Binecuvântă, suflete, pe Domnul

De la Gospel Translations Romanian

Psalmii, gândind şi simţind cu Dumnezeu, Partea a 4-a

Psalmul 103:

Un psalm al lui David.

Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul. Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. El Şi-a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale, copiilor lui Israel. Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.El nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână. Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte. Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească. Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot. Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui,care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui,care faceţi voia Lui! Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântă, suflete, pe Domnul!

Acesta este partea a 4-a dintr-o serie de şase despre Psalmi intitulată “Gândind şi simţind cu Dumnezeu”. Este o serie secvenţială. Primul mesaj despre Psalmul 1 ne oferă o imagine de ansamblu: Psalmii sunt cuvântul lui Dumnezeu şi ei sunt poezii, așadar noi ar trebui să ne scufundăm în psalmi, astfel încăt ei să devină instrucţia şi cântecul nostru. Ei ar trebui să ne modeleze gândirea şi simţirea– în toate privinţele.

Al doilea mesaj din Psalmul 42 este scris în scopul de a ne ajuta să înfruntăm mâhnirea. „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”(Psalmul 42:5)

Al treilea mesaj din Psalmul 51 este scris în scopul de a ne ajuta să înfruntăm căinţa şi mâhnirea după ce am păcătuit. „Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.” (Psalm 51:8)

De Ziua Tatălui

Mesajul de astăzi din Psalmul 103 este scris în scopul de a ne ajuta să înţelegem bunătatea Domnului şi recunoştinţa ce i-o purtăm. Astăzi sărbătorim Ziua Tatălui în America şi în aproximativ alte cincizeci de ţări din lume. De aceea doresc să dedic acest mesaj în special taţilor și voi începe cu versul 13:” Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.”

La ce se referă Dumnezeu când ne indică paternitatea pozitivă

Când acest vers ne spune:” Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.”, nu înseamnă că Domnul învaţă cum să fie Dumnezeu privind taţii umani. Nu înseamnă că Dumnezeu nu prea ştie exact dacă ar trebui să fie milos, hotărându-se să se poarte astfel după ce observă cum taţii umani buni sunt plini de compătimire.

Nu, ceea ce vrea să spună el în versul: „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El”, este următoarul lucru: Când vedem un tată bun, vedem o imagine a lui Dumnezeu. Sau, altfel exprimat, Dumnezeu a creat paternitatea umană ca un portret al său. Dumnezeu a avut un Fiu înainte de a-l crea pe Adam. El a fost Dumnezeu Tatăl înainte de a fi Dumnezeu Creatorul. El a ştiut ce doreşte să portretizeze înainte de a crea portretul.

Arătându-le copiilor noştri cum este Dumnezeu

Aceasta înseamnă că în această Zi a Tatălui, implicaţia clară pentru noi, taţii este creația noastră pentru a reflecta paternitatea lui Dumnezeu – în mod special (dar nu numai) faţă de copiii noştrii. Iar aceasta implică faptul că noi învăţăm astăzi să fim taţi privind cu atenţie cum Dumnezeu se ocupă de copii săi. Şi mai implică faptul că, în ziua de astăzi, copii învaţă într-o mare măsură cum este de fapt paternitatea lui Dumnezeu urmărindu-ne pe noi cu atenţie.

Taţi precum ţărâna

Aşadar lanţul influenţelor se mişcă de la Dumnezeu ca şi Tatăl infinit de perfect al copiilor săi imperfecţi, cel ce ne arată cum este paternitatea, pentru ca noi să putem arăta copiilor noştri şi celorlalţi - cum este paternitatea lui Dumnezeu. Aceasta, fraţilor, este chemarea noastră. Când David spune: „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El”, sensul dat de el este: Dumnezeu a creat paternitatea după imaginea Lui, şi paternitatea pozitivă ne îndreaptă atenţia asupra Domnului.

