeu a creat un univers în care noi primim binecuvântările şi El primeşte slava. Iar modul în care Dumnezeu primeşte slava este prin aceea că noi ne bucurăm în El ca şi Dătător atot-suficient al tuturor lucrurilor.

S-ar putea să întrebi: De ce n-a subliniat Pavel aici că falimentul omenirii este falimentul de a-L slăvi pe Dumnezeu şi de a se încrede în El? De ce cade accentul pe recunoştinţă şi nu pe credinţă? Cred că motivul este că încrederea, sau credinţa se referă la modul în care se va relaţiona Dumnezeu la noi în viitor. Dar revelaţia naturală – ceea ce putem învăţa despre Dumnezeu din natură – nu comunică clar promisiunile lui Dumnezeu. Promisiunile lui Dumnezeu vin prin revelaţia specială a Scripturii, de aceea încrederea sau credinţa în promisiunile lui Dumnezeu devin atât de esenţiale în modul cum Îl slăvim pe Dumnezeu în conformitate cu Scripturile (vezi Romani 4:20).

Deci iată adevărul: Dumnezeu există. Dumnezeu este veşnic şi infinit de puternic. Dumnezeu este dătătorul fiecărui dar bun. Şi de aceea motivul pentru care noi existăm – datoria noastră principală, punctul culminant pentru care am fost creaţi, şi porunca scrisă în fiecare inimă – este de a arăta slava acestui Dumnezeu măreţ, zilnic, oră de oră, pe măsură ce trăim bucurându-ne de bogăţiile Sale pentru noi.

Şi acesta este adevărul pe care îl urâm şi îl suprimâm în nelegiuire,

===="... care înăduşă adevărul în nelegiuire"====

De ce facem aceasta? Cheia este dată în cuvintele, „în nelegiuire.” Versetul 18b: "... care înăduşă adevărul în nelegiuire."

De ce nu spune Pavel în versetul 18b, "... care înăduşă adevărul în necinstire"? Pentru că adevărul suprimat este evlavia. Despre aceasta am vorbit: despre evlavie. Slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I lui Dumnezeu – aceasta este evlavia. N-ar însemna prea mult să spunem, "... care înăduşă evlavia în lipsa lor de evlavie (nelegiuire)."

Dar în contextul Scripturii înseamnă foarte mult să se spună, "... care înăduşă adevărul în nelegiuire." Nelegiuirea este orientarea vieţii care merge mână în mână cu necinstirea – cu respingerea adevărului că slava lui Dumnezeu este centrală în viaţa ta. Deci cum se întâmplă aceasta?

Există numeroase locuri unde vedem cum se întâmplă. Haideţi să privim în a doua epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni şi într-un pasaj din învăţăturile lui Isus.

În 2 Tesaloniceni 2, Pavel descrie finalul acestui veac şi marea apostazie şi decepţie care vor veni în lume în zilele acelea. El spune că cel nelegiuit va veni, (versetul 10) "cu toate amăgirile nelegiuirii (adikia, acelaşi termen ca şi în Romani 1:18) pentru cei ce sunt pe calea pierzării." Vă rog să remarcaţi că nelegiuirea amăgeşte; înăduşă adevărul. Pavel continuă şi spune că ei pier "pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi." Cei care sunt amăgiţi în nelegiuire nu primesc dragostea adevărului. Ei suprimă adevărul şi îl evită. Nu-l iubesc. De ce? Continuă în versetele 11-12: "Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci [şi aceasta este esenţialul] au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi."

De ce resping ei adevărul, de ce îl înăduşă şi nu-l iubesc? Pentru că "au găsit plăcere în nelegiuire." Când iubeşti păcatul, nu poţi iubi adevărul. Adevărul este prea ameninţător. Ameninţă să-ţi ia toate plăcerile ilicite. M-aş aventura să spun că de fapt toată falsitatea vine din aceasta: o mai puternică afecţiune pentru plăcerile păcatului. Aceasta este nelegiuirea. A iubi păcatul mai mult decât Îl iubeşti pe Dumnezeu şi decât iubeşti adevărul Său.

Deci vedeţi că problema adevărului este o chestiune a inimii mai înainte de a fi o chestiune a minţii. Când inima este îndrăgostită de mărire de sine, de independenţă şi de plăcerile păcatului, mintea în mod inevitabil va distorsiona adevărul sau îl va înăduşi ca să poată proteja idolii din inimă. Noi nu avem nevoie doar de idei noi sau de mai multe informaţii, ci de o inimă nouă şi de un set nou de pasiuni, dorinţe şi plăceri.

Priviţi aceasta încă o dată în Ioan 3:19-21. Veţi vedea aceeaşi analiză a inimilor noastre păcătoase şi motivul pentru care suprimă ei adevărul lui Dumnezeu. Isus a spus, "Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina [Adevărul!] în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele." Remarcaţi: este o chestiune de dragoste şi ură. Oamenii iubesc întunericul. De ce? Isus a spus că din cauză că faptele lor sunt rele. Adică, din cauză că sunt nelegiuiţi. Lumina şi adevărul vor scoate la iveală aceasta. Întunericul le ascunde. De aceea noi înăduşim adevărul şi astfel protejăm urâţenia dorinţelor noastre cu întunericul.

Isus continuă în versetul 20: "Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se dovedească faptele." Aici este cheia. De ce n-am veni noi la Lumină, la Adevăr? Din cauza nelegiuirii. Noi urâm Lumina. O evităm dacă putem. Şi dacă nu putem, atunci o răstălmăcim, o distorsionăm şi îi dăm o răstălmăcire a îndreptăţirii de sine. Şi în toate acestea suprimăm adevărul.

