Este plăcerea Tatălui să vă dea Împărăţia
De la Gospel Translations Romanian
Pcain (Discuţie | contribuţii) (Pagină nouă: {{info|It Is Your Father's Pleasure to Give You the Kingdom}}<br> Hi Bogdana, Here is your page! Thanks so much! Patty) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
{{info|It Is Your Father's Pleasure to Give You the Kingdom}}<br> | {{info|It Is Your Father's Pleasure to Give You the Kingdom}}<br> | ||
- | |||
- | |||
- | + | ''Duminica Floriilor''<br> | |
+ | <blockquote> | ||
+ | '''Luca 12:32'''<br> | ||
+ | |||
+ | Nu te teme, turmă mică, <br>pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere <br>să vă dea Împărăţia.<br> | ||
+ | </blockquote> | ||
+ | === '''Lucrurile de care avem tendinţa să ne temem'''<br> === | ||
+ | |||
+ | De ce este turma Lui Dumnezeu cuprinsă de teamă? Versetul din Luca 12 sugerează în mod clar că ne este teamă şi că nu ar trebui să ne fie. Sunt indicate cel puţin patru lucruri de care avem tendinţa să ne temem.<br> | ||
+ | |||
+ | În primul rând, în versetul 4 Iisus spune, „Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi, după aceasta, altceva nu mai pot face.” Aceasta sugerează că avem o teamă înnăscută de moarte—în mod deosebit moartea în urma persecutării.<br> | ||
+ | |||
+ | În al doilea rând, în versetul 11 Iisus spune, „Iar când ei vă aduc înaintea sinagogilor şi a stăpânirilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune; pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în acel ceas ce trebuie să spuneţi.” Iisus sugerează că suntem predispuşi să ne temem să nu ne facem de ruşine în public. Avem tendinţa să fim neliniştiţi în legătură cu ceea ce vor crede ceilalţi despre noi dacă nu spunem lucrul potrivit. <br> | ||
+ | |||
+ | În al treilea rând, în versetul 22 Iisus spune, „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţă, ce să mâncaţi, nici pentru trup, ce să îmbrăcaţi.” El sugerează astfel că avem tendinţa să ne îngrijorăm în legătură cu nevoile noastre materiale de bază—mâncarea, băutura, îmbrăcămintea şi adăpostul. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''Motive de a nu ne teme în legătură cu aceste lucruri'''<br> === | ||
+ | |||
+ | În fiecare dintre cazuri, scopul Lui Iisus este acela de a dezvălui motivele pentru ca „prietenii” Lui (versetul 4) şi „discipolii” Lui (versetul 22)—turma Lui—să nu se teamă în legătură cu aceste lucruri. El vrea să fim eliberaţi de temeri. De aceea El spune . . . <br> | ||
+ | |||
+ | În primul rând, că nu moartea reprezintă cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, ci Iadul. Iar Dumnezeu ne va ţine departe de Iad şi ne va purta de grijă cu o tandreţe desăvârşită—firele de păr de pe capetele noastre sunt toate numărate. <br> | ||
+ | |||
+ | În al doilea rând, El ne spune că Duhul Sfânt ne va învăţa ce să spunem într-un moment de încercare în public. Nu vom fi lăsaţi singuri. <br> | ||
+ | |||
+ | Şi în al treilea rând, El ne spune că Tatăl cunoaşte toate nevoile de zi cu zi şi este mult mai dispus să ne acopere nouă nevoile decât să hrănească corbii sau să împodobească crinii, cu toate acestea, iată câtă grijă are de acestea! <br> | ||
+ | |||
+ | Iisus nu vrea deci să ne temem—să nu avem teamă de moarte, să nu ne temem că ne-am face de ruşine în public, să nu ne temem de sărăcie şi strâmtorare. El vrea să ştim că Dumnezeu este un Dumnezeu al cărui popor nu trebuie să se teamă. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''A patra şi cea mai profundă teamă '''<br> === | ||
+ | |||
+ | Dar mai este alt lucru de care avem tendinţa să ne temem, care ajunge chiar în inima Lui Dumnezeu. Este poate cea mai profundă teamă şi cea care se poate afla la baza celorlalte. Probabil din acest motiv Iisus o păstrează pentru final. Citim despre această teamă în versetul 32: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia.”<br> | ||
+ | |||
+ | Ce anume încearcă Iisus să elimine aici? <br> | ||
+ | |||
+ | El încearcă să elimine teama că Dumnezeu nu este un Dumnezeu care vrea cu adevărat să fie bun cu copiii Lui. Aceasta este o teamă care apare în inimile celor care au tendinţa să creadă că Dumnezeu nu vrea să fie binevoitor cu noi, că nu vrea să fie generos şi binefăcător faţă de noi. Tindem să ne gândim că Dumnezeu este în esenţă supărat pe noi—duşmănos şi furios. <br> | ||
+ | |||
+ | Uneori, chiar dacă noi credem în mintea noastră că Dumnezeu este bun cu noi, este posibil să simţim în inimile noastre că generozitatea Lui este într-un fel forţată sau constrânsă, poate asemenea unui judecător care a fost încolţit de un avocat abil din cauza unui detaliu tehnic al procedurilor judecătoreşti, fiind pus în situaţia de a respinge acuzaţiile aduse unui condamnat, pe care ar vrea de fapt să-l trimită în închisoare. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''Cum Îl privim pe Împărat în Duminica Floriilor?'''<br> === | ||