Când David spune în versul 14 că taţii (şi noi ceilalţi) sunt precum ţărâna („ [Dumnezeu] ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână”), aceasta îl determină să reflecteze asupra micimii vieţii umane şi asupra vieţii lui Dumnezeu, eternă, fără început şi fără sfârşit; şi cum aceasta se raportează la copii noştrii.

Să citim versurile 15-18:

15.Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

16. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.

17. Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El,

18. şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.

Aşadar taţii trebuie să-şi dea seama că n-o să fie mereu prin preajmă. Şi nici copii lor nu vor fi mereu prin preajmă.Versul 17 se referă la „copiii copiilor lor”. Iar un tată ar trebui să şi pună următoarea întrebare: Cum pot beneficia copii mei de dragostea lui Dumnezeu? Cum pot deveni ei beneficiarii neprihănirii lui Dumnezeu mai degrabă decât să fie condamnaţi de ea?

Versurile 17-18 ne dau trei răspunsuri la această întrebare. Ascultă cu atenţie, le citesc încă o dată: „Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.” Dragostea statornică a Domnului şi neprihănirea Domnului vor urmări copii tăi din generaţie în generaţie dacă se vor întâmpla trei lucruri:1.) dacă se vor teme de El (v. 17); 2.) dacă îi păzesc legământul (v.18) şi 3.) dacă împlinesc poruncile Lui (v.18).

Păzind legământul lui Dumnezeu în zilele noastre

Să ne concentrăm câteva minute pe a doua condiţie necesară:„îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei ce păzesc legământul Lui”. Ce înseamnă în zilele noastre să păzim legământul lui Dumnezeu? S-au schimbat lucrurile de la venirea Mesiei. La Cina cea de Taină, Isus a luat paharul reprezentând propriul lui sânge şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi” (Luca 22:20).

El se referă aici la noul legământ dintre Dumnezeu şi poporul lui. Acesta este la fel de obligatoriu ca şi cel vechi. Ceea ce noul legământ oferă din partea lui Dumnezeu este sângele lui Hristos pentru a ne acoperi păcatele şi puterea Duhului pentru a ne face capabili să umblăm în noutatea vieţii. Ceea ce noul legământ ne cere este unirea noastră cu Hristos prin naşterea din nou şi primirea lui Hristos ca Salvatorul şi Comoara vieţii noastre. În acest fel sângele lui Hristos şi neprihănirea sunt importante pentru noi.

Aşadar când versurile 17 şi 18 spun că dragostea Domnului şi neprihănirea Domnului ne binecuvântează copii dacă ei ţin legământul lui Dumnezeu, aceasta implică pentru zilele noastre faptul că fii şi fiicele noastre trebuiesc încurajați să-l primească pe Hristos ca nepreţuitul Salvator şi Domn al vieţii lor. Celelalte două condiţii pe care David le aminteşte sunt teama de Domnul (v.17) şi împlinirea poruncilor lui (v.18).

Teama de Domnul

Versul 17: “Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El”. Eu cred că a te teme de Domnul înseamnă că Dumnezeu este atât de puternic şi de sfânt şi de cutremurător faţă de noi, încât nici nu ne încumetăm să fugim de el, ci am vrea doar să ne aruncăm în braţele lui, pentru tot ceea ce el a promis că este pentru noi. Aşadar nu este nici o diferenţă între a ne teme de Domnul şi a veni la Mesia, Isus. Aceasta este calea pe care venim.Venim cu închinare.Venim cu smerenie.Venim fără prezumţia că Dumnezeu ne datorează ceva.Venim tremurând –așa cum am văzut data trecută, venim zdrobiţi şi sfărâmaţi.

Credinţa adevărată în Salvator

Și a treia condiţie pe care David o aminteşte pentru copii noştrii, pentru ca ca ei să trăiască neprihănirea Domnului ca salvatoare, şi nu condamnatorie, o găsim în versul 18: „îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească“.Ceea ce înseamnă că această credință în salvator trebuie să fie autentică. Încrederea autentică în Hristos, supunerea autentică față de legile lui, venerarea autentică a valorii lui ne schimbă viața.

