Harul lui Dumnezeu este uluitor
De la Gospel Translations Romanian
(Pagină nouă: {{info|God’s Grace Is Mind-Blowing}}<br> Ştim ca Scripturile proclamă că Dumnezeu este plin de har, dar multora le este greu să creadă acest lucru. Alţii, in schimb, se înt...)
Versiunea curentă din 30 noiembrie 2015 19:42
De Phillip Holmes Despre Mila lui Dumnezeu
Traducere de Mihaela Ghimici
Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).
Ştim ca Scripturile proclamă că Dumnezeu este plin de har, dar multora le este greu să creadă acest lucru. Alţii, in schimb, se întreabă ce însuşiri are acest har. Dacă ar fi să luăm în considerare în fiecare zi, dreptatea lui Dumnezeu, pe de o parte şi urâţimea păcatului nostru, pe de alta, ne-am putea trezi întrebandu-L: "Tot mă mai iubeşti?" sau "De ce eşti atât de răbdător cu mine?" sau "De ce nu m-ai ucis pentru ceea ce am făcut?"
Pe măsură ce ura faţă de păcatul nostru şi conştientizarea lui cresc, avem tot mai multă nevoie să înţelegem sensul biblic al harului lui Dumnezeu. Avem nevoie ca Scripturile să ne ofere o imagine clară despre cine este Dumnezeu si cât de mult ne iubeşte în Hristos Isus. Avem nevoie să-L vedem pe Dumnezeul Scripturilor, Cel atât de plin de har încât ne uimeşte – facandu-ne să plângem şi să ne pocăim.
Cuprins |
În ce fel ne gândim la Dumnezeu
În Mica 6:6-7, israeliţii au o imagine deformata despre Dumnezeu. În versetele de la unu la cinci, Domnul le face o mustrare blajină, întrebând: "Ce anume v-am făcut?", amintindu-le, totodată, felul în care i-a eliberat din mâinile Egiptului şi alte acţiuni pe care le-a făcut în favoarea lor.
Răspunsul lor, din versetele 6-7 este uluitor, însă dureros de familiar:
“Cu ce voi veni înaintea Domnului si mă voi pleca înaintea Dumnezeului cel Înaltat? Voi veni înaintea lui cu arderi-de-tot, cu viţei de un an? Va avea Domnul plăcere de miile de berbeci, de zecile de mii de râuri de untdelemn? Voi da eu pe întâiul meu născut pentru fărădelegea mea, rodul pântecului meu pentru păcatul sufletului meu?”
În loc de a răspunde cu recunoştinţă, acestia au dezvăluit ceea ce credeau. Fie că au făcut-o intenţionat, fie că nu, au creat o imagine a lui Dumnezeu care îl face să pară exigent, sever şi imposibil de a fi satisfăcut. Tonul nu este clar. Se poate presupune că vorbitorul încearcă cu adevarat să se pocăiască, aşa cum se poate presupune că vorbitorul este indignat. Dispozitia lor, însă, este irelevanta. Ideea este că imaginea lor despre Dumnezeu nu corespunde realităţii, iar eu cunosc foarte bine această imagine.
Pe timpul liceului, eu împreună cu un prieten apropiat obişnuiam să ne confesăm şi să ne rugăm. În timpul mărturisirii şi al rugăciunii, am descoperit că avem idei foarte asemănătoare despre cum îl vedeam pe Dumnezeu. Amândoi ni-L imaginam pe Dumnezeu ca pe un tată furios, aşezat pe tronul Său, îngrozit şi dezamăgit că păcătuisem din nou. Dumnezeul imaginat de noi era nerăbdător, furios, si complet dezamăgit de noi. Ne imaginam ca Tatăl nostru ceresc trăia cu un constant sentiment de frustrare din cauza fiilor săi rebeli. Aşa că, recitind de curând Mica 6: 6-7, mi-am amintit de israeliţi.
