Manifestarea Gloriei Lui Dumnezeu/Diaconi

De la Gospel Translations Romanian

Versiunea de la data 17 februarie 2010 16:05 (vizualizaţi sursa) JoyaTeemer (Discuţie | contribuţii) (Pagină nouă: {{info|A Display of God's Glory}}) ← Diferenţa anterioară		Versiunea curentă din 17 februarie 2010 16:23 (vizualizaţi sursa) JoyaTeemer (Discuţie | contribuţii)
(2 revizii intermediare neafişate)
Linia 1:		Linia 1:
-	{{info|A Display of God's Glory}}	+	{{info|A Display of God's Glory/Deacons}}
		+
		+	Haideti sa incepem cu unul din rolurile cele mai familiare in bisericile de azi – diaconii. In functie de genul de biserica din care proveniti „diacon” poate sa trezeasca tot felul de imagini in mintea voastra: bancheri cu parul alb care stau in jurul unei mese lungi, bine lacuite in birouri pastorale opulente. Sau cuvantul ar putea sa va aduca in minte slujitori harnici ai bisericii care coordoneaza lucrari ale bisericii directionate spre nevoi speciale, evanghelizare, sau grija pastorala. Acestia sunt diaconii in multe din bisericile noastre. Ce sunt ei in Biblie, totusi?
		+
		+	===Diaconul – „Definitie”===
		+
		+	====Slujirea in Noul Testament====
		+
		+	Lumea Noului Testament era asemanatoare cu a noastra in felul in care privea slujirea. Slujirea altora nu era admirata de catre greci. Din contra, ei admirau in primul rand dezvoltarea caracterului si personalitatii cuiva, urmarind mereu pastrarea respectului de sine. Slujirea diaconala a altora era vazuta ca ceea ce noi am descrie cu termenul peiorativ „servil”.
		+
		+	====Slujirea in Biblie ====
		+
		+	Biblia, totusi, prezinta slujirea destul de diferit. In traducerile noastre moderne ale Noului Testament, cuvantul diakonos este tradus in mod normal „rob/sclav”, insa uneori si ca „slujitor,” iar alteori ca „diacon”. Termenul se poate referi la slujire intr-un mod general (Ex., Fapte 1:17, 25; 19:22; Rom. 12:7; 1 Cor. 12:5; 16:15; Efes. 4:12; Col . 4:17; 2 Tim. 1:18; Filimon 13; Evr. 6:10; 1 Pet. 4:10-11; Apoc. 2:19), la conducatori in mod particular (Ex.,  Rom. 13:4), sau la a implini nevoi fizice (Ex., Mat. 25:44; Fapte 11:29; 12:35; Rom. 15:25, 31; 2 Cor. 8:4, 19-20; 9:1, 12-13; 11:8). E clar in Noul Testament ca femeile participa la cel putin unele lucrari de slujire (Ex., Mat. 8:15; Marcu 1:31; Luca 4:39; Mat. 27:55; Marcu 15:41; cf. Luca 8:3; Luca 10:40; Ioan 12:2; Rom. 16:1). Ingerii slujesc in felul acesta (Ex., Mat. 4:11; Marcu 1:13). Uneori se refera in mod specific la slujirea la mese (Ex., Mat. 22:13; Luca 10:40; 17:8; Ioan 2:5, 9; 12:2), si desi astfel de slujire era dispretuita in lumea greaca, Isus a privit-o intr-un mod total diferit. In Ioan 12:26 Isus a zis: „Oricine imi diaconeaza (daca ne e permis sa-l facem verb in Romana) ma urmeaza; si unde sunt eu, acolo va fi si diaconul meu. Tatal meu il va onora pe acela care imi diaconeaza.” Din nou in Mat. 20:26 (cf. Marcu 9:35) Isus spune: „oricine vrea sa fie mare, trebuie sa fie diaconul vostru”. Iar in Mat. 23;11 (cf. Marcu 10:43; Luca 22:26-27) el zice: „cel mai mare intre voi trebuie sa fie diaconul vostru”.
		+
		+	De fapt, Isus s-a prezentat chiar pe sine insusi ca un gen de diacon (Ex. Mat. 20:28; Marcu 10:45; Luca 22:26-27; cf. Ioan 13; Luca 12:37; Romani 15:8). Crestinii sunt prezentati ca fiind diaconi ai lui Christos si ai Evangheliei lui. Apostolii sunt descrisi in felul acesta (Fapte 6:1-7), si cu siguranta e modul in care Pavel se refera la el insusi cu regularitate si la cei care lucrau impreuna cu el (Ex., Fapte 20:24: 1 Cor. 3:5; 2 Cor. 3:3, 6-9; 4:1; 5:18; 6:3-4; 11:23; Efes. 3:7; Col. 1:23; 1 Tim. 1:12; 2 Tim. 4:11). El s-a referit la el insusi ca fiind un diacon al neamurilor, grupul special pe care a fost chemat sa il slujeasca (Fapte 21:19; Rom. 11:13). Pavel il numeste pe Timotei un diacon al lui Christos (Ex., 1 Tim. 4:6; 2 Tim. 4:5), iar Petru spune ca profetii Vechiului Testament au fost diaconi pentru noi crestinii (1 Pet. 1:12). Ingerii sunt numiti dicaoni (Evr. 1:14), si chiar si Satan are diaconii lui (2 Cor. 3:6-9; 11:15; Gal. 2:17).
		+
		+	====Pastrarea distinctiei intre diaconi si prezbiteri====
		+
		+	Trebuie sa avem grija sa mentinem mereu o distinctie clara intre slujirea diaconilor si slujirea prezbiterilor. Intr-un anume sens atat prezbiterii cat si diaconii sunt implicati in lucrarea de „diaconie”, dar acea slujire ia doua forme foarte diferite. In primele versete din Fapte 6 gasim pasajul crucial unde „diaconarea” e impartita intre slujirea traditionala (servirea la mese, servicii fizice), si genul de „diaconare” a Cuvantului la care apostolii (iar mai tarziu, prezbiterii) erau chemati. Diaconii descrisi in Fapte 6 sunt in mod foarte real un fel de ‚chelneri’ ai bisericii, cel putin intr-un sens administrativ. Ei sunt chemati sa poarte de grija nevoilor fizice ale bisericii. Stabilind un grup care se ocupa de aceasta lucrare in particular e foarte important. A esua in ingrijirea de nevoile fizice ale bisericii poate rezulta in confuzia acestor doua tipuri de slujire – a Cuvantului (prezbiterii) si a meselor (diaconii) – si in neglijarea uneia dintre ele. Bisericile nu trebuie sa neglijeze nici predicarea Cuvantului, nici grija practica pentru membrii ei.Aceasta din urma ajuta la cultivarea unitatii, si la implinirea mandatului biblic de a ne iubi unii pe altii. Ambele aceste aspecte ale vietii si lucrarii bisericii sunt importante. Pentru a ne asigura ca avem ambele slujiri in bisericile noastre, ar trebui sa distingem clar lucrarile diaconale de lucrarea prezbiterilor.
		+
		+	===Fundal Istoric===
		+
		+	====Biserica primara====
		+