====Nu o deficienţă mentală, ci una morală====

Deci iată marea lecţie care trebuie învăţată: motivul pentru care mintea evită, distorsionează, manipulează şi suprimă adevărul lui Dumnezeu este nu în primul rând datorită unei deficienţe la nivel mental, ci pentru că suntem deficienţi la nivel moral. Noi înăbuşim Lumina slavei şi puterii lui Dumnezeu pentru că iubim întunericul propriei noastre independenţe. Ne iubim păcatele noastre, auto-determinarea noastră, şi de aceea suprimăm Adevărul că Dumnezeu este Dumnezeu şi că noi ar trebui să depindem de El şi să trăim pentru slava Sa.

Şi acest lucru, spune Pavel în Romani 1:18, este motivul pentru care se descoperă mânia lui Dumnezeu. Această înăbuşire a adevărului slavei, puterii, dumnezeirii şi bunătăţii Sale, din cauza adulterului nostru cu nelegiuirea, Îl face furios pe Dumnezeu. Iar noi ar trebui să tremurăm.

Este vreo nădejde pentru noi? Nădejdea se găseşte în versetele 16-17. "fiindcă ea [Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă." Cu alte cuvinte, din cauză că suntem nelegiuiţi şi în nelegiuirea noastră suprimăm adevărul, singura noastră nădejde este ca neprihănirea pe care o cere Dumnezeu de la noi să ne fie dată fără plată, şi anume, însăşi neprihănirea lui Dumnezeu, pentru ca noi s-o primim prin credinţă. Poţi primi şi tu această neprihănire în această dimineaţă ca urmare a morţii şi învierii lui Isus care a plătit datoria, pentru ca oricine crede în El să fie mântuit.

9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:58:17 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã

#REDIRECTEAZA [[9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã]]

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:58:17 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/Expositional Preaching}}

Locul de început este începutul lui Dumnezeu cu noi—vorbirea Lui cãtre noi. Acesta este
modul prin care a venit sãnãtatea noastrã spiritualã, ºi acesta este modul prin care va veni sãnãtatea
spiritualã a bisericii de asemeni. Foarte important pentru fiecare persoanã implicatã în activitãþi de
conducere în bisericã, ºi în mod special pentru pastorul bisericii, este devotamentul pentru
predicarea expozitivã, una din cele mai vechi metode de predicare. Acesta este modul de predicare
al cãrui scop este sã expunã ceea ce este relatat într-un anumit pasaj din Scripturã, explicându-i cu
atenþie înþelesul acestuia ºi aplicându-l congregaþiei (vezi Neemia 8:8). Sunt, bineînþeles, multe alte
metode de predicare. Predicile tematice, de exemplu, adunã toatã învãþãtura Scripturii cu privire la
un singur subiect, cum ar fi rugãciunea, sau dãrnicia. Predicarea biograficã ia viaþa unui anumit
personaj din Biblie ºi îl descrie ca o expunere a harului lui Dumnezeu ºi ca un exemplu de speranþã
ºi credincioºie. Dar predicarea expozitivã reprezintã altceva—o explicaþie ºi o aplicaþie a unei
anumite pãrþi a Cuvântului lui Dumnezeu.

Predicarea expozitivã presupune o credinþã în autoritatea Scripturii, dar mai este ceva. Un
devotament pentru predicarea expozitivã reprezintã un devotament pentru ascultarea Cuvântului lui
Dumnezeu. Aºa cum profeþilor Vechiului Testament ºi apostolilor Noului Testament nu le-a fost
datã doar o însãrcinare de a merge ºi a vorbi, ci au avut un anume mesaj, astfel predicatorii de astãzi
au autoritatea sã vorbeascã de la Dumnezeu numai atât timp cât ei vorbesc cuvintele Lui. De aceea
autoritatea predicatorului expozitiv începe ºi se terminã cu Scriptura. Uneori oamenii pot încurca
predicarea expozitivã cu stilul unui predicator expozitiv favorit, dar aceasta nu este fundamental o
problemã de stil. Aºa cum alþii au observat, predicarea expozitivã nu reprezintã în final aºa de mult
cum spunem ceea ce spunem, ci cum decidem ce sã spunem. Ea nu este evidenþiatã de un anumit
format, ci de un conþinut biblic.

Cineva ar putea accepta fericit autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu ºi ar putea chiar sã-ºi
declare credinþa în infailibilitatea Bibliei; totuºi dacã acea persoanã în practicã (chiar dacã
intenþionat sau nu) nu predicã expozitiv, niciodatã nu va predica mai mult decât ceea ce ºtie deja.
Un predicator poate lua o parte a Scripturii ºi poate predica congregaþiei o topicã care este
importantã, dar fãrã a predica esenþa acelui pasaj. Când se întâmplã un astfel de lucru, predicatorul
ºi congregaþia doar aud din Scripturã ceea ce ei deja ºtiu.

