Postirea pentru siguranţa celor mici

De la Gospel Translations Romanian

Versiunea curentă din 17 ianuarie 2012 11:00

Ezra 8:21-23

Şi am anunţat acolo la râul Ahava un post, ca să ne smerim înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El cale dreaptă pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot avutul nostru. Pentru că mi-era ruşine să cer de la împărat o ceată de ostaşi şi de călăreţi, ca să ne ajute pe drum împotriva vrăjmaşului, fiindcă vorbisem împăratului, zicând: „Mâna Dumnezeului nostru este spre bine peste toţi aceia care-L caută; dar puterea Lui şi mânia Lui sunt împotriva tuturor celor care-L părăsesc.” Şi am postit şi L-am rugat pe Dumnezeul nostru pentru aceasta; şi El ne-a ascultat.

Principalul meu scop în această dimineaţă nu este să enumăr toate argumentele pe care le-am prezentat de-a lungul anilor în predici şi în articolele scrise pentru atitudinea pro-viaţă. Există motive biblice, motive medicale şi ştiinţifice şi motive psihologice. Dar mi se pare remarcabil faptul că odată cu trecerea anilor, atunci când are loc aniversarea lui Roe v. Wade, apar noi confirmări ale argumentelor pro-viaţă, datorită caracterului vădit al dăunării avortului la cerere chiar până în momentul de dinaintea naşterii.

Vă voi da un exemplu.

Un exemplu actual

Există o controversă legată de recoltarea organelor de la sugarii cu handicap, şi anume de la cei cu anencefalie—aceştia se nasc aproape fără creier şi nu pot trăi o viaţă normală, dar de obicei speranţa de viaţă este de mai multe zile sau săptămâni. O persoană a spus, „Calitatea vieţii pentru un astfel de copil este atât de scăzută încât ar fi un lucru justificabil din punct de vedere moral să se sacrifice viaţa acestuia cu câteva zile pentru a salva viaţa altei persoane.”

Acest tip de argumentare este de rău augur tuturor persoanelor cu handicap şi tuturor persoanelor în vârstă care sunt tot mai vulnerabile în faţa celor care pot dicta care este calitatea vieţii care dă caracterul sacru al vieţii şi siguranţa în faţa riscului de a i se pune capăt. Dar ceea ce este cel mai important pentru argumentul pro-viaţă este raţionamentul Asociaţiei Americane a Libertăţilor Civile în favoarea prelevării organelor (precum inima) de la donatori nou-născuţi cu anencefalie înainte să survină moartea naturală a acestora.

Decenii la rând adepţii pro-viaţă au argumentat că nu există nicio diferenţă semnificativă din punct de vedere moral între un copil nenăscut şi altul născut, pe parcursul săptămânilor chiar înainte şi după naştere. Cu alte cuvinte, este arbitrar până la o limită extremă, din punctul de vedere al unui copil să afirmăm că întreruperea vieţii unui copil nenăscut este un avort legal, dar, dacă se pune capăt vieţii unui copil care tocmai s-a născut, să afirmăm că acest lucru este considerat o omucidere şi este ilegal. Acesta a fost un argument puternic pentru a respecta viaţa unui nenăscut.

Acum Asociaţia Americană a Libertăţilor Civile a preluat acest argument şi în principiu şi l-a însuşit, dar l-a folosit exact în sens opus, şi anume, pentru a justifica omorârea unora dintre copii chiar după naştere. Scopul este de a arăta că permiterea întreruperii sarcinii până în momentul naşterii se află în contradicţie cu interzicerea întreruperii vieţii unui copil cu anencefalie pentru a folosi organele acestuia pentru salvarea altui copil.

Iată formularea reală a acestui argument:

Nu există absolut nicio modificare semnificativă din punct de vedere moral a fătului în momentele imediat anterioare şi ulterioare naşterii.

Cu alte cuvinte, argumentul pe care mişcarea pro-viaţă l-a folosit ani de-a rândul este recunoscut, dar apoi este folosit nu pentru a-l proteja pe copilul nenăscut, ci pentru a îndepărta protecţia copilului nou-născut. Dacă nu există nicio diferenţă între copilul născut şi cel nenăscut, şi permitem avortarea celor nenăscuţi, atunci ar trebui să permitem omorârea celor născuţi în anumite cazuri—conform Asociaţiei Americane a Libertăţilor Civile.