		+	Pe vremea apostolilor, situatia bisericilor era una destul de fluida, desi era un lucru normal ca o biserica sa aiba o pluralitate de prezbiteri si o pluralitate de diaconi. Imediat dupa vremurile Noului Testament, aceste doua oficii separate au continuat sa existe in biserica. Rolul prezbiterilor a inceput sa fie separat intre episcopi si preoti, dar diaconii au continuat sa fie numiti (ca si importanta) imediat dupa episcopi si preoti, fiind vazuti de obicei ca aceia care au slujba de a asista in mod fundamental episcopii si supraveghetorii. In biserica primara, oficiul/lucrarea aceasta se pare ca era pastrata pe viata. Functiile oficiului, totusi, varia din loc in loc. Indatoririle diaconilor puteau include:
		+
		+	*Citirea sau cantarea Scripturii in biserica,
		+	*Primirea darurilor si pastrarea evidentei celor care au daruit,
		+	*Distribuirea darurilor financiare intre episcopi, prezbiteri, si ei insisi, femeile necasatorite si vaduve, si saraci,
		+	*Distribuirea elementelor Cinei Domnului
		+	*Conducerea rugaciunilor in timpul serviciului bisericii, si semnalarea celor carora nu le era permis sa ia Cina sa plece inainte de impartirea elementelor.
		+
		+	Acesta ar fi un rezumat destul de bun al indatoririlor diaconilor intre secolele 2 si 6.
		+
		+	====Biserica Romana si Biserica Greaca====
		+
		+	Pe masura ce s-a dezvoltat un episcopat monarhic, imediat sub autoritatea acestuia s-a dezvoltat si un diaconat monarhic. Pe masura ce rolul episcopului s-a dezvoltat, si rolul arhidiaconului s-a dezvoltat. Arhidiaconul era cel dintai diacon dintr-un anumit loc, si putea fi descris ca un fel de delegat care avea grija chestiunilor materiale. Nu e surprinzator, asadar, ca arhidiaconul de Roma a devenit in timp un rol foarte important. Merita mentionat ca abuzurile au devenit frecvente si ca diaconii, si mai ales arhidiaconii, au devenit foarte bogati. Cat de ironic ca tocmai aceia care trebuia sa slujeasca altora au ajuns sa ii foloseasca pe altii pentru a-si implini propriile dorinte! Din mai multe motive, influenta diaconilor a cunoscut un declin in perioada medievala. Purtarea de grija pentru saraci devenise mai mult un vehicol pentru contributori sa castige merite/credit fata de Dumnezeu pentru ca, asa cum intelegeau ei lucrurile, sa isi scurteze sentinta in purgatoriu.
		+
		+	Biserica Ortodoxa a pastrat intotdeauna diaconi separati – membrii laici care slujeau in aceasta capacitate. Totusi, in Vest in timpul evului mediu a fi diacon devenise doar o treapta in procesul de a fi ordinat ca si preot, adica, prezbiter. Dicaonii in bisericile Romano Catolica si Episcopaliana chiar si in prezent implinesc acelasi rol – lucratori practicanti care slujesc ca diaconi pentru un an inainte de a deveni preoti in toata regula. Al Doilea Consiliu al Vaticanului a redeschis posibilitatea unui gen de diacon diferit, permanent, mai biblic in Biserica Romano Catolica.
		+
		+	====Biserica Luterana====
		+
		+	Luther a recuperat responsabilitatea bisericii de a purta de grija saracilor din biserica, desi bisericile Luterane nu au recuperat idea Nou Testamentala de diacon. In bisericile Luterane din zilele noastre practicile cu privire la diaconi variaza. In unele locuri diaconii sunt neordinati, insa in alte locuri orice asistent de lucrator ordinat e numit diacon, mai ales cei cu responsabilitati pentru grija pastorala si evanghelizare.
		+
		+	====Diaconii in timpul Reformei====
		+
		+	In multe dintre bisericile protestante mai evanghelice in timpul Reformarii, a fost recunoscuta practica biblica de a avea diaconi ca un rol distinct de prezbiteri sau pastori.In perioada Reformei, unii Protestanti, ca Martin Butzer in Cambridge, a cerut ca indatoririle diaconilor sa fie restabilite. In fiecare biserica, au zis ei, diaconii trebuie sa distinga intre saracii care merita ajutor si cei care nu merita, investigand cu discretie si purtand de grija in liniste nevoilor celor dintai si indepartand din biserica pe ceilalti. Ei trebuia, de-asemenea, sa pastreze o evidenta scrisa oricand era posibil, a fondurilor date de membrii bisericii.
		+
		+	====Biserica Prezbiteriana====
		+
		+	In biserica Prezbiteriana, diaconi sunt aceia care administreaza ‚alms?? Si care poarta grija saracilor si bolnavilor (desi am putea argumenta ca aceste functii au fost preluate in mare masura de statul secular). Diaconii sunt un grup separat fata de prezbiteri si sunt responsabili fata de ei. Multe biserici Baptiste si congregationale au fost la un moment dat organizate in felul acesta. Unele sunt inca organizate in acest mod, si multe au pastrat cel putin intr-o anumita masura aceasta structura.
		+	Bisericile Baptiste si Congregationale
		+
		+	In multe biserici Baptiste si Congregationale, totusi, diaconilor le sunt atribuite functii cu un caracter spiritual mult mai pronuntat. Ei asista pastorul in diferite moduri, mai ales in distribuirea elementelor Cinei Domnului, si au evoluat intr-un fel de bord/comitet executiv si financiar al bisericii, mai ales in congregatii care nu mai au comitet de prezbiteri. Diaconii adesea slujesc in mod activ pentru perioade limitate de timp, desi recunoasterea unei persoane ca diacon e considerata de obicei ca fiind una permanenta.
		+
		+	Acesta e modul in care crestinii au actionat in trecut. Acum, oare Scripturile au vre-un cuvant pentru noi in conformitate cu care ar trebui sa ne reformam practicile in domeniul acesta?
		+
		+	===Diaconi in Fapte 6===
		+
		+	Asa cum am vazut, cuvintele diakonos apar de multe ori in Noul Testament. Cea mai clara imagine, totusi, vine din Fapte 6,  unde credem ca au fost pusi de-o parte primii diaconi. Din situatia aceasta prezentata in Fapte, se pot observa trei aspecte ale slujirii diaconilor intre noi.
