Omul nu va trăi numai cu pâine

De la Gospel Translations Romanian

Matei 3:16-4:4 Şi Iisus, după ce a fost botezat, a ieşit îndată din apă; şi, iată, cerurile I s-au deschis şi a văzut Duhul Lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El; şi iată un glas din ceruri spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Şi, după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi ispititorul, apropiindu-se de El, I-a spus: „Dacă eşti Fiu al Lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini.” Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris:‚Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura Lui Dumnezeu.’”

Până acum am văzut anul acesta cum au postit profeţii şi învăţătorii din Antiohia în Fapte 14 şi L-am auzit pe Iisus învăţându-ne că atunci când Mirele, adică El Însuşi este luat din lume nuntaşii, adică noi, discipolii Lui vom posti. Iar astăzi Îl vom vedea postind chiar pe Iisus, Fiul Lui Dumnezeu.

Cuprins 1 Două năzuinţe pentru acest mesaj 2 Postul de patruzeci de zile al Lui Iisus 3 Deuteronomul 8:2–3 se aseamănă cu Matei 4:1–4 4 Scopul postului Lui Iisus (şi al nostru)

Două năzuinţe pentru acest mesaj

Am două năzuinţe pentru acest mesaj. Una este să Îl cunoaştem mai bine pe Iisus. Săptămâna trecută L-am auzit pretinzând în mod surprinzător că Mirele a venit—Dumnezeu se dezvăluise ca fiind Mirele şi Soţul poporului Său Israel în Vechiul Testament. Acum iată că Iisus a spus—Mirele a sosit. Astăzi în acest text Îl vedem pe Iisus ca fiind reprezentantul şi capul unui Israel nou, precum un nou Iosua care se pregăteşte să ducă pe poporul lui în Ţara Făgăduinţei, dar mai întâi este încercat în pustiu.

Cealaltă năzuinţă, pe lângă dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pe Iisus este să înţelegem postul mai bine şi să vedem în profunzime valoarea sa spirituală pentru noi în mod individual şi ca biserică. Cred că ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că Fiul Lui Dumnezeu Şi-a început misiunea de propovăduire printr-un post de 40 de zile. Ar trebui să ne oprim şi să ne gândim la acest lucru. Ar trebui să ne întrebăm, Doamne, dar eu? Pot să fac faţă încercărilor incredibile din viaţa mea de creştin fără să fiu părtaş la postul Lui Iisus?

Putem să cunoaştem ca biserică deplinătatea puterii şi binecuvântării Lui Hristos fără să-L căutăm cu smerenie pe Domnul prin post? Acestea sunt zile esenţiale pentru Biserica Baptistă Betleem. Simt o emoţie pentru ceea ce Dumnezeu va face pentru noi. Atunci când personalul a postit miercurea trecută şi s-a rugat, Domnul a ţesut laolaltă cuvinte pline de speranţă. Iată ce am scris în ultimul paragraf al raportului meu anual pe 1994:

Şi nu în ultimul rând vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre şi pentru încurajările stăruitoare. Sunt fericit să îndeplinesc această lucrare deoarece v-aţi rugat. Ce privilegiu să mă aflu aici! Simt adieri de aer proaspăt. Pânzele mele sunt ridicate. Cerul se înseninează. Domnul este la bord şi îmi spune că năvodul pescarilor de oameni se va umple nu departe pe mare.

Inima îmi tânjeşte atât de mult după o lucrare mai profundă a Lui Dumnezeu în mijlocul nostru! O lucrare care va avea drept consecinţă o nouă naştere supranaturală în fiecare săptămână, prin vieţile voastre unse în aceste oraşe. De aceea postul are prioritate. Charles Spurgeon, pastorul din Londra de acum un secol spunea,

Perioadele noastre de postire şi de rugăciune în casa de rugăciuni au fost zile măreţe într-adevăr; niciodată nu a fost poarta Raiului mai larg deschisă; niciodată nu au fost inimile noastre mai aproape de Gloria centrală.

Inima mea năzuieşte ca biserica noastră să se apropie mai mult de Gloria Centrală, să fie atât de aproape de foc încât să ne mistuim cu zelul Lui Iisus, pentru Numele Său şi pentru această lume trecătoare.

Să ne îndreptăm acum atenţia asupra postului.

