9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã

De la Gospel Translations Romanian

Versiunea de la data 8 octombrie 2009 20:29 (vizualizaţi sursa) JoyaTeemer (Discuţie | contribuţii) ← Diferenţa anterioară

Versiunea curentă din 8 octombrie 2009 20:58 (vizualizaţi sursa) JoyaTeemer (Discuţie | contribuţii) m (a mutat 9 Caracteristici Ale UneiBiserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã la 9 Caracteristici Ale Unei Biserici Sãnãtoase/Predicarea Expozitivã)

---

Versiunea curentă din 8 octombrie 2009 20:58

Locul de început este începutul lui Dumnezeu cu noi—vorbirea Lui cãtre noi. Acesta este modul prin care a venit sãnãtatea noastrã spiritualã, ºi acesta este modul prin care va veni sãnãtatea spiritualã a bisericii de asemeni. Foarte important pentru fiecare persoanã implicatã în activitãþi de conducere în bisericã, ºi în mod special pentru pastorul bisericii, este devotamentul pentru predicarea expozitivã, una din cele mai vechi metode de predicare. Acesta este modul de predicare al cãrui scop este sã expunã ceea ce este relatat într-un anumit pasaj din Scripturã, explicându-i cu atenþie înþelesul acestuia ºi aplicându-l congregaþiei (vezi Neemia 8:8). Sunt, bineînþeles, multe alte metode de predicare. Predicile tematice, de exemplu, adunã toatã învãþãtura Scripturii cu privire la un singur subiect, cum ar fi rugãciunea, sau dãrnicia. Predicarea biograficã ia viaþa unui anumit personaj din Biblie ºi îl descrie ca o expunere a harului lui Dumnezeu ºi ca un exemplu de speranþã ºi credincioºie. Dar predicarea expozitivã reprezintã altceva—o explicaþie ºi o aplicaþie a unei anumite pãrþi a Cuvântului lui Dumnezeu.

Predicarea expozitivã presupune o credinþã în autoritatea Scripturii, dar mai este ceva. Un devotament pentru predicarea expozitivã reprezintã un devotament pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Aºa cum profeþilor Vechiului Testament ºi apostolilor Noului Testament nu le-a fost datã doar o însãrcinare de a merge ºi a vorbi, ci au avut un anume mesaj, astfel predicatorii de astãzi au autoritatea sã vorbeascã de la Dumnezeu numai atât timp cât ei vorbesc cuvintele Lui. De aceea autoritatea predicatorului expozitiv începe ºi se terminã cu Scriptura. Uneori oamenii pot încurca predicarea expozitivã cu stilul unui predicator expozitiv favorit, dar aceasta nu este fundamental o problemã de stil. Aºa cum alþii au observat, predicarea expozitivã nu reprezintã în final aºa de mult cum spunem ceea ce spunem, ci cum decidem ce sã spunem. Ea nu este evidenþiatã de un anumit format, ci de un conþinut biblic.

Cineva ar putea accepta fericit autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu ºi ar putea chiar sã-ºi declare credinþa în infailibilitatea Bibliei; totuºi dacã acea persoanã în practicã (chiar dacã intenþionat sau nu) nu predicã expozitiv, niciodatã nu va predica mai mult decât ceea ce ºtie deja. Un predicator poate lua o parte a Scripturii ºi poate predica congregaþiei o topicã care este importantã, dar fãrã a predica esenþa acelui pasaj. Când se întâmplã un astfel de lucru, predicatorul ºi congregaþia doar aud din Scripturã ceea ce ei deja ºtiu.

