Când avem nevoie de răbdare?
De la Gospel Translations Romanian
(Pagină nouă: {{info|When do we need endurance?}}''Ce urmeaza reprezinta o transcriere editata din format audio'' '''Când avem nevoie de răbdare?''' Avem nevoie de ea atunci când lucrurile me...)
Versiunea curentă din 14 mai 2012 02:29
De John Piper
Despre Răbdarea sfinţilor
Parte a seriei Ask Pastor John
Traducere de Ana-Monica Cojocarescu
Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).
Ce urmeaza reprezinta o transcriere editata din format audio
Când avem nevoie de răbdare?
Avem nevoie de ea atunci când lucrurile merg absolut perfect, şi avem nevoie de ea atunci când lucrurile merg absolut oribil, pentru că există o ameninţare a credinţei diferită în fiecare din aceste cazuri cazuri.
Când spun "răbdare", mă refer la rezistenta în credinţă, şi când spun "credinţă" mă refer la o profundă mulţumire privind tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Iisus Hristos. Şi există două lucruri care ar putea ameninţa credinţă: plăcerea şi durerea.
Când plăcerea vine rapidă şi puternică, furioasă, luni şi ani în şir, fără sfârşit, pericolul este că începem să ne încredem în ea, să ne bazăm pe ea şi să fim satisfăcuţi de toate lucrurile bune. Şi când plăcerea pleacă şi durerea vine, pericolul este că aruncăm deoparte încrederea noastră în Dumnezeu. Noi ne supărăm pe Dumnezeu şi spunem: "Unde eşti!" În loc să facem din El comoară în durerea noastră, noi spunem: "Trebuia să-mi dai ceva mai bun decât durere şi, din moment ce nu mi-ai dat, te părăsesc." Şi aceasta este ameninţarea credinţei.
Deci, avem nevoie de răbdare tot timpul. Perseverenţa în credinţă trebuie să aibă loc în fiecare zi.
Cred că de-a lungul anilor, în misiunea mea, una dintre rugăciunile mele a fost, "Doamne, ţine-mă credincios. Te rog. Astăzi, mâine, peste ani: păstrează-mi credinţa: să nu cârtesc, să nu devin leneş sau să nu devin mândru în misiunea mea. Nu lăsa să mă plictisesc de slujirea mea, şi nici să ajung să o consider o obişnuinţă, încât să încep să am alte hobby-uri, care să îmi consume energia emoţională."
Este foarte trist atunci când întâlneşti pastori în special, şi creştinii în general, pentru care slujirea devine o rutină, de parcă ar fi pe pilot automat. Şi ceea ce fac ei este să se joace. Aşteaptă atunci doar ziua lor liberă, sfârşitul de săptămână, hobby-ul lor, barca, jucăriile, escapadele, calculatoarele sau alte preocupări noi. Asta e tragic.
Iisus Hristos şi scopurile Sale pentru noi şi slujirea Lui trebuie să fie lucrurile care să ne acapareze toată energia. Deci, răbdarea este lupta pe care trebuie să o ducem pentru a le îndeplini.