Rugăciunea, postul şi cursul istoriei

De la Gospel Translations Romanian

Versiunea de la data 15 decembrie 2011 15:42

Fapte 13:1-4

Şi erau unii profeţi şi învăţători în Antiohia, în adunarea care era acolo: Barnaba, şi Simeon, numit Niger, şi Luciu cireneanul, şi Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod, tetrarhul, şi Saul. Şi, pe când slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte acuma pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat şi au pus mâinile peste ei, le-au dat drumul. Ei deci, fiind trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia spre Cipru.

Voi începe în această dimineaţă o nouă serie de mesaje despre obiceiul biblic al postului. Această temă nu este nouă pentru noi, la Biserica Baptistă Betleem. Am mai studiat-o înainte şi am îndemnat la postire în mod deosebit în timpul Săptămânii de Rugăciune în decursul anilor trecuţi. Dar atunci când am făcut sondajul în timpul slujbei de dimineaţă în urmă cu câteva săptămâni, am observat că 40% dintre cei prezenţi în acea dimineaţă veniseră la Biserica Baptistă Betleem de trei ani sau mai puţin. Ceea ce poate însemna că postul este o disciplină biblică la care nu v-aţi gândit prea mult şi pe care aţi practicat-o chiar mai puţin, întrucât nu este un obicei colectiv răspândit în cadrul mişcării evangelice. Mă aştept să insist asupra acestei discipline biblice şi spirituale care a fost ignorată cel puţin toată luna ianuarie şi poate chiar mai mult, cu voia Domnului. Dacă aţi citit Bethlehem Star (Steaua de la Betleem), ştiţi că vă îndemn să postim timp de 24 de ore o dată pe săptămână în această lună când ne apropiem de anul 1995, şi anume, de marţi după cină până miercuri la prânz. Împreună vom sări miercuri peste micul-dejun şi prânz şi ne vom dedica aceste două mese, dacă este posibil, postului-rugăciunii pentru ca anul 1995 să fie anul unei mari treziri în rândul membrilor bisericii Lui Iisus; o reînviere a sfinţeniei, a fericirii, a rugăciunii, a credincioşiei şi a rodniciei în a ne încuraja unii pe alţii şi în a ajunge la cei pierduţi. Rugăciunea mea este ca prin intermediul acestor mesaje să auziţi chemarea Lui Dumnezeu în îndemnul meu la postire.

Tânjind după călăuzirea Lui Dumnezeu în Antiohia

Puteţi înţelege mai bine de ce cred că aceasta este voia Lui Dumnezeu pentru noi acum dacă vom studia textul de astăzi. Aflăm din acest text că Saul (Pavel) şi Barnaba şi alţi câţiva fruntaşi ai bisericii din Antiohia se închinau—slujeau Domnului—şi posteau (v. 2). Dacă ne gândim la ceea ce s-a întâmplat, cred că am putea presupune că neliniştea care i-a îndemnat să postească a fost aceasta: „În ce direcţie ne îndreptăm ca biserică?” Ei posteau pentru a avea parte de călăuzirea Duhului Sfânt în misiunea lor. Îi puteţi spune planificare, dacă doriţi. Rezultatul a fost mult mai însemnat decât orice alt efort de planificare pe care biserica l-a depus vreodată.

Ei tânjeau atât de mult după călăuzirea Lui Dumnezeu încât doreau să exprime acest lucru prin foamea trupurilor lor şi nu doar prin cea a inimilor lor. „Vrem călăuzirea Ta, oh, Doamne! Oh, Duh Sfânt, care este voia Ta pentru misiunea acestei biserici?”

Ştiţi ce mă uimeşte la această planificare în cadrul Bisericii Baptiste Betleem? Nu există răspunsuri clare în Biblie pentru majoritatea întrebărilor care necesită răspunsuri. Pentru cele care au răspunsuri biblice clare nu este nevoie de o echipă de planificare pentru un bun discernământ. Întrebările care ne presează sunt tipul de întrebări care îi preocupau pe fruntaşii din Antiohia: „Doamne, să ne aventurăm într-o misiune globală? Să pornim acum? Să trimitem pe unii dintre învăţătorii noştri? Să îl trimitem pe Saul, pe Simeon, pe Niger, pe Luciu sau pe Barnaba? Să trimitem doi, trei sau patru misionari? Cum să îi trimitem: pe uscat sau pe mare? Să îi finanţăm complet sau să îi lăsăm să muncească pentru propriile mijloace de trai, ori să sperăm că se vor găsi fii ai păcii în oraşele în care vor ajunge, care îi vor hrăni? Să ni se alăture şi alte biserici în această misiune?" Etc.