În contrast, când predicãm dintr-un pasaj din Scripturã în context, expozitiv—fãcând din
esenþa pasajului esenþa mesajului—auzim de la Dumnezeu lucruri pe care nu am intenþionat sã le
auzim când am început. De la chemarea iniþialã la pocãinþã pânã la domeniul din viaþa noastrã cu
privire la care Duhul ne-a mustrat cel mai recent, toatã mântuirea noastrã constã în auzirea lui
Dumnezeu în moduri în care, înainte de a-L auzi, niciodatã nu am fi crezut cã-L putem auzi.
Aceastã, foarte practicã, supunere în faþa Cuvântului lui Dumnezeu trebuie sã fie evidentã în
lucrarea unui predicator. Nu faceþi aici nici o greºealã: în final este responsabilitatea bisericii sã se
asigure cã este aºa. (Mãrturisiþi responsabilitatea pe care Isus o dã congregaþiei în Matei 18, sau
Pavel în II Timotei 4.) O bisericã nu trebuie sã încarce niciodatã o persoanã cu responsabilitatea
supravegherii spirituale a turmei dacã în practicã, acea persoanã, nu aratã un angajament în a asculta
ºi a învãþa pe alþii Cuvântul lui Dumnezeu. O astfel de practicã va împiedica inevitabil creºterea
bisericii, încurajând-o sã creascã doar pânã la nivelul pastorului. Într-un asemenea caz, biserica se
va conforma încet minþii lui, ºi nu lui Dumnezeu.

Oamenii lui Dumnezeu întotdeauna au fost creaþi prin Cuvântul lui Dumnezeu. De la creaþie
în Geneza 1 pânã la chemarea lui Avram în Geneza 12, de la viziunea vãii oaselor uscate în
Ezechiel 37 pânã la venirea Cuvântului viu, Dumnezeu întotdeauna ºi-a creat oamenii prin Cuvântul
Sãu. Aºa cum Pavel scrie în Romani, “credinþa vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui
Hristos” (10:17). Sau, aºa cum Pavel a scris corintenilor, “Cãci întrucât lumea, cu înþelepciunea ei,
n-a cunoscut pe Dumnezeu în înþelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gãsit cu cale sã mântuiascã
pe credincioºi prin nebunia propovãduirii crucii” (I Cor. 1:21).
Predicarea expozitivã sãnãtoasã este de multe ori izvorul creºterii în bisericã. În experienþa
lui Martin Luther, o asemenea atenþie sporitã acordatã Cuvântului lui Dumnezeu a fost începutul
reformei. Noi, de asemeni, trebuie sã fim devotaþi în a fi biserici reformate în concordanþã cu
Cuvântul lui Dumnezeu.

Odatã, când am predat un seminar de o zi despre puritanism la o bisericã din Londra, am
menþionat cã predicile puritane erau câteodatã lungi de douã ore. Atunci, o persoanã a bolborosit
audibil, ºi a întrebat, “Cât timp a lãsat acest lucru închinãrii?” Presupunerea era cã în acest caz
cuvântul lui Dumnezeu predicat nu constituie închinare. Am rãspuns cã mulþi creºtini protestanþi
englezi ar fi considerat auzirea cuvântului lui Dumnezeu pe limba lor ºi rãspunsul în vieþile lor cu
privire la acesta, partea esenþialã a închinãrii lor. Faptul cã au avut timp sã cânte împreunã ar fi fost
o grijã comparativ micã.

Bisericile noastre trebuie sã redobândeascã centralitatea Cuvântului faþã de închinare.
Auzind cuvântul lui Dumnezeu ºi rãspunzându-i poate include laudã ºi mulþumire, mãrturisire ºi
proclamare, ºi fiecare din acestea se pot regãsi în cântare, dar nu este obligatoriu sã fie aºa. O
bisericã bazatã pe muzicã—de orice gen—este o bisericã construitã pe nisip. Predicarea este
componenta fundamentalã a pãstoririi. Rugaþi-vã pentru pastorul vostru, ca sã se dedice riguros
studiului Scripturii, cu atenþie ºi seriozitate, ºi ca Dumnezeu sã-l cãlãuzeascã în înþelegerea
Cuvântului, în aplicarea acestuia în propria-i viaþã ºi în bisericã (vezi Luca 24:27; Fapte 6:4; Efeseni
6:19-20). Dacã eºti pastor roagã-te cu privire la aceste lucruri pentru tine. Roagã-te de asemeni ºi
pentru alþii care predicã ºi învaþã pe alþii Cuvântul lui Dumnezeu. În final, roagã-te ca bisericile
noastre sã aibã devotament în auzirea Cuvântului lui Dumnezeu predicat expozitiv, astfel ordinea de
zi a fiecãrei biserici sã fie într-o continuã, crescândã formare de cãtre ordinea de zi a lui Dumnezeu
în Scripturã. Devotamentul pentru predicarea expozitivã este o caracteristicã a unei biserici
sãnãtoase.

9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Biblical Church Leadership

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:55:33 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Biblical Church Leadership la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Conducerii

#REDIRECTEAZA [[9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Conducerii]]

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:53:39 GMT

JoyaTeemer:

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/A Concern for Promoting Christian Discipleship and Growth}}

O altã caracteristicã distinctivã a unei biserici sãnãtoase o reprezintã grija dispersatã asupra
creºterii bisericii – nu numai cu numere în creºtere, ci cu membri în creºtere. Unii astãzi cred cã
cineva poate fi “bebeluº creºtin” pentru o viaþã întreagã. Creºterea este vãzutã ca o opþiune în plus
în particular pentru ucenicii zeloºi. Insã creºterea este un semn de viaþã. Copacii care cresc sunt
copaci care trãiesc, ºi animalele care cresc sunt animale vii. Creºterea implicã dezvoltare ºi progres.
În multe arii ale experienþei noastre, când ceva nu mai creºte moare.