În contrast, când predicãm dintr-un pasaj din Scripturã în context, expozitiv—fãcând din esenþa pasajului esenþa mesajului—auzim de la Dumnezeu lucruri pe care nu am intenþionat sã le auzim când am început. De la chemarea iniþialã la pocãinþã pânã la domeniul din viaþa noastrã cu privire la care Duhul ne-a mustrat cel mai recent, toatã mântuirea noastrã constã în auzirea lui Dumnezeu în moduri în care, înainte de a-L auzi, niciodatã nu am fi crezut cã-L putem auzi. Aceastã, foarte practicã, supunere în faþa Cuvântului lui Dumnezeu trebuie sã fie evidentã în lucrarea unui predicator. Nu faceþi aici nici o greºealã: în final este responsabilitatea bisericii sã se asigure cã este aºa. (Mãrturisiþi responsabilitatea pe care Isus o dã congregaþiei în Matei 18, sau Pavel în II Timotei 4.) O bisericã nu trebuie sã încarce niciodatã o persoanã cu responsabilitatea supravegherii spirituale a turmei dacã în practicã, acea persoanã, nu aratã un angajament în a asculta ºi a învãþa pe alþii Cuvântul lui Dumnezeu. O astfel de practicã va împiedica inevitabil creºterea bisericii, încurajând-o sã creascã doar pânã la nivelul pastorului. Într-un asemenea caz, biserica se va conforma încet minþii lui, ºi nu lui Dumnezeu.

Oamenii lui Dumnezeu întotdeauna au fost creaþi prin Cuvântul lui Dumnezeu. De la creaþie în Geneza 1 pânã la chemarea lui Avram în Geneza 12, de la viziunea vãii oaselor uscate în Ezechiel 37 pânã la venirea Cuvântului viu, Dumnezeu întotdeauna ºi-a creat oamenii prin Cuvântul Sãu. Aºa cum Pavel scrie în Romani, “credinþa vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (10:17). Sau, aºa cum Pavel a scris corintenilor, “Cãci întrucât lumea, cu înþelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înþelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gãsit cu cale sã mântuiascã pe credincioºi prin nebunia propovãduirii crucii” (I Cor. 1:21). Predicarea expozitivã sãnãtoasã este de multe ori izvorul creºterii în bisericã. În experienþa lui Martin Luther, o asemenea atenþie sporitã acordatã Cuvântului lui Dumnezeu a fost începutul reformei. Noi, de asemeni, trebuie sã fim devotaþi în a fi biserici reformate în concordanþã cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Odatã, când am predat un seminar de o zi despre puritanism la o bisericã din Londra, am menþionat cã predicile puritane erau câteodatã lungi de douã ore. Atunci, o persoanã a bolborosit audibil, ºi a întrebat, “Cât timp a lãsat acest lucru închinãrii?” Presupunerea era cã în acest caz cuvântul lui Dumnezeu predicat nu constituie închinare. Am rãspuns cã mulþi creºtini protestanþi englezi ar fi considerat auzirea cuvântului lui Dumnezeu pe limba lor ºi rãspunsul în vieþile lor cu privire la acesta, partea esenþialã a închinãrii lor. Faptul cã au avut timp sã cânte împreunã ar fi fost o grijã comparativ micã.

Bisericile noastre trebuie sã redobândeascã centralitatea Cuvântului faþã de închinare. Auzind cuvântul lui Dumnezeu ºi rãspunzându-i poate include laudã ºi mulþumire, mãrturisire ºi proclamare, ºi fiecare din acestea se pot regãsi în cântare, dar nu este obligatoriu sã fie aºa. O bisericã bazatã pe muzicã—de orice gen—este o bisericã construitã pe nisip. Predicarea este componenta fundamentalã a pãstoririi. Rugaþi-vã pentru pastorul vostru, ca sã se dedice riguros studiului Scripturii, cu atenþie ºi seriozitate, ºi ca Dumnezeu sã-l cãlãuzeascã în înþelegerea Cuvântului, în aplicarea acestuia în propria-i viaþã ºi în bisericã (vezi Luca 24:27; Fapte 6:4; Efeseni 6:19-20). Dacã eºti pastor roagã-te cu privire la aceste lucruri pentru tine. Roagã-te de asemeni ºi pentru alþii care predicã ºi învaþã pe alþii Cuvântul lui Dumnezeu. În final, roagã-te ca bisericile noastre sã aibã devotament în auzirea Cuvântului lui Dumnezeu predicat expozitiv, astfel ordinea de zi a fiecãrei biserici sã fie într-o continuã, crescândã formare de cãtre ordinea de zi a lui Dumnezeu în Scripturã. Devotamentul pentru predicarea expozitivã este o caracteristicã a unei biserici sãnãtoase.