Bun şi furios

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea de la data 16 iulie 2013 03:21

Vreau să vă prezint doi oameni nervoşi, începând cu Tom. Tom este supărat de foarte mult timp. Furia este sentimentul care îl conduce în fiecare din zilele lui, nucleul care dă formă situaţiilor şi relaţiilor din viaţa lui. Soţia şi copiii lui sunt obişnuiţi cu starea lui. Nu stau în calea lui dimineaţa pentru că Tom îşi începe ziua ca un om posedat. Nimic nu îi poate deranja rutina lui de dimineaţă. Baia ar fi bine să fie liberă atunci când Tom are nevoie de ea, iar cafeaua şi pâinea prăjită ar fi bine să fie pregătite exact atunci când şi le doreşte el. Şi asta pentru că într-o zi sunt un număr foarte precis de minute, fiecare cu sarcina lui de îndeplinit, şi asta nu lasă loc pentru „complicaţii” neaşteptate.

Copiii lui Tom s-au învăţat să nu vorbească cu acesta despre nevoile materiale, sau problemele de la şcoală, sau orice alt subiect. Au învăţat pe pielea lor să nu se certe în faţa tatei. Au învăţat, de asemenea, că atunci când el spune că e timpul pentru rugăciunea zilei (ultimul lucru pe care îl face Tom înainte de a pleca la lucru), ar fi bine să lase orice ar face în acel moment şi să se apropie repede.

Tom vorbeşte mult în trafic, în timp ce este prins în blocaje în drumul către lucru. Până să ajungă în locul lui de parcare, el deja se plânge de cum va fi ziua lui de lucru, despre toţi acei muncitori care „habar n-au despre ce trebuie să facă”. Tom este şeful, dar nu se simte ca un şef. Se simte ca un om în asediu. Simte că prea puţini oameni îl ascultă şi nimeni nu îi respectă, cu adevărat, autoritatea. Sigur, Tom poate fi prietenos şi nici nu conduce ca un tiran. Dar atunci când lucrurile merg rău, furia lui iese la suprafaţă foarte repede.

Nu este ceva anormal ca Tom să se întoarcă acasă, la sfârşitul zilei, puţin dezgustat – nu de viaţa lui de familie, ci de faptul că şi-a adus problemele zilnice înapoi în casă, odată cu el. Copiii lui au învăţat să îi recunoască starea tatălui lor, înainte să se apropie prea mult de el. Ei ştiu că el imediat se va uita după ziar, care ar trebui să fie acolo, iar apoi va întreba când se serveşte masa, care ar trebui să fie cât mai curând.

Da, Tom munceşte din greu şi are grijă de familia lui. Şi da, cu afacerea lui şi patru copii acasă, are destule pe cap. Şi nu, Tom nu este nici abuziv, nici violent. Dar Tom este un om foarte nervos, iar această furie a lui distruge tot ce atinge.

Povestea lui Jim

Şi Jim este nervos - foarte nervos – dar furia lui nu este una care să îi facă familia să meargă pe coji de ouă. Furia lui Jim nu-l face pe acesta să bodogăne tot drumul spre muncă. Nu îl face să se uite de sus la cei care lucrează pentru el. Nu îi caracterizează felul în care intră pe uşă la sfârşitul unei zile de muncă. Şi, totuşi, Jim este un om nervos.

Jim este nervos pe faptul că regimurile politice corupte au transformat oraşul, pe care îl iubeşte şi în care locuieşte, într-o umbră a ceea ce a fost odată. Jim este nervos pe sărăcia şi violenţa care fac din cartierele, nu departe de el, să fie periculoase şi de nelocuit. Jim este nervos că atât arta, cât şi cultura au fost atât de invadate de sex şi violenţă, încât este aproape imposibil să te distrezi, fără să simţi că este un atac la morală. Jim este nervos că nu îşi poate trimite copiii la şcolile unde plăteşte taxe pentru că acele şcoli sunt atât de corupte, încât prea puţină educaţie se face acolo.

Jim este nervos că biserica fie că a fost izolată de cultura înconjurătoare, fie cvă este într-un continuu război cu ea, încât şi-a pierdut capacitatea de unire şi luminare, aşa cum a intenţionat Dumnezeu să fie. Jim este nervos pe materialismul şi pasivitatea care îi opresc pe el şi pe ceilalţi credincioşi să facă ceea ce trebuie pentru a transforma ceea ce numai credincioşii pot transforma.

Dar furia lui Jim nu este una care luptă pentru control. Nu se roagă ca lucrurile să fie cum le vrea el. Jim se roagă ca într-o zi, într-un anumit fel, să devină parte a ceea ce Dumnezeu vrea să facă în partea de lume unde a fost trimis. Vedeţi, furia lui Jim nu ţine deloc de Jim. Nu îşi ia forma din planurile şi scopurile unei împărăţii claustrofobe a sinelui. Jim este omul care ştie ce înseamnă să fii bun şi furios în acelaşi timp. Furia lui Jim este furia constructivă a unui om care îl iubeşte pe Dumnezeu şi a cărui inimă a fost prinsă în scopurile Împărăţiei lui Dumnezeu. Furia lui Jim nu este aceea a tonului poruncitor şi a cuvintelor urâte. Nu este furia nerăbdării şi a iritării rapide a lui „Eu sunt şeful aici”. Nu este furia care duce la apariţia rapidă a plângerilor şi a nemulţumirilor ca rutină zilnică.

Jim este nervos, foarte nervos pe rezultatul păcatului asupra lumii în care trăieşte. Asta face ca furia lui să fie plină ce compasiune, înţelepciune, dreptate, bunătate şi dragoste. Furia lui Jim alină suferinţa celorlalţi, nu o întreţine. Furia nu îl lasă pe Jim să devină egoist. Nu, îl cheamă să se implice în suferinţa celorlalţi şi să caute modalităţi de a-i binecuvânta cu tot ceea ce este bun. Furia nu îl lasă pe Jim să fie egoist cu timpul lui sau strâmtorat cu banii. Furia lui îl face să se bucure atunci când se dăruieşte pe el sau resursele lui pentru binele împărăţiei care i-a cucerit inima.

Diferenţă radicală.

Tom şi Jim sunt doi oameni nervoşi ale căror vieţi sunt total diferite, şi ale căror furii produc rezultate cu totul diferite. Tom este nervos pentru că vrea să fie Dumnezeu, aşa că a redus tot ceea ce face parte din viaţa sa la micimea împărăţiei sinelui. Furia lui lasă ca moştenire frică, rană şi separare. Furia lui Jim îl slăveşte pe Dumnezeu, punându-L pe Dumnezeu şi Împărăţia Lui la locul lor. Furia lui Jim lasă ca moştenire dragoste, compasiune, bunătate şi vindecare.

Gândiţi-vă la voi înşivă: probabil, nu este zi în viaţa şi în misiunea voastră când nu sunteţi nervoşi într-o anumită măsură. Întrebarea crucială este: „Sunteţi şi buni şi nervoşi în acelaşi timp?” Priviţi în sufletele voastre şi, cu smerenie, întrebaţi-vă: Cât din furia mea zilnică are de-a face cu Împărăţia lui Dumnezeu? Apoi, asumaţi-vă şi mprturisiţi momentele care nu au legătură şi bucuraţi-vă pentru cele care au legătură. Bucuraţi-vă pentru momentele care au fost transformate de Duhul şi căutaţi ajutorul lui Dumnezeu pentru acele momente care au încă nevoie de transformare. Rugaţi-vă să aveţi o inimă care să poată fi şi bună şi furioasă în acelaşi timp.