Harul lui Dumnezeu nu este precum harului omului
O parte din modul în care înţelegem harul lui Dumnezeu derivă, de multe ori, din experienţa noastră cu ceilalţi. Fie că este vorba de un părinte, de o rudă, sau de imaginea noastră generală despre omenire, experienţa noastră cu oamenii păcătosi şi fragili influenţează felul în care ni-L imaginam pe Dumnezeului nostru sfânt şi drept. Nu ştim ce înseamna harul, mila şi adevărul necontaminat de păcat. Omeneşte vorbind, deşi am avut experienţa harului, nu am întâlnit niciodată o persoană care să întruchipeze harul în mod perfect.
În timp ce mă gandeam la felul în care iubim şi în care manifestăm harul, mi-au atras atenţia două lucruri despre om, în general, şi despre motivaţia noastră de a ierta:
- Omul, prin natura sa, este motivat să fie plin de har deoarece omul este conştient (într-o oarecare măsură) că este la fel de vinovat ca şi persoana care are nevoie de har.
- Omul, prin natura sa, iartă pentru că, de multe ori, ştie doar o mică parte din ceea ce, de fapt, îl face vinovat pe celălalt.
Sunt convins că există mai multe motive omeneşti pentru a arata favoare, însă, şi doar din aceste două, descoperim doi factori care au un rol foarte important pentru capacitatea noastră de a ierta - propriul nostru păcat şi ignoranţa.
Harul ce uluieşte
În timp ce mă gândeam la aceste lucruri, am rămas fără cuvinte. Dumnezeu nu este nici motivat de păcătoşenia sa, nici împins de ignoranţa sa. El este un Dumnezeu sfânt şi drept, fără păcat şi plin de bunătate şi iubire. Nu a făcut niciodată vreo greşeală şi nu poate greşi. El este perfect în toate căile sale. Dacă ar fi un doctor, nu ar pierde nici un pacient. Dacă ar fi un avocat, n-ar pierde nici un proces. Nu există nici o busolă morală capabilă să măsoare cât de drept şi fără de prihană este.
Cu toate acestea, atunci când noi, fiii lui risipitori, păcătoşi şi răzvrătiţi, Îl scuipăm în faţă, ne complacem în păcatul nostru sau Îi întristăm Duhul, El ne cheamă la pocăinţă cu braţele sale deschise şi iubitoare, spunându-ne: "Vino acasă, fiule!"
Ştie toate căile prin care am păcătuit împotriva Lui. Ştie tot ce am făcut în viaţa noastră şi are capacitatea să accepte acest lucru. Faptul că ştie cine suntem cu adevărat, nu-L va împiedica niciodată să ne iubească. E conştient chiar şi de răutatea ce se ascunde în spatele faptelor noastre bune. Intimitatea cu care Domnul ne cunoaşte şi reuşeşte să ne îmbrăţişeze cu dragoste, ca pe nişte fii, este mai presus de firea omenească. Harul lui Dumnezeu este uluitor. De fiecare dată când mă gândesc la această realitate, îmi dau lacrimile pentru că slujesc un Dumnezeu ale cărui dragoste şi har mă dezarmează.
Cunoaşterea harul lui Dumnezeu cu ajutorul Scripturilor
Mesajul despre acest har este proclamat pe tot cuprinsul Scripturilor. Dumnezeul nostru este "binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare, păstrând îndurare pentru mii, iertând nelegiuirea şi răzvrătirea şi păcatul" (Exod 34: 6-7). Acest har este o însuşire a credinţei creştine. Nici o altă religie nu pune accentul pe harul divin aşa cum o face Biblia.
Acesta este motivul pentru care a citi Biblia şi a intra în comuniune cu Dumnezeu sunt doua elemente esenţiale pentru a progresa ca şi creştin. Cu cât citim şi ne rugăm mai puţin din Biblie, cu atât viziunea noastra despre Dumnezeu devine mai coruptă. Dacă doriţi ca harul lui Dumnezeu să vă uimească din nou, cititi Biblia.