Vezi sursa

De la Gospel Translations Romanian

Nu aveţi permisiunea să modificaţi această pagină, din următorul motivul:

Se poate vizualiza şi copia conţinutul acestei pagini:

{{info|God's Undeserved Gift to the World: Christian Sufferers}}<br> ''Reflecţii despre Evrei 11: 37-39'' '''Epistola către Evrei 11: 37-39''' :"Au fost ucişi cu pietre, au fost tăiaţi cu ferăstrăul, au fost ispitiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, lipsiţi, nacăjiţi, chinuiţi (''ei, de care lumea nu este vrednică''), rătăcind în pustiuri şi în munţi, şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, primind mărturie prin credinţă . . .". Isus a explicat în mod clar că toţi discipolii Săi, trebuie să-şi ia crucea şi să-L urmeze (Marcu 8:34). El a fost explicit când a spus că, dacă oamenii îl numesc pe Isus "Beelzebul, cu atât mai mult pe cei din casa lui" (Matei 10:25). "Dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta" (Ioan 15:20). Celor care îsi dedică viaţa răspândirii Evangheliei, Biblia le promite chiar şi mai multă suferinţă. De exemplu, Isus i-a cerut lui Anania să-i spună lui Pavel: "Pentru că Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru numelui meu" (Fapte 9:16). Această suferinta este strategică. Are un parcurs plin de har, menit să dezvăluie dragostea lui Hristos faţă de omenire. Iată cum explică Pavel aceast parcurs: "Mă bucur acum în suferinţe pentru voi şi împlinesc în trupul meu cele ce rămân de suferit din necazurile lui Hristos" (Coloseni 1:24). Ştim din Filipeni 2:30 că "a împlini ceea ce lipseşte" nu înseamnă a adăuga la ceea ce există deja, ci a proclama ceea ce există deja celor pentru care a fost destinată. Asadar, pentru Filipeni, aceasta însemna ca Epafrodit să arate dragostea lor către Pavel sub formă de cadouri. În schimb, în Coloseni 1:24, înseamnă că Pavel va duce omenirii "suferinţele lui Hristos" prin propriile sale "suferinţe." Scopul suferinţei lui Pavel este acela de a întruchipa şi de a arăta suferinţa lui Hristos. Când oamenii văd suferind un misionar în timp ce Îl proclamă pe Hristos, ceea ce ei văd este, de fapt, iubirea pe care Hristos a simti-o pentru ei când se afla pe cruce. Omenirea nu merită darul suferinţei creştine. Însă, Dumnezeu, i-l dăruieşte oricum. Evrei 11: 27-38 descrie o parte din această suferinţă creştină şi felul în care omenirea nu o merită. "Au fost ucişi cu pietre, au fost tăiaţi cu ferăstrăul, au fost ispitiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, lipsiţi, necăjiţi, chinuiţi (''ei, de care lumea nu era vrednică'')". Aceste ultime cuvinte demonstrează că omenirea nu merită darul suferinţei acestor creştini. Însă, Dumnezeu insistă în a le-o dărui. Ce înseamnă că suferinţa acestor sfinţi este un dar pentru omenire? Răspunsul îl găsim în credinţa lor. Toate acestea au fost "primite mărturie prin credinţă" (v. 39). Ceea ce înseamnă că Dumnezeu le-a dat consimţământul. Suferinţa lor nu s-a datorat ''lipsei'' credinţei. Ci mai degrabă, valoarea suferinţei lor se găseste tocmai ''în' credinţa lor. În ce fel?'' Observaţi în Evrei 11 că, uneori, Dumnezeu face minuni pentru a veni în ajutor, prin suferinţă (Evrei 11: 27-35a). Şi, uneori, el dă credinţa pentru a îndura mizeria şi moartea (Evrei 11: 35b-39). Numitorul comun în credinţa care evadează şi în credinţa care îndură este că, în ambele, Dumnezeu este mai presus de libertate şi mai presus de viaţă. Cel care evadează spune: "Isus este mai bun decât ceea ce am câştigat." Cel care moare spune: "Isus este mai bun decât ceea ce pierd". Aceasta este esenţa credinţei: a avea încredere în Isus şi a-L preţui mai presus de orice. Acesta este motivul pentru care suferinţa acestor creştini - mai ales suferinţa misionarilor - este un dar pentru omenire. Suferinţa lor susţinută de Iisus întruchipează Evanghelia-adevărul că Isus este mai de preţ decât tot ceea ce viaţa poate oferi ori decât ceea ce moartea poate lua. Ce proclamare plină de speranţă a crucii! Acest adevăr este darul cel mai preţios pe care un creştin îl poate oferi omenirii. Omenirea nu-l merită. "De care lumea ''nu era vrednică''". Însă, noi, îl oferim oricum. Mă rog să aveţi o credinţă suficient de puternică în Isus pentru când va veni momentul să oferiţi omenirii darul suferinţei. Pregătiti-vă pentru acest lucru, cunoscându-l în profunzime pe Isus. Pregătindu-mă pentru a dărui împreună cu voi, Pastorul John

Înapoi la Nemeritatul dar al lui Dumnezeu pentru omenire: Suferinţa creştinilor.