		+
		+	====Nevoi Fizice====
		+
		+	In primul rand, diaconii poarta de grija nevoilor fizice ale bisericii. Cititi Fapte 6:1. Unii dintre crestini „erau neglijati in distribuirea zilnica a mancarii”. Am notat deja faptul ca acest cuvant, diacon, inseamna slujitor sau serv, si era folosit in mod particular cu referire la slujitori-la-mese in vremea aceea, sau  cu referire la diferite tipuri de slujire, de obicei fizice sau financiare. In fapte 6:2, Apostolii au descris aceasta lucrare ca „slujind la messe”, sau in mod literal „diaconand la mese”. Ei implineau nevoi fizice. Acesta e primul aspect al acestui fel de slujire diaconala. E important sa notam ca diaconii din Fapte 6 foarte probabil ca nu faceau toata lucrarea de slujire ei insisi; mai degraba acesti cativa diaconi au organizat si coordonat multi alti crestini voluntari din biserica pentru a se asigura ca lucrarea va fi facuta.
		+
		+	E important sa purtam de grija oamenilor, si mai ales altor crestini – si in mod deosebit sa purtam de grija pentru alti membrii ai adunarii noastre; e important pentru binele fizic al celor care au nevoie de ingrijire, pentru binele lor spiritual - ca o incurajare a lor, ca o intrupare a si o aducere aminte a grijii lui Dumnezeu pentru ei, si ca o marturie pentru cei din afara bisericii. Ce a zis Isus in Ioan 13? „In felul acesta lumea va stii ca voi sunteti ucenicii mei, prin dragostea pe care o aveti unii pentru altii.” Ingrijirea de nevoile fizice prezentata in pasajul acesta demonstreaza tocmai aceasta dragoste-ca-a-lui-Christos.
		+
		+	In spatele ei, totusi, vedem ca exista un scop nu doar pentru cei care sunt in nevoie, ci pentru intreg trupul lui Christos. Acesta este al doilea aspect al genului de slujire diaconala pe care o vedem in Fapte 6 – e centrata pe unitatea trupului lui Christos.
		+
		+	====Unitatea Trupului====
		+
		+	Daca va uitati la acest pasaj intr-un mod mai abstract, puteti sa intrebati: „Ce faceau ei de fapt, purtand de grija vaduvelor?” Ei lucrau sa faca distribuirea mancarii intre vaduve mai echitabila. E adevarat, insa de ce era lucrul acesta important? Pentru ca aceasta neglijare fizica a dus la dezbinarea unitatii trupului. Acesta e si modul in care incepe pasajul in 6:1 „In acele zile, cand numarul uncenicilor crestea, evreii dintre greci din mijlocul lor s-au plans impotriva acelora care vorbeau aramaica pentru ca vaduvele lor erau ignorate in distribuirea zilnica a mancarii.” Un grup de crestini incepea sa se planga impotriva unui alt grup. Acesta e lucrul care se pare ca a atras atentia apostolilor. Ei nu incercau doar sa rectifice o problema a lucrarii de binefacere a bisericii. Ei incercau sa impiedice fracturarea unitatii bisericii si dezbinarea ei, si asta intr-un mod care era periculos in mod deosebit: de-a lungul unor linii traditional-culturale de diviziune. Diaconii au fost numiti pentru a preveni diviziunea unitatii bisericii.
		+
		+	====Scopul Darurilor Spirituale====
		+
		+	In cel mai serios mod, acesta e scopul tuturor darurilor pe care Duhul lui Dumnezeu le da bisericii Lui – pentru a ne zidi unii pe altii si pentru a ne incuraja unii pe altii (Rom. 1:11-12). Pavel spune Corintenilor ca darurile lui Dumnezeu sunt „pentru binele tuturor” (1 Cor. 12:4-7, 12). El ii incurajeaza pe acesti primi crestini „de vreme ce sunteti dornici sa aveti daruri spirituale, cautati sa excelati in acele daruri care zidesc biserica/creaza unitate” (1 Cor. 12:12). Deci Pavel zice in 1 Cor. 14:26, „totul trebuie facut pentru intarire.” Asa cum a zis si John Calvin, comentand pe 1 Cor. 14:12 „Cu cat o persoana cauta mai cu ardoare sa se dedice pe sine insasi edificarii [bisericii], cu atat Pavel doreste sa fie vazuta mai bine”. La fel si Petru a scris „fiecare trebuie sa foloseasca orice daruri a primit pentru a sluji altora administrand harul lui Dumnezeu,” (1 Pet. 4:10).
		+
		+	====Maturitate intre Diaconi====
		+
		+	Edificarea si unitatea bisericii reprezinta lucrarea diaconilor in mod special asa cum vedem in Fapte 6. De aceea, nu putem avea oameni care slujesc ca diaconi care sunt nemultumiti de biserica. Diaconii nu sunt aceia din biserica ce se plang cel mai galagios sau care tulbura biserica prin actiunile sau atitudinile lor. Din contra! Diaconii trebuie sa fie amortizori, cei care absorb socurile.
		+
		+	Asadar, intre cei care vor sa serveasca o biserica in rolul de diaconi nu este loc de ‚minte-ingusta’. Astfel de membrii nu strebuie sa fie dedati la ‚teritorialitate’ – a le pasa de sfera lor, drepturile si prerogativele lor in sfera respectiva, sau chiar a dispretui in mod tacit slujirea altora daca aceasta se suprapune cu sfera lor de responsabilitate! Diaconii nu sunt pusi de-o parte pentru a-si apara cauza lor, sau pentru a-si argumenta pozitia de slujire ca niste lobiisti sau reprezentanti. In schimb, ei trebuie ca vina in numele intregului – da, sa slujeasca unor nevoi particulare – dar cu un simt al intregului, o intelegere a faptului ca munca lor contribuie la sanatatea intregului. Mai mult, ei trebuie sa fie in stare sa ii ajute pe altii sa inteleaga aceasta lucrare particulara ca o parte a unirii si edificarii bisericii ca intreg. Ei trebuie sa fie ziditori ai bisericii, fiind slujitori care ajuta sa ne lege impreuna cu ‚lanturi de bunatate si slujire din dragoste’.
		+
		+	====Sustinerea Slujirii Cuvantului====
		+
