Afacerea ca misiune

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea de la data 31 iulie 2013 02:31

Oricine are un loc de muncă “secular” va fi tentat sa creadă că această muncă este mai puţin importantă sau mai puţin onorantă în faţa lui Dumnezeu, în comparaţie cu cea de pastor, spre exemplu. Mă lupt cu această idee şi, de-a lungul anilor, m-am întâlnit cu mulţi alţii care se luptă pentru a da un scop vieţii lor şi muncii lor de zi cu zi – întrebându-se dacă trebuie să se dedice lucrării pastorale sau misiunii creştine pentru a face într-adevăr “voia lui Dumnezeu”.

Dacă este făcută corect şi cu frică de Dumnezeu, misiunea este o vocaţie care îi face cinste lui Dumnezeu. De multe ori, oamenii de afaceri, la fel ca mine, gândesc aşa pentru că nu înţeleg cu adevărat definiţia vocaţiei. Pentru a o spune mai simplu, vocaţia este munca specifică la care ne-a chemat Dumnezeu pe fiecare dintre noi. Şi ea nu este limitată doar la cei care slujesc misiunii creştine.

De fapt, Dumnezeu cheamă pe majoritatea creştinilor la munci “comune” cum ar fi afacerile, educaţia, tâmplăria, dreptul, medicina sau chiar munca în gospodărie. Dacă ne dăruim cu credinţă acestei chemări, atunci suntem reprezentanţii lui Dumnezeu pentru a-i iubi pe ceilalţi şi pentru împlinirea voii Lui pe pământ.

Presupunând că munca voastră este onorabilă şi cinstită, presupunând că este un mijloc de a sluji nevoilor celorlalţi, acea muncă este misionară prin însăşi natura ei. În acest sens, munca voastră nu este cu nimic diferită de cea a pastorilor sau a misionarilor.

Iată, mai jos, trei motive pentru care putem considera munca noastră ca fiind misionară.

În primul rand, munca noastră este misionară atunci când o considerăm o cale către Dumnezeu şi un motiv de laudă a Lui, şi nu a sinelui şi a gloriei personale.

Pe scurt, munca noastră nu ţine de noi înşine. Sfantul Apostol Pavel vorbeşte despre asta în Epistola către Efeseni

“Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale – ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos.”

Pentru creştin, viaţa şi munca nu ţin, în primul rand, de sine – afirmarea de sine, agonisirea pentru sine, propria îmbogăţire sau surplusul recompenselor financiare. Munca creştinului ţine, în primul rand, de exprimarea credinţei în Dumnezeu şi a slavei Lui prin muncă. În felul în care ne conducem munca şi în substanţialitatea muncii noastre El îşi împlineşte gloria.

Deci, cu ce seamănă asta? Va fi diferit pentru fiecare din noi. Pentru cineva, munca pentru gloria lui Dumnezeu poate însemna sărbătorirea bunătăţii lui Dumnezeu la înregistrarea unui proiect de succes. Pentru altul, poate însemna nădejdea în Dumnezeu în mijlocul dificultăţilor şi al eşecurilor. În cariera mea, le-am experimentat pe amândouă (a doua fiind mult mai provocatoare). Totuşi, credinţa în Dumnezeu în acele momente de provocare este cea care vorbeşte cel mai mult despre bogăţia cunoaşterii lui Hristos.

În al doilea rand, munca noastră este misionară atunci când îi slujeşte pe alţii, şi nu simpla nevoie de profit.

Oamenii, făcuţi după Chipul lui Dumnezeu, sunt mult mai importanţi pentru El decât prfiturile materiale. Comisionul nostrum luat acasă nu este atât de important ca comisionul lui Hristos de a ne iubi aproapele la locul de muncă. Şi asta înseamnă că trebuie să căutăm nevoile colegilor noştri, ale clienţilor noştri şi ale partenerilor noştri de afaceri.

Pentru mine, acesta este un adevăr simplu, dar foarte uşor trecut cu vederea. În graba zilei mele, uit adesea de oamenii din jurul meu, privind ziua mea de lucru mai mult ca pe o listă cu îndatoriri care trebuie îndeplinite. Când am atitudinea asta de rezolvare a îndatoririlor, uit uşor de oamenii pe care Dumnezeu mi i-a pus în cale. În nechibzuinţa mea, oamenii de la locul de muncă devin piedici ale zilei mele, sau ajung să fie folosiţi doar ca resusre ale câştigului personal sau al productivităţii proprii.

Fiind creştin, sunt chemat să îmi iubesc aproapele, iar Dumnezeu mi-a dat un loc de muncă unde chiar asta trebuie să se întâmple. În acest spaţiu, încurajarea unui coleg de serviciu reprezintă misiune. Să te deplasezi mai mult pentru a ajuta un client reprezintă misiune. Slujirea şefului tău prin întocmirea unui raport la zi reprezintă misiune. Când ducem la îndeplinire îndatoriri, chiar şi cea mai simplă dintre ele, cu o inimă deschisă spre slujirea şi iubirea aproapelui la muncă, suntem instrumente ale bunătăţii lui Dumnezeu către ei.

În al treilea rand, munca noastră este misionară pentru că suntem trimişii lui Hristos pe tărâmul slujirii la care ne-a chemat.

Ne iubim vecinii atunci când le aducem o veste bună. Ca Sfântul Apostol Pavel noi trebuie să ne vedem ca pe nişte ambasadori, aducând mesajul împăcării către o lume necredincioasă (II Corinteni 5, 20).

Timp de mulţi ani mi-am văzut cariera în domeniul software ca fiind incompatibilă cu “misiunea creştină”. În timpul acelor ani, nu am reuşit să apreciez îndeajuns privilegiul de a fi reprezentantul lui Iisus în faţa colegilor şi al clienţilor mei. Mi-am irosit vocaţia şi am trecut cu vederea faptul că Dumnezeu m-a chemat să îl reprezint pe tărâmul afacerilor.

Nu lucrăm într-un anumit loc din greşeală. Poate că aşa pare la un moment dat, dar Dumnezeu ne-a ghidat acolo cu un scop. Locurile noastre de muncă nu sunt accidente. Corabia muncii tale ne-a purtat acolo unde suntem astăzi pentru că Dumnezeu a avut grijă de noi. Ne-a pus acolo unde suntem pentru că are nevoie de noi – sau, mai bine, cum a spus Luther – pentru că aproapele nostru are nevoie de noi. Fie ca, cu bucurie şi credinţă, să putem duce la îndeplinire chemarea lui Dumnezeu.