Pavel a sperat cã cei din Corint vor creºte în credinþã (II Corinteni 10:15). Efesenii, a sperat
el, vor “creºte în toate privinþele, ca sã ajungã ca Cel ce este Capul, Hristos” (Efeseni 4:15; cf.
Coloseni 1:10; II Tesaloniceni 1:3). Petru a îndemnat câþiva dintre primii creºtini, “ca niºte prunci
de curând nãscuþi, sã doriþi laptele duhovnicesc ºi curat, pentru ca prin el sã creºteþi spre mântuire”
(I Petru 2:2). Este tentant pentru pastori sã-ºi reducã bisericile la statistici uºor de mânuit de
prezenþã, botez, dãrnicie ºi membralitate, unde creºterea este tangibilã; oricum, astfel de statistici
sunt departe de adevãrata creºtere pe care Pavel o descrie iar Dumnezeu o doreºte.

În Tratat cu Privire la Afecþiuni Religioase, Jonathan Edwards a sugerat cã adevãrata
creºtere în ucenicia creºtinã nu este în final numai emoþie, folosire din ce în ce mai accentuatã a
unui limbaj religios, sau cunoºtinþã din ce în ce mai accentuatã a Scripturii. Nu este nici mãcar o
creºtere evidentã în bucurie sau în dragoste ori în grijã pentru bisericã. Chiar creºterea zelului ºi a
laudei la adresa lui Dumnezeu ºi încrederea propria-þi credinþã nu sunt dovezi infailibile ale creºterii
adevãrate. Cum aºa? Dupã cele spuse de Edwards, în timp ce toate acestea pot fi dovezi ale creºterii
creºtine adevãrate, singurul semn sigur ºi observabil este o viaþã de o sfinþenie crescândã,
înrãdãcinatã în lepãdare de sine. Biserica ar trebui sã fie caracterizatã de o grijã vitalã pentru acest
fel de dumnezeire în vieþile membrilor ei.

Aºa cum am vãzut în cea de-a ºaptea caracteristicã, una din consecinþele involuntare ale unei
biserici neglijente cu disciplina corespunzãtoare reprezintã o dificultate sporitã în creºterea
ucenicilor. Într-o bisericã indisciplinatã, exemplele sunt neclare iar modelele sunt confuze. Nici un
grãdinar nu are de gând sã planteze buruieni. Buruienile sunt, prin ele însele nedorite, ºi pot avea
efecte negative asupra plantelor din jurul lor. Planul lui Dumnezeu pentru biserica localã nu ne
permite sã lãsãm buruienile nestãvilite.

Influenþele bune într-o comunitate de credincioºi ce a fãcut un legãmânt pot fi unelte în
mâna lui Dumnezeu pentru a-ªi creºte oamenii. Cum oamenii lui Dumnezeu sunt clãdiþi ºi cresc
împreunã în sfinþenie ºi în dragoste care se dãruieºte pe sine, ei ar trebui sã-ºi îmbunãtãþeascã
abilitatea de a administra disciplina ºi de a încuraja ucenicia. Biserica are obligaþia de a fi un mijloc
care sã-i creascã pe oameni în har. Dacã în loc de acest lucru ea este locul unde numai gândurile
pastorului sunt predate, unde Dumnezeu este mai mult pus la îndoialã decât Îi este adusã închinare,
unde evanghelia este diluatã ºi evanghelizarea pervertitã, unde membralitatea este fãcutã fãrã
însemnãtate, ºi unui cult lumesc al personalitãþii îi este permis sã se dezvolte în jurul pãstorului,
atunci cineva cu greu poate aºtepta sã gãseascã o comunitate care este fie coezivã, fie edificatoare.
O astfel de bisericã cu siguranþã nu-L va glorifica pe Dumnezeu.

Dumnezeu este glorificat prin biserici care cresc. Aceastã creºtere poate apãrea pe multe cãi
diferite: prin numãr în creºtere de membri, fiind chematã la misiune; prin membri mai vechi care
încep sã aibã un sens proaspãt al responsabilitãþii lor în evanghelizare; prin servicii de
înmormântare mulþi dintre membri mai tineri ai congregaþiei participã doar din dragoste pentru
membrii mai în vârstã; prin amplificarea timpului afectat rugãciunii, ºi dorinþã acutã pentru
predicare; prin întâlniri ale bisericii caracterizate de conversaþii cu adevãrat spirituale; prin dãrnicie
sporitã ºi prin oameni care dãruiesc sacrificându-se; prin mai mulþi membri care împãrtãºesc
evanghelia cu alþii; prin pãrinþi ce redescoperã responsabilitatea lor de a-ºi educa copiii în credinþã.
Acestea sunt doar câteva exemple de creºtere a bisericilor, pentru care creºtinii se roagã ºi muncesc.
Când vedem o bisericã compusã din membri care cresc în asemãnare cu Hristos, cine
primeºte creditul sau gloria? “Dumnezeu a fãcut sã creascã: aºa cã nici cel ce sãdeºte, nici cel ce
udã nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sã creascã” (I Corinteni 3:6b-7; cf. Coloseni 2:19).

Astfel binecuvântarea finalã a lui Petru pentru acei primi creºtini cãrora le-a scris, a fost o rugãciune
exprimatã imperativ: “Creºteþi în harul ºi cunoºtinþa Domnului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
A Lui sã fie slava, acum ºi în ziua veºniciei! Amin.” Noi am putea crede cã aceastã creºtere ne-ar
aduce nouã slavã. Dar Petru ºtia mai bine: “Sã aveþi o purtare bunã în mijlocul Neamurilor, pentru
ca în ceea ce vã vorbesc de rãu ca pe niºte fãcãtori de rele, prin faptele voastre bune, pe care le vãd,
sã slãveascã pe Dumnezeu în ziua cercetãrii” (I Petru 2:12). El cu siguranþã ºi-a adus aminte de
cuvintele lui Isus, “Tot aºa sã lumineze ºi lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadã faptele
voastre bune”—ºi cu siguranþã aici am crede cã este normal sã cazi în capcana admirãrii de sine, dar
Isus a continuat—“ºi sã-L slãveascã pe Tatãl vostru care este în ceruri” (Matei 5:16). Lucrând
pentru a promova ucenicia creºtinã ºi creºterea spiritualã reprezintã o altã caracteristicã a unei
biserici sãnãtoase.