		+	La un alt nivel, acesti oameni au fost numiti sa sustina lucrarea apostolilor. In fapte 6:3, Apostolii par sa recunoasca faptul ca ingrijirea de nevoile fizice era o responsabilitate pe care biserica, si deci intr-un anume sens ei insisi, o aveau. Dar ei au spus in 6:3 ca vor preda aceasta responsabilitate unui alt grup din biserica. In acest sens, acesti diaconi ajutau nu doar trupul ca intreg, ci in felul acesta, ei ajutau la sustinerea apostolilor/presbiterilor, ale caror obligatii erau in alta sfera.
		+
		+	====Diaconii nu sunt a doua Camera a Legislaturii====
		+
		+	Deci diaconii nu erau un bloc separat de putere in biserica. Ei nu erau nici a doua camera a legislaturii, prin care orice propunere trebuia sa treaca pentru a fi aprobata. Diaconii erau slujitori care serveau biserica in intregime ajutand cu responsabilitatile pe care invatatorii principali nu le putea implini. Diaconii sustineau invatatorii Cuvantului in lucrarea lor. Ei erau in mod fundamental incurajatori si sustinatori a lucrarii presbiterilor. Daca asa stau lucrurile, atunci ca diaconi vor sluji cei mai dedicati oameni din biserica. Trebuie sa cautam daruri de incurajare, pentru ca mai multi, nu mai putini, oameni sa fie binecuvantati de slujirea lor.
		+
		+	====Diaconii Coordoneaza Lucrari Specifice====
		+
		+	La biserica noastra din Washington D.C.,  noi recunoastem diaconii nu ca un grup de deliberare, ci mai degraba ca acei oameni din biserica noastra care coordoneaza lucrari speciale de care biserica are nevoie. Ceea ce speram si ne rugam este ca fiecare din aceia care ne slujesc ca diaconi sa ajute la unificarea noastra prin diferite lucrari, ajutand indivizi, ajutand trupul, si glorificandu-L pe Dumnezeu in toate acestea. Avem un diacon care supravegheaza lucrarea de ospitalitate, un altul care coordoneaza lucrarea noastra prin radio si site-ul web, un altul care se ocupa de sistemul audio, si un altul pentru grija membrilor. Cand scriem aceste randuri avem in biserica patrusprezece diaconi diferiti care ne slujesc in pozitii diaconale. Adesea retragem pozitii diaconale care nu mai par sa fie necesare pentru coordonare, si impartim acelea care iau amploare in doua, sau chiar creem altele noi pe masura ce alte nevoi si oportunitati din trupul bisericii devin evidente.
		+
		+	Speram ca acesti diaconi vor fi unii din utilizatorii principali ai resurselor umane ale bisericii. Speram ca ei vor fi dedicati in a se ruga pentru noi, in a cunoaste intregul trup al bisericii, in a vedea cum lucrarile pe care ei le coordoneaza pot duce la inaintarea lucrarii bisericii ca intreg. Recunoastem ca aceasta slujire pe care ei o fac pentru noi este costisitoare. Ei trebuie sa isi inteleaga diaconatul ca fiind principala lor slujire in biserica in perioada in care slujesc in acel rol. Dar ce mare binecuvantare sunt acesti slujitori pentru noi pe masura ce dezvolta inimi slujitoare si in alti frati si surori, pregatindu-i sa vada rolul unor lucrari specifice in zidirea bisericii! Prin activitatea si creativitatea lor, diaconii vor binecuvanta biserica noastra pentru o durata mult mai mare decat durata responsabilitatii lor efective de a coordona lucrarea specifica in care slujesc o vreme.
		+
		+	===Calificarile Diaconilor (p. 21)===
		+
		+	====1 Timotei 3====
		+
		+	In 1 Timotei 3:8-13, Pavel descrie pentru Timotei, pastorul bisericii din Efes, cum ar trebui sa fie acesti diaconi. Combinand caracteristicile listate acolo cu calitatile celor selectati in Fapte 6, putem spune cu certitudine ca cei care slujesc ca diaconi trebuie sa fie cunoscuti ca fiind plini de Duhul Sfant (pentru ca desi slujirea lor are de-a face cu chestiuni materiale, aceasta e cu siguranta o lucrare spirituala). Acesti diaconi trebuie sa fie recunoscuti ca fiind plini de intelepciune. Ei trebuie sa fie alesi de adunare, cu increderea adunarii. Ei trebuie ca de buna voie si cu consecventa sa isi asume responsabilitatea pentru nevoile specifice pe care slujirea lor e intentionata sa le implineasca. Diaconii trebuie sa fie vrednici de respect, sinceri, nu dedati la mult vin, nu urmarind un castig necinstit, tinand bine adevarurile adanci ale credintei cu o constiinta curata, testati si aprobati slujitori care sunt sotii unei singure sotii si care isi conduc copiii si casa bine.
		+
		+	====Femei ca Diaconi====
		+
		+	Faptul ca diaconii trebuie sa fie ‚soti ai unei singure sotii’ nu exclude slujirea femeilor in pozitii diaconale. Exemplul Phoebei in Romani 16:1, folosirea termenului diacon in alte locuri din Scriptura cu referire la femei, si poate nu cu aceeasi greutate, istoria lunga a diaconitelor in biserici baptiste, a condus biserica noastra sa acepte slujirea femeilor in pozitii diaconale. Totusi, din pricina lui 1 Tim. 2 si a tabloului mai larg al Scripturii care prezinta conducerea barbatului, ar trebui sa descurajam bisericile sa recunoasca femei ca si diaconi daca aceasta pozitie este incurcata cu cea de prezbiteri (cum multi diaconi sunt perceputi in zilele noastre). Noi intelegem cu claritate rolul distinct al prezbiterilor, si faptul ca acesti prezbiteri trebuie sa fie barbati, ceea ce ne permite sa incurajam cu toata libertatea slujirea surorilor noastre ca diaconite recunoscute de catre biserica.
		+
		+	===Rezumat===
		+
		+	In rezumat, Noul Testament pare sa aduca laolalta trei aspecte ale slujirii diaconale pe care le-am notat in Fapte 6 – purtarea de grija pentru nevoile fizice cu scopul de a uni Trupul sub slujitorii Cuvantului. Diaconii trebuie sa sustina slujirea prezbiterilor, sa uneasca Trupul, si sa poarte de grija celor in nevoi/saraci. Ei trebuie sa fie incurajatori, impaciuitori, si slujitori. Asa cum Dietrich Bonhoeffer a spus : „biserica nu are nevoie de personalitati sclipitoare, ci de slujitori credinciosi ai lui Isus si a fratilor,” (Bonhoeffer, Life Together, p. 190).

