Hristos înţelege singuratatea

De la Gospel Translations Romanian

Versiunea curentă din 2 octombrie 2014 14:15

“Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa." (Isaia 53:3)

Uneori ne simţim singuri pe lume. Isus înţelege acest sentiment. Într-un sens profund uman, El era singur.

Imaginaţi-vă cum a fost pentru Isus să trăiască în lumea asta. Era fără de păcat (Evrei 4:15). Asta ar părea o problemă uşor de rezolvat, dar nu prea cred că este aşa. Cred că a fost ceva extrem de tulburător. Petru a descris experienţa păcătosului Lot din Sodoma, care era tulburat zilnic şi îşi “chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite” (II Petru 2:8). Cât de greu o fi fost pentru nepăcătosul Isus să trăiască într-o lume a păcatului?

Imaginaţi-vă copilăria lui. Probabil era ciudat, ieșea în evidenţă din punct de vedere moral, nu se putea integra în niciun grup, nici măcar în propria familie.

Nici chiar părinţii lui nu l-au înţeles pe deplin. Şi nici nu putut să îl protejeze în faţa remarcilor răutăcioase privind ciudata lui neîntinare.

Mă întreb câte din acestea nu au venit din partea fraţilor lui? Fraţii şi surorile lui (Matei 13:55-56) au crescut pe lângă el conştienţi de motivaţiile şi comportamentele lor păcătoase şi egoiste, în timp ce observau că Isus nu se expunea astfel. Ce resentimente or fi avut? Toate acestea nu trebuie să fi fost prea frumoase, având în vedere că proprii lui fraţi nu credeau în El (Ioan 7:5), posibil până după înviere (Fapte 1:14).

Isus era o persoană fără de păcat, trăind alături de părinţi, fraţi, rude şi vecini păcătoşi. Nimeni pe pământ nu se putea compara cu El. Nici o fiinţă umană nu putea să se aşeze lângă El, să îi pună un braț în jurul umerilor în timp ce plângea şi să îi spun: “Ştiu exact prin ce treci.” Durerea şi suferinţa (Isaia 53:3) Lui au început mult înainte de Grădina Ghetsimani.

Dar singurătatea lui Iisus a atins punctual culminant în momentul în care a devenit păcat pentru noi (II Corinteni 5:21) pe cruce, iar Tatăl Lui L-a “dat uitării” (Matei 27:46). La început a fost înstrăinat din cauza lipsei de păcat, iar apoi din cauza păcatului. Iisus a cunoscut singurătatea şi respingerea supremă.

Şi aceasta Îl face perfect pentru a-ţi înţelege ţie singurătatea. Este un mare preot care poate să înţeleagă această slăbiciune (Evrei 4:15).

Dar Isus nu numai că înţelege singurătatea ta; El o şi distruge. Pentru că El a murit în locul tău, tu nu mai eşti un străin, un necunoscut, ci eşti un prieten al sfinţilor şi membru al Familiei lui Dumnezeu (Efeseni 2:19). Pentru că Isus a fost îndepărtat de Dumnezeu şi de oameni, tu te vei bucura de părtăşia Familiei lui Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor lui pentru totdeauna.

Fiule al lui Dumnezeu, singurătatea ta trece. Se apropie ziua când vei cunoaşte aşa cum ai fost cunoscut şi tu (I Corinteni 13:12). Iar Isus ințelege această sigurătate vagă pe care o simți.

Aşa că, “Aşadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute” cu fiecare nevoie în singurătate (Evrei 4:16).