Vezi sursa

<p><span class="fck_mw_template">{{info|Grace for Monotonous Work}}</span>Îmi place munca creativă, iar asta se traduce prin planificare strategică, proiectarea produselor și inițiative noi și interesante. Munca mi se pare a fi energizanta si stimulantă din punct de vedere intelectual. 
</p><p>Munca montonă… nu mă prea prinde. 
</p><p>Din păcate pentru mine, nu tot ceea ce fac zilnic presupune creație. De fapt, cea mai mare parte din munca noastră se repetă și este monotonă – presărată doar cu câteva ocazii de creație. Acest lucru este valabil cu toată munca de zi cu zi, fie că o facem acasă, fie la serviciu. 
</p><p><b>Slăvindu-L pe Dumnezeu în repetiție</b> 
</p><p>Treburile din jurul casei se fac doar pentru a deveni “nefăcute” în câteva de zile. Curățatul zăpezii și tunderea gazonului ar putea fi treburi distractive, dacă nu trebui să le facem din nou peste un timp — și din nou și din nou și din nou. Rufe, curățenie, mâncare — există un anumit simț repetitiv în muncă. 
</p><p>Și nu e mai ușor în lumea afacerilor. Scrierea unor rapoarte de stare, participarea la întruniri, organizarea de sisteme de evidență — atât de mult din munca noastră de birou este la fel de monotonă. Și aici e provocarea cu care ne confruntăm: Cum ne apropiem noi de monotonia muncii noastre cu un simțământ glorificator pentru Dumnezeu și satisfăcător pentru sufletele noastre? 
</p><p>Uneori este mai uşor să vedem munca noastră ca reflectând Slava lui Dumnezeu ca Creator în cadrul activităţii noastre. Creativitatea este reflectarea Creatorului nostru. Dar cum îl slăvim pe Dumnezeu atunci când suntem angajaţi într-o rutină continuă, care pare total lipsită de acreativitate? Cum îl slăvim pe Dumnezeu când nu facem altceva decât să ne verificăm poşta electronică sau să completăm formulare? 
</p><p>Lumea de azi nu ne prea ajută la acest capitol. Rutina şi monotonia nu sunt lucruri acceptate în cultura care ne înconjoară. Există satisfacţii nenumărate pentru “clasa creatoare”, dar nu pentru “clasa copiatoare”. Această discontinuitate nu reflectă priorităţile lui Dumnezeu. 
</p><p><b>“Fă-o din nou!”</b> 
</p><p>De curând am dat peste cuvintele lui G. K. Chesterton în cartea lui John Piper When I Don't Desire God: How to Fight for Joy (Când nu-Ldoresc pe  Dumnezeu: Cum să lupt pentru bucurie). Aici am găsit o altă abordare asupra monotoniei cu care ne luptăm zilnic. 
</p>
<blockquote>
[Copiii] spun mereu “Fă-o din nou”; iar adultul o face până cade lat. Pentru că adulţii nu sunt îndeajuns de puternici pentru a se bucura de monotonie. Dar poate că Dumnezeu este îndeajuns de puternic pentru a se bucura de monotonie. Este posibil ca Dumnezeu să îi spună în fiecare dimineaţă “Fă-o din nou” soarelui şi în fiecare seara “Fă-o din nou” lunii. Poate că nu toate margaretele trebuie să fie la fel, poate că Dumnezeu le face pe fiecare în parte, dar niciodată nu a obosit să le facă. S-ar putea să sufere de eternal apetit infantil, pentru că noi am păcătuit şi am îmbătrânit, pe când Tatăl nostru a rămas mai tânăr decât noi.
</blockquote>
<p>Opriţi-vă puţin şi gândiţi-vă la ce spune acest lucru despre poziţia lui Dumnezeu cu privire la repetiţie. El este slăvit în repetitivitatea monotonă a universului în care trăim. Soarele răsare zilnic în aceeaşi direcţie şi de fiecare dată când o face, Dumnezeu se bucură. Şi soarele va continua să răsară, în mod repetat, ca o reflecţie a conducerii credincioase a lui Dumnezeu, până într-o zi când El va spune “Stop!” 
</p><p>Luna şi stelele călătoresc pe o orbită stabilită de Dumnezeu într-un ritm repetitiv. Şi Lui îi place repetiţia. Iar acest lucru nu este altceva decât ce spune Psalmul 18, 1-2: 
</p>
<blockquote>
Cerurile spun slava lui Dumnezeu <br />  şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. <br /> O zi istoriseşte alteia acest lucru, <br /> o noapte dă de ştire alteia despre el.
</blockquote>
<p>Dumnezeu este îndeajuns de puternic ca să se bucure de monotonie. 
</p><p><b>Din Ceruri către cutia noastră poştală</b> 
</p><p>În fiecare zi cerurile dau mărturie despre puterea creatoare a lui Dumnezeu, despre credincioşia Lui şi despre înţelepciunea Lui. Şi totuşi, cei mai mulţi dintre noi suntem orbi în faţa tuturor acestor mărturii. Poate că Chesterton are dreptate, iar incapacitatea noastră de a-L vedea pe Dumnezeu în monotonia noastră zilnică nu are de-a face cu misiunea în sine ci nu efectele păcatelor noastre asupra bucuriei noastre copilăreşti. 
</p><p>Dar care este legătura dintre acest fapt şi munca noastră zilnică? 
</p><p>Avem nevoie disperată de ochi şi inimi noi pentru aspectele monotone ale muncii noastre zilnice. Avem nevoie de ochi noi pentru a vedea munca noastră în lumina poruncii lui Dumnezeu către Adam şi Eva: “Umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Geneză 1, 28). Martin Luther a avut ochi să vadă aceasta. El a scris astfel: “atunci când o femeie mulge vaca (monotonie repetitivă) sau când un angajat prăşeşte pământul (monotonie repetitivă) – cu condiţia ca ei să fie credincioşi, adică să fie conştienţi că acest tip de viaţă este bine-plăcut lui Dumnezeu şi a fost instituit de Dumnezeu – ei îl slujesc pe Dumnezeu.” 
</p><p>Acest lucru se transferă în birou. 
</p><p>Suntem chemaţi să dăm formă lumii în care trăim, să o punem într-o ordine. Iar în lumea modernă acest lucru poate lua forma hârţogăraiei, a rapoartelor completate sau a curăţării birourilor. Atunci când facem toate aceste munci monotone cu bucurie, facem, de fapt, ordine într-o lume dezorganizată de păcat şi oglindim în noi credincioşia Tatălui. Suntem agenţii lui Dumnezeu în lumea în care trăim. 
</p><p><b>Har pentru plictiseală</b> 
</p><p>Trebuie să avem încredere în Dumnezeu pentru bucuria şi puterea care ni se cere pentru a face aceste lucruri bine. Unele locuri de muncă sunt plictisitoare şi, prin urmare, sunt greu de dus la îndeplinire zi de zi. Astfel, avem nevoie de putere - aş spune chiar că avem nevoie de mai multă putere pentru îndatoririle monotone, decât pentru cele creatoare. 
</p><p>Dar există şi o veste bună – “bucuria Domnului este tăria noastră” (Neemia 8:10). Dumnezeu poate şi ne va da bucurie şi forţă pentru ceea ce am fost chemaţi să facem. Chiar şi pentru treburile ne-creative.
</p>