Vezi sursa

{{info|One Ministry, Two Kingdoms}}A fost nevoie de multe greutăţi trimise Dumnezeu pentru ca eu să înţeleg faptul că tot ceea ce făceam în misiunea mea, era făcut din credinţa şi în urmărirea fie a împărăţiei sinelui, fie a Împărăţiei lui Dumnezeu. Acest adevăr este cel mai bine explicat în evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele 19-34. (Chiar vă rog să luaţi o carte sau să căutaţi pe linkul de mai sus şi să citiţi pasajul.) Sunt convins că acest pasaj scanează într-un mod elaborat gândurile, dorinţele şi acţiunile împărăţiei sinelui. Urmăriţi turnura pe care o ia textul de la Matei 6, 33, când Iisus spune: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” Acest cuvânt ne arată că este punctul de tranziţie al întregului pasaj. Tot ce apare înainte de acest cuvânt explică felul în care operează o altă împărăţie, împărăţia sinelui. Acest pasaj este de foarte mare ajutor în lupta dintre cele două împărăţii în inima fiecăruia dintre noi. 

Vreau să vorbesc despre patru principii importante, care decurg din acest pasaj, pe care le găsesc foarte folositoare atunci când încerc să găsesc motivaţiile propriului suflet in misiune. 

1. ''Vei fi îndreptat spre o comoară în misiunea ta''. Dumnezeu ne-a creat pentru a ne orienta după valori şi pentru a fi motivaţi de scopuri. Dumnezeu ne-a dăruit aceste capacităţi pentru că ne-a creat pentru slujire. Deci, ceea ce spui sau faci în miciune, este făcut ca urmărire a unei anumite comori. Voi explica mai departe cum se poate ca unele dintre lucrurile pe care le preţuim sunt valoroase în sine. Cele mai multe dintre comori au valori atribuite. În lumea aceasta, iată ce ni se întâmplă tuturor: lucrurile încep să capete o altă valoare decât cea reală şi astfel îţi acaparează atenţia, dorinţele, alegerile, cuvintele şi acţiunile. Care este de fapt lupta? Lupta este este lucrul zilnic pentru preţuirea a ceea ce spune Dumnezeu că este important în viaţa ta şi în miciune. Ce este important în misiunea ta? 

2. ''Comorile misiunii tale îţi vor arăta adevărata loialitate a inimii tale''. Iisus spune: „Acolo unde îţi sunt comorile, acolo îţi este şi inima.” Inima, fiind termenul de sinteză pentru omul interior, ar putea fi caracterizat ca baza personalităţii tale. Ceea ce spune Iisus aici este foarte profund. El spune că se duce un război al comorilor în acel centru al tău care te face să gândeşti ceea ce gândeşti, să doreşti ceea ce doreşti şi să faci ceea ce faci. Fie că îţi dai seama, fie că nu, cuvintele şi acţiunile tale reflectă efortul tău de a elimina din misiunea ta ceea ce are valoare pentru tine. Care sunt dorinţele tale ascunse care îţi conturează cuvintele şi acţiunile zilnice? 

3. ''Acel ceva căruia îi este loială inima ta va contura acţiunile, reacţiile şi răspunsurile misiunii tale''. Adu-ţi aminte că, conform planului lui Dumnezeu, noi suntem închinători. Închinarea nu este o activitate, ci o identitate. Asta înseamnă că ceea ce facem noi este rezultatul închinării. Astfel că, comorile (lucrurile care au căpătat o anumită valoare în inima mea) care îmi controlează gândurile şi dorinţele vor controla şi lucrurile pe care le fac. Reăzboiul dintre aceste două împărăţii în misiune nu este unul în comportament; este un război dus la nivel funcţional, pentru controlul inimii mele. Dacă pierd acest război profund, nu voi mai câştiga niciodată locul pierdut în arena gândurilor şi acţiunilor mele. Ce îţi arată cuvintele şi aciunile tale cu privire la ce este cu adevărat important pentru tine? 

4. ''Comorile tale funcţionale vor fi mereu legate fie de împărăţia sinelui, fie de Împărăţia lui Dumnezeu''. Hristos ne dă doar două opţiuni. Fie mi-am legat identitatea, scopul, ţelul şi bunăstarea interioară de comorile pământeşti, fie le-am legat de Împărăţia lui Dumnezeu. Acesta este un dignostic nemaipomenit pentru misiunea pastorală. 

Gândiţi-vă la aceste întrebări: Absenţa a ''ce'' ne duce la dorinţa de a renunţa? Căutarea a ''ce'' ne aduce sentimentul de împovărat şi copleşit? Frica de ''ce'' ne face temători şi timizi în loc de curajoşi şi plini de speranţă? Pofta de ''ce'' ne face să fugim după mai multe lucruri şi să nu avem pe niciunul? Nevoia de ''ce'' răpeşte misiunii bucuria şi fericirea ei? Dorinţa de ''ce'' aduce tensiune între misiune şi familie? 

Oare este stresul continuu rezultat din încercarea de a elimina lucruri din misiunea noastră ceea ce ne face să nu o îndeplinim? Oare este faptul că cerem de la misiunii să facă pentru noi doar ceea ce poate face Mesia? Oare este faptul că în misiunea noastră căutăm în lume ceea ce ne-a fost dat deja de Hristos? Oare acest conflict al împărăţiilor este promovat şi alimentat de o amnezie evanghelică personală şi funcţională? Atunci când uit ce mi-a dat Hristos am tendinţa să caut acele lucruri în afara situaţiilor, locaţiilor şi relaţiilor misionare. ''În ce fel sunteţi tentaţi să căutaţi în afara misiunii ceea ce v-a fost dat deja de Hristos?'' 

Cea mai bună protecţie împotriva împărăţiei sinelui nu este asumarea unor strategii defensive. Este o inimă atât de plină de acum-ul şi aici-ul harului lui Hristos încât nu mai poate fi sedusă de gloriile temporare ale sufocatoarei împărăţii a sinelui. Problema este că, indiferent cât de devotat aş fi Marii Împărăţii, sunt într-o luptă continuă cu dinamica schimbării comorilor. 

<br>