Majoritatea întrebărilor la care trebuie să găsească răspuns echipele care planifică misiunile sunt întrebări de acest tip. Unde vom găsi răspunsurile la aceste întrebări? Ce avem de învăţat din faptul că primii creştini, care erau foarte spirituali se închinau şi posteau şi se rugau pentru a avea parte de călăuzirea Domnului?

Patru observaţii

Să luăm în considerare patru observaţii din Fapte 13:1–4.

1. După venirea Lui Hristos

Acest post a avut loc după venirea Lui Hristos.

Fac această precizare pur şi simplu pentru ca nimeni să nu spună că postul făcea parte din spiritualitatea Vechiului Testament, dar nu şi din spiritualitatea Noului Testament. Vom aborda direct această problemă săptămâna viitoare şi vom căuta răspuns la întrebarea, „Este postul un burduf vechi pentru vin la care trebuie să renunţăm pentru ca noul vin al Împărăţiei să nu se verse din burduful care crapă şi să fie risipit?” Răspunsul aparent este că Saul şi Barnaba şi ceilalţi din Antiohia nu au crezut că postul este un burduf vechi pentru vin.

2. De un grup, împreună

Acest post a fost ţinut de un grup, împreună.

O altă problemă legată de postire este faptul că Iisus i-a avertizat pe discipoli să nu se arate oamenilor că postesc (Matei 6:17–18). El a spus, „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Dar în mod evident Saul şi Barnaba nu înţeleg din avertismentul Lui Iisus că postirea în grup este ceva rău, deşi oamenii adesea îşi dau seama că postim atunci când facem parte dintr-un grup care posteşte—ca atunci când întreaga biserică ţine un post, aşa cum şi eu vă îndemn să postim miercurea, toată luna ianuarie.

În mod clar, fruntaşii bisericii din Antiohia înţeleg din spusele Lui Iisus nu că păcătuim în cazul în care cineva află că postim, ci că păcătuim dacă ne facem cunoscute motivele pentru care postim pentru ca oamenii să ne aplaude. Postirea în grup a fost o caracteristică a poporului Lui Dumnezeu în cursul istoriei biblice şi post-biblice.

3. O ocazie pentru călăuzirea specială a Duhului

Acest post s-a dovedit a fi o ocazie pentru călăuzirea specială a Duhului.

Versetul 2 spune,

Şi, pe când slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte acuma pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat şi au pus mâinile peste ei, le-au dat drumul.

Atunci când Luca relatează în acest mod ceea ce s-a întâmplat în Antiohia, în mod clar el vrea să observăm o conexiune între închinare, rugăciune, şi post pe de o parte, şi călăuzirea decisivă a Duhului Sfânt pe de altă parte.

Pentru că nimic nu ne dovedeşte contrariul, aş spune că acest lucru ne învaţă valoarea închinării-postului-rugăciunii atunci când urmărim cu râvnă voia Lui Dumnezeu în vieţile noastre şi în existenţa bisericii noastre.

4. A schimbat cursul istoriei

Acest post a schimbat cursul istoriei.

Este aproape imposibil să exagerăm importanţa istorică a acestui moment din Antiohia în cadrul istoriei mondiale. Înaintea acestei porunci de la Duhul Sfânt se pare că nu a mai existat nicio misiune organizată a bisericii dincolo de coasta estică a Mării Mediterane. Înainte de aceasta, Pavel nu întreprinsese călătorii misionare spre vest în Asia Mică, Grecia, sau Roma, ori Spania. Înainte de aceasta Pavel nu scrisese nicio scrisoare, toate scrisorile sale au fost rezultatul călătoriilor misionare care au început aici.

Acest moment de rugăciune şi postire a avut drept consecinţă o mişcare misionară care a transformat creştinismul în religia predominantă a Imperiului Roman în decursul a două secole şi jumătate şi a produs 1,3 miliarde de adepţi ai religiei creştine în prezent cu o mărturie creştină realmente în toate ţările din lume. Şi 13 din cele 29 de cărţi ale Noului Testament au fost urmarea activităţii misionare care a început în acel moment de rugăciune şi postire.