Postul de patruzeci de zile al Lui Iisus

Matei 3:16 spune că după ce a fost botezat, Iisus a ieşit din apă iar cerurile s-au deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra Lui ca un porumbel. Duhul Sfânt fusese întotdeauna cu Iisus. El a fost conceput de la Duhul Sfânt. Dar aceasta a fost o ungere, sau revărsare, ori un botez special care urma să rămână asupra Lui pe parcursul misiunii Lui publice de trei ani. El a fost botezat pentru a se identifica cu noi în supunerea faţă de autoritatea şi dreptatea Lui Dumnezeu. Iar Duhul Sfânt a venit peste El, aşa cum El este cu noi pentru a-L întări şi călăuzi în eforturile însemnate ale misiunii Lui.

Plăcerea Tatălui şi călăuzirea Duhului

În momentul când Duhul Sfânt vine peste Iisus, Dumnezeu Tatăl spune (v. 17), „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Unul dintre scopurile minunate ale acestor cuvinte este să Îl asigure pe Iisus că focul suferinţei şi mâhnirii pe care Iisus urma să le îndure NU se datora nemulţumirii Tatălui.

Este în mod deosebit important să realizăm acest lucru atunci când observăm în versetul următor (Matei 4:1) care este primul act al Duhului la începutul misiunii Lui Iisus. În acest verset se spune, „Atunci Isus a fost dus def Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.” Primul act al Duhului în misiunea Lui Iisus este să-L ducă în pustiu şi să-L expună ispitirilor Satanei.

Iisus se pregăteşte pentru a lupta prin post

Sub călăuzirea Duhului, Iisus se pregăteşte să-i reziste diavolului prin post. Voia Duhului Lui Dumnezeu a fost ca Fiul Lui Dumnezeu să fie încercat la începutul misiunii Sale şi ca Iisus să fie biruitor în această încercare prin postire. Iisus l-a biruit pe duşmanul sufletului Său prin postire.

Eu cred că această poveste ar trebui să ne stimuleze. Iată-L pe Iisus la începutul celei mai importante misiuni publice din istoria lumii. De ascultarea şi dreptatea Lui atârnă izbăvirea lumii. Nimeni nu va scăpa de osândă în lipsa acestei misiuni a suferinţei şi morţii şi învierii prin ascultare. Iar voia Lui Dumnezeu este ca misiunea să fie ameninţată chiar de la început cu nimicirea—şi anume cu ispitirile Satanei de a renunţa la calea smereniei şi suferinţei şi ascultării. Şi dintre sutele de lucruri pe care Iisus le-ar fi putut face pentru a combate această ameninţare serioasă pentru mântuire, El este îndemnat să postească. Să postească!

Dacă Satan ar fi reuşit să Îl abată pe Iisus de la calea ascultării prin smerenie şi suferinţă, nu ar mai exista mântuire. Am rămâne în păcatele noastre şi fără speranţă. Prin urmare mântuirea noastră depinde de postul evlavios al Lui Iisus. Acesta este un omagiu remarcabil adus postului. Nu treceţi cu vederea acest lucru. Reflectaţi la însemnătatea lui. Iisus Şi-a început misiunea prin postire. Şi Şi-a biruit duşmanul prin post.

Deuteronomul 8:2–3 se aseamănă cu Matei 4:1–4

Pentru a vedea semnificaţia amplă a acestui adevăr, răsfoiţi împreună cu mine la Deuteronomul 8. De fiecare dată când Iisus răspunde la cele trei ispite din pustiu, El citează din Deuteronomul. „Omul nu va trăi numai cu pâine”—Deuteronomul 8:3; „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”—Deuteronomul 6:16; şi „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti”—Deuteronomul 6:13.

Iisus ispitit în pustiu

Acest lucru are o mare semnificaţie. Iată cum Iisus este dus de Duhul Sfânt în pustiu—în pustiu—şi pentru a contracara ispitirile Satanei, Iisus citează pasaje din Deuteronomul, care reprezintă cuvintele lui Moise spuse poporului lui Israel atunci când au fost încercaţi în pustiu. În Matei 4:3–4 citim,

Ispititorul, apropiindu-se de El, I-a spus: „Dacă eşti Fiu al lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini.” Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris: ‚Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”

Cuvintele lui Moise despre timpul petrecut de Israel în pustiu

Acum să ne îndreptăm atenţia spre Deuteronomul 8:2–3 şi să observăm asemănările dintre situaţia poporului lui Israel în pustiu şi cea a Lui Iisus în pustiu. Moise le spune oamenilor,

Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în aceşti patruzeci de ani [NOTĂ: precum Iisus a fost în pustiu patruzeci de zile] în pustiu [NOTĂ: precum Iisus a fost dus de Duhul în pustiu], ca să te smerească, să te încerce [NOTĂ: precum Iisus a fost „încercat”], ca să cunoască ce era în inima ta, dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. Şi te-a smerit şi te-a lăsat să flămânzeşti [NOTĂ: precum Iisus a flămânzit prin post] şi te-a hrănit cu mana pe care n-o cunoscuseşi şi pe care părinţii tăi n-au cunoscut-o, ca să-ţi arate că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu orice iese din gura Domnului.