+ | |||
+ | Astăzi este Duminica Floriilor. Ne imaginăm că Îl întâmpinăm pe Împărat în oraşul nostru şi în inimile noastre. El încearcă să-şi facă intenţiile cunoscute prin faptul că nu soseşte pe un armăsar impunător, ci pe un măgar simplu, fiind blajin şi smerit. <br> | ||
+ | |||
+ | Dar mă întreb câţi dintre cei prezenţi Îl privesc pe acest Servitor-Împărat smerit şi sunt de părere că acesta este doar un paravan şi că de fapt în spatele acestui exterior umil se află o putere şi autoritate teribilă care aşteaptă să se dezlănţuie împotriva lor dacă greşesc ceva. Mă întreb câţi cred că nu este chiar cea mai profundă plăcere a inimii Împăratului să ajute pe poporul Lui şi să răspundă nevoilor acestuia. <br> | ||
+ | |||
+ | Mă întreb câţi cred că El stă pe acest măgar cu smerenie ca un fel de camuflaj. Şi după ce va avea o poziţie avantajoasă, Îşi va arunca zdrenţele, Îşi va scoate sabia şi Se va dezlănţui pentru a duce la îndeplinire ceea ce iubeşte de fapt, şi anume, să judece şi să nimicească. Bineînţeles, unii vor fi mântuiţi—cei puţini care într-un fel I s-au făcut plăcuţi. Dar nu aceasta este dorinţa inimii Lui. În esenţă este mânios—mereu mânios. Şi tot ce putem face este să nu-I stăm în cale, şi dacă respectăm poruncile destul de bine, ne-am putea furişa pe lângă El în momentele când este binevoitor. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''Descoperind adevărul din inima Lui Dumnezeu'''<br> === | ||
+ | |||
+ | În această dimineaţă Iisus Se străduieşte să ne ajute să nu avem această părere despre Dumnezeu. Şi aş dori ca în timpul avut la dispoziţie doar să medităm asupra acestui verset, şi anume Luca 12:32, deoarece fiecare părticică a acestui verset este menită să contribuie la îndepărtarea temii cu care Iisus ştie că ne luptăm, aceea că Dumnezeu pregetă în binefacerile Lui, că este constrâns şi contrar caracterului Său când face lucruri frumoase, că în adâncul Lui este mânios şi Îi place să dea frâu mâniei Sale. <br> | ||
+ | |||
+ | Luca 12:32 este un verset despre natura Lui Dumnezeu. Este un verset despre ce fel de inimă are Dumnezeu. Este un verset despre ceea ce Îl face pe Dumnezeu bucuros—nu doar despre ceea ce Dumnezeu va face sau despre ceea ce are de făcut, ci despre ceea ce Îl încântă să facă, ceea ce iubeşte să facă şi în ce găseşte plăcere să facă. <br> | ||
+ | <blockquote> | ||
+ | Nu te teme, turmă mică, <br>pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere <br>să vă dea Împărăţia.<br> | ||
+ | </blockquote> | ||
+ | === '''„Plăcere”'''<br> === | ||
+ | |||
+ | Să începem cu expresia „plăcere”. Există un verb în limba greacă: „este o plăcere” sau „a fi încântat de”. Se poate traduce prin: „I-a plăcut Lui Dumnezeu” sau „Dumnezeu a ales cu bucurie”. Unul dintre textele cele mai elocvente pentru semnificaţia acestui cuvânt este în Filipeni, unde forma substantivală a cuvântului este folosită în contrast cu cuvântul opus. <br> | ||
+ | |||
+ | '''Predicarea Evangheliei „din bunăvoinţă”'''<br> | ||
+ | |||
+ | În Filipeni, vă amintiţi, Pavel este în închisoare la Roma. Există creştini practicanţi care nu îl plac pe Pavel şi creştini care îl plac. Ambele categorii încep să predice Evanghelia când Pavel este închisoare. Dar motivele lor sunt foarte diferite. În Filpeni 1:15 Pavel spune, „Unii, în adevăr, Îl predică pe Hristos şi din invidie şi ceartă, iar alţii, de asemenea, din bunăvoinţă”—sau am putea spune, „din plăcere”.<br> | ||
+ | |||
+ | Cuvântul „bunăvoinţă” este cel care ne interesează. Ce vrea să spună acesta? El spune: ambele grupuri predică, dar un grup este impulsionat să predice nu pentru că îl iubesc pe Pavel sau pentru că iubesc predicarea Evangheliei, ci pentru că speră să sporească chinul lui Pavel. Dar celălalt grup predică deoarece iubesc cu adevărat să predice Evanghelia şi deoarece îl iubesc pe Pavel. Ei fac ceea ce iubesc efectiv să facă. Ceea ce fac ei este din „bunăvoinţă”. Ceea ce fac este din bucurie. Este plăcerea lor să predice. Inima lor este integră. Predicarea nu reprezintă un paravan în spatele căruia se ascunde invidie şi ceartă, ci este o reală plăcere. <br> | ||
+ | |||
+ | '''Actul generos şi fericit al Lui Dumnezeu'''<br> | ||
+ | |||
+ | La acest lucru s-a referit Iisus în versetul din Luca 12:32 unde spune, „Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu acţionează în acest mod generos pentru a acoperi şi ascunde vreun motiv răuvoitor. Cuvântul „plăcere” exclude acest lucru. El nu spune în Sine, „Trebuie să fiu generos pentru o vreme, deşi nu vreau să fiu, deoarece ceea ce doresc cu adevărat este să aduc judecata asupra păcătoşilor.”<br> | ||