Cum ar trebui abordat postul

Chiar în acest punct al discuţiei vom aborda seriozitatea pătrunzătoare a postului în cadrul bisericii creştine. Aş dori măcar să îl vâr în discuţia noastră. Acest tip de raţionament este foarte dăunător. Este ceva respingător din punct de vedere moral să transformi unul dintre cele mai clare motive de a nu permite avortul la cerere într-o justificare a infanticidului. Este o altă dovadă a faptului că ne confruntăm cu o mare obscuritate în ceea ce priveşte industria avortului. La acest tip de argumentare coruptă se referă Pavel atunci când spune că Dumnezeu îi lasă pe oameni pradă unei minţi depravate şi nepricepute (Romani 1:28).

Ceea ce sugerez în această dimineaţă este faptul că biserica creştină nu a folosit poate toate resursele spirituale pe care le are la dispoziţie pentru a combate acest tip de întuneric. L-am căutat oare pe Domnul prin post pentru recăpăta dreptatea şi lumina, şi pentru siguranţa celor mici? Trebuie să recunosc că, în toţi aceşti ani de eforturi pro-viaţă nu am postit în mod deosebit pentru revigorarea morală şi spirituală necesară pentru a combate acest tip de întuneric.

Nu înţelegeţi greşit

Cred în diversitatea eforturilor non-violente ale cauzei pro-viaţă. Şi în cazul de faţă chiar pun accentul pe cele non-violente. Acest război nu va fi câştigat cu gloanţe. Va fi câştigat prin spiritul zdrobit şi prin smerenie şi sacrificiu. Va fi câştigat atunci când ne vom identifica mai degrabă cu copiii noştri în suferinţă, decât cu medicii care fac întreruperi de sarcină, în crima lor. Şi acesta poate fi la rândul lui un îndemn pentru un nou tip de postire.

Cred că educația este benefică, şi m-am bucurat de suplimentul excelent „Ea este un copil, nu o opţiune” care a fost distribuit prin poştă în 900 000 de case în octombrie şi noiembrie anul trecut. Acest tip de efort de educare trebuie să se repete. Cuvintele Lui Iisus au o aplicabilitate largă, „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera” (Ioan 8:32).

Cred că eforturile politice ale oamenilor care sunt pro-viaţă sunt binevenite. Dumnezeu a rânduit ca guvernele să existe pentru protejarea oamenilor împotriva violenţei (Romani 13:3f.). Pentru mulţi dintre noi acesta a fost un lucru extraordinar şi mulţumitor legat de alegerile din toamna trecută. Nici măcar un senator ales, un membru al Camerei Reprezentanţilor, sau un guvernator din ţară, fie Republican sau Democrat nu a fost învins de vreun rival pro-avort. Prin contrast, aproximativ 30 de membri aleşi ai Congresului care erau pro-avort au fost învinşi de membri pro-viaţă. O realitate despre care nu am auzit şi nu am citit în mass media—un alt exemplu de obscuritate.

În al patrulea rând, cred în asistenţa de urgenţă pentru gravide. Din acest motiv am ales să adăugăm completarea CareNet în acest buletin. Scopul ministerului este preîntâmpinarea avortului prin compasiune pentru femeile aflate în dificultate (Luca 7:48–50). Există mii de astfel de centre şi grupuri în întreaga ţară. Mâinile oamenilor Lui Hristos sunt întinse pentru a oferi alternative concrete şi realizabile la întreruperea unei sarcini.

Şi în al cincilea rând, cred în consilierea paralelă. Există multe poveşti ale femeilor care află adevărul în ceasul al unsprezecelea chiar înainte de programarea pentru întreruperea de sarcină, şi sunt astfel convinse să-şi salveze copilul şi propria conştiinţă. (Verificaţi Ministerele Pro-viaţă, 612-771-1500.)

Principala problemă este una spirituală

Dar la bază problema cu care ne confruntăm este un spirituală—obscuritatea şi coruperea inimii şi minţii umane. Ceea ce propun în această dimineaţă este să ne gândim în mod serios să ţinem post pentru siguranţa celor mici. Să Îl căutăm pe Domnul prin post pentru înviorarea plină de har, puternică, dezrobitoare a spiritului uman care ar determina o persoană să se trezească şi să spună: „Cum să folosesc asemănarea dintre născuţi şi nenăscuţi pentru a aduce argumente în favoarea omorârii nou-născuţilor şi neprotejarea nenăscuţilor? Nu voi mai proceda astfel. Şi mă voi întoarce la Domnul Iisus Hristos pentru iertarea păcatelor mele şi pentru o viaţă nouă.”

Adevărata înviorare a inimii înseamnă să Îl căutăm pe Iisus pentru iertarea tuturor păcatelor şi pentru darul vieţii veşnice şi pentru puterea de a urma o cale plăcută Lui Dumnezeu. Nu ar putea ruga inimilor noastre pentru o astfel de trezire a conştiinţei şi credinţei să fie mai deplină şi mai plină de râvnă prin post? Nu este acest lucru ceea ce vedem în aceste zile?

