Greutatea gloriei: Semnificația lui C.S. Lewis

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea curentă din 28 iunie 2013 18:19

C.S. Lewis s-a profilat ca un simbol al secolului douăzeci în lumea literaturii creștine. Opera sa prodigioasă împletind o pătrunzătoare gândire intelectuală cu imaginația creativă de neegalat, i-a conferit popularitate nu numai în lumea creștină, ci și în lumea seculară. Cronicele Narniene și Trilogia Cosmică, deși mustind de simbolism dramatic creștin, au fost devorate de cei ce nu erau deloc interesați de creștinism, dar degustau simpla putere a dramei povestirilor. C.S. Lewis, expert în literatura engleză, a funcționat astfel ca și intelectual creștin. A avut pasiunea de a se întinde spre lumea intelectuală a vremii lui în numele creștinismului. Datorită luptelor personale cu îndoiala și durerea, el a fost capabil să construiască o fundație solidă pentru credința proprie. C.S. Lewis n-a fost de loc interesat de saltul mistic al credinței golite de orice atentă crecetare rațională. Avea oroare de cei ce își lăsau mințile în locul de parcare înainte de a intra în biserică. Era convins că, în esență creștinismul este rațional și poate fi susținut cu argumente rezonabile. Opera sa dovedește o incomparabilă cununie a artei cu știința, o cununie a rațiunii cu imaginația creativă. Darul său în privința scrierii creative a fost egalat doar de câțiva dintre contemporanii secolului douăzeci. Cu certitudine datorită geniului său literar, el a fost capabil să exprime profundul adevărul creștin prin artă, într-o manieră asemănătoare celei cu care Bach l-a transformat în muzică și Rembrandt în pictură. Până în zilele noastre cartea lui introductivă în creștinism—Creștinism. Pur și simplu—rămâne un best-seller peren.

Ne dăm seama că, deși un expert în domeniul literar, C.S.Lewis a rămas un laic din punct de vedere teologic. Desigur, a fost un laic cu studii profunde și o cultură vastă, dar totuși nu a profitat de beneficiile pregătirii teologie de specialitate. Unele dintre meditațiile lui teologice denotă o anume lipsă de înțelegere formală, lucru pentru care el va fi desigur scuzat. Cartea lui Creștinism. Pur și simplu, este unicul volum de o importanță covârșitoare tratând apologetica populară care a fost remacat de lumea creștină a secolul douăzeci. Din nou, în stilul lui incomparabil, Lewis a reușit să treacă la partea concretă a esențelor de bază a credinței creștine fără a le distorsiona în categorii simpliste.

Raționamentul său, deși puternic, nu a fost întotdeauna chiar perfect. De pildă, argumentul adus de C.S.Lewis în apărarea învierii a impresionat pe mulți, în ciuda lipsei lui de validitate. El susține un argument din alte vremuri, conform căruia dovezile adevărului pe care scriitorii Noului Testament le dețin în privința învierii lui Isus sunt verificate prin consimțământul lor de a-și risca viața pentru adevărurile însușite de ei. Însă aici se pune întrebarea: Ce este mai ușor de crezut: — că acești oameni au creat un mit fals și au murit pentru acest neadevăr sau că Isus adevărat a înviat din morți? La suprafață, răspunsul la această întrebare este simplu. Este mult mai simplu să crezi că oamenii pot fi induși în eroare să creadă realmente într-un neadevăr, pentru care să fie dispuși să-și dea viața, decât să crezi cu adevărat că s-a întors cineva din morți. Trebuie să mai existe și alte argumente în susținerea pledoariei adevărului învierii, în afara consimțământului oamenilor de a muri pentru el.

Trebuie doar să aruncăm o privire la violența din Orientul Mijlociu să vedem cum 50.000 de oameni sunt atât de convinși de adevărul islamului încât sunt dispuși să se sacrifice ca bombe umane sinucigașe. Istoria abundă de exemple ale oamenilor induși în eroare care și-au dat viața pentru iluziile lor. Istoria nu abundă de exemple ale învierii. Totuși, în ciuda fragilității acestui argument, Lewis a avut un impact puternic asupra oamenilor care se aflau la începutul explorării adevărurilor susținute de creștinism.

Până în ziua de astăzi, oameni care n-ar citi o biblie sau vreo altă carte creștină aleg Creștinism. Pur și simplu, lăsându-se antrenați de procesele mentale atât de pătrunzătoare ale lui C.S.Lewis. Biserica are o datorie imensă față de acest om, pentru împotrivirea lui de a capitula în fața iraționalismului ce a marcat atât de mult din gândirea creștină a secolului douăzeci— un iraționalism care a produs ceea ce mulți descriu ca fiind “un creștinism fără minte.”

Creștinismul lui C.S.Lewis este un creștinism conștient, unde există o uniune minunată între cap și inimă. Lewis a fost un om cu o profundă sensibilitate față de durerea ființelor umane. El însuși a experimentat calvarul sanctificării prin durerea și chinurile trăite. Izvorâte din aceste experiențe, sensibilitatea lui s-a dezvoltat iar abilitatea lui de a comunica s-a ascuțit ca briciul. A fi creativ este marca profunzimii. A fi creativ fără distorsiune este într-adevăr o raritate, și totuși în povestirile depănate de C.S.Lewis, puterea creativității se înalță până la un nivel rar atins înainte sau după scrierile lui. Aslan, leul din Cronicile Narniene, capturează caracterul și personalitatea lui Isus într-o asemenea măsură încât el nu încetează să ne uimească. Fiecare generație, cred eu, va continua să beneficieze de pe urma esențelor puse pe hârtie de această personalitate uimitoare.