9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:52:53 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

#REDIRECTEAZA [[9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere]]

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:52:53 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/A Concern for Promoting Christian Discipleship and Growth}}

9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/A Concern for Promoting Christian Discipleship and Growth

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:52:37 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/A Concern for Promoting Christian Discipleship and Growth la 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

#REDIRECTEAZA [[9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere]]

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:52:37 GMT

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/A Concern for Promoting Christian Discipleship and Growth}}

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/AGrija Pentru Ucenicizare ºi Creºtere

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:51:51 GMT

JoyaTeemer: Pagină nouă: {{info|Nine Marks of a Healthy Church/A Concern for Promoting Christian Discipleship and Growth}}

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/A Concern for Promoting Christian Discipleship and Growth}}

9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Veºtii Bune

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:50:59 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Veºtii Bune la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Veºtii Bune

#REDIRECTEAZA [[9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Veºtii Bune]]

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Veºtii Bune

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:50:59 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Veºtii Bune la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Înþelegerea Biblicã a Veºtii Bune

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/A Biblical Understanding of the Good News}}

Este deosebit de important sã avem o teologie biblicã într-o zonã specificã a vieþii
bisericii—înþelegerea noastrã pentru Vestea Bunã a lui Isus Hristos—Evanghelia. Evanghelia este
inima creºtinãtãþii, ºi astfel ar trebui sã fie ºi inima credinþei noastre. Noi toþi ca ºi creºtini ar trebui
sã ne rugãm pentru a ne pãsa mai mult de minunata Veste Bunã a mântuirii prin Isus Hristos decât
de orice altceva din viaþa bisericii. O bisericã sãnãtoasã este plinã de oameni care au inimã pentru
evanghelie, ºi a avea inimã pentru evanghelie înseamnã a avea o inimã pentru adevãr—pentru
prezentarea fãcutã de Dumnezeu Lui însuºi, nevoilor noastre, asigurãrii lui Hristos în ceea ce
priveºte mântuirea noastrã ºi a responsabilitãþilor noastre.

Când eu prezint cuiva evanghelia, încerc sã amintesc patru puncte—Dumnezeu, omul,
Hristos ºi rãspunsul. Am împãrtãºit eu cu aceastã persoanã adevãrul despre Dumnezeul nostru Sfânt
ºi Creator Suveran? Am explicat eu clar cã noi ca fiinþe umane suntem o mixturã stranie, creaturi
fãcute dupã imaginea lui Dumnezeu ºi totuºi cãzute, pãcãtoase ºi separate de El? Înþelege persoana
cu care vorbesc cine este Hristos—Dumnezeul om, singurul mediator între Dumnezeu ºi om,
substitutul nostru ºi Domn înviat? ªi în final, chiar dacã am împãrtãºit cu el toate acestea, înþelege
el cã trebuie sã rãspundã evangheliei, cã trebuie sã creadã acest mesaj ºi sã se întoarcã de la viaþa sa
de egocentrism ºi pãcat?

A prezenta evanghelia ca ºi un aditiv care sã dea necreºtinilor ceea ce ei vor în mod normal
(bucurie, pace, fericire, împlinire, respect de sine, dragoste) este parþial adevãrat, dar numai parþial
adevãrat. Aºa cum J. I. Packer spune, “o jumãtate de adevãr ce mascheazã un adevãr întreg devine
un neadevãr total”. Fundamental, fiecare are nevoie de iertare. Avem nevoie de viaþã spiritualã. A
prezenta evanghelia mai puþin radicalã decât atât poate duce la false convertiri ºi o membralitate
lipsitã de sens din ce în ce mai mult, ambele fãcând evanghelizarea oamenilor din jurul nostru mult
mai dificilã.

Membri bisericii noastre împrãºtiaþi în case, în birouri ºi vecinãtãþi vor vedea mai mulþi
necreºtini, chiar în aceastã zi, pentru mult mai mult timp, decât vor petrece vreodatã cu creºtini
duminica. Fiecare din noi are o formidabilã veste a salvãrii în Hristos. Haideþi sã nu o schimbãm cu
altceva. ªi haideþi sã o împãrtãºim astãzi! George W. Truett, marele lider creºtin al generaþiei
trecute ºi pastor al First Baptist Church, Dallas, Texas a spus:

“Vina supremã pe care o putem aduce unei biserici…este aceea cã o bisericã este
lipsitã de pasiune ºi compasiune pentru sufletele umane. O bisericã este nimic mai mult
decât un club etic dacã compasiunea ei pentru sufletele pierdute nu dã pe deasupra ºi dacã
nu cautã sã îndrepte sufletele pierdute spre înþelegerea lui Isus Hristos.”
O bisericã sãnãtoasã cunoaºte evanghelia, ºi o împãrtãºeºte.

9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Teologia Biblicã

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:50:39 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Teologia Biblicã la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Teologia Biblicã

#REDIRECTEAZA [[9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Teologia Biblicã]]

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Teologia Biblicã

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:50:39 GMT

JoyaTeemer: a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Teologia Biblicã la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Teologia Biblicã

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/Biblical Theology}}

Predicarea expozitivã este importantã pentru sãnãtatea unei biserici. Dar fiecare metodã,
oricât de bunã, este deschisã abuzului, ºi de aceea trebuie sã fie deschisã testãrii. În bisericile
noastre, grija noastrã ar trebui sã nu fie numai de cum suntem învãþaþi, dar ºi de ceea ce suntem
învãþaþi. Ar trebui sã apreciem sãnãtatea, în special în înþelegerea noastrã pentru Dumnezeul Bibliei
ºi a cãilor lui pentru noi.

