Sfinţească-se Numele Tău: pe întreg pământul

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea curentă din 25 ianuarie 2018 20:54

Săptămâna misionară

Matei 6:5-15

Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi:
"Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!"
Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Cu șapte săptămâni în urmă am început o serie de mesaje despre Numele lui Dumnezeu. Acestea au fost inspirate de Psalmul 9:10: „Cei care știu Numele tău se încred în tine”. Cu cât cunoaștem mai bine Numele lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom avea încredere în El. Și cu cât avem mai mult încredere în El, cu atât mai multe riscuri vom lua de dragul gloriei lui. Și cu cât sunt mai multe riscuri pe care suntem dispuși să le luăm de dragul gloriei sale, cu atît mai îndrăzneți vom fi în mărturia noastră, cu atît mai puțin dependenți vom fi de confortul material și cu atît mai ușor vom fi voluntari pentru o datorie activă pe frontiere.

Cuprins 1 Un preludiu extins al Săptămânii misiunilor 2 Rugăciunea Domnului Isus și Numele lui Dumnezeu 3 1. Care este Numele Lui? 4 2. Ce înseamnă să îi sfințești Numele? 5 3. Pentru cine ne rugăm? 6 Trei semnificații

Un preludiu extins al Săptămânii misiunilor

Așadar seria a fost într-adevăr un preludiu extins al Săptămânii misiunilor. Sunt convins că o mare mișcare misionară va începe cu o nouă viziune asupra lui Dumnezeu și nu cu o nouă concentrare asupra lumii. Când am vorbit cu David și cu Faith Jaeger în Liberia miercurea trecută, David a glăsuit această scurtă explicație foarte clar.

El a spus că mai important decât toate celelalte pregătiri pentru lucrarea misionară este să ai încredere în suveranitatea lui Dumnezeu. El a citit Ioan 6:37 și 44 ca fiind marile texte misionare ale nădejdii: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară...Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Cheia unei noi mișcări misionare la BBC, la Conferința noastră și în întreaga lume este o nouă viziune a măreției și suveranității lui Dumnezeu și a scopului său de a aduna pentru sine un popor răscumpărat din orice trib, limbă și națiune.

Rugăciunea Domnului Isus și Numele lui Dumnezeu

Textul pentru această dimineață este foarte familiar: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău”.

1. În primul rând, vom examina ceea ce este Numele pe care trebuie să-l sfințim.
2. Pe urmă ne vom întreba ce înseamnă să sfințim acest Nume.
3. Și, în cele din urmă, vom întreba: „Pentru cine ne rugăm când spunem aceste cuvinte?”

1. Care este Numele Lui?

Îmi place să mă gândesc la revelația biblică a lui Dumnezeu ca vârful unui aisberg plutitor într-un ocean de mister. Nouă zecimi din măreția lui Dumnezeu se află sub suprafața revelației. Iar vârful aisbergului descoperit în Scriptură este atât de înalt încât se extinde din aria noastră de vedere în nori, dincolo de capacitatea oricui de a înțelege pe deplin. Numai o zecime din caracterul său ne este dat în această epocă pentru contemplare, și chiar acest lucru este atât de mare încât niciodată nu vom epuiza bogățiile sale.

Șapte licăriri ale Numelui lui Dumnezeu

Deci, vă rog să nu credeți că în aceste opt mesaje presupun că am escaladat toate vârfurile aisbergului. Există numeroase categorii care mai necesită explorare. Dar aici sunt pe scurt cele șapte întrezăriri asupra căror mi-am aruncat privirea despre Numele lui Dumnezeu în ultimele șapte săptămâni.