---

Versiunea curentă din 17 februarie 2010 16:23

Haideti sa incepem cu unul din rolurile cele mai familiare in bisericile de azi – diaconii. In functie de genul de biserica din care proveniti „diacon” poate sa trezeasca tot felul de imagini in mintea voastra: bancheri cu parul alb care stau in jurul unei mese lungi, bine lacuite in birouri pastorale opulente. Sau cuvantul ar putea sa va aduca in minte slujitori harnici ai bisericii care coordoneaza lucrari ale bisericii directionate spre nevoi speciale, evanghelizare, sau grija pastorala. Acestia sunt diaconii in multe din bisericile noastre. Ce sunt ei in Biblie, totusi?

Cuprins 1 Diaconul – „Definitie” 1.1 Slujirea in Noul Testament 1.2 Slujirea in Biblie 1.3 Pastrarea distinctiei intre diaconi si prezbiteri 2 Fundal Istoric 2.1 Biserica primara 2.2 Biserica Romana si Biserica Greaca 2.3 Biserica Luterana 2.4 Diaconii in timpul Reformei 2.5 Biserica Prezbiteriana 3 Diaconi in Fapte 6 3.1 Nevoi Fizice 3.2 Unitatea Trupului 3.3 Scopul Darurilor Spirituale 3.4 Maturitate intre Diaconi 3.5 Sustinerea Slujirii Cuvantului 3.6 Diaconii nu sunt a doua Camera a Legislaturii 3.7 Diaconii Coordoneaza Lucrari Specifice 4 Calificarile Diaconilor (p. 21) 4.1 1 Timotei 3 4.2 Femei ca Diaconi 5 Rezumat

Diaconul – „Definitie”

Slujirea in Noul Testament

Lumea Noului Testament era asemanatoare cu a noastra in felul in care privea slujirea. Slujirea altora nu era admirata de catre greci. Din contra, ei admirau in primul rand dezvoltarea caracterului si personalitatii cuiva, urmarind mereu pastrarea respectului de sine. Slujirea diaconala a altora era vazuta ca ceea ce noi am descrie cu termenul peiorativ „servil”.

Slujirea in Biblie

Biblia, totusi, prezinta slujirea destul de diferit. In traducerile noastre moderne ale Noului Testament, cuvantul diakonos este tradus in mod normal „rob/sclav”, insa uneori si ca „slujitor,” iar alteori ca „diacon”. Termenul se poate referi la slujire intr-un mod general (Ex., Fapte 1:17, 25; 19:22; Rom. 12:7; 1 Cor. 12:5; 16:15; Efes. 4:12; Col . 4:17; 2 Tim. 1:18; Filimon 13; Evr. 6:10; 1 Pet. 4:10-11; Apoc. 2:19), la conducatori in mod particular (Ex., Rom. 13:4), sau la a implini nevoi fizice (Ex., Mat. 25:44; Fapte 11:29; 12:35; Rom. 15:25, 31; 2 Cor. 8:4, 19-20; 9:1, 12-13; 11:8). E clar in Noul Testament ca femeile participa la cel putin unele lucrari de slujire (Ex., Mat. 8:15; Marcu 1:31; Luca 4:39; Mat. 27:55; Marcu 15:41; cf. Luca 8:3; Luca 10:40; Ioan 12:2; Rom. 16:1). Ingerii slujesc in felul acesta (Ex., Mat. 4:11; Marcu 1:13). Uneori se refera in mod specific la slujirea la mese (Ex., Mat. 22:13; Luca 10:40; 17:8; Ioan 2:5, 9; 12:2), si desi astfel de slujire era dispretuita in lumea greaca, Isus a privit-o intr-un mod total diferit. In Ioan 12:26 Isus a zis: „Oricine imi diaconeaza (daca ne e permis sa-l facem verb in Romana) ma urmeaza; si unde sunt eu, acolo va fi si diaconul meu. Tatal meu il va onora pe acela care imi diaconeaza.” Din nou in Mat. 20:26 (cf. Marcu 9:35) Isus spune: „oricine vrea sa fie mare, trebuie sa fie diaconul vostru”. Iar in Mat. 23;11 (cf. Marcu 10:43; Luca 22:26-27) el zice: „cel mai mare intre voi trebuie sa fie diaconul vostru”.

De fapt, Isus s-a prezentat chiar pe sine insusi ca un gen de diacon (Ex. Mat. 20:28; Marcu 10:45; Luca 22:26-27; cf. Ioan 13; Luca 12:37; Romani 15:8). Crestinii sunt prezentati ca fiind diaconi ai lui Christos si ai Evangheliei lui. Apostolii sunt descrisi in felul acesta (Fapte 6:1-7), si cu siguranta e modul in care Pavel se refera la el insusi cu regularitate si la cei care lucrau impreuna cu el (Ex., Fapte 20:24: 1 Cor. 3:5; 2 Cor. 3:3, 6-9; 4:1; 5:18; 6:3-4; 11:23; Efes. 3:7; Col. 1:23; 1 Tim. 1:12; 2 Tim. 4:11). El s-a referit la el insusi ca fiind un diacon al neamurilor, grupul special pe care a fost chemat sa il slujeasca (Fapte 21:19; Rom. 11:13). Pavel il numeste pe Timotei un diacon al lui Christos (Ex., 1 Tim. 4:6; 2 Tim. 4:5), iar Petru spune ca profetii Vechiului Testament au fost diaconi pentru noi crestinii (1 Pet. 1:12). Ingerii sunt numiti dicaoni (Evr. 1:14), si chiar si Satan are diaconii lui (2 Cor. 3:6-9; 11:15; Gal. 2:17).