+ | |||
+ | Mesajul Domnului se impune de la sine: Dumnezeu acţionează aici cu autonomie. Nu este constrâns să facă ceea ce nu vrea de fapt să facă. În acest punct, când dă Împărăţia turmei Lui, El exprimă cea mai profundă bucurie a Lui. Aceasta este semnificaţia cuvântului: fericirea Lui Dumnezeu, dorinţa Lui, voinţa şi vrerea Lui, speranţa şi plăcerea Lui, bucuria şi încântarea Lui este să dea Împărăţia turmei Lui. <br> | ||
+ | |||
+ | „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere—nu este datoria Lui, necesitatea sau obligaţia Lui, ci plăcerea Lui— să vă dea Împărăţia”. Acesta este tipul de Dumnezeu care este El. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''„Tatăl vostru” '''<br> === | ||
+ | |||
+ | În al doilea rând, să studiem expresia „Tatăl vostru”. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”. | ||
+ | |||
+ | Iisus nu spune, „Angajatorul vostru a găsit plăcere să vă dea salariul.” El nu spune, „Stăpânul vostru a găsit plăcere să vă dea găzduire”. Nu spune nici măcar „Este plăcerea Împăratului vostru să vă dea Împărăţia”. El alege fiecare cuvânt din această propoziţie pentru a ne ajuta să îndepărtăm teama că Dumnezeu este răuvoitor faţă de noi—că este şovăielnic în generozitate, sau constrâns în bunăvoinţă. Îl numeşte astfel pe Dumnezeu „Tatăl vostru”. <br> | ||
+ | |||
+ | Nu toţi dintre noi am avut taţi care şi-au modelat vieţile după Dumnezeu. Cuvântul „Tatăl” poate deci să nu fie plin de pace aşa cum intenţionează Iisus. Prin urmare, voi încerca să adaug cuvântului „Tatăl” unele din semnificaţiile pe care Iisus a vrut să le transmită pentru voi în dimineaţa aceasta. Două lucruri: <br> | ||
+ | |||
+ | '''Moştenitorii Împărăţiei Lui Dumnezeu'''<br> | ||
+ | |||
+ | În primul rând, dacă Împăratul este Tatăl nostru, atunci noi suntem moştenitori ai Împărăţiei Lui. Este ceva firesc în ceea ce priveşte primirea Împărăţiei—ea reprezintă moştenirea noastră. În Matei 25:34 se spune că în ultima zi Împăratul Iisus va spune, „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi [observaţi cuvântul!] Împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.”<br> | ||
+ | |||
+ | Dinainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a pregătit o Împărăţie pentru copiii Lui. Este a lor ca drept de moştenire. Iar Dumnezeu nu pizmuieşte faptul că copiii Lui vor căpăta moştenirea lor. Este plăcerea Lui să le dea Împărăţia. <br> | ||
+ | |||
+ | '''Suntem scutiţi de impozite'''<br> | ||
+ | |||
+ | În al doilea rând, dacă Împăratul este Tatăl nostru, atunci nu suntem obligaţi să plătim taxe. În Matei 17:25 Petru se întreba dacă discipolii trebuiau să plătească taxa de templu. Iisus spune, „Ce gândeşti, Simone? Împăraţii pământului de la cine primesc vamă sau taxă? De la fiii lor, sau de la străini?” Petru I-a spus: „De la străini”. Iisus i-a zis: „Deci fiii sunt scutiţi”.<br> | ||
+ | |||
+ | Dumnezeu nu percepe impozit de la copiii Lui. Cei care sunt în afara templului simt povara legii, nu copiii care se află înăuntru. Copiii sunt scutiţi! Paternitatea Lui Dumnezeu înseamnă libertate. <br> | ||
+ | |||
+ | Lista de implicaţii asupra faptului de a-L avea pe Dumnezeu ca Tată poate continua—şi toate ar contribui la învingerea temii că Dumnezeu este şovăielnic în bunăvoinţa manifestată faţă de noi. Este tocmai invers. El este Tatăl nostru, şi dacă noi, care suntem răi, ştim cum să dăruim lucruri bune copiilor noştri, cât mai mult va da Tatăl nostru din ceruri Împărăţia celor care o caută. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''"Dea" '''<br> === | ||
+ | |||
+ | În al treilea rând, să studiem cuvântul „dea”. „Tatăl vostru a găsit plăcere să vă DEA Împărăţia”. Iisus nu spune, să vă vândă Împărăţia. Nu spune, să negocieze Împărăţia cu voi. El spune că Tatăl a găsit plăcere să vă dea Împărăţia. <br> | ||
+ | |||
+ | Am observat în mod repetat în această serie—şi cât sper să fie aprofundată această idee—că Dumnezeu este un izvor de munte, şi nu un jgheab de apă. Prin urmare găseşte plăcere în abundenţă—să dea, să dea, şi iar să dea! Mesajul Evangheliei spune deci că Dumnezeu nu are nevoie de o brigadă de pompieri cu găleţi sau de pompagii asudaţi; El vrea băutori!! Oameni care îşi vor pleca feţele şi îşi vor potoli setea cu această iubire. <br> | ||
+ | |||
+ | El dăruieşte Împărăţia! Aceasta nu poate fi cumpărată sau luată în schimbul a altceva ori câştigată în vreun fel. Există doar un mod de a accede la ea, şi este cel mai simplu mod—calea Evangheliei—modul descris în Luca 18:17, „Adevărat vă spun, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea”.<br> | ||