1. Dumnezeu a zis lui Moise: „EU SUNT CEL CE SUNT.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „EU SUNT”, m-a trimis la voi.” (Exodul 3:14) Cel mai fundamental lucru care se poate spune despre Dumnezeu este că El este. Și cel mai uluitor lucru pentru imaginația noastră este că EL nu a avut niciodată un început. El este pur și simplu - din toată veșnicia.
2. Dumnezeu i-a zis din nou lui Moise: „Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”” (Exodul 33:19). Înăuntrul inimii Lui Dumnezeu este realitatea libertății sale suverane. El își face alegerile pe baza propriei înțelepciuni infinite. El singur în tot universul este de sine stătător.
3. Din nou, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul cel Atotputernic;” (Exodul 6:3). Nu numai că Dumnezeu există în libertate suverană, El este infinit în putere, astfel încât să nu poată fi înfrânt în nici una din alegerile sale libere. Omnipotența este garanția credincioșiei sale.
4. Când Dumnezeu a coborât a doua oară la Muntele Sinai, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și spună Numele: Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” (Exodul 34:6-7). Deci, învățăm pe Muntele Sinai că existența, libertatea și omnipotența lui Dumnezeu stau în slujba milei și a dragostea Lui.
5. Dumnezeu îi spune lui Ioan în cartea Apocalipsa (21:6): „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.” Fiecare ființă umană, mare sau mică, își are începutul în Dumnezeu, dar cu atât mai important, își va avea sfârșitul în Dumnezeu. Dumnezeu este Omega tuturor. Ne vom întâlni cu toții cu El fie ca o fântână a vieții, fie ca un iaz de foc.
6. Domnul îi spune lui Isaia: „Eu sunt Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt.” (57:15) El este sfânt. El este deasupra și aparte de tot ceea ce este obișnuit și de rând, pentru că are o valoare extraordinară. Monedele, timbrele și diamantele sunt valoroase în proporție directă cu cât sunt rare. Dacă acestea sunt unicate, le separăm de monezi, ștampile și diamante, și le punem într-un loc aparte. Deci Dumnezeu locuiește într-un loc infinit superior lumii noastre obișnuite. Iar minunea Evangheliei este că în Hristos Dumnezeu se apropie să locuiască cu sfinți zdrobiți și smeriți.
7. În cele din urmă, Dumnezeu declară din nou pe muntele Sinai: „Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos”. (Exodul 34:14). Dumnezeu ne-a creat să-L iubim și să ne bucurăm de El, iar El simte o indignare sfântă când inimile noastre sunt ademenite și iubesc și se bucură de alte lucruri mai mult.

Deci, puținul din aisbergul pe care l-am văzut în aceste șapte săptămâni este totuși mult. Dumnezeul nostru există din toată veșnicia, este liber, este omnipotent, este milostiv, este începutul și sfârșitul fiecărei persoane care va trăi vreodată, este sfânt și este gelos pentru afecțiunea noastră nedivizată. Acesta este Numele Lui.

Cereți lui Dumnezeu să facă ceea ce vrea deja să facă

Acum, în rugăciunea Domnească, Isus ne învață că prima prioritate în rugăciune este aceea de a cere ca Numele Tatălui nostru ceresc să fie sfințit. „Tatăl nostru, care ești în cer, sfințească-se Numele Tău.” Observați că aceasta este o petiție sau o cerere. Nu este o declarație (așa cum am crezut că a fost de ani de zile). Este o cerere adresată lui Dumnezeu că el se va asigura ca Numele Său să fie sfințit.

Este ca un alt text misionar din Matei 9:38 în care Isus ne spune să ne rugăm Domnului secerișului ca să trimită lucrători în recolta Sa. Nu încetează niciodată să mă uimească că noi, lucrătorii, ar trebui să fim instruiți să cerem proprietarului fermei, care cunoaște mai bine recolta decât noi, să adăugăm mai multe mâini la fermă. Dar nu este același lucru pe care îl avem aici în Rugăciunea Domnească - Isus ne spune să-L rugăm pe Dumnezeu, care este infinit de gelos pentru onoarea propriului Nume, să se asigure că numele Său este sfințit. Ei bine, s-ar putea să ne uimească, dar aceasta este realitatea. Și ne învață două lucruri.

Două lucruri surprinzătoare care ne învață această cerere

Una este aceea că rugăciunea nu îl mișcă pe Dumnezeu să facă lucrurile pe care nu vrea să le facă. El are toate intențiile de a face ca Numele să fie sfințit. Nimic nu este mai important pe lista de priorități a lui Dumnezeu.