Pastrarea distinctiei intre diaconi si prezbiteri

Trebuie sa avem grija sa mentinem mereu o distinctie clara intre slujirea diaconilor si slujirea prezbiterilor. Intr-un anume sens atat prezbiterii cat si diaconii sunt implicati in lucrarea de „diaconie”, dar acea slujire ia doua forme foarte diferite. In primele versete din Fapte 6 gasim pasajul crucial unde „diaconarea” e impartita intre slujirea traditionala (servirea la mese, servicii fizice), si genul de „diaconare” a Cuvantului la care apostolii (iar mai tarziu, prezbiterii) erau chemati. Diaconii descrisi in Fapte 6 sunt in mod foarte real un fel de ‚chelneri’ ai bisericii, cel putin intr-un sens administrativ. Ei sunt chemati sa poarte de grija nevoilor fizice ale bisericii. Stabilind un grup care se ocupa de aceasta lucrare in particular e foarte important. A esua in ingrijirea de nevoile fizice ale bisericii poate rezulta in confuzia acestor doua tipuri de slujire – a Cuvantului (prezbiterii) si a meselor (diaconii) – si in neglijarea uneia dintre ele. Bisericile nu trebuie sa neglijeze nici predicarea Cuvantului, nici grija practica pentru membrii ei.Aceasta din urma ajuta la cultivarea unitatii, si la implinirea mandatului biblic de a ne iubi unii pe altii. Ambele aceste aspecte ale vietii si lucrarii bisericii sunt importante. Pentru a ne asigura ca avem ambele slujiri in bisericile noastre, ar trebui sa distingem clar lucrarile diaconale de lucrarea prezbiterilor.

Fundal Istoric

Biserica primara

Pe vremea apostolilor, situatia bisericilor era una destul de fluida, desi era un lucru normal ca o biserica sa aiba o pluralitate de prezbiteri si o pluralitate de diaconi. Imediat dupa vremurile Noului Testament, aceste doua oficii separate au continuat sa existe in biserica. Rolul prezbiterilor a inceput sa fie separat intre episcopi si preoti, dar diaconii au continuat sa fie numiti (ca si importanta) imediat dupa episcopi si preoti, fiind vazuti de obicei ca aceia care au slujba de a asista in mod fundamental episcopii si supraveghetorii. In biserica primara, oficiul/lucrarea aceasta se pare ca era pastrata pe viata. Functiile oficiului, totusi, varia din loc in loc. Indatoririle diaconilor puteau include:

• Citirea sau cantarea Scripturii in biserica,
• Primirea darurilor si pastrarea evidentei celor care au daruit,
• Distribuirea darurilor financiare intre episcopi, prezbiteri, si ei insisi, femeile necasatorite si vaduve, si saraci,
• Distribuirea elementelor Cinei Domnului
• Conducerea rugaciunilor in timpul serviciului bisericii, si semnalarea celor carora nu le era permis sa ia Cina sa plece inainte de impartirea elementelor.

Acesta ar fi un rezumat destul de bun al indatoririlor diaconilor intre secolele 2 si 6.

Biserica Romana si Biserica Greaca

Pe masura ce s-a dezvoltat un episcopat monarhic, imediat sub autoritatea acestuia s-a dezvoltat si un diaconat monarhic. Pe masura ce rolul episcopului s-a dezvoltat, si rolul arhidiaconului s-a dezvoltat. Arhidiaconul era cel dintai diacon dintr-un anumit loc, si putea fi descris ca un fel de delegat care avea grija chestiunilor materiale. Nu e surprinzator, asadar, ca arhidiaconul de Roma a devenit in timp un rol foarte important. Merita mentionat ca abuzurile au devenit frecvente si ca diaconii, si mai ales arhidiaconii, au devenit foarte bogati. Cat de ironic ca tocmai aceia care trebuia sa slujeasca altora au ajuns sa ii foloseasca pe altii pentru a-si implini propriile dorinte! Din mai multe motive, influenta diaconilor a cunoscut un declin in perioada medievala. Purtarea de grija pentru saraci devenise mai mult un vehicol pentru contributori sa castige merite/credit fata de Dumnezeu pentru ca, asa cum intelegeau ei lucrurile, sa isi scurteze sentinta in purgatoriu.

Biserica Ortodoxa a pastrat intotdeauna diaconi separati – membrii laici care slujeau in aceasta capacitate. Totusi, in Vest in timpul evului mediu a fi diacon devenise doar o treapta in procesul de a fi ordinat ca si preot, adica, prezbiter. Dicaonii in bisericile Romano Catolica si Episcopaliana chiar si in prezent implinesc acelasi rol – lucratori practicanti care slujesc ca diaconi pentru un an inainte de a deveni preoti in toata regula. Al Doilea Consiliu al Vaticanului a redeschis posibilitatea unui gen de diacon diferit, permanent, mai biblic in Biserica Romano Catolica.

Biserica Luterana

Luther a recuperat responsabilitatea bisericii de a purta de grija saracilor din biserica, desi bisericile Luterane nu au recuperat idea Nou Testamentala de diacon. In bisericile Luterane din zilele noastre practicile cu privire la diaconi variaza. In unele locuri diaconii sunt neordinati, insa in alte locuri orice asistent de lucrator ordinat e numit diacon, mai ales cei cu responsabilitati pentru grija pastorala si evanghelizare.

Diaconii in timpul Reformei

In multe dintre bisericile protestante mai evanghelice in timpul Reformarii, a fost recunoscuta practica biblica de a avea diaconi ca un rol distinct de prezbiteri sau pastori.In perioada Reformei, unii Protestanti, ca Martin Butzer in Cambridge, a cerut ca indatoririle diaconilor sa fie restabilite. In fiecare biserica, au zis ei, diaconii trebuie sa distinga intre saracii care merita ajutor si cei care nu merita, investigand cu discretie si purtand de grija in liniste nevoilor celor dintai si indepartand din biserica pe ceilalti. Ei trebuia, de-asemenea, sa pastreze o evidenta scrisa oricand era posibil, a fondurilor date de membrii bisericii.

Biserica Prezbiteriana

In biserica Prezbiteriana, diaconi sunt aceia care administreaza ‚alms?? Si care poarta grija saracilor si bolnavilor (desi am putea argumenta ca aceste functii au fost preluate in mare masura de statul secular). Diaconii sunt un grup separat fata de prezbiteri si sunt responsabili fata de ei. Multe biserici Baptiste si congregationale au fost la un moment dat organizate in felul acesta. Unele sunt inca organizate in acest mod, si multe au pastrat cel putin intr-o anumita masura aceasta structura. Bisericile Baptiste si Congregationale

In multe biserici Baptiste si Congregationale, totusi, diaconilor le sunt atribuite functii cu un caracter spiritual mult mai pronuntat. Ei asista pastorul in diferite moduri, mai ales in distribuirea elementelor Cinei Domnului, si au evoluat intr-un fel de bord/comitet executiv si financiar al bisericii, mai ales in congregatii care nu mai au comitet de prezbiteri. Diaconii adesea slujesc in mod activ pentru perioade limitate de timp, desi recunoasterea unei persoane ca diacon e considerata de obicei ca fiind una permanenta.