+ | |||
+ | Dumnezeu nu este zgârcit. Nu este un avar. Nu este calic sau harpagon ori parcimonios sau cărpănos. El este darnic şi generos şi mărinimos şi binevoitor. Este plăcerea Lui să ne DEA Împărăţia. (Vezi Luca 8:10.) <br> | ||
+ | |||
+ | === '''„Turma” '''<br> === | ||
+ | |||
+ | În al patrulea rând, să studiem cuvântul „turmă”. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”. <br> | ||
+ | |||
+ | Iată cum Iisus adună metaforele. Dumnezeu este Tatăl nostru. Şi întrucât ne dă Împărăţia, înseamnă că El este Împăratul. Şi întrucât suntem turma Lui, înseamnă că El este Păstorul. Iisus se străduieşte să aleagă fiecare cuvânt pe care îl poate folosi pentru a prezenta mesajul Său în mod explicit: Dumnezeu nu este un Dumnezeu care pregetă în binecuvântări. <br> | ||
+ | |||
+ | Noi suntem turma Lui. Ce înseamnă acest lucru? <br> | ||
+ | |||
+ | Răspunsul este Psalmul 23! <br> | ||
+ | |||
+ | Şi mai înseamnă că trebuie să ne amintim că Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile Lui. Şovăielnic? Sub constrângere? În mod empatic NU! „Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi”. (Ioan 10:18). <br> | ||
+ | |||
+ | Tatăl nu a urât darul reprezentat de Fiul Său iar Fiul nu a urât darul vieţii Lui. Este plăcerea Păstorului să dea Împărăţia turmei Lui. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''„Mică”'''<br> === | ||
+ | |||
+ | În al cincilea rând, să studiem cuvântul „mică”. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”. <br> | ||
+ | |||
+ | Iisus se străduieşte să aleagă fiecare cuvânt care să ne ajute să Îl vedem pe Dumnezeu aşa cum este El de fapt. De ce alege să spună „turmă mică”? Cred că are două efecte. În primul rând, exprimă afecţiune şi grijă. Dacă spun familiei mele atunci când se află în pericol, „Nu te teme, familie mică”, vreau de fapt să spun: ştiu că sunteţi în pericol şi ştiu că sunteţi mici şi slabi, dar voi folosi toată puterea mea pentru a avea grijă de voi deoarece îmi sunteţi dragi. Expresia „turmă mică” are astfel o conotaţie de afecţiune şi grijă. <br> | ||
+ | |||
+ | Sugerează de asemenea că generozitatea Lui Dumnezeu faţă de noi nu depinde de valoarea noastră. Noi suntem o mică turmă—mică de statură, mică ca forţă, mică ca înţelepciune, mică ca neprihănire, mică ca iubire. Dacă generozitatea Lui Dumnezeu faţă de noi ar depinde de valoarea noastră, am fi în mare încurcătură. Dar tocmai aceasta este ideea. Generozitatea Lui Dumnezeu faţă de noi nu depinde de valoarea noastră, deci nu suntem în încurcătură. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”. <br> | ||
+ | |||
+ | === '''„Împărăţia” '''<br> === | ||
+ | |||
+ | În cele din urmă, să studiem cuvântul „Împărăţia”. S-ar putea să mai existe o urmă a sentimentului că Dumnezeu este duşmănos şi răuvoitor faţă de noi. Cineva ar putea spune, „Bine, Dumnezeu este Tatăl nostru şi nu stăpânul nostru; Îi place să dea în loc să vândă; Se poartă cu noi aşa cum un bun păstor se poartă cu turma lui; manifestă o iubire şi compasiune faţă de noi, prin prisma micimii noastre. Dar la urma urmei ce promite El să dea?”<br> | ||
+ | |||
+ | '''Ce nu promite să dea'''<br> | ||
+ | |||
+ | Nu promite să dea bani. De fapt El spune, „Mai uşor este să intre o cămilă printr-o ureche de ac, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu”. (18:25). <br> | ||
+ | |||
+ | El nu promite popularitate sau faimă ori admiraţie în rândul oamenilor. De fapt El spune, „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă vor urî şi când vă vor alunga dintre ei şi vă vor defăima şi vor lepăda numele vostru ca rău, din cauza Fiului Omului”. (6:22). <br> | ||
+ | |||
+ | El nu promite nici măcar siguranţă în viaţa aceasta. De fapt El spune, „Veţi fi predaţi chiar de părinţi şi de fraţi şi de rude şi de prieteni, şi îi vor omorî pe unii dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu”. (21:16). <br> | ||
+ | |||
+ | '''Ceea ce promite să dea'''<br> | ||
+ | |||
+ | Ce promite El să dea turmei Lui mici—pentru a demonstra odată pentru totdeauna nu doar că este plăcerea Lui să dăruiască, ci că este plăcerea Lui să dăruiască cu generozitate? El promite să le dea Împărăţia Lui Dumnezeu. <br> | ||
+ | |||
+ | Şi ce înseamnă să primeşti stăpânirea şi autoritatea suverană a Lui Dumnezeu? <br> | ||
+ | |||
+ | Înseamnă pur şi simplu, în mod uluitor şi teribil că stăpânirea atotputernică şi autoritatea Împăratului universului vor fi pentru totdeauna în slujba micii turme a Lui Dumnezeu. Ceea ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-a suit este ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc (1 Corinteni 2:9). Şi este plăcerea Tatălui să dea Împărăţia turmei Lui mici. <br> | ||