În epistolele lui Pavel cãtre Timotei ºi Tit, "sãnãtos" înseamnã demn de încredere, corect sau
credincios. La origine, este o imagine din lumea medicalã însemnând în totalitate sau sãnãtos. Citim
în I Timotei 1 cã învãþãtura sãnãtoasã este datã de evanghelie ºi este contrariul nelegiuirii ºi a
pãcatului. Chiar mai clar, în I Timotei 6:3, Pavel descrie contrastul dintre "falsele doctrine" ºi
"cuvintele sãnãtoase ale Domnului nostru Isus Hristos ºi … învãþãtura dumnezeiascã". Aºa cã în a
II-a scrisoare cãtre Timotei, Pavel îl îndeamnã pe Timotei "Dreptarul învãþãturilor sãnãtoase, pe
care le-ai auzit de la mine, þine-l cu credinþa ºi dragostea care este în Hristos Isus" (II Timotei 1:13).
Pavel îl avertizeazã pe Timotei "Cãci va veni vremea când oamenii nu vor putea sã sufere învãþãtura
sãnãtoasã; ci îi vor gâdila urechile sã audã lucruri plãcute, ºi îºi vor da învãþãtori dupã poftele lor"
(II Timotei 4:3).

Când Pavel a scris unui alt tânãr pastor, Tit, a avut temeri similare. Pe oricine va numi Tit ca
prezbiter, spune Pavel, trebuie "sã se þinã de Cuvântul adevãrat, care este potrivit cu învãþãtura,
pentru ca sã fie în stare sã sfãtuiascã în învãþãtura sãnãtoasã, ºi sã înfrunte pe potrivnici" (Tit 1:9).
Pavel îl impulsioneazã pe Tit sã mustre falºii învãþãtori "ca sã fie sãnãtoºi în credinþã" (Tit 1:13).
Pavel îl însãrcineazã pe Tit spunându-i, "tu însã, vorbeºte lucruri care se potrivesc cu învãþãtura
sãnãtoasã" (Tit 2:1).

Dacã ar fi expunem tot ceea ce constituie învãþãturã sãnãtoasã, ar fi nevoie sã reproducem
toatã Biblia. Dar în practicã, fiecare bisericã decide problemele în care: este nevoie sã fie înþelegere
completã, poate fi neînþelegere limitatã, sau poate fi libertate completã.

În biserica în care slujesc în Washington, D.C., noi cerem oricãrei persoane ce se vrea a fi un
membru sã creadã în mântuire numai prin lucrarea lui Isus Hristos. De asemeni mãrturisim aceleaºi
(sau foarte asemãnãtoare) înþelegeri ale botezului credincioºilor ºi a politicii bisericii. Uniformitatea
între aceste ultime douã aspecte nu este esenþialã pentru mântuire, însã concordanþa cu ele este de
ajutor practic ºi sãnãtos pentru viaþa bisericii.

Putem admite unele neconcordanþe asupra problemelor care nu par necesare atât pentru
mântuire cât ºi pentru viaþa practicã a bisericii. Astfel, de exemplu, chiar dacã toþi suntem de acord
cã Hristos va reveni, nu suntem surprinºi de faptul cã existã neconcordanþe cu privire la vremea
când El se va întoarce. Noi putem sã ne bucurãm de toatã libertatea în probleme care nu sunt
importante ori clare, cum ar fi corectitudinea rezistenþei armate, sau adevãratul autor al epistolei
cãtre Evrei.

În toate acestea, principiul ar trebui sã fie clar: cu cât ne apropiem mai mult de centrul
credinþei noastre, cu atât mai mult aºteptãm sã vedem unitatea noastrã exprimatã într-o înþelegere
împãrtãºitã a credinþei. Biserica primarã a luat-o astfel: în lucrurile necesare unitate, în cele
nenecesare diversitate, în toate lucrurile caritate.

Învãþãtura sãnãtoasã include un angajament clar pentru doctrinele adesea neglijate, dar clar
biblice. Dacã trebuie sã învãþãm învãþãtura sãnãtoasã a Bibliei, trebuie sã gãsim o cale sã acceptãm
chiar ºi doctrinele ce ar putea fi greu de acceptat, sau chiar potenþial divizive, dar acestea sunt
fundamentale lucrãrii lui Dumnezeu în jurul nostru. De exemplu, doctrina biblicã a alegerii este
adesea evitatã din cauzã cã este prea complexã, sau prea confuzã. Cu toate cã, este de necontestat
faptul cã aceastã doctrinã este biblicã, ºi cã este importantã. Atât timp cât aceasta poate avea
implicaþii pe care nu le înþelegem în totalitate, nu este o problemã mãruntã faptul cã salvarea noastrã
vine în cele din urmã de la Dumnezeu decât de la noi. Alte întrebãri importante ale cãror rãspunsuri
biblice au fost neglijate:

*Oamenii sunt la origine buni sau rãi? Au ei nevoie doar de încurajare ºi respect de sine, sau
au nevoie de iertare ºi viaþã nouã?
*Ce a fãcut Isus Hristos prin moartea Sa pe cruce? A fãcut El posibilã o opþiune, sau a fost
înlocuitorul nostru?
*Ce se întâmplã când cineva devine creºtin?
*Dacã suntem creºtini, putem noi sã fim siguri cã lui Dumnezeu va continua sã îi pese de noi?