Ce semnificaţie au aceste asemănări?

Există prea multe asemănări între ceea ce I se întâmplă Lui Iisus în pustiu şi ce se întâmplase poporului lui Israel pentru a crede că este doar o coincidenţă. Ce înseamnă acest lucru?

Înseamnă că Dumnezeu Se pregăteşte acum să izbăvească pe poporul Său—noul Israel—din robia egipteană a păcatului în Țara Făgăduinţei, a iertării, neprihănirii, păcii, bucuriei şi vieţii veşnice. Pentru această izbăvire El a trimis un nou Iosua—Iosua şi Iisus sunt exact acelaşi cuvânt în limba greacă (Fapte 7:45). Acest nou Iosua este capul şi reprezentantul întregului popor. În numele lor, El va fi acum dus de Dumnezeu în pustiu. Cele 40 de zile vor simboliza cei 40 de ani. El va fi încercat la fel cum Israel a fost încercat. Şi va flămânzi la fel cum Israel a flămânzit. Şi dacă va fi biruitor, El, împreună cu tot poporul Lui vor intra în siguranţă în Ţara Făgăduinţei.

Scopul postului Lui Iisus (şi al nostru)

Acum putem înţelege mai bine semnificaţia postului Lui Iisus.

Identificarea voluntară cu poporul Lui Dumnezeu

Nu a fost o alegere întâmplătoare de a reacţiona pentru a rezista ispitei satanice. A fost un act voluntar de identificare cu poporul Lui Dumnezeu în ceea ce priveşte privarea şi încercarea lor din pustiu. Iisus spunea de fapt, „Am fost trimis să călăuzesc pe poporul Lui Dumnezeu din Egiptul păcatului în Ţara Făgăduinţei şi a izbăvirii . Pentru aceasta, trebuie să fiu Unul dintre ei. Pentru acest scop M-am născut. De aceea voi lua asupra Mea încercarea prin care au trecut. Voi fi reprezentantul lor în pustiu şi voi accepta ca inima Mea să fie încercată prin post, pentru a arăta care Îmi este credincioşia. Şi cu ajutorul Duhului voi birui prin acest post, îl voi învinge pe diavol, şi îi voi călăuzi pe toţi cei care cred în Mine în Ţara Făgăduinţei şi a gloriei veşnice.”

Un mod de a-l înfrânge pe Satan

Cu alte cuvinte, postul Lui Iisus face parte din modul Lui de a experimenta înfometarea poporului lui Israel din pustiu. Dar acest lucru nu înseamnă că postul nu era un mod de a lupta împotriva Satanei. Deoarece postul dezvăluie ce se află în inima unei persoane. Şi atunci când avem mai multă dragoste în inimă pentru Dumnezeu decât pentru pâine, Satan nu are influenţa pe care ar avea-o dacă am iubi mai mult lucrurile pământeşti precum pâinea.

Încercarea inimilor noastre

Oamenii Lui Dumnezeu sunt adesea îndemnaţi să renunţe la mijloacele de trai obişnuite. Postul este o experienţă scurtă, voluntară a acestei privări pentru a demonstra ceea ce se află în inima noastră. Atunci când „ne lipsim” de ceva, Domnul ne dezvăluie ce se ascunde în inima noastră. De ce suntem dominaţi? Richard Foster spune în capitolul său despre post,

Mai mult decât oricare altă Disciplină individuală, postul dezvăluie ce anume ne domină. Acesta este un minunat beneficiu pentru discipolul care năzuieşte să fie transformat după chipul Lui Iisus Hristos. Înăbuşim ceea ce se află în sufletul nostru prin hrană şi alte lucruri plăcute, dar prin post aceste lucruri ies la iveală. Dacă suntem dominaţi de mândrie, acest lucru va fi dat în vileag aproape imediat. David spunea, „Am plâns, sufletul meu a postit; şi aceasta a fost spre dispreţul meu” (Ps. 69:10). Mânia, amărăciunea, invidia, dezbinarea, teama—dacă acestea se află în sufletul nostru, vor ieşi la iveală în timpul postului. La început vom spune că mânia noastră se datorează foamei, dar apoi ne dăm seama că suntem mânioşi deoarece spiritul mâniei este în sufletul nostru. Putem să ne bucurăm de această cunoaştere, deoarece ştim că tămăduirea este accesibilă prin puterea Lui Hristos.