Ce s-a întâmplat în vremea lui Ezra

Mi-a venit această idee din povestea lui Ezra descrisă în Ezra 8:21–23. Vă voi contura contextul acestei poveşti pentru a vă întări credinţa şi pentru a înţelege acest text cu toată vigoarea pe care Ezra i-o imprimă.

Dumnezeu călăuzeşte şi clinteşte imperii

Israel fusese dus în exil. Se aflau acolo de zeci de ani. Sosise vremea ca ei să se înapoieze. Dar cum se putea realiza acest lucru? Erau doar o minoritate etnică necunoscută în sânul vastului imperiu persan. Răspunsul este că Dumnezeu călăuzeşte imperiile. Şi atunci când vine vremea ca poporul Lui să fie urnit, El urneşte imperii din loc. Aceasta este ideea de bază pentru primele opt capitole din cartea lui Ezra.

Mai întâi să ne uităm la Ezra 1:1–2.

Şi în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi el a dat poruncă în toată împărăţia sa, chiar în scris, zicând: „Aşa spune Cirus, împăratul Persiei: ‚Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi m-a rânduit să-I construiesc o casă la Ierusalim, care este în Iuda.’”

Dumnezeu a prevestit prin Ieremia că oamenii se vor întoarce în ţara lor. Dumnezeu nu lasă prezicerile Sale să se împlinească la voia întâmplării, doar din voia omului. El Însuşi acţionează pentru a împlini prezicerile pe care le face. Se spune în acest text, „A trezit duhul lui Cirus.” Iată deci răspunsul. Atunci când Dumnezeu este dispus să facă un lucru minunat în lume, El va duce acest lucru la împlinire indiferent că o face prin împăratul Persiei sau printr-un proroc ori un lucrător creștin pro-viaţă. Ceea ce contează este suveranitatea absolută a Lui Dumnezeu peste imperiile lumii.

Apoi iată ce se întâmplă. Un prim val de refugiaţi se întorc—peste 42 000. Aceştia încep să construiască templul. Dar duşmanii lor din Iuda li se împotrivesc şi îi scriu noului împărat, Artaxerxes, spunându-i că aceştia construiesc o cetate răzvrătită (4:12). Artaxerxes opreşte lucrările de construire a templului şi se pare că planurile Lui Dumnezeu sunt zădărnicite.

Dar El avea un plan diferit, superior—O, să învăţăm că anii neroditori de necazuri din vieţile noastre sunt pregătiri pentru binecuvântările Lui Dumnezeu! În Ezra 5:1 Dumnezeu trimite doi proroci, pe Hagai şi pe Zaharia, care îi impulsionează pe oameni să înceapă din nou construcţia. Duşmanii adoptă aceeaşi tactică. Ei îi scriu o scrisoare lui Darius, noul împărat. Dar acest lucru se întoarce împotriva lor şi vedem de ce Dumnezeu a permis încetarea temporară a construirii.

Darius caută în arhivele imperiului şi găseşte porunca originală dată de Cirus prin care era autorizată construirea templului. În Ezra 6:7–8 el le răspunde la scrisoare, comunicându-le veştile extraordinare—mai mult decât ce ar fi putut ei să ceară sau să conceapă. El le spune duşmanilor din Iuda,

Lăsaţi să se facă lucrarea acestei case a lui Dumnezeu; guvernatorul iudeilor şi bătrânii iudeilor să construiască această casă a lui Dumnezeu pe locul ei. 8 Şi dau poruncă de la mine ce să faceţi cu privire la bătrânii acestor iudei pentru construirea acestei case a lui Dumnezeu: din bunurile împăratului, din tributul de dincoace de râu, să se dea îndată oamenilor acelora cheltuielile, ca să nu fie împiedicaţi.

Ce răsturnare de situaţie! Ce Dumnezeu minunat! Părea că duşmanii biruiseră. Dar Dumnezeu pur şi simplu crea istorie pentru ca duşmanii nu doar să permită construirea templului, ci şi să plătească pentru templu! Ezra 6:22 enunţă acest adevăr în mod clar: „Domnul întorsese inima împăratului Asiriei spre ei, ca să le întărească mâinile în lucrarea casei lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.” Dumnezeu călăuzeşte inimile împăraţilor şi regilor şi ale preşedinţilor şi senatorilor şi ale reprezentanţilor congresului—chiar şi în cazul celor care nu se încred în El.

Nu te gândi la Domnul cu o judecată slabă,
ci bizuie-te pe El pentru harul Lui,
În spatele unei providenţe ameninţătoare
El ascunde un chip surâzător.

