Iisus şi Copiii

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea de la data 19 ianuarie 2010 22:54

Să ne gândim la copii ca un detector al mândriei Unul din lucrurile ce trebuie urmărite în evaluarea aptitudinilor spirituale ale unei persoane pentru preoţie este modul în care se comportă cu copiii. Puneţi un copil în cameră şi priviţi. Asta a făcut şi Iisus ca să demonstreze această idee. Copiii sunt reactantul ce evidenţiază prezenţa mândriei. Probabil credeţi că principalul lucru pe care l-a făcut Iisus este să spună: „Nu fiţi mândri, fiţi precum pruncii”. A spus acest lucru în Matei 18:3, „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” Dar a spus altceva şi mai remarcabil. Când Iisus a văzut că discipolii lui se certau să vadă care din ei era mai bun, „Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece. ... Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Marcu 9:34-37). Primirea unui copil în numele lui Iisus este o cale de a-l primi pe Iisus. Şi să-L primeşti pe Iisus e o cale de a-l primi pe Dumnezeu. De aceea, modaul în care ne purtăm cu copiii este un semnal al relaţiei cu Dumnezeu. Sufletul ce nu se coboară (sau poate că nu se ridică?) să iubească şi să susţină un copil, este un suflet complet pierdut. Astfel, e bine să ne amintim felurile în care Iisus se purta cu copiii. Cugetaţi la acestea şi lăsaţi-le să trezească în voi dorinţele lui Hristos. Ce ar putea fi mai important decât să îl primiţi pe Hristos şi prin el, pe Dumnezeu Creatorul? În mod surprinzător, Iisus spune că putem face acest lucru ajutând copiii. 1. Iisus a fost copil. Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui (Isaia 9:5) 2. Iisus a luat copiii în braţele Sale şi i-a binecuvântat. „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi.”... Şi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei. (Marcu 10:14-16) 3. Iisus a vindecat copilul unei femei străine. „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti.” Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15:28) 4. Iisus a alungat un demon dintr-un copil. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. (Matei 17:18) 5. Iisus a înviat un copil din morţi. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: „Talita kumi”, care se tâlcuieşte: „Fiică, ţie zic, scoală-te!” Şi îndată s-a sculat copila şi umbla. (Marcu 5:41-42) 6. Iisus a folosit pâinile şi peştii unui copil ca să hrănească cinci mii de oameni. „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?” Iisus a spus: „Faceţi pe oameni să se aşeze.” (Ioan 6:9-10) 7. Iisus a spus că trebuie să fim precum copiii. „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.” (Matei 18:3-4) 8. Când a venit, copiii au strigat „Osana” către Fiul lui David. Arhiereii şi cărturarii au văzut ... copiii care strigau în templu „Osana Fiului lui David!” (Matei 21:15) 9. Iisus a prezis zilele groaznice când taţii şi-au dus copiii la moarte. „Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil.” (Marcu 13:12) 10. Iisus a spus că dacă veţi primi un copil în numele Său, Îl veţi primi pe El şi pe cel ce L-a trimis. „Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Marcu 9:37) Fie ca Domnul să ne înveţe acest adevăr profund – că iubirea pentru copiii în numele lui Hristos este iubirea pentru Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Tatăl. Într-adevăr, înseamnă mai mult: întâmpinarea şi primirea şi împărtăşirea cu Dumnezeu. Creşterea copiilor „în numele lui Hristos” nu este o minune lipsită de importanţă. Pastor John [Adaptare după A Godward Life, Volumul II, pg. 188-190]