Astfel condiția supunerii din versul 18 este pur și simplu condiția ca teama noastră de Dumnezeu și încrederea noastră în Hristos să fie autentică, efectivă și roditoare. Este Hristos, sângele și neprihănirea lui, ceea ce ne iartă și ne ia vina. Dar ascultarea noastră, neprihănirea noastră, așa imperfecte cum sunt, arată că Dumnezeu ne-a salvat și credința noastră este reală. Suntem realmente paznicii legământului. Ne ținem strâns de substitutul nostru adorat, Isus Hristos.

Așadar taților, știm că suntem țărână. Suntem ca iarba. Înflorim ca floarea de pe câmp. Vântul trece peste ea și nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte (v.15-16). După noi vin copii noștrii și copii copiilor noștrii. Întrebarea este: Le va fi teamă de Domnul, vor păzi legământul lui, vor îndeplini legile lui? Dacă răspunsul este afirmativ, dragostea statornică a lui Dumnezeu și neprihănirea lui Dumnezeu îi va binecuvânta veșnic.

Cum ne conducem copii binecuvântându-l pe Domnul

Care este atunci acel lucru pe care psalmul îl accentuează mai mult decât orice altceva, ce trebuie să facem noi, tații pentru a ne conduce copiii în această condiție de binecuvântare? Ce ar trebui să facem noi toți? Aceast lucru este valabil pentru toată lumea. Dar odată ce tații sunt menționați în psalm și odată ce astăzi este Ziua Taților, îi voi întreba pe ei. Care este acel lucru primordial pe care acest psalm ne cere să facem pentru copii noștrii? Pentru soțiile noastre? Pentru bisericile noastre? Pentru orașul nostru? Pentru propriile noastre suflete?

Răspunsul este: Binecuvântează-l pe Domnul.

Psalmul începe și se termină cum psamistul predică propriului suflet să îl bincecuvânteze pe Domnul- și predică îngerilor și oștirilor și lucrările mâinilor lui Dumnezeu. Psalmul se centrează primordial pe binecuvântarea Domnului.

Versurile 1-2:“ Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” Apoi începe să-și înșire beneficiile. Apoi la sfârșit, versurile 20-22, „Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui,care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui,care faceţi voia Lui! Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântă, suflete, pe Domnul!“

Lăudându-l pe Domnul

Ce înseamnă să-l binecuvântezi pe Domnul? Înseamnă să vorbești de bine despre mărirea și bunătatea lui. Binecuvântarea este aproape sinonimă cu lauda. Psalmul 34:1 le îmbină astfel: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Observați aici cuvântul gură.“Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea”. Binecuvântând pe Domnul înseamnă vorbind sau cântând despre bunătatea și mărirea Domnului.

David, spunând în primul și ultimul vers al acestui psalm:“Binecuvântă, suflete, pe Domnul!“, spune de fapt că vorbirea despre bunătatea și mărirea Domnului trebuie să vină din suflet. Binecuvântând pe Dumnezeu cu gura fără suflet ar fi ipocrizie. Isus a spus,” Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8). David cunoaște acest pericol, și își predică lui însuși ca să nu i se întâmple astfel.

Vino, suflete, uită-te la mărirea și bunătatea lui Dumnezeu.Unește-te cu gura mea, și să binecuvântăm pe Domnul cu întreaga noastră ființă.

Tați binecuvântând pe Domnul

Ei, acesta este punctul principal pentru tați. Mă încumet să afirm că probabil din tot ceea ce poți face pentru copii tăi pentru a-i ajuta să se teamă de Domnul și să țină legământul cu Domnul și să îndeplinească legile Domnului, nimic nu va fi mai eficace decât binecuvântarea ta încontinuă către Dumnezeu în prezența lor.