Dacã este aºa, este grija Lui permanentã bazatã pe credincioºia noastrã, sau a Lui?

Toate aceste întrebãri nu sunt doar problemele teologilor dedicaþi sau a tinerilor studenþi de
seminar. Ele sunt importante pentru fiecare creºtin. Aceia dintre noi care suntem pastori ºtim cât de
diferit am pãstori pe oameni dacã rãspunsurile noastre la oricare din aceste întrebãri s-ar schimba.
Credincioºia pentru Scripturã cere sã vorbim despre aceste idei, cu claritate si autoritate.

Înþelegerea noastrã despre ceea ce ne învaþã Biblia despre Dumnezeu este crucialã. Dumnezeul biblic este Creator ºi Domn; ºi cu toate acestea suveranitatea Sa este negatã, chiar ºi în
bisericã. Pentru creºtinii doar cu numele, sã se împotriveascã ideii de suveranitate a lui Dumnezeu
în creaþie ºi mântuire, este o joacã cu un pãgânism pios. Mulþi creºtini vor avea întrebãri sincere
despre suveranitatea lui Dumnezeu, dar o susþinutã, tenace negare a suveranitãþii lui Dumnezeu ar
trebui sã ne îngrijoreze. Sã botezi o asemenea persoanã este ca ºi cum ai boteza o inimã care este
într-un fel necredincioasã. Sã admiþi o astfel de persoanã în frãþietate ar fi sã o tratezi ca ºi când ea
crede în Dumnezeu, când de fapt ea nu crede.

Pe cât de periculoasã este aceastã împotrivire în orice creºtin, cu atât mai periculoasã este în
liderul congregaþiei. Sã numeºti ca lider o persoanã care pune la îndoialã suveranitatea lui
Dumnezeu ori care înþelege greºit învãþãtura biblicã în aceste probleme este ca ºi când dãm exemplu
o persoanã care nu vrea deloc sã se încreadã în Dumnezeu. O astfel de numire poate obstrucþiona
creºterea spiritualã a bisericii.

De prea multe ori astãzi cultura noastrã ne încurajeazã sã transformãm evanghelizarea în
publicitate ºi explicã lucrarea Duhului în termeni de marketing. Dumnezeu însuºi este de multe ori
remodelat dupã imaginea omului. În astfel de timpuri, o bisericã sãnãtoasã trebuie sã aibã special
grijã sã se roage pentru lideri care au o pricepere biblicã ºi experimentatã a suveranitãþii lui
Dumnezeu ºi devotament pentru învãþãtura sãnãtoasã, în toatã gloria ei biblicã. O bisericã sãnãtoasã
este caracterizatã de o predicare expozitivã ºi de o teologie biblicã.

9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Disciplina Biblicã a Bisericii

JoyaTeemer — Thu, 08 Oct 2009 20:50:22 GMT

JoyaTeemer:

{{info|Nine Marks of a Healthy Church/Biblical Church Discipline}}

A ºaptea caracteristicã a unei biserici sãnãtoase este o practicã curentã a disciplinei în
bisericã. O practicã biblicã a disciplinei în bisericã dã sens faptului de a fi membru al bisericii. Deºi
a fost practicatã de biserici în mod curent încã din vremea lui Hristos, acum s-a depãrtat de la starea
normalã a bisericii evanghelice în decursul ultimelor generaþii.

Noi oamenii am fost originar creaþi pentru a purta chipul lui Dumnezeu, pentru a fi o
mãrturie a caracterului lui Dumnezeu manifestat cãtre creaþia Lui (Geneza 1:27). Deci nu este nici o
surprizã faptul cã de-a lungul Vechiului Testament, aºa cum Dumnezeu a creat un popor pentru El,
l-a instruit în sfinþenie, pentru ca astfel caracterul lor sã se apropie de al Sãu (Levitic 19:2, Proverbe
24:1,25). Aceasta a fost baza pentru corectarea ºi chiar pentru excluderea unora din comunitate în
Vechiul Testament (ca în Numeri 15:30-31), ºi de asemeni este baza pentru formarea bisericii Noi
Testamentare (vezi II Corinteni 6:14-7:1; 13:2; I Timotei 6:3-5; II Timotei 3:1-5).

Totuºi aceastã idee pare foarte negativistã oamenilor de azi. Pânã la urmã, nu a interzis
Domnul Isus judecata în Matei 7:1? Cu siguranþã Isus a interzis judecata într-un anumit sens în
Matei 7:1; dar în aceeaºi evanghelie, Isus deasemeni ne cheamã foarte clar la a-i mustra pe cei ce
pãcãtuiesc, chiar pânã la a-i mustra public (Matei 15:15-17; comparaþi cu Luca 17:3). Deci, orice ar
fi vrut sã spunã Isus prin judecare în Matei 7:1, cu siguranþã nu a vrut sã excludã toate înþelesurile
cuvântului “judecatã”.

Dumnezeu însuºi este un judecãtor. El a fost un judecãtor în Grãdina Edenului ºi noi
rãmânem sub judecata Lui atât timp cât rãmânem în pãcatele noastre. În Vechiul Testament,
Dumnezeu a judecat ºi naþiuni ºi indivizi, iar în Noul Testament noi creºtinii suntem atenþionaþi cã
faptele noastre vor fi judecate (vezi 1 Corinteni 3). În dragoste Dumnezeu Îºi disciplineazã copiii, ºi
în mânie El va condamna ceea ce nu este dumnezeiesc (vezi Evrei 12). Bineînþeles, în ultima zi,
Dumnezeu se va revela pe Sine ca Judecãtor (vezi Apocalipsa 20). În toate aceste judecãþi,
Dumnezeu nu greºeºte niciodatã, El este întotdeauna drept (vezi Iosua 7; Matei 23; Luca 2; Fapte 5;
Romani 9).