Acesta e modul in care crestinii au actionat in trecut. Acum, oare Scripturile au vre-un cuvant pentru noi in conformitate cu care ar trebui sa ne reformam practicile in domeniul acesta?

Diaconi in Fapte 6

Asa cum am vazut, cuvintele diakonos apar de multe ori in Noul Testament. Cea mai clara imagine, totusi, vine din Fapte 6, unde credem ca au fost pusi de-o parte primii diaconi. Din situatia aceasta prezentata in Fapte, se pot observa trei aspecte ale slujirii diaconilor intre noi.

Nevoi Fizice

In primul rand, diaconii poarta de grija nevoilor fizice ale bisericii. Cititi Fapte 6:1. Unii dintre crestini „erau neglijati in distribuirea zilnica a mancarii”. Am notat deja faptul ca acest cuvant, diacon, inseamna slujitor sau serv, si era folosit in mod particular cu referire la slujitori-la-mese in vremea aceea, sau cu referire la diferite tipuri de slujire, de obicei fizice sau financiare. In fapte 6:2, Apostolii au descris aceasta lucrare ca „slujind la messe”, sau in mod literal „diaconand la mese”. Ei implineau nevoi fizice. Acesta e primul aspect al acestui fel de slujire diaconala. E important sa notam ca diaconii din Fapte 6 foarte probabil ca nu faceau toata lucrarea de slujire ei insisi; mai degraba acesti cativa diaconi au organizat si coordonat multi alti crestini voluntari din biserica pentru a se asigura ca lucrarea va fi facuta.

E important sa purtam de grija oamenilor, si mai ales altor crestini – si in mod deosebit sa purtam de grija pentru alti membrii ai adunarii noastre; e important pentru binele fizic al celor care au nevoie de ingrijire, pentru binele lor spiritual - ca o incurajare a lor, ca o intrupare a si o aducere aminte a grijii lui Dumnezeu pentru ei, si ca o marturie pentru cei din afara bisericii. Ce a zis Isus in Ioan 13? „In felul acesta lumea va stii ca voi sunteti ucenicii mei, prin dragostea pe care o aveti unii pentru altii.” Ingrijirea de nevoile fizice prezentata in pasajul acesta demonstreaza tocmai aceasta dragoste-ca-a-lui-Christos.

In spatele ei, totusi, vedem ca exista un scop nu doar pentru cei care sunt in nevoie, ci pentru intreg trupul lui Christos. Acesta este al doilea aspect al genului de slujire diaconala pe care o vedem in Fapte 6 – e centrata pe unitatea trupului lui Christos.

Unitatea Trupului

Daca va uitati la acest pasaj intr-un mod mai abstract, puteti sa intrebati: „Ce faceau ei de fapt, purtand de grija vaduvelor?” Ei lucrau sa faca distribuirea mancarii intre vaduve mai echitabila. E adevarat, insa de ce era lucrul acesta important? Pentru ca aceasta neglijare fizica a dus la dezbinarea unitatii trupului. Acesta e si modul in care incepe pasajul in 6:1 „In acele zile, cand numarul uncenicilor crestea, evreii dintre greci din mijlocul lor s-au plans impotriva acelora care vorbeau aramaica pentru ca vaduvele lor erau ignorate in distribuirea zilnica a mancarii.” Un grup de crestini incepea sa se planga impotriva unui alt grup. Acesta e lucrul care se pare ca a atras atentia apostolilor. Ei nu incercau doar sa rectifice o problema a lucrarii de binefacere a bisericii. Ei incercau sa impiedice fracturarea unitatii bisericii si dezbinarea ei, si asta intr-un mod care era periculos in mod deosebit: de-a lungul unor linii traditional-culturale de diviziune. Diaconii au fost numiti pentru a preveni diviziunea unitatii bisericii.

Scopul Darurilor Spirituale

In cel mai serios mod, acesta e scopul tuturor darurilor pe care Duhul lui Dumnezeu le da bisericii Lui – pentru a ne zidi unii pe altii si pentru a ne incuraja unii pe altii (Rom. 1:11-12). Pavel spune Corintenilor ca darurile lui Dumnezeu sunt „pentru binele tuturor” (1 Cor. 12:4-7, 12). El ii incurajeaza pe acesti primi crestini „de vreme ce sunteti dornici sa aveti daruri spirituale, cautati sa excelati in acele daruri care zidesc biserica/creaza unitate” (1 Cor. 12:12). Deci Pavel zice in 1 Cor. 14:26, „totul trebuie facut pentru intarire.” Asa cum a zis si John Calvin, comentand pe 1 Cor. 14:12 „Cu cat o persoana cauta mai cu ardoare sa se dedice pe sine insasi edificarii [bisericii], cu atat Pavel doreste sa fie vazuta mai bine”. La fel si Petru a scris „fiecare trebuie sa foloseasca orice daruri a primit pentru a sluji altora administrand harul lui Dumnezeu,” (1 Pet. 4:10).

Maturitate intre Diaconi

Edificarea si unitatea bisericii reprezinta lucrarea diaconilor in mod special asa cum vedem in Fapte 6. De aceea, nu putem avea oameni care slujesc ca diaconi care sunt nemultumiti de biserica. Diaconii nu sunt aceia din biserica ce se plang cel mai galagios sau care tulbura biserica prin actiunile sau atitudinile lor. Din contra! Diaconii trebuie sa fie amortizori, cei care absorb socurile.

Asadar, intre cei care vor sa serveasca o biserica in rolul de diaconi nu este loc de ‚minte-ingusta’. Astfel de membrii nu strebuie sa fie dedati la ‚teritorialitate’ – a le pasa de sfera lor, drepturile si prerogativele lor in sfera respectiva, sau chiar a dispretui in mod tacit slujirea altora daca aceasta se suprapune cu sfera lor de responsabilitate! Diaconii nu sunt pusi de-o parte pentru a-si apara cauza lor, sau pentru a-si argumenta pozitia de slujire ca niste lobiisti sau reprezentanti. In schimb, ei trebuie ca vina in numele intregului – da, sa slujeasca unor nevoi particulare – dar cu un simt al intregului, o intelegere a faptului ca munca lor contribuie la sanatatea intregului. Mai mult, ei trebuie sa fie in stare sa ii ajute pe altii sa inteleaga aceasta lucrare particulara ca o parte a unirii si edificarii bisericii ca intreg. Ei trebuie sa fie ziditori ai bisericii, fiind slujitori care ajuta sa ne lege impreuna cu ‚lanturi de bunatate si slujire din dragoste’.

