Cea mai importantă ureche la închinare

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea curentă din 1 februarie 2022 13:33

Orice persoană care este implicată în lucrare în departamentul de închinare sau media știe foarte bine rolul esențial pe care volumul îl joacă la închinare. Poate adunarea să-l audă pe toboșar? Aud oamenii din rândul din spate când se citește Scriptura? Se cântă cuvintele îndeajuns de tare încât să poată fi înțelese?

Dar oricare ar fi acustica locașului, este în joc o chestiune chiar mai esențială decât volumul sau înțelegerea cuvintelor. Iar acesta este unul din cele mai glorioase adevăruri din univers. Este prezent în mod implicit la închinare, dar este menționat prea rar. Când ne adunăm pentru a ne închina cu bisericile noastre locale, în spatele tuturor rugăciunilor și cântecelor noastre, în spatele tuturor îndemnurilor și încurajărilor noastre stă acest adevăr extraordinar: Dumnezeu aude.

Ți-a scăpat recent acest adevăr simplu și uimitor? Îți dai seama de faptul că, deși Dumnezeu este atotputernic și omniprezent peste tot, nu este obligat să te audă pe tine? Ar arăta altfel participarea ta la închinarea în comun, dacă ai fi mai conștient de acest adevăr decât de volumul instrumentelor?

De ce nu auzim

Gândește-te la motivele din cauza cărora nu auzim când ne strigă cineva.

Probabil că este ceva în neregulă cu urechile noastre. Copiii mei se întreabă adesea dacă, după decenii de cântat muzică live, este ceva în neregulă cu auzul tatălui lor. Probabil că au dreptate și auzul meu se duce – prefer să cred că ei sunt prea departe atunci când mă strigă.

Probabil că distanța dintre vorbitor și timpanele noastre, care ascultă, este prea mare ca sunetele să fie inteligibile. Sau posibil să fie o discrepanță socială sau relațională între vorbitori și ascultători, ca atunci când o celebritate care trece pe lângă o mulțime de oameni se crede prea important pentru a se opri și a asculta toate țipetele fanilor care îl adoră.

Dumnezeul Care aude

Dar gândește-te la Dumnezeu glorios al Universului. În primul rând, urechea lui Dumnezeu nu dă greș niciodată. Auzul Său nu scade, după milenii de ascultat. În al doilea rând, Dumnezeu nu e niciodată prea departe pentru a auzi strigătle noastre. Deși El este înălţat, totuși vede pe cei smeriţi (Psalm 138:6). Aceste perspective sunt prețioase.

Totuși, glorioasa realitate a faptului că Dumnezeu ascultă este devine cea mai clară pentru mine când mă gândesc la modul în care Dumnezeu ascultă dincolo de prăpastia socială și relațională dintre noi. Filosoful Nicholas Wolterstorff scrie: “Prin ascultarea a ceea ce Îi spunem lui Dumnezeu, mărețul Dumnezeu neegalat face ca acest gest plăpând, imperfect al nostru să devină o legătură între noi.” (The God We Worship, 77). El continuă prin modesta afirmație: “Acest lucru este uimitor.”

Este uimitor că Dumnezeu – Care este infinit în belșug și Căruia nu-I lipsește niciodată nimic - trece prăpastia și le răspunde celor nenorociți și lipsiți (Psalm 86:1). Acel Dumnezeu, Care este în totalitate drept, îi aude pe cei care au nevoie de scăpare și izbăvire. (Psalm 71:2). Chiar și cei care se află în cele mai negre situații (Psalm 88:2, 6), în cele mai grele necazuri (Psalm 102:2) și cu duhul zdrobit (Psalm 143:7) pot apela la Dumnezeu în rugăciune. Aceia care înfruntă vrăjmași (Psalm 64:1) sau pribegesc cu lacrimi (Psalm 39:12) pot aduce aceste îngrijorări înaintea Domnului.

Scriptura ne promite că Dumnezeu aude rugăciunile celor săraci (Psalm 69:33) și strigătele celui nenorocit (Psalm 22:24). Dumnezeu aude în orice moment al zilei (Psalm 55:17), chiar și în ziua necazului (Psalm 86:7) și începe să răspundă chiar înainte ca să isprăvim cererea noastră (Isaia 65:24).

Urechea Lui atentă

Credința crede că Dumnezeu va auzi rugăciunile și va răpunde (Psalm 17:6). Această credință oferă răbdare în timp ce credincioșii așteaptă răspunsul Său (Psalm 40:1). Pentru că în trecut Dumnezeu a adus alinare în necaz, credincioșii striga către El iar și iar (Psalm 4:1).

Pe când că Dumnezeu îi aude pe cei fără prihană și îi scapă din necazurile lor (Psalm 34:17), chiar și păcătoșii care nu merită pot să fie siguri că Dumnezeu îi aude când strigă și cer milă (Psalm 55:1). Deoarece Dumnezeu este milostiv, El aude strigătele noastre (Psalm 27:7), până acolo încât El primește cu bunăvoință cuvintele noastre în ochii Săi (Psalm 19:14).

Este extraordinar că putem avea mai multă încredere în Fiul Său decât psalmistul pentru că Fiul Lui ne-a cumpărat accesul cu sângele Său (Efeseni 2:18), ne-a adus în prezența Tatălui fiind Pionier pentru noi (1 Petru 3:18) și stă la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri și mijlocește pentru noi (Evrei 8:1).

Așadar, credinciosule, cum te-ai ruga azi dacă ai știi că Dumnezeu ascultă? Cum ai cânta dacă ai știi că Dumnezeu aude?

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să Îl chemăm și să aducem cele mai dificile și istovitoare circumstanțe la urechea Sa atentă. El ascultă.