+ | |||
+ | Cine îşi poate imagina cum va fi atunci când se va adeveri ceea ce a spus Iisus la cina cea de taină, „Şi Eu vă rânduiesc o Împărăţie, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea” (22:29)? <br> | ||
+ | |||
+ | === '''Iisus doreşte să ne elibereze de această teamă'''<br> === | ||
+ | |||
+ | Iisus ştie că turma Lui Dumnezeu se luptă cu temeri. El ştie că una dintre aceste temeri este că Dumnezeu este un Dumnezeu care este în esenţă mânios şi cel mai mult găseşte plăcere în judecarea păcătoşilor şi este binefăcător doar pentru că este constrâns şi din datorie, nu din plăcere. Domnul Se străduieşte astfel în această dimineaţă să ne elibereze de această teamă, dezvăluindu-ne adevărul despre Dumnezeu. El a ales fiecare cuvânt pentru a ne oferi mângâiere, bucurie şi pace. <br> | ||
+ | <blockquote> | ||
+ | Nu te teme, <br>turmă <br>mică, <br>pentru că Tatăl vostru a găsit <br>plăcere <br>să vă dea <br>Împărăţia. | ||
+ | </blockquote> |
Versiunea de la data 31 mai 2011 14:43
De John Piper
Despre Mila lui Dumnezeu
Parte a seriei The Pleasures of God
Traducere de Bogdana Lungu
Ne poţi ajuta prin Află mai multe (English).
Duminica Floriilor
Luca 12:32
Nu te teme, turmă mică,
pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere
să vă dea Împărăţia.
Lucrurile de care avem tendinţa să ne temem
De ce este turma Lui Dumnezeu cuprinsă de teamă? Versetul din Luca 12 sugerează în mod clar că ne este teamă şi că nu ar trebui să ne fie. Sunt indicate cel puţin patru lucruri de care avem tendinţa să ne temem.
În primul rând, în versetul 4 Iisus spune, „Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi, după aceasta, altceva nu mai pot face.” Aceasta sugerează că avem o teamă înnăscută de moarte—în mod deosebit moartea în urma persecutării.
În al doilea rând, în versetul 11 Iisus spune, „Iar când ei vă aduc înaintea sinagogilor şi a stăpânirilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune; pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în acel ceas ce trebuie să spuneţi.” Iisus sugerează că suntem predispuşi să ne temem să nu ne facem de ruşine în public. Avem tendinţa să fim neliniştiţi în legătură cu ceea ce vor crede ceilalţi despre noi dacă nu spunem lucrul potrivit.
În al treilea rând, în versetul 22 Iisus spune, „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţă, ce să mâncaţi, nici pentru trup, ce să îmbrăcaţi.” El sugerează astfel că avem tendinţa să ne îngrijorăm în legătură cu nevoile noastre materiale de bază—mâncarea, băutura, îmbrăcămintea şi adăpostul.
Motive de a nu ne teme în legătură cu aceste lucruri
În fiecare dintre cazuri, scopul Lui Iisus este acela de a dezvălui motivele pentru ca „prietenii” Lui (versetul 4) şi „discipolii” Lui (versetul 22)—turma Lui—să nu se teamă în legătură cu aceste lucruri. El vrea să fim eliberaţi de temeri. De aceea El spune . . .
În primul rând, că nu moartea reprezintă cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, ci Iadul. Iar Dumnezeu ne va ţine departe de Iad şi ne va purta de grijă cu o tandreţe desăvârşită—firele de păr de pe capetele noastre sunt toate numărate.
În al doilea rând, El ne spune că Duhul Sfânt ne va învăţa ce să spunem într-un moment de încercare în public. Nu vom fi lăsaţi singuri.
Şi în al treilea rând, El ne spune că Tatăl cunoaşte toate nevoile de zi cu zi şi este mult mai dispus să ne acopere nouă nevoile decât să hrănească corbii sau să împodobească crinii, cu toate acestea, iată câtă grijă are de acestea!
Iisus nu vrea deci să ne temem—să nu avem teamă de moarte, să nu ne temem că ne-am face de ruşine în public, să nu ne temem de sărăcie şi strâmtorare. El vrea să ştim că Dumnezeu este un Dumnezeu al cărui popor nu trebuie să se teamă.
A patra şi cea mai profundă teamă
Dar mai este alt lucru de care avem tendinţa să ne temem, care ajunge chiar în inima Lui Dumnezeu. Este poate cea mai profundă teamă şi cea care se poate afla la baza celorlalte. Probabil din acest motiv Iisus o păstrează pentru final. Citim despre această teamă în versetul 32: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia.”
Ce anume încearcă Iisus să elimine aici?
El încearcă să elimine teama că Dumnezeu nu este un Dumnezeu care vrea cu adevărat să fie bun cu copiii Lui. Aceasta este o teamă care apare în inimile celor care au tendinţa să creadă că Dumnezeu nu vrea să fie binevoitor cu noi, că nu vrea să fie generos şi binefăcător faţă de noi. Tindem să ne gândim că Dumnezeu este în esenţă supărat pe noi—duşmănos şi furios.