Este o surprizã pentru mulþi astãzi sã înveþe cã Dumnezeu pretinde ºi altora sã judece de
asemeni. Statului i-a fost datã responsabilitatea de a judeca (vezi Romani 13). Ni se spune sã ne
judecãm pe noi înºine (vezi 1 Corinteni 11:28; Evrei 4; 2 Petru 1:5). De asemeni ni se spune sã ne
judecãm unii pe alþii în bisericã (totuºi nu în modalitatea finalã prin care judecã Dumnezeu).
Cuvintele Domnului Isus în Matei 18, ale lui Pavel în 1 Corinteni 5-6, ºi multe alte pasaje aratã
desluºit cã biserica trebuie sã exercite judecata în interiorul ei ºi cã aceastã judecatã este pentru
rãscumpãrare, nu cu scopuri rãzbunãtoare (Romani 12:19). În cazul curvarului din Corint, ºi a
învãþãtorilor mincinoºi din Efes, Pavel spune cã aceºtia ar trebui excluºi din bisericã ºi daþi pe mâna
lui Satan, ca sã poatã învãþa mai bine ºi astfel sufletele lor sã fie mântuite (vezi 1 Corinteni 5; 1
Timotei 1).

Nu este surprinzãtor faptul cã ar trebui sã fim instruiþi sã judecãm. Pânã la urmã, dacã noi nu
putem spune cum un creºtin nu trãieºte, cum putem spune cum el ori ea trãieºte? Una din grijile
mele referitoare la multe programe de disciplinare ale multor biserici este cã lor le place sã toarne
apã în gãleþi sparte—toatã atenþia este datã apei ce este turnatã, ºi nu se gândesc deloc la modul în
care aceasta este primitã sau pãstratã.

Un autor care scrie despre creºterea bisericilor ºi-a adunat recent sfaturile pentru a ajuta o
bisericã sã creascã: “Deschideþi uºa din faþã ºi închideþi uºa din spate.” Prin aceasta, el vrea sã
spunã cã ar trebui sã lucrãm pentru a face o bisericã mai accesibilã oamenilor ºi sã ne facem mai
bine treaba dupã ce o persoanã a venit deja la bisericã. Ambele scopuri sunt bune. Totuºi, cei mai
mulþi dintre pastorii de azi deja aspirã la a avea biserici cu astfel de uºi principale deschise ºi uºi din
spate închise. De fapt, încercarea noastrã de a urma un model biblic ar trebui sã ne conducã la
urmãtoarea strategie: “Închideþi uºa din faþã ºi deschideþi uºa din spate.” Cu alte cuvinte, pe de-o
parte, faceþi mai dificilã aderarea iar pe de altã parte înlesniþi excluderea. Astfel de acþiuni vor ajuta
biserica sã redobândeascã fermecãtoarea distincþie faþã de lume pe care Dumnezeu a intenþionat ca
ea sã o aibã.

Disciplina ar trebui mai întâi reflectatã în modul prin care noi ca ºi biserici acceptãm noi
membri. Cerem noi ca acei viitori membri sã fie cunoscuþi ca persoane ce-ºi trãiesc viaþa onorându-
L pe Hristos? Înþelegem noi seriozitatea angajamentului pe care li-l facem ºi pe care ei ni-l fac?
Dacã suntem mai atenþi atunci când recunoaºtem ºi primim noi membri, vom avea mai puþine ocazii
sã practicãm disciplina corectivã mai târziu în bisericã.

Cu siguranþã, orice fel de disciplinare în bisericã poate fi aplicatã eronat. În Noul Testament,
suntem învãþaþi sã nu-i judecãm pe alþii pentru motive pe care noi li le imputãm (vezi Matei 7:1),
sau sã ne judecãm unii pe alþii pentru motive ce nu sunt esenþiale (Romani 14-15). Aceastã idee este
plinã de probleme în aplicarea pastoralã, dar trebuie sã ne amintim cã viaþa creºtinã în totalitate este
dificilã, ºi deschisã abuzului. Dificultãþile noastre nu ar trebui folosite ca o scuzã pentru a lãsa ceva
nepracticat. Fiecare bisericã localã are responsabilitatea de a judeca viaþa ºi învãþãtura liderilor ei, ºi
chiar a membrilor ei, mai ales cã fiecare dintre ei ar putea compromite mãrturia bisericii pentru
evanghelie (vezi Fapte 17; I Corinteni 5; I Timotei 3 ; Iacov 3:1; II Petru 3; II Ioan).

Disciplina biblicã a bisericii este o simplã ascultare de Dumnezeu ºi o simplã mãrturisire cã
avem nevoie de ajutor. Iatã 5 motive pozitive pentru o astfel de disciplinã corectivã a bisericii.
Scopul ei este pozitiv (1) pentru cel disciplinat (2) pentru alþi creºtini care vãd pericolul pãcatului,
(3) pentru sãnãtatea unei biserici ca întreg ºi (4) pentru mãrturia colectivã a bisericii. Dar mai mult
decât toate, (5) sfinþenia noastrã trebuie sã reflecte sfinþenia lui Dumnezeu. Ar trebui sã însemne
ceva faptul cã eºti membrul unei biserici, nu de dragul mândriei noastre, ci de dragul Numelui lui
Dumnezeu. Disciplina unei biserici biblice reprezintã o altã caracteristicã a unei biserici sãnãtoase.