Bucuria Nu Este Facultativă

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea curentă din 12 octombrie 2021 11:31

Cuprins 1 Fericirea Ta Contează pentru Dumnezeu 2 Bucuria Este Posibilă 3 Dar Nu Sunt Fericit 4 Dumnezeu Este În Totalitate Consacrat Bucuriei Tale

Fericirea Ta Contează pentru Dumnezeu

Bucuria este esențială pentru viața creștină. Scripturile sunt clare: Poporului lui Dumnezeu i se poruncește să se bucure și este de asemenea caracterizat de bucurie.

Tatăl nostru ceresc nu este indiferent față de fericirea noastră. Bucuria nu este garnitura în felul principal al vieții creștine. Bucuria nu este cireașa de pe tort, ci un ingredient esențial într-un aluat complex.

Nu este vorba că este doar bucurie, dar în cele mai dureroase pierderi și suferințe, noi descoperim cât de adânci sunt rezervoarele bucuriei creștine. Doar aici, in dificultăți și întuneric, gustăm noi esența unei asemenea bucurii — care nu este slabă și frivolă și goală, ci puternică, plină de substanță și deplină.

Bucuria Este Posibilă

A auzi că bucuria nu este facultativă atinge anumite urechi cu promisiuni și speranță. Dacă bucuria este esențială, atunci asta trebuie să însemne că bucuria este posibilă. Într-o lume a păcatului și suferinței, dezordinii și mizeriei, este o veste bună să auzi că bucuria este posibilă.

Bucuria este cerută peste tot în biblie. A fost poruncită poporului primului legământ a lui Dumnezeu, Israel, probabil mai ales în Psalmi. “Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor!” (Psalm 149:2). “Iacov se va veseli și Israel se va bucura.” (Psalm 14:7). “Bucuraţi-vă în Domnul” (Psalm 97:12). “Slujiţi Domnului cu bucurie” (Psalm 100:2). “Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul și veseliţi-vă!” (Psalm 32:11). Sunt chiar mai multe sute de exemple prin Vechiul Testament.

În afară doar de Israel, Dumnezeu poruncește tuturor națiunilor să se bucure de Făcătorul lor (“Se bucură neamurile și se veselesc,” Psalm 67:4), și chiar poruncește naturii să se alăture bucuriei (“Să se bucure cerurile și să se veselească pământul,” Psalm 96:11).

În Noul Testament, Dumnezeu Însuși, la vârsta umană a maturității, nu-și schimbă conduita odată ce devine ”un om al durerilor” în lumea noastră căzută (Isaia 53:3), ci ne poruncește bucuria, și ne dă chiar mai multe motive să ne bucurăm. “Bucuraţi-vă și veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:12). “Săltați de bucurie” (Luca 6:23). “Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20). Da, bucuria este posibilă, bucurie așa reală și bogată astfel încât ne întoarcem către prieteni și vecini și zicem, “Bucuraţi-vă împreună cu mine” (Luca 15:6, 9).

Dacă nu era destul de clar până în acest punct, apostolul Pavel continuă mai departe în scrisorile sale către biserici. “Bucuraţi-vă în nădejde. . . . Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură” (Romani 12:12, 15). “Încolo, fraților, bucurați-vă” (2 Corinteni 13:11). “Bucuraţi-vă întotdeauna” (1 Tesaloniceni 5:16). Și apoi, valul de bucurie al filipenilor: “Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.” (Filipeni 2:18). “Bucurați-vă în Domnul” (Filipeni 3:1).“Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4). Nu suntem nepăsători la durerile complexe ale vieții din această epocă, dar în Cristos avem acces la o bucurie subtilă care este simultană, și mai adâncă decât cele mai mari suferințe ale noastre — “ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli” (2 Corinteni 6:10).

Un motiv pentru care Biblia este atât de stăruitoare insistând asupra bucuriei noastre este datorită bunătății lui Dumnezeu. Insistența asupra bucuriei în noi se bazează pe bunătatea din el. “ Apoi să te bucuri de toate bunurile pe care ţi le-a dat Domnul Dumnezeul tău ţie şi casei tale.” (Deuteronom 26:11). Bucuria din inima creaturii corespunde cu bunătatea din inima Creatorului. Bucuria este răspunsul potrivit a celui care primește bunătatea Dătătorului.

Dar Nu Sunt Fericit

Unii aud posibilități în porunca de a te bucura; alții aud probleme. Și ambele reacții sunt justificate. Noi suntem păcătoși, morți spiritual prin natura noastră (Efeseni 2:1–3). Deseori suntem inconsecvenți emotional și nepăsători spiritual. Chiar în Cristos, noi zilnic trecem de la o stare la alta, de la inimi letargice la un duh treaz, apoi din nou la uscăciune.

Aceia dintre noi care ne cunoaștem, și învățăm să fim realiști, recunoaștem cât de puțin suntem cu adevărat fericiți, și-i cerem Tatălui din nou și din nou, “ Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale! ” (Psalm 51:12).

Pentru asemenea oameni inerți și totodată conștienți de ei, a auzi că bucuria nu este facultativă poate să-i facă să se simtă copleșiți cu mai multă condamnare decât cu mai multe posibilități. Poate fi o nouă greutate pe care să o poarte pe șoldurile lor deja foarte împovărate.

Dar lipsa noastră de bucurie nu este sfârșitul poveștii. O piesă infinit de puternică rămâne în ecuație.

Dumnezeu Este În Totalitate Consacrat Bucuriei Tale

Cu eșecurile noastre fără de sfârșit în față, veștile sunt atât de spectaculoase că Dumnezeu însuși este angajat în totalitate bucuriei noastre veșnice în el. De fapt, într-un sens el este la fel de consacrat bucuriei noastre în el, așa cum este în scopul său ultim pentru univers: ca el să fie onorat și glorificat. Pentru că bucuria noastră este legată de gloria sa. În cuvintele lui John Piper, în refrenul său poetic, Dumnezeu este cel mai preamărit în tine, când ești cel mai satisfăcut în el.

Dumnezeu este drept, și astfel nu este indiferent față de gloria sa. Și veștile bune pentru aceia dintre noi care revendicăm sângele și dreptatea Fiului său este că el nu este indiferent la bucuria noastră. Nu acea “bucurie” subțire, frivolă, goală pe care circumstanțele externe într-o lume căzută poate să o aducă, ci bucuria puternică, substanțială și bogată care se revarsă mai adânc și mai larg decât împrejurările vieții care sunt de altfel mult mai lipsite de bucurie.

În Cristos, nu doar că Dumnezeu nu mai este împotriva noastră în mânie omnipotentă, ci acum el este pentru noi — pentru bucuria noastră adâncă și îndelungată — în toată iubirea lui omnipotentă. Promisiunea sa prin Ieremia vine la noi prin Cristos: “Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu.” (Ieremia 32:41).

Bucuria noastră nu va fi perfectă în această viață; mereu ne vom încorda și ne vom zbate. Vom avea fricile și anxietățile noastre. Vom avea suișuri și coborâșuri. Dar chiar și aici o vom gusta. Nu doar că o bucurie de nezdruncinat vine, dar chiar acum îi gustăm dulceața, în special în suferință. “Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8).

Acestea sunt vești bune că bucuria nu este facultativă în viața creștină, pentru că greutatea finală cade nu pe spinarea noastră slabă, ci pe umerii atotputernici ai lui Dumnezeu însuși.