O, cât de rar este acest dar important pentru copii noștrii - tați care din tot sufletul și înaintea lumii binecuvântează pe Domnul. Eu pledez către voi, taților, nu vă faceți acum că nu auziți. Nu fiți fataliști acum și spuneți, „Nu este acesta felul meu de a fi“. O, fie ca Domnul să vină și să toarne o putere nouă și o noua plinătate și o nouă libertate pe voi și pe soțiile și pe noi toți în această biserică. O, fie ca ele să crească în noi pentru a-l binecuvânta pe Domnul.

Motive pentru a-l binecuvânta pe Domnul

Ar dura săptămâni întregi să dezvăluim toate motivele pe care David le strânge pentru ca sufletul lui să-l binecuvânteze pe Domnul. Probabil că este psalmul cel mai plin de evanghelie din psaltire. Dar voi menționa doar trei categorii de motive, lăsându-vă pe voi să vă ocupați de detalii.

1. Dumnezeu este suveran.

În primul rând, lăsați copii să vă audă cum îl binecuvântați pe Domnul pentru suveranitatea lui. Versul 19: “Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot”. Lăsați copii să vă audă spunând, “Binecuvântat fii tu, Doamne, pentru că domnia ta stăpânește peste tot“. Toți oamenii. Toate guvernele.Toate sistemele climatice.Toate animalele.Toate moleculele.Toate galaxiile.

David știe că Dumnezeu își exercită suveranitatea prin îngeri și prin ființele cerești, și astfel îi chemă pe toți pentru a se uni cu el în binecuvântare. Veniți, îngerilor, care ascultați de cuvântul lui, binecuvântați pe Domnul! Veniți, toate oştirile cerului, care faceți voia lui, binecuvântați pe Domnul. Veniți, toate lucrările lui, de peste tot din împărăția lui, binecuvântați pe Domnul! (v.20-22)

Lăsați copii să vă audă binecuvântându-l pe Domnul pentru puterea și autoritatea lui mare și bună și suverană asupra tuturor lucrurilor.

2. Dumezeu este drept.

În al doilea rând, lăsați copii să vă audă binecuvântând pe Domnul pentru judecata și dreptatea lui. Versul 6: “Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi“. Lăsați-i să vă audă jubilând din pricina dreptei mijlociri a Domnul pentru cei în necaz. Spuneți în timpul cinei și a rugăciunilor dimineața sau seara: Fii binecuvântat, Doamne, pentru judecata și dreptatea ta. Fii binecuvântat pentru că, deși răul pare adeseori atât de puternic, touși tu ești stăpânul. Fii binecuvântat pentru că dreptatea ta se va face în acest veac sau în cel ce urmează. Fii binecuvântat, Doamne.

3. Dumnezeu este plin de îndurare.

În cele din urmă, lăsați copii să audă cum îl binecuvântați pe Domnul pentru îndurarea și iertarea lui. Dacă acest psalm sărbătorește ceva în mod clar, este îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu de a nu ne ține socoteala păcatelor. Aceasta este evanghelia. Știm că totul este meritul lui Hristos. Este puțin probabil că au fost vreodată scrise cuvinte mai dulci decât acestea.

Versul 3: “El îţi iartă toate fărădelegile tale.” Versurile 10–12: Fii binecuvântat Doamne, pentru că “Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.”

O, taților, lăsați copii să vă audă cum îl binecuvântați pe Domnul pentru evanghelie. Lăsați-i să audă cum sufletul vostru jubilează în Hristos. Lăsați-i să audă cum inima voastră smerită tresară de recunoștință. Lăsați-i să vă audă exprimându-vă afecțiunea față de Salvator. Lăsați-i să audă dragostea voastră pentru Hristos și dragostea lui minunată pentru voi. Lăsați-i să vă audă spunând, “O, cum îți binecuvântez numele pentru că păcatele mele sunt iertate. “ Apoi iubește-ți soția și copii așa cum Hristos te iubește pe tine.

Amin.