Uneori, chiar dacă noi credem în mintea noastră că Dumnezeu este bun cu noi, este posibil să simţim în inimile noastre că generozitatea Lui este într-un fel forţată sau constrânsă, poate asemenea unui judecător care a fost încolţit de un avocat abil din cauza unui detaliu tehnic al procedurilor judecătoreşti, fiind pus în situaţia de a respinge acuzaţiile aduse unui condamnat, pe care ar vrea de fapt să-l trimită în închisoare.
Cum Îl privim pe Împărat în Duminica Floriilor?
Astăzi este Duminica Floriilor. Ne imaginăm că Îl întâmpinăm pe Împărat în oraşul nostru şi în inimile noastre. El încearcă să-şi facă intenţiile cunoscute prin faptul că nu soseşte pe un armăsar impunător, ci pe un măgar simplu, fiind blajin şi smerit.
Dar mă întreb câţi dintre cei prezenţi Îl privesc pe acest Servitor-Împărat smerit şi sunt de părere că acesta este doar un paravan şi că de fapt în spatele acestui exterior umil se află o putere şi autoritate teribilă care aşteaptă să se dezlănţuie împotriva lor dacă greşesc ceva. Mă întreb câţi cred că nu este chiar cea mai profundă plăcere a inimii Împăratului să ajute pe poporul Lui şi să răspundă nevoilor acestuia.
Mă întreb câţi cred că El stă pe acest măgar cu smerenie ca un fel de camuflaj. Şi după ce va avea o poziţie avantajoasă, Îşi va arunca zdrenţele, Îşi va scoate sabia şi Se va dezlănţui pentru a duce la îndeplinire ceea ce iubeşte de fapt, şi anume, să judece şi să nimicească. Bineînţeles, unii vor fi mântuiţi—cei puţini care într-un fel I s-au făcut plăcuţi. Dar nu aceasta este dorinţa inimii Lui. În esenţă este mânios—mereu mânios. Şi tot ce putem face este să nu-I stăm în cale, şi dacă respectăm poruncile destul de bine, ne-am putea furişa pe lângă El în momentele când este binevoitor.
Descoperind adevărul din inima Lui Dumnezeu
În această dimineaţă Iisus Se străduieşte să ne ajute să nu avem această părere despre Dumnezeu. Şi aş dori ca în timpul avut la dispoziţie doar să medităm asupra acestui verset, şi anume Luca 12:32, deoarece fiecare părticică a acestui verset este menită să contribuie la îndepărtarea temii cu care Iisus ştie că ne luptăm, aceea că Dumnezeu pregetă în binefacerile Lui, că este constrâns şi contrar caracterului Său când face lucruri frumoase, că în adâncul Lui este mânios şi Îi place să dea frâu mâniei Sale.
Luca 12:32 este un verset despre natura Lui Dumnezeu. Este un verset despre ce fel de inimă are Dumnezeu. Este un verset despre ceea ce Îl face pe Dumnezeu bucuros—nu doar despre ceea ce Dumnezeu va face sau despre ceea ce are de făcut, ci despre ceea ce Îl încântă să facă, ceea ce iubeşte să facă şi în ce găseşte plăcere să facă.
Nu te teme, turmă mică,
pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere
să vă dea Împărăţia.
„Plăcere”
Să începem cu expresia „plăcere”. Există un verb în limba greacă: „este o plăcere” sau „a fi încântat de”. Se poate traduce prin: „I-a plăcut Lui Dumnezeu” sau „Dumnezeu a ales cu bucurie”. Unul dintre textele cele mai elocvente pentru semnificaţia acestui cuvânt este în Filipeni, unde forma substantivală a cuvântului este folosită în contrast cu cuvântul opus.
Predicarea Evangheliei „din bunăvoinţă”
În Filipeni, vă amintiţi, Pavel este în închisoare la Roma. Există creştini practicanţi care nu îl plac pe Pavel şi creştini care îl plac. Ambele categorii încep să predice Evanghelia când Pavel este închisoare. Dar motivele lor sunt foarte diferite. În Filpeni 1:15 Pavel spune, „Unii, în adevăr, Îl predică pe Hristos şi din invidie şi ceartă, iar alţii, de asemenea, din bunăvoinţă”—sau am putea spune, „din plăcere”.
Cuvântul „bunăvoinţă” este cel care ne interesează. Ce vrea să spună acesta? El spune: ambele grupuri predică, dar un grup este impulsionat să predice nu pentru că îl iubesc pe Pavel sau pentru că iubesc predicarea Evangheliei, ci pentru că speră să sporească chinul lui Pavel. Dar celălalt grup predică deoarece iubesc cu adevărat să predice Evanghelia şi deoarece îl iubesc pe Pavel. Ei fac ceea ce iubesc efectiv să facă. Ceea ce fac ei este din „bunăvoinţă”. Ceea ce fac este din bucurie. Este plăcerea lor să predice. Inima lor este integră. Predicarea nu reprezintă un paravan în spatele căruia se ascunde invidie şi ceartă, ci este o reală plăcere.