O, ce lecţii avem de învăţat de aici!Credeţi că anul 1994 de nereuşită totală pentru Biserica Baptistă Betleem nu are nici un scop minunat de mântuire? Doar dacă Dumnezeul nostru nu este acelaşi Dumnezeu al lui Ezra! Credeţi că alegerea de acum doi ani a unui preşedinte care este pro-opţiune nu are nicio finalitate măreaţă pentru dreptate, care este mai însemnată şi mai uimitoare decât îşi poate imagina oricine dintre noi? Este Dumnezeul nostru, Dumnezeul lui Ezra?!

Apoi Ezra apare într-un pasaj din trecut, în vremea împăratului Artaxerxes. Împăratul îl trimite pe Ezra însoţit de mai mulţi oameni înapoi la Ierusalim. Conform versetului din Ezra 7:6, împăratul Artaxerxes îi dă orice îşi doreşte pentru călătorie. De ce ar face aşa ceva chiar împăratul care oprise construirea templului? Răspunsul la această întrebare îl aflăm de la Ezra în 7:27. El se roagă astfel, „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, care a pus astfel de gânduri în inima împăratului.” A fost mâna Lui Dumnezeu.

El l-a călăuzit pe Cirus (1:1); El l-a călăuzit pe Darius (6:22); şi El l-a călăuzit şi pe Artaxerxes (7:27). „Inima împăratului în mâna Domnului este ca nişte izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21:1). Dumnezeu conduce lumea. El ţese istoria. Nu putem pătrunde înţelepciunea nemărginită a căilor Sale (Romani 11:34–35). Menirea noastră este să ne punem încrederea în El şi să ascultăm de El şi să I ne închinăm cu voioşie.

Postul lui Ezra

Astfel aflăm cum a procedat Ezra când a fost eliberat din robie şi s-a întors la Ierusalim. El a refuzat să fie însoţit de o escortă a armatei astfel încât Artaxerxes să fie martorul puterii şi credincioşiei Lui Dumnezeu în protejarea oamenilor care îl însoţeau. În locul ajutorului împăratului el a căutat ajutorul Lui Dumnezeu şi l-a căutat prin post. Ezra 8:21–23,

Şi am anunţat acolo la râul Ahava un post, ca să ne smerim înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El cale dreaptă pentru noi, pentru copiii noştri [de aici mi-a venit ideea de a posti pentru siguranţa celor mici] şi pentru tot avutul nostru. 22 Pentru că mi-era ruşine să cer de la împărat o ceată de ostaşi şi de călăreţi, ca să ne ajute pe drum împotriva vrăjmaşului, fiindcă vorbisem împăratului, zicând: „Mâna Dumnezeului nostru este spre bine peste toţi aceia care-L caută; dar puterea Lui şi mânia Lui sunt împotriva tuturor celor care-L părăsesc.” 23 Şi am postit şi L-am rugat pe Dumnezeul nostru pentru aceasta; şi El ne-a ascultat.

În versetul 21 postul este văzut ca o expresie a smereniei—aceasta este ceea ce înţelegem prin dependenţa totală de Dumnezeu pentru ceea ce ne lipseşte. „Am anunţat acolo la râul Ahava un post, ca să ne smerim.” Şi credeţi-mă, suntem complet dependenţi atunci când minţile întunecate trebuie trezite la lumina vieţii în lupta pentru caracterul sacru al vieţii. Argumentarea îşi are rolul său decisiv. Dar dacă Dumnezeul suveran nu călăuzeşte inimile şi minţile (cum s-a întâmplat cu Cirus şi Darius şi cu Artaxerxes), chiar şi cea mai bună argumentare va fi ţinută captivă şi va fi răsturnată, aşa cum am observat la început.

Iar în versetul 23, postul este o expresie a efortului de a-L căuta pe Dumnezeu cu o seriozitate vitală. „Şi am postit şi L-am rugat pe Dumnezeul nostru pentru aceasta.”

Rezultatul este prezentat la sfârşitul versetului 23: „El ne-a ascultat.” Şi aceştia, împreună cu copiii lor s-au întors acasă în siguranţă.

Fac apel la voi pentru a-L căuta pe Domnul împreună cu mine, în efortul de a înţelege rolul postului în combaterea întunericului care acoperă statul şi naţiunea noastră în ceea ce priveşte avortul. Fie ca această chemare a bisericii de către Domnul la postire să fie nu doar una generală, pentru trezirea oamenilor din acest ţinut, ci şi o chemare specifică la postire, pentru siguranţa celor mici. Dacă Îl căutăm, El ne va arăta calea.