Cred deci că nu este greşit să spunem că Dumnezeu a fost mulţumit să transforme închinarea şi rugăciunea şi postul în rampa de lansare a unei misiuni care să schimbe cursul istoriei mondiale. Nu este aceasta o lecţie pentru noi?

S-a întâmplat în trecut şi se va întâmpla mereu în istorie.

S-a întâmplat în 2 Cronici 20

De exemplu, în 2 Cronici 20, moabiţii şi amoniţii şi maoniţii s-au ridicat împotriva lui Iosafat, împăratul Lui Iuda. Era o hoardă cumplită de oameni violenţi. Ce puteau să facă oamenii din Iuda? Ce direcţie să urmeze? În versetul 3 se spune,

Iosafat s-a temut şi şi-a îndreptat faţa să-L caute pe Domnul; şi a vestit un post prin tot Iuda. Şi Iuda s-a adunat să caute ajutor de la Domnul şi chiar din toate cetăţile lui Iuda au venit să-L caute pe Domnul.

Au ţinut deci un post de amploare în tot ţinutul lui Iuda pentru a căuta călăuzirea şi izbăvirea divină. În mijlocul acestei adunări care postea, din versetele 14-15 aflăm,

Duhul Domnului a fost în mijlocul adunării peste Iahaziel. . . Şi a zis: „Luaţi aminte, tot Iuda, şi voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, împărate Iosafat! Aşa zice Domnul: ‚Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi, pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.’”

În ziua următoare când poporul din Iuda a ieşit, au observat că moabiţii şi amoniţii se nimiciseră unii pe alţii şi le-a luat trei zile pentru a aduna prada, atât de multă era. Ceea ce părea a fi o înfrângere şi o calamitate s-a transformat peste noapte într-o izbândă uluitoare.

Cursul istoriei a fost schimbat din nou prin postirea poporului Lui Dumnezeu.

S-a întâmplat în Britania în 1756

John Wesley ne spune în jurnalul său despre o izbăvire similară care a avut loc în 1756. Regele Britaniei a îndemnat poporul la o zi de rugăciune şi postire solemnă din cauza unei ameninţări de invazie din partea francezilor. Wesley scria,

Ziua de post a fost o zi glorioasă, cum Londra nu a mai văzut de la Restauraţie. Toate bisericile din oraş au gemut de oameni, şi pe fiecare chip era întipărită o gravitate solemnă. Cu siguranţă Dumnezeu aude rugăciunile, iar seninătatea noastră va fi prelungită.

Apoi într-o notă de subsol a adăugat mai târziu, „Smerenia s-a transformat într-o sărbătoare naţională, deoarece invazia cu care ne ameninţau francezii a fost împiedicată.” Nu ar fi dificil să adăugăm relatare după relatare din Biblie şi după scrierea Bibliei pentru a demonstra că postul şi rugăciunea au schimbat cursul istoriei. Vom vedea în săptămânile care urmează că acest lucru este adevărat mai ales în modul în care postul joacă un rol important în perioadele de mare înviorare.

Dar voi încerca să pun accentul pe postire şi pe îndemnul nostru la postire în contextul mai larg a ceea ce Dumnezeu pare să facă astăzi şi apoi a ceea ce este posibil ca Dumnezeu să facă pentru Biserica Baptistă Betleem.

Ceea ce Dumnezeu pare să facă astăzi în lume

În noiembrie unul dintre voi a venit la mine şi mi-a spus că este de părere că Dumnezeu ne îndeamnă să ţinem post o zi pe săptămână ca biserică. Să mă rog în legătură cu acest îndemn şi să încerc să discern dacă vine de la Domnul pentru noi în aceste momente? De curând fusesem invitat de Bill Bright, preşedintele organizaţiei Campus Crusade, să mă alătur altor 600 de persoane în Orlando, între 5 şi 7 decembrie pentru două zile de rugăciune şi post pentru trezirea spirituală şi pentru propăşirea Împărăţiei în jurul lumii.

Am decis să merg, din dorinţa ca Dumnezeu să mă călăuzească în legătură cu rolul pe care postul ar trebui să-l aibă în momentul de faţă din istoria bisericii noastre. Bill Bright a spus că încheiase un post de 40 de zile vara trecută şi a simţit că este chemat să îndemne la postire şi rugăciune în speranţa reînnoirii obiceiului de a posti-a se ruga în toate bisericile din America.