Cealaltă este că rugăciunea este modul lui Dumnezeu de a aduce prioritățile noastre în concordanță cu ale Lui. Dumnezeu dorește să facă lucruri mari prin consecința rugăciunilor noastre, când rugăciunile noastre sunt consecința scopurilor Sale mari. Aduceți-vă inima în linie cu gelozia lui Dumnezeu pentru a-și sfinți Numele și vă veți ruga cu mare efect. Fie ca rugăciunea voastră primară și determinantă să fie pentru sfințirea Numelui Lui Dumnezeu, iar rugăciunile voastre se vor conecta la puterea geloziei lui Dumnezeu.

2. Ce înseamnă să îi sfințești Numele?

Dar acum trebuie să punem întrebarea, Ce înseamnă cuvântul „sfințenie”? Ce îi cerem lui Dumnezeu să facă atunci când îl cerem să se asigure că Numele său va fi sfințit?

A-i da lui Dumnezeu cinstea cuvenită ca fiind Sfânt

Cuvântul „sfințenie” înseamnă sfințire. Același cuvânt grecesc se află în spatele ambelor cuvinte din limba Engleză. Isus ne spune să ne rugăm: „Sfințească-se Numele Tău”. Sfințirea poate însemna să devină sfânt sau să te porți ca și cu un sfânt. Când Dumnezeu ne sfințește, înseamnă că El ne face sfinți. Dar când îl sfințim pe Dumnezeu, înseamnă că îl tratăm ca fiind sfânt.

Deci, Isus ne învață să ne rugăm ca Dumnezeu să facă ca Numele Său să fie tratat ca sfânt. Și întrebarea noastră devine: ce înseamnă să-l tratăm pe Dumnezeu ca sfânt? Ce îi cerem lui Dumnezeu să facă atunci când ne rugăm să-și facă Numele să fie tratat ca sfânt?

Patru Scripturi care vorbesc despre tratarea lui Dumnezeu ca Sfânt

Pentru a răspunde la această întrebare, am găsit alte patru locuri în Scripturi, unde este folosit cuvântul „sfințească” sau „sfinți” sau „tratați ca sfânt” în relație cu Dumnezeu. Fiecare dintre acestea ne dă o idee despre ce înseamnă să sfințim Numele lui Dumnezeu.