Actul generos şi fericit al Lui Dumnezeu
La acest lucru s-a referit Iisus în versetul din Luca 12:32 unde spune, „Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu acţionează în acest mod generos pentru a acoperi şi ascunde vreun motiv răuvoitor. Cuvântul „plăcere” exclude acest lucru. El nu spune în Sine, „Trebuie să fiu generos pentru o vreme, deşi nu vreau să fiu, deoarece ceea ce doresc cu adevărat este să aduc judecata asupra păcătoşilor.”
Mesajul Domnului se impune de la sine: Dumnezeu acţionează aici cu autonomie. Nu este constrâns să facă ceea ce nu vrea de fapt să facă. În acest punct, când dă Împărăţia turmei Lui, El exprimă cea mai profundă bucurie a Lui. Aceasta este semnificaţia cuvântului: fericirea Lui Dumnezeu, dorinţa Lui, voinţa şi vrerea Lui, speranţa şi plăcerea Lui, bucuria şi încântarea Lui este să dea Împărăţia turmei Lui.
„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere—nu este datoria Lui, necesitatea sau obligaţia Lui, ci plăcerea Lui— să vă dea Împărăţia”. Acesta este tipul de Dumnezeu care este El.
„Tatăl vostru”
În al doilea rând, să studiem expresia „Tatăl vostru”. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”.
Iisus nu spune, „Angajatorul vostru a găsit plăcere să vă dea salariul.” El nu spune, „Stăpânul vostru a găsit plăcere să vă dea găzduire”. Nu spune nici măcar „Este plăcerea Împăratului vostru să vă dea Împărăţia”. El alege fiecare cuvânt din această propoziţie pentru a ne ajuta să îndepărtăm teama că Dumnezeu este răuvoitor faţă de noi—că este şovăielnic în generozitate, sau constrâns în bunăvoinţă. Îl numeşte astfel pe Dumnezeu „Tatăl vostru”.
Nu toţi dintre noi am avut taţi care şi-au modelat vieţile după Dumnezeu. Cuvântul „Tatăl” poate deci să nu fie plin de pace aşa cum intenţionează Iisus. Prin urmare, voi încerca să adaug cuvântului „Tatăl” unele din semnificaţiile pe care Iisus a vrut să le transmită pentru voi în dimineaţa aceasta. Două lucruri:
Moştenitorii Împărăţiei Lui Dumnezeu
În primul rând, dacă Împăratul este Tatăl nostru, atunci noi suntem moştenitori ai Împărăţiei Lui. Este ceva firesc în ceea ce priveşte primirea Împărăţiei—ea reprezintă moştenirea noastră. În Matei 25:34 se spune că în ultima zi Împăratul Iisus va spune, „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi [observaţi cuvântul!] Împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.”
Dinainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a pregătit o Împărăţie pentru copiii Lui. Este a lor ca drept de moştenire. Iar Dumnezeu nu pizmuieşte faptul că copiii Lui vor căpăta moştenirea lor. Este plăcerea Lui să le dea Împărăţia.
Suntem scutiţi de impozite
În al doilea rând, dacă Împăratul este Tatăl nostru, atunci nu suntem obligaţi să plătim taxe. În Matei 17:25 Petru se întreba dacă discipolii trebuiau să plătească taxa de templu. Iisus spune, „Ce gândeşti, Simone? Împăraţii pământului de la cine primesc vamă sau taxă? De la fiii lor, sau de la străini?” Petru I-a spus: „De la străini”. Iisus i-a zis: „Deci fiii sunt scutiţi”.
Dumnezeu nu percepe impozit de la copiii Lui. Cei care sunt în afara templului simt povara legii, nu copiii care se află înăuntru. Copiii sunt scutiţi! Paternitatea Lui Dumnezeu înseamnă libertate.
Lista de implicaţii asupra faptului de a-L avea pe Dumnezeu ca Tată poate continua—şi toate ar contribui la învingerea temii că Dumnezeu este şovăielnic în bunăvoinţa manifestată faţă de noi. Este tocmai invers. El este Tatăl nostru, şi dacă noi, care suntem răi, ştim cum să dăruim lucruri bune copiilor noştri, cât mai mult va da Tatăl nostru din ceruri Împărăţia celor care o caută.
"Dea"
În al treilea rând, să studiem cuvântul „dea”. „Tatăl vostru a găsit plăcere să vă DEA Împărăţia”. Iisus nu spune, să vă vândă Împărăţia. Nu spune, să negocieze Împărăţia cu voi. El spune că Tatăl a găsit plăcere să vă dea Împărăţia.
Am observat în mod repetat în această serie—şi cât sper să fie aprofundată această idee—că Dumnezeu este un izvor de munte, şi nu un jgheab de apă. Prin urmare găseşte plăcere în abundenţă—să dea, să dea, şi iar să dea! Mesajul Evangheliei spune deci că Dumnezeu nu are nevoie de o brigadă de pompieri cu găleţi sau de pompagii asudaţi; El vrea băutori!! Oameni care îşi vor pleca feţele şi îşi vor potoli setea cu această iubire.
El dăruieşte Împărăţia! Aceasta nu poate fi cumpărată sau luată în schimbul a altceva ori câştigată în vreun fel. Există doar un mod de a accede la ea, şi este cel mai simplu mod—calea Evangheliei—modul descris în Luca 18:17, „Adevărat vă spun, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea”.
Dumnezeu nu este zgârcit. Nu este un avar. Nu este calic sau harpagon ori parcimonios sau cărpănos. El este darnic şi generos şi mărinimos şi binevoitor. Este plăcerea Lui să ne DEA Împărăţia. (Vezi Luca 8:10.)