Ce anume ne domină? Care sunt principalele noastre pasiuni? Postul este piatra de încercare a Lui Dumnezeu—şi temelia tămăduirii. Vom cârti precum Izraeliții au cârtit atunci când nu au avut pâine? Vom abandona calea ascultării şi vom preface pietrele în pâini? Sau vom” trăi cu orice Cuvânt care iese din gura Lui Dumnezeu”? Postul este un mod de a ne dezvălui nouă înşine şi de a mărturisi în faţa Lui Dumnezeu ceea ce se află în inimile noastre.

Scopul postului

Iar scopul postului este să ajungem să ne bizuim mai puţin pe pâine şi mai mult pe Dumnezeu Însuşi. Acesta este înţelesul cuvintelor din Matei 4:4, „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura Lui Dumnezeu.” De fiecare dată când postim, spunem împreună cu Iisus, „Nu doar de pâine avem nevoie. Ci de Tine, Doamne. Nu doar de pâine avem nevoie, ci de Tine, Doamne.”

Vă voi arăta pe scurt în încheiere de ce cred că Iisus spune că noi ar trebui să ne bizuim pe Dumnezeu, nu pe pâine.

De ce ar trebui să ne bizuim pe Dumnezeu, nu pe pâine

Ceea ce citează Iisus în Matei 4:4 se regăseşte în contextul din Deuteronomul 8:3,

[Dumnezeu] te-a hrănit cu mana pe care n-o cunoscuseşi şi pe care părinţii tăi n-au cunoscut-o, ca [OBSERVAŢI!] să-ţi arate că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu orice iese din gura Domnului.

El le-a dat mana—o hrană cu totul nemaipomenită care cădea din cer—De ce? „Astfel încât” ei să înveţe să trăiască cu orice iese din gura Lui Dumnezeu. Cum i-a învăţat mana miraculoasă acest lucru? Prin faptul că mana reprezintă unul dintre modurile incredibile în care Dumnezeu poate, printr-un simplu cuvânt să Se reveleze şi să ne acopere nevoile atunci când totul pare fără speranță.

Dar iată răspunsul lui Satan la cuvintele Lui Iisus. Satan Îi spune Lui Iisus, „Dacă eşti Fiu al Lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini.” Cu alte cuvinte, „Fă miracolul manei. Fă să cadă mana cum ai făcut în pustiu. Dacă scopul manei în pustiu a fost ca oamenii să înveţe să se aştepte la miracole când au parte de necazuri, atunci oferă-Ţi această pâine miraculoasă şi vei urma astfel Scriptura.”

Iar Iisus răspunde, „Eşti atât de aproape, şi totuşi atât de departe. Întotdeauna ai abordat Cuvântul Lui Dumnezeu în acest mod, atât de subtil. În aparenţă aprobi Cuvântul Lui Dumnezeu, dar de fapt întorci orice cuvânt împotriva Lui. Ideea de bază este aceasta, Satan: Nu te bizui pe pâine—nici măcar pe pâinea miraculoasă—ci pune-ţi încrederea în Dumnezeu. Nu căuta împlinirea cea mai însemnată în viaţă în hrană—nici măcar în hrana miraculoasă care vine de la Dumnezeu—ci în Dumnezeu. Orice cuvânt care iese din gura Lui Dumnezeu Îl revelează pe Dumnezeu. Şi cu această autorevelaţie ne hrănim. Aceasta n-are sfârşit. Aceasta este viaţa veşnică. Pieri, Satan, Dumnezeu este partea Mea. Nu Mă voi abate de la calea Lui şi comuniunea cu El, nici măcar pentru mana miraculoasă.”

Vă îndemn să-L lăsaţi pe Dumnezeu să vă încerce inimile prin post miercurea aceasta. Pentru a vedea dacă nu vă dezvăluie lucruri ascunse în sufletul vostru şi dacă Se dăruie vouă ca hrană.