1. Numeri 20:12 În timpul rătăcirii din pustie a poporului Israel, era un moment în care nu aveau apă. Și poporul a cârtit împotriva lui Moise. Dar Dumnezeu îi spune lui Moise să vorbească cu stânca și să dea astfel apă oamenilor. Dar Moise era mâhnit n duhul lui si vorbește urât și lovește stânca de două ori cu toiagul său. Apa a curs, dar la fel si cuvântul lui Dumnezeu lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.” Observați cuvintele: „Pentru că n-aţi crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi (sau să mă sfințești)”. Aceste cuvinte ne dau primul răspuns la întrebarea: ce înseamnă să sanctifici sau să sfințeşti Numele lui Dumnezeu. Înseamnă să-l crezi. Primul mod de a trata pe Dumnezeu ca sfânt este să ai încredere în ceea ce spune El. În loc să aibă o încredere pașnică în puterea lui Dumnezeu de a răspunde la un simplu cuvânt, Moise a fost amar și impulsiv. Dumnezeu nu este sfințit atunci când nu avem un spirit de încredere și pace înrădăcinat în Cuvântul Său. Ioan a spus: „Cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos,” (1 Ioan 5:10). Când faci pe cineva un mincinos, profanezi numele acelei persoane. Acesta este opusul tratării persoanei ca fiind sfântă. A nu crede în Dumnezeu este exact opusul sfințeniei lui. Primul lucru pe care îl înțelegem atunci când ne rugăm pentru Dumnezeu ca Numele lui să fie sfințit este ca El să îi facă pe oameni să-l creadă. „Sfințească-se Numele Tău” înseamnă „Vrednic de crezare este Cuvântul Tău”. 2. Isaia 8:12-13 Un al doilea text care explică ce înseamnă sfințirea numelui lui Dumnezeu este Isaia 8:12-13 (1 Petru 3:14-15). Dumnezeu îi vorbește lui Isaia și îl avertizează să nu fie ca poporul lui Israel. „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul acesta uneltire; şi nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.” Cum sfințiți pe Dumnezeu conform acestui text? Îl sfințiți fără să vă temeți de ce se tem oamenii, ci cu teamă de Dumnezeu. Foarte practic înseamnă ca atunci când Dumnezeu vă poruncește să luați poziție pentru El într-o situație ostilă, să vă temeți că nu-I sunteţi pe plac lui Dumnezeu mai mult decât vă temeți de ostilitatea omului. Nu vă fie teamă să vă pierdeți casa, soția sau copiii dumneavoastră sau contul dumneavoastră bancar sau prestigiul dumneavoastră! În schimb, să vă temeți de perspectiva de a spune nu lui Dumnezeu. El vă va recompensa pentru toate pierderile voastre lumești atunci când Îl ascultați. Dar când te-ai împotrivit voinței sale, nimeni nu poate compensa consecințele veșnice ale acestui lucru. Atunci când ne rugăm, „Sfințească-se Numele Tău”, noi spunem: „Tată, lasă-Ţi Numele să fie de temut”. Sau, mai mult, „Tată, fă-i pe oameni să aibă o viziune atât de înaltă asupra ta că este mult mai groaznic să-ți piardă aprobarea decât să piardă orice poate oferi lumea”. 3. Leviticul 22:31–32 Al treilea text care aruncă o lumină asupra a ceea ce înseamnă să sfințească Numele lui Dumnezeu este Leviticul 22: 31-32. „Să păziţi poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul. Să nu necinstiţi Numele Meu cel sfânt, ca să fiu sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel. Eu sunt Domnul care vă sfinţesc”. Sfințim Numele lui Dumnezeu când păzim poruncile lui. Noi profanăm Numele lui Dumnezeu atunci când încălcăm poruncile lui. Atunci când ne rugăm, „Tată, lasă-ți numele să fie sfințit”, noi înțelegem: „Tată, fă poruncile tale să fie ascultate”. „Sfințească-se Numele Tău” înseamnă „Fie poruncile Tale ascultate”. 4. Leviticul 10:3 Un ultim text pentru a ilustra semnificația sfințeniei lui Dumnezeu este Leviticul 10:3. „Moise a zis lui Aaron: Aceasta este ceea ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor”. Acest text pare să spună că faptul că Dumnezeu se arată sfânt și că este proslăvit este practic același lucru. Atunci când ne rugăm, „Sfințească-se Numele Tău”, spunem de asemenea: „Fie Numele Tău glorificat!”

3. Pentru cine ne rugăm?

Deci, întrebarea ce a mai rămas este: Pentru cine ne rugăm când ne rugăm: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințescă-se Numele Tău”? A cărui inimă Îl cerem lui Dumnezeu să o schimbe atunci când ne rugăm: „Tată, fă ca inima lor să te creadă, să se teamă, să se supună/asculte și să te proslăvească”? Dacă ne luăm după indicile din următoarele două cereri din rugăciunea Domnului, cred că vom auzi două răspunsuri.

Pentru noi înșine și popoarele îndepărtate ale Pământului

Un răspuns este că ne rugăm pentru noi înșine. Celălalt răspuns este că ne rugăm pentru răspândirea Evangheliei la popoarele îndepărtate ale pământului.

După ce ne-a învățat să ne rugăm ca Numele lui Dumnezeu să fie sfințit, Isus ne învață să ne rugăm: „Vie Împărăția lui Dumnezeu, voia Lui să se facă precum în cer așa și pe pământ.” Fiecare dintre aceste cereri are o dimensiune personală și globală.

