Care este diferența?

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea de la data 15 septembrie 2020 11:49

Puține doctrine, dacă vreuna, reușesc să pornească atâtea discuții contradictorii și ranchiuna printre Creștini precum doctrina alegerii. Este una din doctrinele care separă oamenii atât de adânc încât unii ar porni un moratoriu perpetuu asupra discuției.

Alegerea este de asemenea o doctrină asupra căreia unii sunt indiferenți. Pasiunea este exacerbată pentru ambele tabere. Aceia împotrivă o văd ca batjocură asupra importanței libertății umane și umbrirea bunătății lui Dumnezeu. Aceia care sunt de acord iubesc siguranța și confortul pe care îl asigură și triumful harului Divin pe care îl arată.

Ei bine, dacă de un divizor atât de mare, de ce ar trebui sa ne complicăm cu el? Ca persoană care este pasionată de doctrină sunt mereu întrebat “Ce diferență face?”, și sunt sigur ca Martin Luther a fost întrebat același lucru în repetate rânduri. Poate acesta este motivul pentru care a declarat că alegerea este „inima bisericii”. Este interesant cum corpul lui Luther nici nu se răcise în sicriu înainte ca urmăritorii lui să îi altereze radical și să îi slăbească ideile pentru următoarele generații de Luterani, iar prin aceasta să pună un țăruș în inima bisericii lor.

Alegerea contează în primul rând pentru că are a face cu adevărul lui Dumnezeu. Dacă perspectiva Augustiniană asupra alegerii este aceeași cu perspectiva Biblică iar Biblia este adevăr, atunci doctrina alegerii este adevărul lui Dumnezeu iar toți aceia care sunt „pentru adevăr” au obligația să o accepte și să o împărtășească. Pe de altă parte, dacă perspectiva Augustiniană/Reformată asupra alegerii nu este Biblică și/sau neadevărată, atunci alterează adevărul lui Dumnezeu și ar trebui sa fie respinsă și abandonată.

În al doilea rând, doctrina alegerii este legată de asigurarea salvării, și prin ea, de sanctificarea noastră. Când Petru a pus înainte virtuțile care marchează progresul nostru în sanctificare, o listă foarte asemănătoare cu Fructul Spirilului a lui Paul, a adăugat:

„De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare in Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți, și sunteți tari în adevărul pe care îl aveți. ” ( 2 Petru 1:10-12)

Acesta este un apel apostolic puternic și sobru spre diligență. Este diligență cu respect către alegere. Când un Creștin înțelege alegerea, își însușește alegerea, și câștigă siguranța că se numără între cei aleși, devine ferm împământat în adevărul lui Dumnezeu – atât de conținut în adevăr încât să fie eliberat de tendința de poticnire. Asigurarea și dezvoltarea spirituală în evlavie merg mână în mână.

Petru își întărește apelul mai târziu declarând ca Dumnezeu nu dorește ca cineva să piară (2 Petru 3:9). Prin „cineva” se face referire la antecedentul „noi”, iar „noi” la rândul lui, la cei adresați în Epistolele Petrine, numiții aleși. Acest verset este departe de a perturba sau infirma alegerea ca inamic al cererii electorale, ci o confirma.

În al treilea rând, doctrina alegerii afirmă suveranitatea completă a lui Dumnezeu și oprește orice noțiune păgână sau umanistă asupra faptului că suveranitatea lui Dumnezeu este limitată de libertatea umană. O vedere așa blasfemică întoarce Biblia pe dos și îl transformă pe om suveran în locul lui Dumnezeu. Perspectiva Biblică este aceea că libertatea omului este reală și întinsă, dar este întotdeauna limitată de suveranitatea lui Dumnezeu.

În al patrulea rând, doctrina alegerii leagă piesele oricărei fundații pentru mândria și meritul uman. În această doctrină, grația harului este manifestată complet asemenea creaturii care realizează că nu are nimic cu care să se laude, pentru că salvarea lui este un cadou datorat doar harului, fără amestec al meritului uman sau acțiuni care să determine acest lucru.

În final, datorită motivelor sus menționate, iar altele neexplorate aici, maiestatea și excelența lui Dumnezeu sunt atât de înalte încât creatura, datorită Duhului Sfânt, este trezită în adevărată venerare. Acum îl onorăm pe Dumnezeu ca Dumnezeu și îi declaram cea mai mare recunoștință.