„Turma”
În al patrulea rând, să studiem cuvântul „turmă”. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”.
Iată cum Iisus adună metaforele. Dumnezeu este Tatăl nostru. Şi întrucât ne dă Împărăţia, înseamnă că El este Împăratul. Şi întrucât suntem turma Lui, înseamnă că El este Păstorul. Iisus se străduieşte să aleagă fiecare cuvânt pe care îl poate folosi pentru a prezenta mesajul Său în mod explicit: Dumnezeu nu este un Dumnezeu care pregetă în binecuvântări.
Noi suntem turma Lui. Ce înseamnă acest lucru?
Răspunsul este Psalmul 23!
Şi mai înseamnă că trebuie să ne amintim că Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oile Lui. Şovăielnic? Sub constrângere? În mod empatic NU! „Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi”. (Ioan 10:18).
Tatăl nu a urât darul reprezentat de Fiul Său iar Fiul nu a urât darul vieţii Lui. Este plăcerea Păstorului să dea Împărăţia turmei Lui.
„Mică”
În al cincilea rând, să studiem cuvântul „mică”. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”.
Iisus se străduieşte să aleagă fiecare cuvânt care să ne ajute să Îl vedem pe Dumnezeu aşa cum este El de fapt. De ce alege să spună „turmă mică”? Cred că are două efecte. În primul rând, exprimă afecţiune şi grijă. Dacă spun familiei mele atunci când se află în pericol, „Nu te teme, familie mică”, vreau de fapt să spun: ştiu că sunteţi în pericol şi ştiu că sunteţi mici şi slabi, dar voi folosi toată puterea mea pentru a avea grijă de voi deoarece îmi sunteţi dragi. Expresia „turmă mică” are astfel o conotaţie de afecţiune şi grijă.
Sugerează de asemenea că generozitatea Lui Dumnezeu faţă de noi nu depinde de valoarea noastră. Noi suntem o mică turmă—mică de statură, mică ca forţă, mică ca înţelepciune, mică ca neprihănire, mică ca iubire. Dacă generozitatea Lui Dumnezeu faţă de noi ar depinde de valoarea noastră, am fi în mare încurcătură. Dar tocmai aceasta este ideea. Generozitatea Lui Dumnezeu faţă de noi nu depinde de valoarea noastră, deci nu suntem în încurcătură. „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăţia”.
„Împărăţia”
În cele din urmă, să studiem cuvântul „Împărăţia”. S-ar putea să mai existe o urmă a sentimentului că Dumnezeu este duşmănos şi răuvoitor faţă de noi. Cineva ar putea spune, „Bine, Dumnezeu este Tatăl nostru şi nu stăpânul nostru; Îi place să dea în loc să vândă; Se poartă cu noi aşa cum un bun păstor se poartă cu turma lui; manifestă o iubire şi compasiune faţă de noi, prin prisma micimii noastre. Dar la urma urmei ce promite El să dea?”
Ce nu promite să dea
Nu promite să dea bani. De fapt El spune, „Mai uşor este să intre o cămilă printr-o ureche de ac, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu”. (18:25).
El nu promite popularitate sau faimă ori admiraţie în rândul oamenilor. De fapt El spune, „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă vor urî şi când vă vor alunga dintre ei şi vă vor defăima şi vor lepăda numele vostru ca rău, din cauza Fiului Omului”. (6:22).
El nu promite nici măcar siguranţă în viaţa aceasta. De fapt El spune, „Veţi fi predaţi chiar de părinţi şi de fraţi şi de rude şi de prieteni, şi îi vor omorî pe unii dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu”. (21:16).
Ceea ce promite să dea
Ce promite El să dea turmei Lui mici—pentru a demonstra odată pentru totdeauna nu doar că este plăcerea Lui să dăruiască, ci că este plăcerea Lui să dăruiască cu generozitate? El promite să le dea Împărăţia Lui Dumnezeu.
Şi ce înseamnă să primeşti stăpânirea şi autoritatea suverană a Lui Dumnezeu?
Înseamnă pur şi simplu, în mod uluitor şi teribil că stăpânirea atotputernică şi autoritatea Împăratului universului vor fi pentru totdeauna în slujba micii turme a Lui Dumnezeu. Ceea ce ochiul nu a văzut şi urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-a suit este ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc (1 Corinteni 2:9). Şi este plăcerea Tatălui să dea Împărăţia turmei Lui mici.
Cine îşi poate imagina cum va fi atunci când se va adeveri ceea ce a spus Iisus la cina cea de taină, „Şi Eu vă rânduiesc o Împărăţie, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea” (22:29)?
Iisus doreşte să ne elibereze de această teamă
Iisus ştie că turma Lui Dumnezeu se luptă cu temeri. El ştie că una dintre aceste temeri este că Dumnezeu este un Dumnezeu care este în esenţă mânios şi cel mai mult găseşte plăcere în judecarea păcătoşilor şi este binefăcător doar pentru că este constrâns şi din datorie, nu din plăcere. Domnul Se străduieşte astfel în această dimineaţă să ne elibereze de această teamă, dezvăluindu-ne adevărul despre Dumnezeu. El a ales fiecare cuvânt pentru a ne oferi mângâiere, bucurie şi pace.
Nu te teme,
turmă
mică,
pentru că Tatăl vostru a găsit
plăcere
să vă dea
Împărăţia.