Sustinerea Slujirii Cuvantului

La un alt nivel, acesti oameni au fost numiti sa sustina lucrarea apostolilor. In fapte 6:3, Apostolii par sa recunoasca faptul ca ingrijirea de nevoile fizice era o responsabilitate pe care biserica, si deci intr-un anume sens ei insisi, o aveau. Dar ei au spus in 6:3 ca vor preda aceasta responsabilitate unui alt grup din biserica. In acest sens, acesti diaconi ajutau nu doar trupul ca intreg, ci in felul acesta, ei ajutau la sustinerea apostolilor/presbiterilor, ale caror obligatii erau in alta sfera.

Diaconii nu sunt a doua Camera a Legislaturii

Deci diaconii nu erau un bloc separat de putere in biserica. Ei nu erau nici a doua camera a legislaturii, prin care orice propunere trebuia sa treaca pentru a fi aprobata. Diaconii erau slujitori care serveau biserica in intregime ajutand cu responsabilitatile pe care invatatorii principali nu le putea implini. Diaconii sustineau invatatorii Cuvantului in lucrarea lor. Ei erau in mod fundamental incurajatori si sustinatori a lucrarii presbiterilor. Daca asa stau lucrurile, atunci ca diaconi vor sluji cei mai dedicati oameni din biserica. Trebuie sa cautam daruri de incurajare, pentru ca mai multi, nu mai putini, oameni sa fie binecuvantati de slujirea lor.

Diaconii Coordoneaza Lucrari Specifice

La biserica noastra din Washington D.C., noi recunoastem diaconii nu ca un grup de deliberare, ci mai degraba ca acei oameni din biserica noastra care coordoneaza lucrari speciale de care biserica are nevoie. Ceea ce speram si ne rugam este ca fiecare din aceia care ne slujesc ca diaconi sa ajute la unificarea noastra prin diferite lucrari, ajutand indivizi, ajutand trupul, si glorificandu-L pe Dumnezeu in toate acestea. Avem un diacon care supravegheaza lucrarea de ospitalitate, un altul care coordoneaza lucrarea noastra prin radio si site-ul web, un altul care se ocupa de sistemul audio, si un altul pentru grija membrilor. Cand scriem aceste randuri avem in biserica patrusprezece diaconi diferiti care ne slujesc in pozitii diaconale. Adesea retragem pozitii diaconale care nu mai par sa fie necesare pentru coordonare, si impartim acelea care iau amploare in doua, sau chiar creem altele noi pe masura ce alte nevoi si oportunitati din trupul bisericii devin evidente.

Speram ca acesti diaconi vor fi unii din utilizatorii principali ai resurselor umane ale bisericii. Speram ca ei vor fi dedicati in a se ruga pentru noi, in a cunoaste intregul trup al bisericii, in a vedea cum lucrarile pe care ei le coordoneaza pot duce la inaintarea lucrarii bisericii ca intreg. Recunoastem ca aceasta slujire pe care ei o fac pentru noi este costisitoare. Ei trebuie sa isi inteleaga diaconatul ca fiind principala lor slujire in biserica in perioada in care slujesc in acel rol. Dar ce mare binecuvantare sunt acesti slujitori pentru noi pe masura ce dezvolta inimi slujitoare si in alti frati si surori, pregatindu-i sa vada rolul unor lucrari specifice in zidirea bisericii! Prin activitatea si creativitatea lor, diaconii vor binecuvanta biserica noastra pentru o durata mult mai mare decat durata responsabilitatii lor efective de a coordona lucrarea specifica in care slujesc o vreme.

Calificarile Diaconilor (p. 21)

1 Timotei 3

In 1 Timotei 3:8-13, Pavel descrie pentru Timotei, pastorul bisericii din Efes, cum ar trebui sa fie acesti diaconi. Combinand caracteristicile listate acolo cu calitatile celor selectati in Fapte 6, putem spune cu certitudine ca cei care slujesc ca diaconi trebuie sa fie cunoscuti ca fiind plini de Duhul Sfant (pentru ca desi slujirea lor are de-a face cu chestiuni materiale, aceasta e cu siguranta o lucrare spirituala). Acesti diaconi trebuie sa fie recunoscuti ca fiind plini de intelepciune. Ei trebuie sa fie alesi de adunare, cu increderea adunarii. Ei trebuie ca de buna voie si cu consecventa sa isi asume responsabilitatea pentru nevoile specifice pe care slujirea lor e intentionata sa le implineasca. Diaconii trebuie sa fie vrednici de respect, sinceri, nu dedati la mult vin, nu urmarind un castig necinstit, tinand bine adevarurile adanci ale credintei cu o constiinta curata, testati si aprobati slujitori care sunt sotii unei singure sotii si care isi conduc copiii si casa bine.

Femei ca Diaconi

Faptul ca diaconii trebuie sa fie ‚soti ai unei singure sotii’ nu exclude slujirea femeilor in pozitii diaconale. Exemplul Phoebei in Romani 16:1, folosirea termenului diacon in alte locuri din Scriptura cu referire la femei, si poate nu cu aceeasi greutate, istoria lunga a diaconitelor in biserici baptiste, a condus biserica noastra sa acepte slujirea femeilor in pozitii diaconale. Totusi, din pricina lui 1 Tim. 2 si a tabloului mai larg al Scripturii care prezinta conducerea barbatului, ar trebui sa descurajam bisericile sa recunoasca femei ca si diaconi daca aceasta pozitie este incurcata cu cea de prezbiteri (cum multi diaconi sunt perceputi in zilele noastre). Noi intelegem cu claritate rolul distinct al prezbiterilor, si faptul ca acesti prezbiteri trebuie sa fie barbati, ceea ce ne permite sa incurajam cu toata libertatea slujirea surorilor noastre ca diaconite recunoscute de catre biserica.

Rezumat

In rezumat, Noul Testament pare sa aduca laolalta trei aspecte ale slujirii diaconale pe care le-am notat in Fapte 6 – purtarea de grija pentru nevoile fizice cu scopul de a uni Trupul sub slujitorii Cuvantului. Diaconii trebuie sa sustina slujirea prezbiterilor, sa uneasca Trupul, si sa poarte de grija celor in nevoi/saraci. Ei trebuie sa fie incurajatori, impaciuitori, si slujitori. Asa cum Dietrich Bonhoeffer a spus : „biserica nu are nevoie de personalitati sclipitoare, ci de slujitori credinciosi ai lui Isus si a fratilor,” (Bonhoeffer, Life Together, p. 190).