Raiul Se Bucură

De la Gospel Translations Romanian

---

Versiunea de la data 1 septembrie 2020 02:16

Am scris câteva cărți despre diferite subiecte, și un lucru care se întâmplă ocazional când publici o carte este că oamenii îți cer să le dai autografe. Mă gândesc la scrierea de autografe ca ceva pe care oamenii faimoși o fac, așa că mă simt un pic ciudat să dau un autograf. Sunt fericit s-o fac oricum. Dacă ai scris o carte creștină, mulți oameni vor dori ceva mai mult decât autograful tău. Ei te vor întreba de versetul tău favorit din Scriptură. Mulți autori vor scrie un verset precum Ioan 3 :16 sau Romani 8 :28. Versetul meu favorit din Scriptură este Țefania 3 :17.

Cu ani în urmă, stăteam la o masă de conferință împreună cu un învățat Reformat proeminent unde dădeam autografe. El m-a văzut scriind ”Țefania 3 :17 sub semnătura mea. Când nu mai era atâta lume la coadă, el s-a aplecat și mi-a șoptit : ”Arătă-mi”. Știam că glumea, dar cuvintele lui erau importante în sensul că el arăta faptul evident că Țefania nu este în lista de ”Cărți Favorite din Biblie” a multor creștini. Când a fost ultima dată când ai citit Țefania?

Înainte de a ne uita la Țefania 3 :17, ar ajuta să știm cine era Țefania. Țefania era un profet a lui Dumnezeu care a fost chemat să aducă un mesaj de judecată pentru poporul din Iuda în secolul șapte î.Hr. în timpul domniei lui Iosia (640-609 î.Hr.), ultimul rege bun a lui Iuda. Aceasta a fost o perioadă crucială în istoria poporului lui Dumnezeu pentru că era vorba de ultimele decenii care au dus la distrugerea Ierusalimului de către Babilion în 586. Regatul nordic al Israelului fusese deja luat de asirieni în 722. Iuda era pe același drum al păcatului și răzvrătirii. În acest context a venit profetul Țefania.

Cartea lui Țefania începe cu una dintre cele mai dramatice declarații de judecată viitoare din Scriptură. Descrierea sa a dezastrului care este pe cale să se abată asupra lui Iuda amintește de judecata lui Dumnezeu a pământului din timpul lui Noe. Țefania scrie (în 1 :2-3) :

“Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul.,”
“ Voi nimici oamenii şi vitele; păsările cerului şi peştii mării,
pietrele de poticnire şi pe cei răi împreună cu ele.
Voi nimici cu desăvârşire pe oameni
de pe faţa pământului,” zice Domnul.

Aici mânia lui Dumnezeu față de aceia care se răzvrătesc împotriva Lui este evidentă. Aceia care se gândesc că astfel de cuvinte sunt dure nu înțeleg natura cu adevărat rea a păcatului. Cea mai mare parte a cărții continuă în acest fel, cu Țefania rostind profeții împotriva lui Iuda și a națiunilor despre dezastre iminente.

Secțiunea finală a cărții (3:9–20), totuși conține două profeții despre salvare. Acest lucru nu este neobișnuit în cărțiile profetice deoarece prorocii trec de la profeții despre necazuri la profeții despre binecuvântări. Profețiile de binecuvântare a lui Țefania arată că judecata lui Dumnezeu nu este ultimul Său cuvânt asupra poporului Său. El începe cu o profeție cu privire la purificarea lui Dumnezeu a unei rămășițe credincioase. (vv. 9–13). Aceasta este urmată de o profeție care descrie bucuria lui Dumnezeu pentru poporul său. (vv. 14–20). În versetul 14, Dumnezeu cheamă pe poporul său să cânte și să se bucure. (v. 14), Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău (vv. 15–16). Apoi în versetul 17, citim ceea ce O. Palmer Robertson numește “Ioan 3:16 al VT.”

Domnul, Dumnezeul tău, este în
mijlocul tău, ca un viteaz
care poate ajuta;
Se va bucura de tine cu
mare bucurie;
va tăcea în dragostea Lui;
și nu va mai putea de veselie pentru tine.

Dumnezeu cheamă pe poporul Său să cânte și să se bucure în versetul 14. Apoi, în versetul 17, El cântă și se bucură pentru ei. Oprește-te un moment și gândește-te puțin la asta. Domnul Dumnezeu Atotputernic, Creatorul cerului și al pâmântului, Cel Sfânt al lui Israel, se bucură de o rămășiță. El se bucură mult de cei credincioși cu cântece tari. Cântece tari! Bucurie! Acesta nu este ”Cel care Mișcă și nu este Mișcat a lui Aristotel.” Acesta nu este dumnezeul abstract al filozofilor. Acesta este Dumnezeul nostru, Dumnezeul lui Avraam, Isaac, și Iacov, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Și acest Dumnezeu, Dumnezeul viu, se bucură de rămășița sa credincioasă cu multă veselie și cântece tari. Îți amintește asta de vreun pasaj din Noul Testament? Uită-te la pilda fiului risipitor (Luca 15:11–32). Tatăl din această pildă, care-l reprezintă pe Dumnezeu, Îl vede fiul risipitor întorcându-se acasă, și ce face el? Aleargă către el, îl îmbrățișează, și-l sărută. Aceasta nu este ce ar fi făcut un tată demn, evreu, din vremea aceea. Isus ne spune că este bucurie în rai când un păcătos se pocăiește (Luca 15:7). Nu doar îngerii se bucură. Dumnezeu se bucură de asemenea. Țefania 3:17 ne amintește clar că Tatăl nostru ceresc nu este vreun dumnezeu deist care nu-i pasă deloc de noi. El reprezintă o imagine de iubire profundă și personală, genul de iubire care ar sacrifica totul de dragul nostru. Genul de iubire care chiar a jertfit totul de dragul nostru. A lui să fie slava, cinstea și puterea.