Reînvierea închinării şi a rugăciunii, dar nu şi a postului

Unul dintre lucrurile pe care le-am înţeles în Orlando a fost că există trei elemente în Fapte 13:1–3—închinare, rugăciune şi postire. În zilele noastre există o remarcabilă reînviere a închinării şi rugăciunii. În cadrul a zeci de mii de congregaţii din jurul lumii a existat o închinare mai vibrantă, mai nestingherită, mai antrenantă în ultimii 20 de ani. Iar mişcările de rugăciune din jurul lumii sunt fără precedent ca număr şi amploare. În statul nostru coaliţia de rugăciune Minnesota Prayer Coalition nu are precedent prin strângerea laolaltă a creştinilor pentru a se ruga pentru revigorarea bisericii Lui Hristos şi propăşirea Împărăţiei Lui.

Dar încă nu există o reînviere a obiceiului de a posti comparabilă cu reînvierea închinării şi rugăciunii. Bill Bright a sugerat că este posibil ca voia Lui Dumnezeu să fie ca toate cele trei elemente să fie la locul cuvenit, iar biserica să fie smerită şi să tânjească după postire înainte ca El să ne binecuvânteze pe cât de deplin intenţionează. Este uimitor cât este de neglijat acest obicei spiritual.

O dorinţă tot mai mare de a posti

Primul lucru pe care l-au făcut în Orlando a fost să deschidă microfoanele pentru unele dintre persoanele prezente, pentru a le da ocazia de a mărturisi de ce se aflau acolo. Ascultam, cu urechile ciulite la situaţia noastră de aici şi la răspunsul la întrebarea dacă ar trebui să ţinem o zi de post în fiecare săptămână. A doua persoană care s-a ridicat a spus că era din organizaţia creştină evangelică Promise Keepers (Păstrătorii Promisiunilor) şi că se afla acolo deoarece credea că postul este esenţial şi că organizaţia Promise Keepers se gândea în mod serios să-i îndemne pe membri la un post de o zi pe săptămână, şi anume miercurea. Mai târziu în cadrul întâlnirii, Paul Cedar de la biserica Free Church a spus că în decursul istoriei postul săptămânal a făcut adesea parte din practica bisericii. El se întreba dacă ar trebui să fie din nou un obicei al bisericii.

Când m-am întors, Bob Hamlett mi-a arătat că organizaţia Promise Keepers luase naştere de fapt într-o atmosferă de postire. În numărul din toamnă al publicaţiei Men of Action (Oameni de Acţiune) se spune,

În 1990 Coach McCartney a chemat 72 de bărbaţi să se dedice rugăciunii şi postului pe toată durata prânzului în fiecare miercuri [acelaşi îndemn pe care îl am şi eu în vedere], rugându-se în mod specific ca Dumnezeu Atotputernicul să trezească inimile membrilor pentru a-L urma pe Iisus Hristos. Conducerea, echipa administrativă şi mulţi membri ai personalului acestei organizaţii s-au angajat din nou să menţină acest obicei şi vă invităm să vă alăturaţi nouă.

Mă bucur să le transmit celor de la organizaţia Promise Keepers şi lui Bill Bright şi cred eu altor mii de credincioşi din jurul lumii, în mod deosebit în locuri precum Coreea de Sud că sunt foarte nerăbdător să mă alătur vouă. Şi lansez un îndemn bisericii noastre să vi se alăture de asemenea.

Acestea sunt zile extraordinare şi pline de speranţă pentru Biserica Baptistă Betleem. Voi explica săptămâna viitoare din Matei 9:14–17 de ce cred că oamenii plini de speranţă vor dori să postească. Între timp, vă invit să faceţi câteva lucruri. Cumpăraţi şi citiţi lucrarea God's Chosen Fast (Postul Ales de Dumnezeu) de Arthur Wallis (publicată de Christian Literature Crusade), rugaţi-vă pentru a şti cum vrea Domnul să participaţi la momentele speciale de rugăciune în această săptămână, inclusiv noaptea de rugăciune din această vineri, şi căutaţi-L pe Domnul cu privire la îndemnul Lui pentru postul în viaţa voastră.