Dimensiunea personală

De exemplu, în Matei 6:33, Isus ne poruncește să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu decât să căutăm mâncare și îmbrăcăminte. Cu alte cuvinte, trebuie să căutăm să îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Conducătorul și Regele în viața noastră acum. Împărăția lui este o realitate prezentă, oriunde guvernează EL ca Rege. (Vezi Matei 12:28).

Deci, când ne rugăm, „Tată, vie Împărăția Ta”, noi ar trebui să spunem: „Tată, domnește în viața mea, fi Regele meu. Dă-mi biruință asupra îngrijorării legat de nevoile lumii acesteia.” Aceasta este dimensiunea personală a venirii Împărăției.

Dimensiunea globală

Dar la fel de importantă ca dimensiunea personală este dimensiunea globală. Isus a spus ucenicilor Săi la Cina cea de Taină (în Luca 22:18): „pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, venirea Împărăției nu este doar o experiență spirituală prezentă, ci și un eveniment istoric viitor. Se referă la momentul în care Împăratul va veni în slavă cu îngerii săi în foc înflăcărat și îi va aduna pe cei aleși din cele patru vânturi și va așeza Împărăția pe pământ.

Isus la descris în Matei 13: 41-43, „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor”.

Atunci când ne rugăm, „Vie Împărăția Ta”, îi cerem lui Dumnezeu să încheie istoria și să-și stabilească Împărăția pe pământ. Și cine va face parte din această împărăție? Ascultați imaginea pe care o descrie Ioan în Apocalipsa 5:9-10: „Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi

Când vine Împărăția Cerurilor, cea pe care o rugăm să vină în rugăciunea Domnească, ea va fi formată din oameni răscumpărați pe care Hristos i-a răscumpărat din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam de pe pământ. De aceea, când ne rugăm, „Vie Împărăția Ta”, noi ne rugăm ca Dumnezeu să-și întindă brațul puternic pentru a îndeplini scopul misiunilor lumii - și anume, adunarea celor răscumpărați din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Deci, răspunsul la întrebarea: Pentru cine ne rugăm când ne rugăm, „Sfințească-se Numele tău”, este evident. Noi ne rugăm nu numai pentru noi înșine, ci și pentru triburile și limbile neatinse și pentru popoarele și națiunile lumii. Scopul lui Dumnezeu este să fie sfințit: crezut și temut, ascultat și slăvit de cei răscumpărați în toate popoarele pământului.

„Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”

Același lucru se întâmplă atunci când ne concentrăm asupra celei de-a treia cereri din rugăciunea Domnului: „Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”.

Pe plan personal, aceasta ar însemna „Tată, dă-mi voie să-ți ascult voia, așa cum îngerii o ascultă în ceruri.” (Psalm 103:21, „Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!”) Ajută-mă să fac voia ta in mod desăvârșit și să o fac cu același devotament fervent și nedivizat pe care ei îl au. Fă din ascultarea mea o ascultare cerească.

Dar la nivel global, înțelesul este mult mai mare. În cer nu există decât ascultare de voia Lui Dumnezeu. Așa că atunci când ne rugăm: „Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”, noi ne rugăm ca pământul să fie umplut numai cu oameni care fac voia lui Dumnezeu așa cum îngerii o fac în ceruri.

Cu alte cuvinte, ne rugăm pentru ca Împărăția să vină. Ne rugăm ca pământul să fie plin de cunoştinţa slavei Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă. (Habacuc 2:14). Ne rugăm pentru cauza misiunilor lumii să prospere atât de mult în zilele noastre, încât toți cei răscumpărați din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam să fie cercetați și să fie adunați și Regele să vină. Pentru cine ne rugăm când ne rugăm: „Sfințească-se de Numele Tău”? Pentru popoarele îndepărtate ale pământului și pentru noi înșine ca Dumnezeu să ne folosească pentru a ajunge la ei.

Trei semnificații

Permiteți-mi să închei cu trei semnificații scurte pentru noi.

1. Faceți prioritatea cea mai de sus a lui Dumnezeu prioritatea voastră de vârf

În primul rând, din moment ce primele trei petiții ale rugăciunii Domnului ne dau prioritatea inimii lui Hristos, ar trebui să aflăm că prioritatea principală a lui Dumnezeu este sfințirea Numelui său pe tot pământul. Dacă aceasta este prioritatea principală a lui Dumnezeu, ar trebui să fie și prioritatea noastră principală - ca Dumnezeu să fie crezut, temut, ascultat și glorificat de un popor răscumpărat din orice trib, limbă, popor și națiune. Împlinirea întregii noastre bucurii în Dumnezeu va fi atinsă atunci când Numele Său va fi sfințit pe tot pământul.

2. Rugați-vă aceste priorități să devină realitate

În al doilea rând, aflăm că rugăciunea este rădăcina progresului adevărat al misiunii. Isus ne învață prioritățile sale sub forma unei rugăciuni, deoarece dorește să ne rugăm ca aceste priorități să devină realitate. Dacă împărăția va veni în timpul vieții noastre, va fi pentru că Biserica lui Isus Hristos din întreaga lume a început să ia în serios Rugăciunea Domnească. Aceasta va fi pentru că am recunoscut că rugăciunile, „Sfințiească-se Numele Tău” și „Trimite lucrători în secerișul Tău” sunt aceeași rugăciune și sunt porunca directă a Domnului Isus. Dacă 90 din 90 va deveni o realitate la Betleem, va fi pentru că este susținută de o mișcare de rugăciune convenită, al cărei semn distinctiv este: „Sfințească-se Numele Tău în tot pământul!”

3. Căutați ca această rugăciune să fie răspunsă în viața voastră

Semnificația finală apare atunci când considerăm că evanghelizarea lumii nu este încă sfârșită. Scopul lui Dumnezeu de a chema o mireasă răscumpărată din orice trib, limbă, popor și națiune nu este încă împlinită.

Vinerea și duminica viitoare, Ralph Winter va fi cu noi să discutăm despre începutul erei finale în evanghelizarea globală. El vorbește în termeni de 17.000 de grupuri de oameni din lume care nu au fost încă cercetați. Acestea sunt grupuri suficient de distincte în cultură încât nu pot fi atinse de evanghelizarea apropiată și trebuie să fie atinse de misionari transculturali.

Dar să presupunem că sunteți cu adevărat sceptici față de aceste numere. Luați în considerare statisticile mai conservatoare ale enciclopediei creștine mondiale din 1980. Se spune că există 432 de grupuri etnolingvistice semnificative în lume. Dintre aceste 81 de grupuri (19%) au locuitori în care mai puțin de 1% nu pretind asociere cu creștinismul deloc. Aceste 81 de grupuri reprezintă 1,7 miliarde de persoane - aproximativ o treime din populația lumii.

Dintre cele 81 de grupuri, 43 sunt enumerate în enciclopedie cu 0,00% creștini. Ei vorbesc 220 de limbi, din care doar 54 au Scripturi scrise. Deci, chiar dacă vedeți lumea exprimată în 432 de grupuri etnolingvistice mari în loc de 20.000 de grupuri de oameni, mandatul Domnului nostru și scopul rugăciunii sale nu au fost încă finalizate.

Din care extrag această plângere pentru biserica noastră. Dacă țintim înspre a fi ascultători față de Domnul, trebuie să încercăm să lăsăm rugăciunea să aibă răspuns în propria noastră viață. Trebuie să-i sfințim Numele mai profund. Trebuie să credem și să ne temem, să-L ascultăm, să-i slăvim Numele cu o intensitate nouă. Trebuie să fim dispuși să mergem oriunde ne-ar putea conduce. Trebuie să ne simplificăm viețile pentru a avea timp liber și bani pentru ultimele decenii ale efortului de război. Trebuie să muncim pentru a face Betleemul o bază de instruire pentru recruţi și o bază de operațiuni și un centru de recrutare. Și trebuie să fim atât de captivați de dragostea și măreția lui Dumnezeu încât nici o bucurie nu este mai puternică în noi decît bucuria de a vedea totul ca o pierdere de dragul lui Hristos.